Descoperim astăzi, în cadrul proiectului „România de nota 10”, povestea unui om extraordinar, al cărui exemplu de viață ne inspiră și ne uimește deopotrivă. La aproape 97 de ani, Gheorghe Eftimie este cel mai în vârstă instructor de schi din România, un adevărat simbol al pasiunii, dedicării și longevității. Cu o vitalitate remarcabilă, el continuă să fie activ, să își păstreze spiritul viu și să împărtășească din experiența sa celor mai tineri.
Mai mult decât atât, Gheorghe Eftimie ne oferă o lecție de viață despre echilibru, perseverență și valori autentice. Se bucură de o căsnicie exemplară de 64 de ani, construită pe respect, înțelegere și devotament. Crede cu tărie în forța smereniei și a cumpătării, considerând că o viață trăită fără excese, dar cu multă pasiune, este cheia unei existențe fericite. Filosofia sa de viață se bazează pe principii solide, precum evitarea viciilor, petrecerea timpului în aer liber, o alimentație simplă și echilibrată, dar și menținerea unui spirit deschis, gata să accepte și să ofere iertare.
Foto: Emanuela Aranyos
Foto: Emanuela Aranyos
Foto: Emanuela Aranyos
De-a lungul unei cariere impresionante, Gheorghe Eftimie a fost inginer mecanic, deținând un doctorat în mecanică, și a activat ca profesor, contribuind la formarea multor generații de elevi. În 1988, pasiunea sa pentru schi l-a condus spre o nouă direcție profesională, devenind instructor de schi. De atunci, numele său a devenit sinonim cu excelența în acest domeniu, iar el a continuat să inspire prin devotamentul său neobosit.
Pe lângă talentul său sportiv și pedagogic, Gheorghe Eftimie este și un poliglot desăvârșit, vorbind fluent patru limbi străine: engleză, franceză, rusă și germană. Acest aspect i-a permis să interacționeze cu turiști din întreaga lume, consolidându-și reputația de instructor dedicat și prietenos.
Foto: arhivă personală Gheorghe Eftimie
Viața sa a fost marcată atât de momente de bucurie, cât și de încercări grele. A trăit vremuri frumoase, dar a trecut și prin dificultăți, inclusiv prin ororile războiului. Cu toate acestea, optimismul său nu a fost niciodată zdruncinat. Pentru el, schiul nu este doar un sport, ci o formă de libertate, o senzație unică, similară zborului.
Lecția sa de viață este despre echilibru, despre puterea interioară de a transforma fiecare zi într-o oportunitate de a învăța, de a dărui și de a se bucura de lucrurile simple. El ne arată că smerenia nu înseamnă modestie exagerată, ci o conștientizare profundă a propriei valori, fără orgoliu, fără dorința de a domina. Familia, pentru el, este cel mai important refugiu și punct de sprijin, iar secretul unei relații armonioase stă în respect, toleranță și capacitatea de a asculta cu inima deschisă.
Foto: Corneliu Țepeluș
Astăzi, avem privilegiul de a împărtăși conversația noastră cu Gheorghe Eftimie, desfășurată într-un cadru de poveste din Poiana Brașov. În acest interviu special, el ne dezvăluie secretele longevității sale și ne arată cum reușește să își mențină energia, optimismul și pasiunea pentru viață la o vârstă atât de înaintată.
Mihai Murărețu, invitatul lui Davian Vlad la ediția de început de primăvară a emisiunii “România de nota 10”, s-a dedicat cu o mare pasiune descoperirii și promovării istoriei Craiovei, reușind să readucă la lumină fragmente esențiale, adesea uitate, ale trecutului capitalei Olteniei. Printr-o cercetare riguroasă a arhivelor fotografice, el a identificat numeroase documente vizuale valoroase care oferă o perspectivă nouă asupra evoluției istorice locale.
Una dintre cele mai importante descoperiri ale lui Mihai Murărețu este prima panotipie (proto-fotografie) realizată în Craiova, un portret al Anastasiei Emanoil, născută Curti, datând din jurul anilor 1855-1860, o relicvă prețioasă a primelor etape ale artei fotografice din România. El a studiat și primele portrete de studio din Craiova, semnate de fotografii Carol Diel și Karl Hahn, oferind o contribuție semnificativă la înțelegerea începuturilor fotografiei în Oltenia. De asemenea, Mihai Murărețu a recuperat istoria familiilor aristocratice ale orașului, reconstituind arborele genealogic al familiei Mihail și identificând, pentru prima dată, membrii acesteia în fotografii și tablouri de epocă. O muncă similară a realizat pentru familia Vorvoreanu, descoperind imagini și informații inedite despre această ramură importantă a elitei craiovene din epocă.
