Pagina 24

Radio România Brașov FM: Claudiu Moldoveanu făurește artă din pământ, fără lumina ochilor

De către biancabuca -
0

”Mă simt fericit ori de câte ori reuşesc să mă ridic deasupra unui obstacol”, spunea Ludwig van Beethoven.

Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la România de Nota 10! Vom pătrunde  în lumea artei doar cu ochii minții și ai sufletului. Sculptura este o artă care necesită, dincolo de bagajul de cunoștințe tehnici, foarte multă răbdare, minuțiozitate, viziune și activarea tuturor simțurilor. Însă, ce faci când într-o clipă nimic din ceea ce știai, ceea ce erai, ceea ce făceai nu mai este la fel? O iei de la capăt, ne-a dovedit invitatul nostru.

Încă din copilărie, dragostea pentru artă i-a fost insuflată de tatăl său căruia Revoluția i-a schimbat total traiectoria profesională. A devenit lutier, o meserei specială pentru oameni speciali care reușesc să dea viață și sunet lemnului.

”Tatăl meu, de profesie, a fost maistru instructor în domeniu atelierelor, cum se făcea pe vremuri, pentru copiii, de îndeletniciri, traforaj, sculptură, pictură. Încet, încet m-am lipit și eu de această minunată formă de exprimare. Fratele meu cel mare fiind pictor de biserici, am început și cu pensula. Am început să deseneze la 4 ani. Am făcut un liceu în domeniul industrializării lemnului pe secția de desen tehnic și ornamental, secția de sculptură. Tatăl meu s-a apucat înainte cu mulți ani, prin ‘67 a terminat și școala de lutieri, constructori de viori. Anii ‘90 au fost decisivi pentru familia noastră. El s-a angajat ca lutier la Flarmonica din Brașov și am zis să încep și eu cu domeniul acesta și am mers pe linia construcției și restaurării de viori”, ne povestit Claudiu Moldoveanu, sculptor nevăzător.

Până în urmă cu 4 ani, pe lângă sculptură, bucățele ale sufletului său erau răspândite în toată lumea prin intermediul viorilor pe care le crea.

”Primul lucru, când am început să lucrez, m-a fascinat să văd cam de unde iese acel sunet. E o contemplare a sufletului tău și a mâinilor tale. Prima vioară, mărturisesc, când am făcut-o, am zis că eu sunt cel mai tare lutier din lume. Anii trecând, am zis hai că am multe de învățat. Solicitările au venit din zona României, în primul rând, după aceea a Europei, Japonia, America. Despărțirea de instrument când îl dai e ca și când ai da copilul tău, dar ele sunt făcute să cânte, să bucure și pe alții”, ne-a mărturisit artistul din Codlea.

Avea 47 de ani când făurea, cu pricepere și pasiune, viori al căror sunet se auzea în marile săli de spectacole ale lumii. Doar o clipă de neatenție, de atât a fost nevoie ca viața sa să se schimbe total, ca tot ceea ce visase să se șteargă, iar lumina ochilor să-i dispară. A fost momentul în care Claudiu Moldoveanu a descoperit puterea pământului și a început să îi dea viață, după ce a fost inspirat de povestea de viață a lui Ludwig van Beethoven.

”A fost o întorsătură la 180 de grade. O clipă de neatenție te poate costa chiar și viața. A fost un accident de lucru în atelier, n-am respectat niște reguli ale unor substanțe care, pur și simplu, involuntar, s-au inhalat în organism din cauza spațiului prea mic. Șansa mea a fost de unu la câteva sute de oameni să supraviețuiesc. După 40 de zile de spitalizare în ATI, am luat viața de la început. Șansa a plecat de la sub 0, nu 0. A trebuit să învăț să beau apă, să vorbesc, să mănânc și să încep să mă descurc. Clar că depresia și-a pus o amprentă cu o forță foarte mare, dar am zis hai să caut ceva să fac, să mă agăț de toți anii aceștia în care am învățat să muncesc diferite lucruri”, și-a amintit Claudiu Moldoveanu.

George Nica, ucenicul sculptorului codlean, este un iubitor al artei, al frumosului și al muzicii. S-au cunoscut încă de pe vremea când Claudiu Moldoveanu era lutier, iar acum îi este elev, prieten și… vedere.

”Într-adevăr sunt ochii lui. La început mi-a fost un pic dificil, dar după o perioadă de lucru împreună, am început să înțeleg altfel arta plastică. Este vorba de artă în sine, să pot vedea detalii și să pot să mă inspir chiar și din natură, chiar și dintr-o frunză. Asta înseamnă să fii ochii unui artist plastic nevăzător. Da, el are un talent nativ, un talent pe care și l-a consolidat în lucrul cu lemnul. A fost un sculptor valoros la viața lui și un lutier foarte bun, dar acuma trăiește o altă etapă, o etapă în care, deși poate să facă lucruri singur, are totuși nevoie de ochi și acești ochi, din fericire pentru mine, am devenit eu”, ne-a mărturisit George Nica.

Fascinantă este lumea în care trăim, asta a descoperit la un nivel mult mai profund sculptorul din județul Brașov după ce a rămas fără vedere. Atras întotdeauna de frumos, timp de 47 de ani a analizat în detaliu lumea înconjurătoare și nu i-a fost de prisos, acum fiind din ce în ce mai solicitat la evenimente artistice, iar operele sale fiind din ce în ce mai valoroase.

”Prima expoziție am făcut-o la noi acasă, aici, la Codlea, la muzeu, după aceea la Târgu Jiu, la Râmnicu Vâlcea, la Muzeul Țăranului Român la București, de 2 ori, la Biblioteca Metropolitană din București. Și acuma ne-am oprit la Liceul Regina Elisabeta de nevăzători din București cu un proiect cu care vrem să mergem mai departe, să-i învățăm și pe alții care nu văd să învețe să simtă”, ne-a spus sculptorul.

”Pentru mine pământul a rămas un mod de exprimare și am zis trebuie să-l însuflețesc, să-i dau viață. Oricine poate să dea viața pământului doar punând o sămânță. Trecem atât de nepăsători pe lângă un copac, pe lângă o floare, nu mai reprezintă nimic. Dacă ați observat, de multe ori, dacă plouă afară, toată lumea fuge de ploaie. Eu stau cu mâinile să simt ploaia cum vine pe față sau cum urcă furnica pe mână ori să simt cu degetele iarba. Nu aveam timp înainte, eram preocupat de altele. Să ne întoarcem la ceea ce suntem noi de fapt. Nu știu, foarte complicat în ziua de astăzi să convingi pe mulți să-și deschidă ochii”, ne-a sfătuit artistul plastic Claudiu Moldoveanu.