Descoperirile lui Mihai Murărețu au stat la baza unor lucrări fundamentale privind istoria unor locuri emblematice și a unor evenimente definitorii pentru Craiova, cum ar fi Palatul Jean Mihail, astăzi Muzeul de Artă, ocupația orașului în Primul Război Mondial, istoria Parcului Nicolae Romanescu sau a Halelor din Bănie, una dintre cele mai vechi construcții comerciale de acest tip din România. În plus, el a realizat un studiu detaliat asupra fotografiilor din prima jumătate a secolului XX, reușind să coreleze imaginile vechi cu date istorice precise, să identifice locurile, contextul și personajele surprinse în fotografii și să evidențieze momente istorice esențiale pentru evoluția orașului. Cu abilități remarcabile de organizare, Mihai Murărețu a făcut parte din echipe de cercetare dedicate fotografiei vechi și patrimoniului istoric local, contribuind astfel la redescoperirea și promovarea memoriei orașului.
Pe lângă activitatea sa de cercetare, Mihai Murărețu s-a remarcat și prin redactarea scenariilor pentru documentare istorice despre Craiova, readucând în atenția publicului teme esențiale din trecut, precum istoria familiei Mihail, a Teatrului Național, a Universității din Craiova și a Parcului Nicolae Romanescu.
Rezultatele muncii sale neobosite nu doar că au adus contribuții esențiale în domeniul cercetării istorice, dar au și oferit o perspectivă nouă asupra trecutului Craiovei. Publicate în reviste de prestigiu, precum Revista Bibliotecii Academiei Române, studiile sale au readus în prim-plan momente și personaje uitate ale istoriei locale. Analiza detaliată a trecutului familiei Mihail și descifrarea identității personajelor din faimosul tablou al lui Theodor Aman Hora Unirii la Craiova au completat golurile documentare și au schimbat înțelegerea contextului în care aceste imagini au fost create.
Aparițiile lui Mihai Murărețu la Radio România Actualități, Radio România Oltenia-Craiova, TVR Cultural, TVR Internațional, TVR Craiova și în podcastul Petrișor, imperfectul simplu au transformat cercetările sale într-o veritabilă punte între trecut și prezent, aducând istoria Craiovei la lumină și mai aproape de publicul larg. Prin fiecare interviu și prin fiecare intervenție, Mihai Murărețu a oferit o nouă dimensiune poveștilor orașului din inima Olteniei, recuperând detalii pierdute și prezentându-le într-un mod captivant.
În calitate de editor, Mihai Murărețu a colaborat la lucrări de referință pentru istoria orașului, precum Craiova de ieri 1927-1947 (vol. I și II), realizată împreună cu Mircea Georgescu și Lucian Purcaru, Familia Mihail – Un secol de ascensiune financiară și Parcul Nicolae Romanescu, alături de Simona Lazăr. Aceste volume nu doar că evocă meticulos trecutul orașului, dar oferă și imagini inedite, multe dintre ele identificate și analizate pentru prima dată, redând Craiovei fragmente vizuale pierdute ale propriei istorii. De asemenea, trebuie remarcat faptul că ultima apariție editorială, Vasile F. Vâlceanu:În mijlocul furtunii – Jurnal de front, i se datorează în mare măsură.
Ca recunoaștere a activității sale laborioase și a valorii excepționale a contribuțiilor aduse la studierea istoriei urbane din România, lucrarea Craiova de ieri 1927-1947 (vol.I și II) fost distinsă, în anul 2022, cu Premiul A. D. Xenopol al Societății de Științe Istorice din România.
Prin munca sa neobosită, Mihai Murărețu a devenit una dintre cele mai importante voci în cercetarea trecutului și a patrimoniului fotografic din Craiova și Oltenia, îmbinând rigoarea științifică cu o pasiune autentică pentru documentarea vizuală.