Așadar, dragi prieteni, din când în când să ne oprim o clipă în loc, se ne întoarcem la origini, să ne bucurăm de lucrurile simple și să trăim frumos într-o Românie de Nota 10, cu oameni excepționali.

Redactor: Bianca Bucă

Foto: Bianca Bucă

Editor audio: Alina Aron & Bianca Bucă

Radio Iași: Târgul Ieșilor prin ochii unui pasionat geograf

De către Camelia Teodosiu -
0

Când spunem Iași ne gândim, în primul rând, la obiectivele turistice care înconjoară orașul de pe cele șapte coline. Avem în față Palatul Culturii, Bojdeuca „Ion Creangă”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”- cea mai veche din țară, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Biserica „Trei Ierarhi”, Parcul Copou- cu Teiul lui Eminescu), Grădina Botanică, Hotelul Traian – bijuteria proiectată de faimosul Gustave Eiffel, și câte și mai câte…

Dar ce-ar mai fi Iașul fără aceste monumente, fără cultura, arta care împânzește străzile capitalei Moldovei?

L-am invitat pe profesorul universitar și geograful Mihai Bulai să răspundă la această întrebare și la altele care vizează prezentul și viitorul turistic al Iașului.

Președinte al Destination Iași, asociație care înglobează importante instituții de cultură din zona Moldovei pentru promovarea la scară largă a orașului, și dedicat ghid de turism în cadrul Iași Travel, Mihai Bulai consideră că cei mai buni vectori de promovare rămân tinerii.

Cu ideile lor îndrăznețe, cu vioiciunea și curajul de a se autodepăși, cu „rețelele lor foarte bine conectate la realitățile zilelor noastre”, tineri care se ambiționează să creeze organizații și să facă proiecte sănătoase, durabile, menite să repoziționeze Iașul cât mai sus în ierarhia orașelor „must see”.

Desigur, și alți factori importanți au contribuit, în ultimii ani, la ascensiunea orașului Iași din punct de vedere turistic. Care sunt aceștia, veți descoperi ascultând dialogul de mai jos.

Discuția noastră a pornit de la cea mai recentă veste legată de orașul Iași – aceea că a devenit destinația anului pentru City break, iar odată cu acest fapt a apărut întrebarea: Chiar schimbă această distincție numărul celor care aleg să viziteze Iașul în următoarea perioadă?

Mereu pasionat nu doar locuri, de călătorii, ci și de oamenii pe care-i întâlnește, de comportamentele lor civice, fin cunoscător al mecanismelor care fac să fie vizibil un oraș, profesorul Bulai întâlnește, anual, mii de turiști din țară sau din afara ei care vin să cunoască Iașul. Ce îi fascinează, care este prima lor reacție când ajung aici?

Din interviul acordat de invitatul emisiunii, vom descoperi și infrastructura de turism a orașului Iași, dar și unele chestiuni extrem de importante în relația cu clienții și care deseori sunt ignorate – empatia este una dintre ele, crede profesorul Mihai Bulai.

În final, acesta ne va oferi și câteva exemple de locuri de văzut musai la Iași, nou construite sau cele de demult, emblematice, pline de iz istoric.

Realizator: Letiția Gheorghiu

Surse foto: arhiva personală Letiția Gheorghiu, arhiva personală Mihai Bulai, destinationiasi.ro, uaic.ro

Radio Târgu Mureș: CACTUS, un studio de artă contemporană sau despre cum să evoluăm!

De către Camelia Teodosiu -
0
Foto: Ștefan Mura

Arta joacă un rol foarte important, atât la nivel de individ cât și la nivel de comunitate. Arta poate influența formarea și dezvoltarea personală a oamenilor, provoacă la recunoașterea propriei identități culturale și nu în ultimul rând are capacitatea de a modifica valorile societății.

Despre arta cu impact social și beneficiile ei au povestit dramaturgul Andreea Radu și actorul Ștefan Mura, membrii fondatori ai Asociației „Cactus” din Târgu Mureș, o platformă specifică artiștilor ancorați în prezent.

Prin joacă și experimente artistice, oameni creativi, din domenii diferite, dar legați de aceeași pasiune pentru teatru și-au dorit stabilirea unei conexiuni între artă și viața socială. Așa s-a născut „Cactus”, o grupare proaspăt înființată din dorința de a experimenta diverse forme de manifestare artistică cu impact social, ancorate în realitatea imediată. Membrii și voluntarii „Cactus” sunt artiști cu studii superioare și experiență în domenii precum: teatru, scriere creativă, design vestimentar și muzică.

Artistul ancorat în prezent trebuie să fie informat și atent la problemele actuale ale societății. El își dorește să prezinte lucrurile așa cum sunt sau să le schimbe în bine, apelând la noi forme de exprimare artistică, crede Andreea Radu, scriitor și creator al ideii „Cactus”.

Fiecare artist are propria poveste pe care vrea să o spună și o face căutând cea mai bună formă de expresie. În momentul actual, Asociația „Cactus” are un concept artistic și un design grafic, dar și o serie de spectacole sau servicii pe care le poate desfășura în orice moment.

Primele  proiecte ale Asociației au fost câteva tabere creative bazate pe exerciții performative și un performance cu titlul „Push the button” dedicat relației mamă-fiică și numeroșilor copii abuzați emoțional. Membrii „Cactus” au apelat la arta performativă, un manifest pentru scena viitorului, pentru a prezenta acest proiect inedit pentru județul Mureș.

„Mă faci de râs”, „lasă că vezi tu”, „nu ești în stare” sunt doar câteva expresii întâlnite frecvent în relația mamă-copil, care pot fi traduse sub o formă de abuz emoțional, realizat de cele mai multe ori în mod inconștient. Ideea inițială a proiectului „Push the button”  a fost expunerea unor astfel de situații, în mod artistic, apelând la emoții reale, create pe loc.

Performerul Alexandra Moldovan stă într-un cub din plexiglas, având în față un pupitru cu butoane colorate, situat în afara cubului și trăiește emoțiile unei amintiri mai puțin plăcute, din copilărie, activate prin apăsarea unui buton, de către spectator.

Conceptul de a trăi efectiv în mijlocului unei opere de artă sau în timpul creării acesteia, este un lucru inedit pentru mureșeni, astfel că reacțiile spectatorilor au fost de naturi diferite. Din calitate de privitori, de pe un scaun din sala de teatru, spre scenă, aceștia au fost invitați să participe activ la actul artistic.

Membrii Asociației „Cactus” își doresc ca domeniul artei să își depășească limitele și să evolueze cu speranța că în acest fel tinerii artiști să nu mai fie nevoiți să migreze spre alte zone mult mai dezvoltate.

Astfel, consumatorii de artă din Târgu Mureș vor beneficia de acte artistice de calitate create în mod inedit de artiștii „Cactus”, ne asigură Ștefan Mura, actor al Teatrului Național din Târgu Mureș, care ne oferă o perspectivă a artistului complet. Acesta nu se limitează la scena teatrului, ci iese în lume, se dezvoltă pe sine permanent, apelând la toate ramurile artei, făcându-se astfel vizibil în societate.

 

Specificitatea artei experimentale stă în existența unor forme noi de expresie artistică, de la instalații, performance sau teatru, la muzică și new media. Pentru ca momentele de artă experimentală din cadrul proiectului „Push the button” să se facă auzite de public, echipa „Cactus” a colaborat cu compozitorul și interpretul de muzică rap, Andrei Radu „Poggo”, ale cărui idei inovative în domeniul tehnic au dus la concretizarea proiectului cu succes.

Deși dispun de sprijin financiar limitat, tinerii artiști din Târgu Mureș pregătesc noi proiecte cu impact social. Echipa „Cactus” se află în căutarea unui spațiu potrivit pentru un „Studio de Artă Contemporană” care să însemne atât evenimente artistice și culturale cât și un loc în care artiștii să poată crea, iar consumatorii de artă să poată să bea un ceai în mijlocul unei expoziții sau instalații de artă.

Existența unui astfel de studio este posibilă în viitorul apropiat și ar îngloba trei concepte: cel de studio care presupune muncă de creativitate, workshop-uri, performance-uri și instalații; ceainărie și shop-ul care presupune vânzarea obiectelor de artă.

Scriitoarea Andreea Radu invită toți artiștii ancorați în realitatea zilelor noastre să se alăture echipei „Cactus”, a cărei activitate este vizibilă și pe rețelele de socializare. Împreună se poate lupta pentru o conștientizare mai bună a angajamentului civic din interiorul unei comunități, pentru rezolvarea problemelor societății în care trăim.

„Chiar și în atâtea codiții vitrege de creare și manifestare, în care arta pare că nu are sens: Noi măcar zicem ceva! Chiar dacă uneori… înțepăm!”  (Echipa „Cactus”)

Realizator: Veronica Ilie

Fotografii: Arhiva Asociației „Cactus”

Radio Oltenia-Craiova: Eleva de nota 10 Francesca Dumitraşcu şi pasiunile ei artistice

De către Camelia Teodosiu -
0
Foto: Radio Oltenia-Craiova

Un examen este un prag pe care nu îl poți depăși decât prin inteligență, tenacitate, ambiție și disponibilitate la efort fizic și intelectual pe termen lung, ca să amintim doar câteva astfel de calități definitorii pentru obținerea unor rezultate școlare de excepție. Iar Francesca Antonia Dumitrașcu, absolventă a prestigioasei Școli Gimnaziale „Mircea Eliade” din Craiova, bifează toate aceste atribute, printre multe altele, și astfel se explică faptul că ea a fost printre puținii elevi doljeni care să nu greșească absolut deloc la cele două probe, matematică și limba română, ale recent încheiatului examen de Evaluare Națională, o performanță de excepție, dar așteptată de cei care îi cunoșteau potențialul Francescăi, o elevă de nota 10 și în cei 8 ani de gimnaziu.

Ea are însă și o mulțime de hobby-uri, de preocupări extracurriculare, precum pictura, pianul, actoria și activitățile de voluntariat, pasiuni care pentru Francesca Dumitrașcu reprezintă modalități superioare de dezvoltare personală, esenţiale pentru devenirea ei artistică și umană, după cum i-a mărturisit lui Davian Vlad, de la Radio România Oltenia-Craiova.

În domeniul artei, Francesca Dumitraşcu a participat, de-a lungul anilor, la concursuri naţionale şi internaţionale, obţinând numeroase premii, dintre care amintim:

Premiul I,  în anii 2018 şi 2019, la Concursul Internaţional de Fantezie şi Îndemânare „Culorile Toamnei”;

Premiul I, în anul 2019, la Concursul Internaţional „Interferenţe Culturale în Context European”’- Secţiunea Artă Plastică;

Premiul I, în anul 2019, la Concursul Internaţional de Artă „Eseuri Plastice”;

Premiul I, în anul 2019, la Concursul Naţional de Arte Vizuale  „Armonii Cromatice în Pictură”;

Premiul I, în anul 2019, la Secţiunea Artă Plastică a Concursului Internaţional de Creaţie Originală „Basmele Reginei Maria”, de la Bucureşti;

Premiul al II-lea, în anul 2021, la Concursul Caritabil de Artă organizat de Interact – Rotary, pentru o reinterpretare a unei lucrări celebre a lui Pablo Picasso, „Femeia care plânge”;

Menţiune la Concursul Naţional „Odiseea Tânărului Artist”, în anii 2021 şi 2022, lucrări expuse în cea mai mare expoziţie de artă din ţară, „Art Safari” de la Bucureşti;

Premiul al III-lea, în anul 2022, la Concursul Internaţional de Artă pentru Copii „Curcubeu”, de la Curtea de Argeş.

Realizator: Davian Vlad

Foto: Francesca Dumitraşcu și Radio Oltenia-Craiova

Radio Cluj: Experienţa accesibilizării se construieşte şi se transferă

De către Camelia Teodosiu -
0
Foto: Departamentul de Psihopedagogie Specială, UBB

Bine v-am găsit, sunt Andrea Nagy. Blamăm tehnologia pentru impactul pe care îl are asupra societăţii, asupra diverselor atribute pe care le considerăm parte a spiritului uman. Pentru persoanele cu dizabilităţi însă, adevăratul potenţial de independenţă poate fi atins doar prin tehnologie. Despre posibilităţile pe care le oferă aceasta în accesibilizarea instituţiilor de cultură discutăm astăzi la România de nota 10.

Accesibilizarea nu e ca un cadou, pe care poate că nu l-am nimerit, dar intenţia contează. Rezultatele sunt cele care se punctează în acest domeniu, adică gradul de utilitate practică pentru cei cărora li se adresează. Nu trebuie să inventăm roata, scoţând eventual la iveală o roată pătrată; adesea e mai expeditiv să căutăm în jur, să învăţăm din experienţa deja existentă. Muzeul Etnografic al Transilvaniei, singurul muzeu din Cluj care are la ora actuală o expoziţie permanentă pentru nevăzători, a fost zilele acestea, în colaborare cu Universitatea Babeş-Bolyai, gazda unei întâlniri internaţionale pe tema accesibilizării instituţiilor de cultură.