Mihai Murărețu: “Craiova va rămâne mereu în inima mea, indiferent unde mă vor purta pașii în această viață”
Realizator: Davian Vlad (Radio România Oltenia-Craiova)
Imagine și editare video: Alin Cîrțînă (Radio România Oltenia-Craiova)
Credit foto: Mihai Murărețu/Radio România Oltenia-Craiova
Într-o lume în care persoanele nevăzătoare încă se ”împiedică” de accesul limitat la lucrări de artă ori la educație, o echipă din Timișoara încearcă să facă diferența, atât în sălile de clasă, la cursurile școlare dar și în galeriile de artă. Primul Atlas Geografic General Tactil a fost lansat aici, cu planșe complexe, reliefate și cu explicații în Braille. Este o unealtă indispensabilă pentru miile de copii din toată țara, care învață în școlile de masă, în ciuda deficiențelor de vedere dar și în comunitățile nevăzătorilor. Mai departe, cei implicați vor să intre și în muzee, să transforme tablouri în planșe și sculpturile în modele tactile, pe care nevăzătorii să le poată explora. Ioana Sapianu de la Radio Timișoara a stat de vorbă la ”România de nota 10” cu profesorul universitar Alina Satmari, de la Universitatea de Vest din Timișoara și cu profesorul Constantin Cristache, de la Liceul Special ”Iris”.
Un atlas tactil care poate face înconjurul țării
Munca din spatele gândirii și realizării unui material accesibil persoanelor nevăzătoare este monumentală. De la documentare la asamblarea materialului și transpunerea lui într-un format potrivit, adică planșe tactile, în relief și alfabet Braille, toate sunt misiuni pe care o echipă din Timișoara și-a asumat-o. Rezultatul este un atlas care face înconjurul țării, dar și care ajută nevăzătorii să aprofundeze lumea în care trăim într-un mod mult mai ”vizibil” pentru ei.
„Atlasul e o idee dintr-un lanț de ”nu se poate”, care vine de mai mulți ani și care a pornit din întâlnirea noastră cu Constantin și cu elevii de la Liceul Iris din Timișoara. Văzând ce există și ce nu se poate, ne-am gândit ce am putea noi să împrumutăm de acolo, să spunem așa, ca nevoie și, pentru că ne ocupăm cu educația, ce am putea să transformăm în concret. Eu fiind geograf, mi-a fost mult mai ușor să mă apropii de acest domeniu și să mă gândesc la ce nu se poate în geografie. Evident, hărțile sunt un material la care de obicei ne gândim ca la un material vizual și a fost prima noastră provocare.”, a declarat Alina Satmari.
Acum pot atinge Cerul, Stelele și Planetele!
Odată cu nașterea materialului didactic accesibil a intrat pe piață un fel de enciclopedie de cultură generală, pentru elevi, dar și pentru nevăzătorii adulți. Cu toate că este cel care a realizat toate transcrierile în Braille de pe volumele de text, profesorul Constantin Cristache se numără printre cei care deja au învățat din Atlasul Geografic General Tactil.
„Cerul a fost marea noutate. Stelele, desigur planetele. Nu aveam o imagine concretă despre aceste lucruri. Sigur, știam despre ele dar nu erau așa de concret puse, cumva, în mintea mea, ca acum, în urma acestui atlas, iar modalitatea de transpunere a fost una dintre provocările echipei, pentru că aici s-a gândit mult, ”s-au certat” mult și a ieșit ceva bun.”, a spus profesorul Cristache.
Efortul echipei de la Universitatea de Vest, alături de colaboratorii externi, este o dovadă vie de compasiune. Mulți dintre cei implicați sunt tineri studenți, fiecare cu domeniul său însă cu un scop comun.
”Dacă ar fi să găsesc un răspuns care să îi unească, da, cred că sunt niște tineri sănătoși. Sunt niște tineri care vor ca ceea ce fac ei să aibă efect în societate cu adevărat, sunt tineri care participă în activități de voluntariat de mai mulți ani, cel puțin în echipa noastră sunt de ani de zile. Au învățat să lucreze în anumite tehnici de care avem nevoie. Fiecare se dezvoltă de fapt în domeniul lui. Să nu vă imaginați că toți știu să facă grafică tactilă sau să citească sau să scrie în Braille. Unii se pricep la a accesibiliza pagini web pentru nevăzători, alții la grafică tactilă(…).”, a mai punctat Alina Satmari.
De la Târgul de carte ”Gaudeamus” în școlile speciale din țară
Pentru elevii nevăzători, resursele care să le fie utile există, însă nu sunt neapărat accesibile. Sunt foarte scumpe iar, de multe ori, nici părinții și nici măcar instituțiile de învățământ nu sunt capabile financiar să le procure.
„Materialele accesibilizate există, însă nu sunt întotdeauna accesibile ca preț. Sunt foarte scumpe. Scump însemnând…scump. Cred că am făcut un calcul pentru atlas, cât ar costa un atlas doar din punct de vedere al costurilor de producție. Și iese destul de mult. De ce? Pentru că nu există un singur om sau doi care să facă toată această muncă. O echipă de 14-15 oameni, care au lucrat ca acest atlas să iasă în forma în care a ieșit și în formatele pe care le are.”, a precizat profesorul Cristache.
Din acest motiv, cei care au creat atlasul vor ca el să ajungă gratuit în cât mai multe instituții de învățământ dar și în bibliotecile asociațiilor și ale organizațiilor dedicate persoanelor cu deficiențe de vedere. Primii pași în lume i-a făcut chiar de la târgul GAUDEAMUS, din iarna lui 2024.
„A ajuns la Gaudeamus și a plecat de la Gaudeamus spre Asociația Nevăzătorilor din București, spre cele două școli speciale din București. Am profitat de ocazie. Este deja în câteva instituții dar nu în toate și chiar nu am mai vrea să întârziem mult. În maxim o lună am vrea să ajungă în toate școlile cărora le este util, așa că ar trebui să rezolvăm problema asta.”, a mai adăugat Alina Satmari.
Gratuit online, inclusiv în variantă audio, cu Irina Margareta Nistor
Atlasul este disponibil și online, de unde poate fi descărcat gratuit, dacă cineva dorește să îl realizeze cu echipament de specialitate. Mai mult, o mare surpriză este și varianta audio a atlasului, care a fost narat de Irina Margareta Nistor.
Pe lângă echiparea școlilor și a centrelor educaționale, creatorii atlasului vor să facă și un ”turneu”, în care să îi ajute pe beneficiarii materialului să îl folosească. Aici includem atât pe cei din școlile speciale dar și profesorii văzători, din școlile de masă, care ar putea să aibă la un moment dat la clasă un copil cu deficiențe de vedere, căruia i-ar fi util atlasul.
Tactile Library în galeriile muzeelor
Munca celor de la Tactile Library a continuat și în galeriile Muzeului Național de Artă din Timișoara. ”Luminile lui Caravaggio” au fost vizibile și pentru persoanele nevăzătoare. E drept, au fost reproduse patru lucrări din expoziție, însă planul pe viitor este crearea unei adevărate librării tactile, cu planșe, replici de sculpturi și explicații în Braille și audio, pentru lucrările din expozițiile permanente ale muzeului.
Surprizele și munca vor continua, însă detaliile rămân deocamdată în schițele celor din echipa Tactile Library.
În această săptămână, la ”România de nota 10”, aflăm povestea frumoasă a primului centru de educație pentru părinți, deschis în Constanța, în urmă cu 14 ani.
Acesta este mai mult decât un centru, este o mare familie, una în care specialiștii oferă informații de parenting și, mai nou, de grand-parenting pentru că a devenit un loc în care și bunicii află despre cum pot avea relații sănătoase în familie.
Invitata ediției, realizată de Magda Vâjaică de la Radio România Constanța, este Liliana Tudose, fondatoarea centrului, educator certificat internațional Lamaze, consultant în alăptare, licențiată în psihologie și științele educației.
Centrul a fost creat cu mult suflet la îndemnul unei mămici, Olivia Arsene. Ea a fost cea care a susținut-o cu mult drag pe Liliana Tudose, pe atunci proaspăt venită în Constanța din Galați, acolo unde dezvoltase deja o comunitate de mămici, iar scrierile ei în domeniul nașterii și alăptării erau repere pentru multe femei din România, care își doreau o naștere naturală împăcată și reușită în alăptare. Ulterior, cele două tinere au realizat campanii de informare ale părinților din Constanța pentru a reactiva valori esențiale: simplitate, naturalețe și iubire.
BB Center a crescut frumos, s-a dezvoltat și a venit în întâmpinarea nevoilor atât ale mamelor cât și ale taților implicați în creșterea celor mici și în conectarea emoțională cu aceștia.
Ceea ce spun câteva din beneficiarele centrului nu mai are nevoie de niciun comentariu în plus:
Ligia:”Liliana este omul minunat la care am apelat când eram speriată și nu știam cum să reacționez la diferite stări ale bebelușilor mei. Ea mi-a dat calmul de care aveam nevoie, încrederea în mine că sunt o mamă bună, că nu greșesc cu nimic și sfaturile de care aveam nevoie. Și toate de la distanță fiindcă eu nu sunt din Constanța”.