Întâlnirea de la Cluj privind accesibilizarea instituţiilor de cultură a făcut parte dintr-un proiect în care au fost implicate muzee din România, Ungaria, Grecia şi Turcia. Dar întâi de toate, haideţi să înţelegem ce presupune accesibilizarea, pentru că este un concept despre care au uneori păreri diferite instituţiile şi vizitatorii lor cu dizabilităţi. Explicaţii avem de la psihopedagogul Marian Pădure:

“Ce-şi doreşte orice vizitator cu dizabilităţi este să meargă într-un muzeu total independent. Ce e drept, ca să ajungem la standardul acesta, mai e nevoie de mult timp şi de mulţi bani. În mentalul colectiv, rampa de acces e sinonimă cu accesibilitatea la o clădire, dar este încă un semn al felului subiectiv în care gândim. Spunem că surdul vede exponatele şi nu mai are nevoie de adaptare, dar nu ştim că de multe ori are nevoie de explicaţii ca să înţeleagă anumite cuvinte; nu ne gândim că dislexicul are probleme în a citi anumite texte şi ar prefera să le asculte, iar ghidurile audio din muzee nu sunt prea detaliate. După care, vine un nevăzător: cum adaptăm pentru el un tablou, un animal împăiat? E clar că o persoană nevăzătoare foarte greu va avea acces la obiectele originale, unicate; dar poate avea acces la o copie, făcută cu o imprimantă 3D”, Marian Pădure.

Din partea Universităţii Babeş-Bolyai, întâlnirea de la Cluj a fost coordonată de Andrea Hatházi. Cu o experienţă de predare în învăţământul special, aceasta e de părere că nu ar trebui să se vorbească doar despre accesibilizare, incluziunea fiind de asemenea o componentă importantă în cunoaştere, în învăţare, în petrecerea timpului liber:

Andrea Hatházi: Ceea ce propui ca accesibilizare nu trebuie neapărat să vizeze o anumită categorie de persoane, o anumită dizabilitate, ci să se adreseze întregii comunităţi. S-au propus în acest proiect activităţi care să fie incluzive, realizate împreună de copii cu şi fără dizabilităţi; vorbim de activităţi de tip explorare, joc, cunoaştere, învăţare. Fiecare muzeu va elabora un chit educaţional, o resursă pornind de la nişte scenarii, astfel încât, odată ce sunt implementate, ele să rămână în oferta muzeelor pentru copii.

Andrea Nagy: Reprezentanţii instituţiilor participante au deja experienţă în accesibilizare?

Andrea Hatházi: Unele dintre ele, cum este Muzeul Cicladic din Atena, au desfăşurat deja multe activităţi educaţionale şi pentru copiii cu dizabilităţi. Apoi Hagyományok Háza din Ungaria are o deosebită experienţă. Dar ştiţi cum e cu experienţa? Ea niciodată nu se opreşte; şi poate să fie dezvoltată, poate să fie îmbunătăţită, generalizată, transferată.

Andrea Nagy: Cum poate fi accesibilizat un muzeu pentru deficienţii de auz?

Andrea Hatházi: Vorbim de prezenţa unui interpret în limbaj mimico-gestual. Apoi pot să fie realizate filmuleţe cu limba semnelor, prin care se prezintă diverse detalii privind exponatele.

Dacă dorim un muzeu accesibilizat, trebuie mai întâi să cerem. Ei bine, cam asta s-a întâmplat la Cluj în 2008, când muzeograful Tótszegi Tekla s-a trezit într-o situaţie dificilă:

„Ne-a contactat un domn de la Asociaţia Nevăzătorilor, care ne-a spus că în ziua următoare urma să aducă un grup de copii în vizită la Muzeul Etnografic. Resimt şi acum neputinţa aceea: ce le vom oferi acestor oameni? Regulile privind patrimoniul sunt foarte severe: le-am putut oferi doar poveşti, plus câteva obiecte artizanale. Am început să caut bune practici şi mi-am dat seama că în Franţa au existat tentative de accesibilizare, chiar de pe la începutul secolului XX. În 2009 s-a vernisat expoziţia noastră tactilă, unde avem aceleaşi teme ca în cadrul expoziţiei de bază, dar cu reproduceri. Adevărul este că, de atunci, această expoziţie are un mare succes în rândul tuturor, nu doar a nevăzătorilor. De exemplu, toţi cei care trec prin faţa modulului cu păstoritul, încearcă diferitele tipuri de clopote pe care le găsesc acolo”, povesteşte Tótszegi Tekla.

Zilnic folosim softuri şi tehnologii care au fost dezvoltate iniţial pentru persoanele cu dizabilităţi, de la vocea pentru GPS şi până la periuţa electrică de dinţi. Un muzeu accesibilizat nu va fi doar al câtorva nevăzători, ci va fi al nostru, al tuturor.

Realizator: Andrea Nagy

Foto: Departamentul de Psihopedagogie Specială, UBB

Radio Timișoara: Radu Paraschivescu despre ”trecutul care nu ne trece”

De către Camelia Teodosiu -
0

Traversăm o perioadă a celebrării minimului, a fascinației urâtului, o lume pe dos ce pare victorioasă, dar care își găsește ac de cojoc, atâta vreme cât mai există oameni inteligenți și onești. Răspunsul la lene, fudulie, hoție și prostie e râsul ironic, sănătos, hohotitor.

Un interviu cu scriitorul Radu Paraschivescu e o conversație tonică, una din bucuriile și ghidușiile spiritului:

“Devii un soi de contabil al derivei naționale, și ea nu e o formulă bombastică, și nu e o formulă catastrofică; e, pur și simplu, constatarea unui om , care merge cu mijloacele de transport în comun, care stă de vorba cu vecinii de scară de bloc și care primește în direct, fără vreun ecran, toate aceste mesajele care se bat cap în cap și care pe cineva mai puțin insistent și mai puțin solar l-ar face să se retragă, să stea acolo în cutiuța lui, să scrie, să traducă și să-și plângă în pumni…. Pe mine mă stimulează, mie îmi place să observ lucruri. Mi-au spus niște oameni care fac regie de teatru și de film, că aș avea ceea ce se numește ”ochiul și urechea străzii” și cum nu trăiesc în galeria burgheză, ci trăiesc în Cartierul Titan din București, am toată materia primă necesară  observării lucrurilor și a prinderii acestor constatări în texte.