Nora:”O cunosc pe Liliana de mulți ani, deși ea locuiește la Constanța iar eu la Cluj. Însă pasiunea ei pentru mame, bebeluși și familii în general, ajunge până in Transilvania. Și face totul cu atâta dăruire și modestie, încât cred că este un exemplu pentru toți”.
BB Center din Constanța a crescut cu și prin oameni dăruiți, oferă și în prezent suport, confort fizic dar și emoțional în momente delicate și derulează proiecte sociale care să vină în sprijinul familiei.
Redactor – Magda Vâjaică / Sursa foto: BB Center, Radio Constanța
Sportul înseamnă mișcare, disciplină, fair play, bucuria de a învăța să-ți depășești limitele și descoperirea spiritului de echipă. Înseamnă muncă și performanță, dar și relaxare și libertate.
Iar când i se adaugă atenția și disponibilitatea de a oferi celui de lângă tine tot ceea ce îl poate bucura și împlini, se cheamă misiune personală.
La Kaiak Champions, un club din București, asta se întâmplă: bucuria vâslitului și plăcerea de a aluneca cu barca pe apă s-au propagat ca undele într-un lac și au cuprins copii, tineri, familii întregi.
Apoi au fost „adoptate” și o mulțime de persoane din categorii vulnerabile, copii și tineri cu Sindrom Down, cu deficiențe locomotorii, nevăzători, persoane cu deficiențe de auz, supraviețuitoare ale cancerului de sân.
„Este o familie la noi acolo!” spune Marian Baban, co-fondator al clubului, maestru emerit al sportului și participant de două ori la Jocurile Olimpice. „Vâslitul nu are contraindicații, doar avantaje!”. Marian Baban spune așa: „Când faci lucrurile cu plăcere, nu simți absolut deloc oboseala; nu poate fi explicată în cuvinte satisfacția noastră ca antrenori când facem atât de mulți oameni fericiți…”
Antrenamentele se transformă într-un timp al familiei căci toți membrii pot fi împreună în barcă, inclusiv animalele de companie. S-au organizat și competiții în această formulă!
Marian și Cristina Baban au luat legătura cu centre, asociații ale persoanelor vulnerabile și i-au primit la Kayak Champions pe toți cei care și-au dorit să încerce vâslitul în caiac sau barca dragon.
Pe acești copii și tineri mișcarea în aer liber îi ajută să lupte împotriva obezității și bolilor cardiovasculare, un pericol pentru ei de multe ori. Supraviețuitoarelor cancerului de sân, care urcă în barcă și vâslesc, mișcarea repetitivă a părții superioare a corpului, le ajută la refacerea sistemului limfatic după operație. Marian Baban și membrii Kayak Champions mai fac încă ceva: participă la ecologizarea cursurilor de apă, „caiacizarea”, cum spun ei, pentru că se face din caiac. Oamenii vin de obicei în familie, iar acțiune este una de curățare și educație ecologică în același timp.
Există și performanță în club, participări valoroase la Campionatele naționale și internaționale de profil, iar următoarea mare destinație sportivă este Los Angeles 2028! Definiția a ceea ce se întâmplă la Kayak Champions?
„Vrem să le dăm plăcerea de a vâsli, să creăm pasiunea pentru acest sport… apoi să urmeze disciplina sportului, să-și dorească să devină mai buni, mai ambițioși și să ducă o viață sănătoasă.”
În familia Kayak Champions se construiește o lume – o lume incluzivă, empatică, frumoasă.
O lume a normalității și a bucuriei de a trăi!
Urmăriți o ediție a emisiunii „România de nota 10” realizată de Ioana Brușten, de la București FM!
Această ediție a emisiunii „România de Nota 10” este dedicată celor care vor să transforme pasiunea pentru aviație într-o carieră. Vei cunoaște oameni extraordinari care și-au dedicat totul pasiunii pentru zbor. Ei vor împărtăși secretele succesului lor și te vor inspira să-ți urmezi propriul drum în lumea aviației.
Pentru tinerii care consideră că cerul nu este limita, Aerocluburile Caransebeș și Deva oferă o șansă unică de a învăța gratuit și de a obține licența de pilot.
Anul 2024 a fost unul excepțional, iar 2025 se anunță și mai promițător, oferind oportunități unice pentru cei care vor să-și ia zborul, la propriu!
De la vis la realitate: 2024 plin de reușite
Pentru tinerii care au pășit pe pista Aeroclubului Caransebeș, 2024 a fost un an de neuitat.
„Anul 2024 aș putea spune că a fost un an bun, chiar foarte bun. Ne-am îndeplinit toate țintele pe care ni le-am propus. Chiar am depășit unele ținte față de anii trecuți”, spune comandantul Cristian Iorgov. Cu ambiție și perseverență s-au înregistrat rezultate meritorii: 7 tineri piloți și-au obținut licența, mai multe ore de zbor decât în anii precedenți, finalizarea a 7 programe de pregătire, competiții locale și naționale cu rezultate excelente.
2025: o nouă șansă pentru tinerii pasionați de aviație
Pe lângă rezultatele spectaculoase, Aerocluburile Caransebeș și Deva deschid noi porți pentru cei care visează la aviație.
„Am început cu gândul de a face și mai mult și mai bine față de anii trecuți. De la an la an creștem”, este de părere și instructorul Flavius Mărțuică. Tinerii pasionați pot urma gratuit cursuri de zbor și pot obține licența de pilot.
După absolvire, piloții pot alege să continue în aviația sportivă sau să concureze la competiții naționale.
Zborul ca sport: competiții și performanțe remarcabile
Aerocluburile Caransebeș și Deva nu sunt doar școli de zbor, ci și centre de excelență în aviația sportivă. Unul dintre performeri este instructorul de planorism și pilot sportiv, Tudor Băjenaru de la Aeroclubul Teritorial „Constantin Manolache” Deva.
”Consider că aviația sportivă este un domeniu aparte al aviației și nu se poate compara cu aviația comercială. Noi avem o ocupație oarecum mai specială, în sensul că filling-ul zborului sau senzația zborului efectiv este foarte diferită de ceea ce se întâmplă în aviația mare. Noi suntem obișnuiți să simțim aerul cum se mișcă, să ”dansăm împreună cu el” atunci când ne aflăm în planor sau în avion. Și e complet diferit față de obiectivele pe care le are aviația mare. Sunt deschis la orice posibilități de a avansa în carieră, dar aș mai rămâne în aviația sportivă”, a spus pilotul și instructorul Tudor Băjenaru.
În 2024, sportivii cluburilor au strălucit la campionatele naționale și concursuri de aterizare de precizie. „La noi a fost un eveniment foarte frumos, am avut 25 de participanți și chiar am reușit să obținem un loc foarte bun.”
Fetele cuceresc cerul! Povestea Sofiei Mureșan
Aviația nu este doar pentru băieți! Un exemplu de determinare și succes este Sofia Mureșan, care a început acest drum în 2019 și acum se pregătește să devină instructor.
„Ce am învățat în anii aceștia e că cerul, de fapt, nu e limita și că putem visa”, afirmă ea. Sofia și alte fete care își urmează pasiunea demonstrează că aviația este un domeniu deschis tuturor, indiferent de gen.
50 de ani de tradiție la Aeroclubul Deva
Un alt eveniment major în 2025 este aniversarea a 50 de ani de activitate a Aeroclubului „Constantin Manolache” din Deva.
„Nu putem spune acum exact care o să fie surprizele, dar o să fie cu siguranță la această sărbătoare a noastră”, a menționat Adrian Țineghe, pilot și instructor în cadrul aeroclubului din Deva. Se pregătesc evenimente speciale și competiții pentru a marca acest jubileu.
Pentru tinerii care visează să-și ia zborul Aeroclubul României, prin Aerocluburile Caransebeș și Deva, oferă o șansă unică de a învăța gratuit și de a obține licența de pilot pe aeronave ultraușoare, planor sau în parașutism. Se pot integra în această familie a celor care trăiesc pentru aviație și care au transformat cerul în a doua lor casă.
Redactor:Cristina Corocan
Foto: Radio România Reșița, Aeroclub Caransebeș, Aeroclub Deva
”Când un tânăr crește frumos, iese parcă din strâmbătate întreaga lume”. (Constantin Noica)
Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la o nouă ediție a emisiunii România de Nota 10! De această dată, vorbim despre tânăra generație, o generație care parcă în fiecare zi scoate la lumină lideri, tineri cu inițiative și idei inovatoare care reușesc, cu mare ușurință, să creeze proiecte de la 0 și să le ducă pe culmile succesului. Vă invităm și noi să descoperiți un astfel de tânăr.
La vârsta de 16 ani fonda primul său festival de muzică, devenind cel mai tânăr organizator de evenimente din țară, iar 11 ani mai târziu cânta pe scenă alături de unica Felicia Filip.