Textele mele sunt necomplezente? Da, sunt necomplezente.  Ne-am fura căciula dacă am face  din ele niște elogii aduse neamului. Neamul ăsta are și lucruri foarte frumoase, are și personaje și personalități meritorii, are și frumuseți, are și tandrețe, dar are și carii… Dentiția lui e una avariată de ultimele decenii de comunism, în primul rând, de felul în care tranziția nu s-a produs conform așteptărilor, de batjocură, de spoliere, de toate bolile de sistem pe care o societate, ieșită dintr-un sistem represiv, le are.

Asta fac eu, sunt un fel de contabil, un fel de arhivar, un fel de om care scrie ce vede, și care are grijă când scrie despre România, să se păstreze în limitele unei ironii, hai să zicem, ne-caustice.

Mie imi place să fiu ironic, îmi place să râd, râd și de mine, cu mine încep de fapt, dar nu este scrisul scrâșnit al unui om care vrea să se răzbune pe pocinoagele pe care i le face nația lui. Dimpotrivă, e o formă de solidaritate printre altele, și o formă de  a arăta bubițele sau buboaiele pe care obrazul nației se face uneori că nu le vede…”

RADU PARASCHIVESCU (n. 1960, Bucureşti) trăieşte în Balta Albă şi se visează la Roma. E mefient faţă de avioane, reptile şi sfaturile medicilor. Croieşte articole pentru ziare şi reviste, traduce romane, se ocupă cu hermeneutica ofsaidului în emisiuni de analiză fotbalistică şi – mai rar decât i-ar plăcea – scrie cărţi. Are câţiva prieteni francezi de nădejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fără să-şi fi trădat prima iubită: ciocolata de casă. Se îmbată cu vocea lui David Gilmour şi chitara lui Mark Knopfler. Se îndrăgosteşte repede şi-i trece greu. Detestă clişeele, laptele şi broccoli. A scris despre nesimţiţi, Inès de Castro, Maradona şi Caravaggio.

Cea mai recentă carte, apărută în 2022, în Colecția Râsul Lumii: Noi suntem români (nimeni nu-i perfect).

Realizator: Simona Pele

Photo: Radu Paraschivescu – arhiva personală

Radio Reșița – Bucuria frumuseții plătită cu un zâmbet

De către Camelia Teodosiu -
0

“Pay With Smile”, un proiect umanitar ce le oferă româncelor bucuria de a fi din nou frumoase.

Cei mai buni stilişti în micropigmentare din ţară îşi dau întâlnire la Reşiţa într-o primă ediție a unei campanii umanitare de excepţie în România:“Pay With Smile”.
Evenimentul este organizat în scop caritabil iar principalele beneficiare sunt femeile care şi-au pierdut sprâncenele în urma unei boli precum cancerul, alopecie sau în urma unui accident.

Carla Laszlo, în prezent Master PhiBrows, Phi PowderBrows şi PhiLaser, Nr. 2 în lume, cu 15 ani de experienţă în acest domeniu iniţiază acest proiect cu scopul de a aduce cât mai multe zâmbete pe chipurile femeilor care şi-au pierdut încrederea după o suferinţă, demonstrându-le prin această tehnică complet gratuită că sunt frumoase!

„Microblading-ul este o procedură de ultimă generaţie prin care se pot face corecţii de culoare, formă şi poziţionare a sprâncenelor pentru un aspect cât mai natural. Scopul tehnicii PhiBrows este de a crea sprâncene de care nimeni să nu îşi poată da seama că au fost supuse unei intervenţii de tatuaj semipermanent”, ne-a declarat Carla Laszlo.

Şi tânăra Andreea Popovici, expertă în PhiLaser, estetică facială şi remodelare corporală, s-a alăturat acestui proiect şi este cea care va găzdui acest eveniment:
„Uneori este atât de simplu să aduci un zâmbet pe buze celor din jur. Este nevoie doar de un strop de voinţă şi de empatie.
Mă bucur că pot face parte din minunatul proiect Pay With Smile şi recunosc că mă încearcă o emoţie pozitivă la gândul că vom aduce bucurie în sufletele unor oameni greu încercaţi. Mulţumesc tuturor celor care s-au alăturat acestui proiect unic”, susţine Andreea Popovici.

La Reșița are loc evenimentul de lansare a proiectului “Pay With Smile”. Inițiatorii proiectului nu se opresc aici, ci își propun să realizeze o serie de evenimente teoretice si practice pentru informarea persoanelor cu privire la reconstrucția sprâncenelor executata corect in cazul unei persoane care într-adevăr si-a pierdut sprâncenele din cauza unuia dintre motivele medicale menționate mai sus.

“Microblading-ul și dermopigmentarea sunt tehnici care s-au „născut” pentru a răspunde acestor nevoi medicale în primul rând, abia mai apoi au ajuns un serviciu de lux.” – spune Carla Laszlo, coordonatoarea proiectului.

“Să readuc zâmbetul pe un chip încercat, este cea mai mare bucurie pe care mi-o poate oferi meseria mea!” – spune Alexandra Stănescu, reprezentantă a Asociației Pay With Smile.

Radio România Reşiţa este partener media în cadrul acestui proiect şi îndeamnă toate femeile care au trecut printr-o experienţă neplăcută şi au rămas fără sprâncene să participe într-un număr cât mai mare, se pot bucura de beneficiile unui astfel de proiect de nota 10, inițiat în Banatul Montan de tânăra Carla Laszlo din Reșița.

Realizator: Daiana Roșca

Fotografii puse la dispoziție de Carla Laszlo

Radio Constanța: ”Cireșar- luna dragostei pentru portul popular românesc”

De către Camelia Teodosiu -
0

Ne aflăm la mijlocul lui Cireșar, o lună în care sărbătorim ia, cămașa tradițională românească pe care o vom celebra de Sânziene, pe 24 iunie. Potrivit legii care a trecut recent de Camera Deputaților, cu ocazia “Zilei iei tradiționale românești” în toată țara se organizează evenimente culturale, sociale şi artistice care urmăresc promovarea şi protejarea iei.

În emisiunea ”România de nota 10” din această săptămână facem cunoștință cu două femei din Constanța pasionate de costumele tradiționale, membre în Asociația Cusături Dobrogene. Este vorba de Eugenia Catargiu și Laura Diaconu, avocate la baroul din Tulcea, respectiv cel din Constanța. Ne-au povestit cum s-au îndrăgostit de arta cămășii tradiționale și ce înseamnă pentru ele această pasiune care cere foarte multă documentare, colaborare cu specialiști etnologi, dăruire și migală.

Eugenia Catargiu este o avocată pasionată de mai mulți ani de arta costumelor tradiționale. Ea a participat în această lună la expoziția „Cămaşa românească – tradiţie în contemporaneitate”, deschisă la Muzeul de artă Populară din Constanța. Eugenia Catargiu face parte dintr-o comunitate frumoasă care iubește ia, costumul tradițional românesc și care s-a constituit în Asociația „Cusături dobrogene” Constanţa.

La Muzeul de Artă Populară din Constanța, membrele acestei asociații au expus în această lună cămăşi noi, pe care le-au lucrat după replici ale unor cămăşi tradiţionale româneşti specifice zonelor Dobrogea, Vrancea, Neamţ, Bucovina, Mehedinţi, Oltenia, Vlaşca, Bistriţa-Năsăud, Alba și Lăpuş.

Ia românească are, de altfel,  un dosar deschis la UNESCO încă din martie 2021, pentru înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii. Potrivit Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, cămașa cu altiță face parte din tradițiile vestimentare ale  Moldovei, Bucovinei, Munteniei, Olteniei și sudului Transilvaniei, cu o largă răspândire geografică și cu tradiție care poate fi identificată încă din mileniul IV înaintea erei noastre. Termenul „altiță”  se referă la porțiunea ornamentată situată în partea superioară a iei.

Ea devenea, în perioada interbelică, un port tradițional promovat intens de Casa Regală, așa încât cămașa cu altiță a inspirat o serie de lucrări ale pictorului francez Henri Matisse. În perioada modernă, ia românească a avut parte de numeroase reinterpretări ale unor designeri faimoși, precum Yves Saint Laurent, Kenzo sau Jean Paul Gaultier, care au realizat colecții întregi plecând de la croiul și motivele ornamentale ale cămașii populare românești.

La Muzeul de Artă Populară din Constanța puteți admira o colecție cu ii de patrimoniu, încadrate la categoria Tezaur. Sunt 50 de piese ce fac parte din patrimoniul cultural-naţional și care provin din Dobrogea dar și din alte zone etnografice ale României.

Redactor: Magda Vâjaică

Fotografii: Muzeul de Artă Populară din Constanța

Bucuria Vindecării

De către Camelia Teodosiu -
0
Bucuria Vindecării

Bun găsit, vă spune Camelia Teodosiu la o nouă ediție a emisiunii noastre, realizată într-un loc binecuvântat, cu oameni care trăiesc Bucuria Vindecării. Acesta este și numele proiectului care își propune ” să învețe pacientul oncologic caracterul restaurator al cancerului, primit ca o oportunitate spre desăvârșire.”

Poposim, așadar, în sala „Consilium” a Paraclisului Catedralei Naționale, unde au loc, periodic, activități integrate de consiliere-psihoterapie, suport duhovnicesc, consiliere medicală, kinetoterapie, dans-terapie și art-terapie. Echipa de suport pentru pacienții oncologici e formată din specialiști care participă ca voluntari în acest proiect derulat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a Părintelui Arhimandrit Ciprian Grădinaru.

Trebuie să vă mărturisesc că nu a fost simplu să realizez această emisiune, cu un subiect dificil de abordat, cu oameni care trec prin stări și emoții pe care învață să le înțeleagă și să le gestioneze…, astfel încât am fost recunoscătoare când doamna Cătălina Lițu – coordonatoarea proiectului a acceptat, mai ales din experiența de fost pacient oncologic, să se implice pentru a ne explica despre ce este vorba în Bucuria Vindecării.

Speranța mea a fost ca măcar o parte din participanții la activitățile săptămânale ale grupului să-și deschidă sufletul pentru a putea înregistra câteva mărturii. Și nu mică mi-a fost bucuria să primesc scurte declarații, pline de emoție și recunoștință, din partea tuturor celor prezente.

Iată și câteva informații extrase din pliantul de prezentare a proiectului Bucuria Vindecării:

O afecțiune cronică în prezent, o pecete greu de dus în trecut, cancerul este o maladie cu frecvență în creștere la nivel mondial și, implicit, la nivelul țării noastre. Datele epidemiologice îngrijorătoare de anul trecut de la nivelul României, respectiv 98886 cazuri noi, aduc cu sine o necesitate de reconfigurare a susținerii pacientului oncologic.

Importanța abordării holistice a terapiei cancerului este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Abordarea holistică nu înseamnă numai multidisciplinaritate medicală ci și abordare psihoterapeutică și duhovnicească.

Modificările aspectului fizic și ale imaginii de sine, îngrijorarea, dificultățile de concentrare și imposibilitatea rezolvării problemelor, iritabilitatea și furia pot apărea odată cu acest diagnostic și pot duce la o disfuncție în managementul optim al acestei afecțiuni.

Cancerul și terapia acestuia pot determina perioade cu urcușuri și coborâșuri pentru persoana diagnosticată și familia acesteia. De obicei, oamenii simt frică, îngrijorare cu privire la viitor și nu pot să urmărească întotdeauna explicațiile personalului sanitar. În fața acestor schimbări și probleme prin care pot trece pacienții, le stă alături echipa de suport. Prin dezvoltarea unei relații apropiate, empatice și bazate pe încredere cu medicul oncolog, pacienții au posibilitatea de a beneficia de cunoștințele și perspectivele profesionale ale medicului.

Pacienții cu afecțiuni maligne au nevoie de îngrijire specială care să le asigure o supraviețuire îndelungată în condiții de calitate a vieții, de control al simptomelor provocate de tratament și de afecțiunea în sine, control determinat de terapia optimă a bolii oncologice; au nevoie de obținerea unui echilibru psihologic și spiritual.

Lipsa centrelor specializate pentru susținerea pacienților oncologici, altele decât cele medicale, și acestea insuficiente ca număr de specialiști implicați în terapia oncologică, precum și  necesitatea unei altfel de abordări a cancerului au dus la nașterea ideii de echipă care să ofere suport complex: duhovnicesc, medical și psihoterapeutic .

În „Bucuria Vindecării”, interacțiunea pacientului cu oncologul este un instrument puternic. Medicii echipei îl pot îndruma, în funcție de necesități, în luarea deciziilor despre secvențele terapeutice, despre diversele tratamente, despre modul de viață corect, inclusiv despre nutriția oncologică, îi pot explica modalitatea de rezolvare a unor probleme birocratice, pot fi o sursă sigură și avizată de cunoștințe, de susținere personală și de îndrumare personalizată și îi pot asigura accesul la îngrijire și diverse servicii medicale.