Acum are 30 ani și încă se consideră la început de drum cu planurile sale din punct de vedere profesional, iar asta în ciuda faptului că manageriază un centru cultural și mai multe festivaluri naționale de muzică, este jurnalist și, deseori, îl regăsim în diverse comisii de jurizare ale unor concursuri de muzică din țară, la fel cum s-a întâmplat și la finalul anului 2024 când a făcut parte din juriul competițiilor ”Battle of the Bands” și ”Battle of the Dance” organizate de Radio România Brașov. Dragoș Popa este unul dintre acei tineri pentru care doar cerul este limita.
A copilărit și a studiat la poalele Munților Piatra Craiului, în orașul său natal Zărnești, fiind singurul copil al familiei, iar când era mic își dorea să fie doctor sau preot, însă a ajuns formator, jurnalist, manager cultural și artist. Talentul îl moștenește de la bunicul său care cânta la acordeon și muzicuță, fiind autodidact, dar cea mai mare ”scenă” pe care a performat vreodată a fost balta de pescuit când le cânta colegilor pescari.
”În primul rând mi-am descoperit pasiunea pentru muzică și am ales să urmez cursurile Școlii Populare de Arte <<Tiberiu Brediceanu>> din Brașov. Am participat la festivaluri, am reușit să câștig, sau nu, diferite premii și, din dorința de a-i vedea pe colegii mei de scenă la mine acasă în Zărnești, pe scena Casei de Cultură, m-am gândit că ar fi de bun augur să gândesc eu proiectul unui festival. Când am scris proiectul aveam doar 15 ani, iar când aveam 16 ani a fost pus în practică. Nu a fost deloc ușor, pentru că vă dați seama, eram un adolescent, aș putea spune un copil. Bineînțeles că în proiect am pus acolo buget, aveam nevoie de finanțe și m-am dus cu acest proiect la ușa primarului. Și când a deschis ușa, nu-i venea să creadă. A rămas uimit, nu a avut încredere în mine în primele clipe, dar ascultându-mă, i-am dat încredere și mi-a dat pe mână atunci 400 de milioane”, ne-a povestit Dragoș Popa.
Astfel a ajuns să pună bazele Centrului Cultural Artist pentru Artă, alături de prietenul său din copilărie Andrei Coman.
Primul festival fondat la doar 16 ani a fost chiar ”Ecoul Pietrei Craiului” și funcționează și în prezent, tot în orașul natal, atrăgând an de an sute de participanți din toată țara.
Prima ediție ”Ecoul Pietrei Craiului”
Însă, activitatea Centrului Cultural pe care îl coordonează a trecut de granițele județului Brașov, iar împreună cu echipa sa organizează evenimente în toată țara așa cum este Festivalul ”Lira” de la Baia Mare, ”Glasul Valahiei” de la Târgoviște sau ”Lumini sonore by Ozana Barabancea” de la București. Evenimentele organizate se bucură de susținerea oficială a celor mai importante instituții culturale din România, inclusiv Ministerul Culturii.
”Foarte multe personalități ne-au trecut pragul Centrului Artist pentru Artă și aici aș vorbi despre: Mirabela Dauer, Horia Moculescu, Mihai Trăistariu, Luminița Anghel, Felicia Filip, Cristian Mihăilescu, Alexandra Ungureanu, Nicolae Furdui Iancu, Veta Biriș, Sava Negrean Brudașcu, foarte mulți artiști. De altfel, soprana Felicia Filip și Maestrul Cristian Mihailescu sunt și președinți de onoare ai festivalului de la Zărnești”, își amintește Dragoș Popa.
Cariera artistică a lui Dragoș Popa, absolvent de școli muzicale, dar și de jurnalism, include compoziții muzicale, producție de emisiuni TV, dar și prezentarea de știri la televiziune și radio.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
În 2024, în cadrul Premiilor Radar de Media, a fost desemnat reprezentant al Comisiei de Atestare a Performanței, Calității și Excelenței, în relație directă cu Casa Regală a României, mărturisindu-ne că îi face plăcere să mențină legătura profesională cu Casa Regală prin intermediul scrisorilor și al micilor atenții oferite la ocazii speciale, la rândul său primind de sărbători gânduri scrise și felicitări de la membrii acesteia. De altfel, deseori, participă la evenimentele organizate de Casa Regală a României.