Întrebări precum: „ce fel de tumoră este”, „care este tratamentul”, „care este stadiul”, „ce pot face pentru a tolera mai bine tratamentul”, „cum optimizez rezultatele”, „ce regim alimentar trebuie urmat” își găsesc răspunsul oferit cu răbdare și timp generos de către medicii „Bucuriei Vindecării“, specialiști în oncologie, radioterapie, chirurgie oncologică, nutriție oncologică.

Întrucât diagnosticul de cancer este privit de cele mai multe ori ca fiind o sentință, pacientul oncologic poate deveni descurajat, descumpănit, demoralizat și lipsit de speranță, neputincios în luarea celor mai simple decizii. Psihoterapia oncologică alături de suportul duhovnicesc oferit de proiectul ”Bucuria Vindecării” au rolul de a schimba modul în care este privită boala. Pacientul va înțelege că numai prin schimbarea atitudinii în fața cancerului, prin credință nestrămutată în puterea tămăduitoare a lui Dumnezeu, alături de tratamentele medicale specifice acestei boli, va parcurge drumul către vindecare. Pacientul conștientizează că dezechilibrul emoțional stă la originea bolii.

Pacienții ocrotiți din punct de vedere emoțional, cu credință și cu echilibru, pot urma cu ușurință etapele necesare terapiei medicale, rezultatele acesteia fiind superioare: mai puține reacții adverse, mai multă încredere, bucurie, deci supraviețuire mai lungă și de mai bună calitate.

Proiectul „Bucuria Vindecării” își propune, atât prin exercițiile psihoterapeutice, cât și prin perspectiva duhovnicească deschisă, să echilibreze starea emoțională a pacienților, să-i îndrume către valorile creștine, să-i reînvețe să trăiască prin credință, iubire, recunoștință, iertare, bucurie, ascultare și nădejde în Dumnezeu. Ei vor înțelege că această boală nu este o condamnare, o pedeapsă, ci că ea vine din pedagogia tainică a lui Dumnezeu care conduce obligatoriu spre schimbare mântuitoare.

Experiența împărtășită de pacienții vindecați de cancer din cadrul acestui proiect vine să întărească încrederea pacienților noi, care sunt de cele mai multe ori dezorientați și îngrijorați. Astfel, proiectul „Bucuria Vindecării” are rolul de a transforma pacientul trist, deznădăjduit și speriat de cancer, în omul plin de lumină, credință, bucurie, care îi spune Lui Dumnezeu: „Te voi lăuda că sunt o făptura așa de minunată” (Ps. 138), „Îți mulțumesc Doamne!”

Prin exercițiile de psihoterapie de grup și suportul duhovnicesc  oferit, pacientul devine un om nou în căutarea asemănării cu Dumnezeu, învață cum să convertească suferința provocată de boală în binecuvântare și înțelege că adevărata vindecare e obținută printr-o schimbare totală de mod de viață, de atitudine, prin credință.

Activitățile proiectului „Bucuria Vindecării”:

Zilnic

Rugăciune colectivă și informare/comunicare cu echipa de suport pe grupul de WhatsApp al proiectului (nevoi speciale medicale – tratament, intervenții, nutriție medicală, feedback sesiuni, anunțuri/informații utile pacienților oncologici, etc).

Săptămânal

Câte 2 sesiuni on-line și 1 sesiune live desfășurată in sala „Consilium” a Paraclisului Catedralei Naționale, cu activități integrate de consiliere-psihoterapie, suport duhovnicesc, consiliere medicală, kinetoterapie, dans-terapie și art-terapie.

Periodic

Evaluare de etapa (3 luni) a echipei de suport cu privire la rezultate, identificarea nevoilor speciale ale pacienților, direcțiile de acțiune/ prioritățile in susținerea acestora.

Slujba Sf. Maslu pentru pacienții proiectului, cu Părinții slujitori la Paraclisul Catedralei Naționale.

Tabără gratuită oferită pacienților oncologici ai proiectului, în condiții conforme cu recomandările medicale, cu program structurat pe activitățile de suport.

Inițierea/ participarea la  susținerea unor acțiuni social – filantropice (ex: renovarea și reabilitarea secției Oncologie Medicală 2 a Institutului Oncologic București prin promovarea acțiunii, contribuție financiară, serbare cu daruri și colinde  Crăciun oferite  pacienților din spitale).

Team-building.

Anual

Conferința cu participarea tuturor pacienților oncologici deplasabili din proiect dar și a altor pacienți oncologici interesați, cu invitați din Universitatea de Medicina și Farmacie, Facultatea de Teologie, reprezentanți ai Patriarhiei Române, medici reputați cu experiență în patologia oncologică pentru împărtășirea și prezentarea rezultatelor proiectului, stabilirea priorităților viitoare și direcțiilor de acțiune în susținerea bolnavilor de cancer, cu suportul si binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel.

Conferințe pe diferite teme de interes pentru pacienții oncologici: „Dumnezeu ne vindecă”, „Știință și Credință”.

Echipa de implementare și support în calitate de voluntari ai Paraclisului Catedralei Naționale:

  • Cătălina Lițu – fost pacient oncologic, coordonator al proiectului
  • Daniela Zob – medic primar oncologie medicală, șef secție Institutul Oncologic București
  • Diana Chetroiu – medic specialist oncologie medicală și gastroenterologie la Spitalul Universitar București
  • Ruxandra Avramescu – medic primar boli nutriție și diabet, competența in nutriție oncologică, Clinica Regina Maria
  • Vlad Ștefan – medic primar Radioterapie si îngrijiri paliative,  Spitalul Universitar Militar Central
  • Victor Titirez – medic specialist chirurgie oncologică, Spitalul Euroclinic – Regina Maria, primul Centru de Excelență în Patologia Sânului
  • Mirela Zivari – psihoterapeut, șef departament psihologie, Spitalul Universitar București. cu echipa de psihoterapeuți pe care o coordonează în proiect
  • Cristina Gorgonețu – Prof. princ. kinetoterapeut – Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila“
  • Prof. dr. Adrian Lemeni – Facultatea de Teologie Ortodoxă directorul Centrului de Dialog și Cercetare în Teologie, Filosofie și Știință, Universitatea București.
Bucuria Vindecării – Părintele Ciprian

„Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către tine și m-ai vindecat” (Ps. 29)
„Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu ești ajutorul meu cel tare” (Ps. 70)

Fotografii puse la dispoziție de Cătălina Lițu – coordonator al proiectului

Aplicația GoCab – dovada digitalizării în domeniul taximetriei

De către Camelia Teodosiu -
0

Vă invit să împărtășim experiența multora dintre cei care, sub presiunea timpului, caută un mijloc de transport cât ”mai la-ndemână”, să spunem așa. O mașină care să ajungă rapid la adresă, să fie curată, cu un șofer amabil, tarif fix, calculat la numărul de kilometri. Pretenții multe, dar liberalizarea pieței a făcut ca, și în acest domeniu, al taximetriei, concurența să fie din ce în ce mai mare, astfel încât adaptarea la solicitări să fie absolut necesară.

În această ediție a emisiunii, vă oferim detaliile unei aplicații pe care o puteți descărca gratuit din magazinele virtuale ale telefonului sau tabletei dumneavoastră.

Motivația alegerii acestui subiect? Toți am avut momente, mai mult sau mai puțin plăcute, în momentul solicitării unui taxi – telefoane la dispecerat, cu timp de așteptare încheiat, nu o dată, cu ”ne pare rău, nu avem mașină, în acest moment”.

Iată că, și în domeniul  taximetriei, digitalizarea își face treaba prin dezvoltarea de aplicații cât mai accesibile și utile clienților.

Aplicația de taxi GoCab România lansează acum un nou modul, și anume serviciul de taxi garantat. Prin intermediul acestuia, tuturor potențialilor clienți care și-au descărcat aplicația li se garantează găsirea unei mașini de taxi.

Acum, 90% dintre clienți își comandă o mașină prin intermediul aplicației descărcate pe telefon cu sistem de operare Android sau iOS.

Invitatul emisiunii – Alin Grosu, directorul departamentului de dezvoltare software GoCab România, ne spune ce presupune implementarea unei astfel de aplicații, în domeniul taximetriei – de la echipa de IT, până la cea de evaluare a satisfacției clienților:

”Clientul, odată ce a plasat comanda, poate vedea în aplicație șoferii care sunt interesați de acea comandă și își poate alege, pe baza unor criterii personale, cum ar fi nota (evaluarea) pe care o are șoferul în aplicație, costul estimat sau tariful pe care-l practică acel șofer sau clasa de confort din care face parte șoferul. La sfârșitul cursei, clientul are posibilitatea de a acorda, la rândul lui, o notă șoferului, pe baza experienței pe care a avut-o cu acesta, de-a lungul cursei.

Noi încercăm, zi de zi, să îmbunătățim comportamentul șoferilor, prin mai multe metode : organizăm săptămânal ședințe de instruire, prin care încercăm să îmbunătățim relația cu clienții – o conduită bună, mașina curată zilnic, confort sporit oferit clientului…

Digitalizarea pune clienții în legătura directă cu șoferii de taxi și prin aceste rating-uri care rămân în istoricul șoferului. Aceste evaluări sunt, de fapt, un pșaport al lui (n.r. al șoferului), pe care ar trebui să adune numai calificative bune…

Și, atunci, digitalizarea vine în sprijinul atât al clientului, cât și al șoferului de taxi, pentru că prin acest mecanism, crește nivelul de transparență și, atunci, toți clienții își pot alege dintr-o multitudine de șoferi bine cotați.”

Aplicația GoCab este disponibila la nivel național, în peste 25 de mari orașe din țară. Trebuie să vă instalați o singură dată aplicația și, dacă alegeți să călătoriți, de exemplu la Cluj, când ați ajuns la aeroport, puteti alege să vă comandați un taxi fie de pe infochioșcul prezent în aeroport, fie de pe aplicația pe care o aveți instalată.

De asemenea, șoferii de taxi care se înscriu în acest serviciu de asigurare a unui taxi garantat pentru clienți vor avean un venit minim garantat pentru o sesiune de lucru.

„Prin serviciul GoCab PRO, noi încercăm să rezolvăm două probleme majore ale pieței de taximetrie din România. Pe de o parte, rezolvam problema celor care nu găsesc tot timpul un taxi, iar acest lucru il facem garantându-le clienților noștri că, la orice oră din zi și din noapte, pot găsi un taxi prin intermediul aplicatiei noastre. Pe de alta parte, rezolvăm problema șoferilor, care aleargă, zilnic, să producă cât mai multe încasări, încercând să onoreze cât mai multe comenzi, având stresul că trebuie să realizeze o sumă minimă zilnic. Cum facem acest lucru? Simplu: șoferilor care au ales să presteze acest serviciu, noi le garantăm venituri minime zilnice pentru o sesiune de lucru.” – Alin Grosu, director departament de dezvoltare software GoCab România

Aplicația GoCab România este folosită, de asemenea, pentru clienții din clinici, din hoteluri sau angajați ai unor companii cu program prelungit de lucru.

”Avem aparate de tip infochioșc care sunt instalate, cumva, spre ieșirea din incinta hotelului sau clinicii, prin care clientul, spre ieșire, își poate comanda singur un taxi. Pe de altă parte, avem și  dispozitive instalate pe desk-ul recepțiilor, de unde fie clientul își poate comanda taxiul, apăsând un buton, fie recepționerul îl poate direcționa sau ajuta în această direcție.” – Alin Grosu, director departament de dezvoltare software GoCab România

Aceste soluții vin și în ajutorul companiilor ai căror angajați au un program care se extinde în afara programului mijloacelor de transport în comun și cărora trebuie să li se asigure transportul până acasă. În baza unui abonament tip ”corporate”, firma parteneră are posibilitatea de a-și preîncărca un sold, pe baza estimărilor legate de costurile cu transportul angajaților, din care aceștia să consume, specific pentru curse în interes de serviciu.

GoCab România este o aplicație de comandă taxi în continuă extindere, în acest moment fiind prezentă în peste 25 de orașe mari din țară și poate fi descarcată, în mod gratuit, din magazinele virtuale aflate pe telefon, tablete, calculator.

IOS: https://apple.co/3sCDykA
Android: https://bit.ly/3G3xuHD
Huawei: https://bit.ly/3sA0v8g

GoCab Software S.A. care a dezvoltat această aplicație este o companie românească listată la Bursa de Valori București.

Informații suplimentare referitoare la aplicația GoCab puteți găsi pe website-ul companiei – www.gocab.ro  sau sunând la telefon 021 9595

Realizator: Camelia Teodosiu

1...232425...72Pagina 24 din 72

Urmărește-ne pe

4,400AbonațiAbonați-vă
Romania de nota 10

ȘI MAI MULTE ȘTIRI

CATEGORIE POPULARĂ

© Radio Romania Regional & JA Romania