Invitatul nostru din această ediție, Dragoș Popa, a avut privilegiul de a se forma sub îndrumarea unor personalități precum George Nicolescu sau Ilie Micolov, este un apropiat al multor nume mari ale muzicii din România, iar pe „Noua Regină” a Traviatei, inconfundabila Felicia Filip și pe Maestrul Cristian Mihăilescu îi simte ca pe o a doua familie. Vă propun să îl descoperim pe Dragoș Popa prin ochii acestora din urmă.
”Mi-a fost student, echilibrat, preocupat, mereu documentat. L-am avut și partener de scenă, cu farmec, poezie și o voce frumoasă. Ce concert minunat! Sunt convinsă că tânărul Dragoș Popa de astăzi, maturul de mâine și seniorul de mai târziu își va pune pecetea distinctă în viața noastră artistică, în viața noastră culturală”, ne-a spus Felicia Filip.
”Am impresia că Dragoș Popa este peste tot, că a găsit, cum se spune, secretul ubicuității. Este realizator de emisiuni de radio și televiziune, are publicul lui fidel, organizează evenimente culturale și concursuri în toată țara. Sute și sute de tineri au urcat pe scena datorită lui”, a menționat Maestrul Cristian Mihăilescu.
O altă prietenă apropiată de tânărul zărneștean este artista Operei Naționale Române Ozana Barabancea:
”Îl cunosc pe Dragoș Popa de peste 10 ani. Am colaborat foarte bine cu el. Este un tânăr care știe ce vrea, își face foarte bine temele, este calm, are răbdare. Se înconjoară de oameni harnici ca el”.
Și pentru că îl cunoaște de pe vremea când era doar un puști cu visuri mari, Mihai Trăistariu a avut la rândul său numai cuvinte de laudă la adresa lui Dragoș Popa:
”Să organizezi un concurs de talente de nivel național la 16 ani, să te ocupi tu de tot, să vorbești cu organizatori, cu oameni, cu primari, cu tot felul de personalități, cu persoane importante, cu vedete… La 16 ani nu eram bun de nimic ori Dragoș Popa făcea deja un festival național. Pentru mine este un exemplu pentru tânăra generație. Bravo, Dragoș Popa!”
Cu valențe artistice diversificate, pasionat de gastronomie, dar și de sport și călătorii, prezent în presă atât ca jurnalist, cât și ca protagonist, la un moment dat, Dragoș Popa a bifat și un succes de câteva luni bune în calitate de influencer cultural și educațional pe Tik Tok, având peste 100.000 de următori. Iubește scena, dar și oamenii, iar aceștia la rândul lor îi oferă cu ușurință prietenia.
România de Nota 10 este o Românie a tinerilor frumoși și inovatori care acceptă fără să stea pe gânduri provocări profesionale și pe care le transformă în adevărate spectacole de cultură, muzică și creație, aducând plus valoare comunităților în care acestea se desfășoară, dar și la nivel național.
Asociația “Comunitatea 156” din Cluj-Napoca este creatoarea Festivalului Internațional de Arta Murală pentru elevi de liceu, primul de acest fel din Europa. În 2025, în luna august, Murals of Youth se va afla la cea de-a treia ediție.
Comunitatea 156 din Cluj-Napoca, a fost creată pentru a oferi sprijin pentru orientarea în carieră și vizibilitate elevilor de la arte vizuale. Mai exact, este vorba despre un grup de elevi și profesori care realizează proiecte extrașcolare menite să pună în valoare și să cultive creativitatea și talentul elevilor. Valorile acestei comunități sunt bazate pe colaborarea între membrii ei și dezvoltarea aptitudinilor creative.
Sergiu Georgian Mazerschi este coordonator al activităților Asociației Comunitatea 156 și, totodată, cadru didactic la Liceul de Arte Vizuale Romulus Ladea din Cluj-Napoca.
Creăm și consolidăm continuu o identitate puternică și coerentă pentru liceu, comunitate și membrii ei, acestea devenind o etichetă a caracterului inovativ, contemporan și a seriozității.
Prin toate acestea contribuim la schimbarea paradigmei sistemul de educație tradițional.”
Comunitatea 156 din Cluj-Napoca este creatoarea Festivalului de Artă Murală pentru elevi, primul de acest fel din Europa.
Anita Totos, Filip Toader și Elian Orban sunt elevi la Liceul de Arte Vizuale Romulus Ladea din Cluj-Napoca, beneficiari ai activităților Asociației Comunitatea 156, încă de la înființare, dar și participanți la Festivalul Internațional de Artă Murală pentru elevi de liceu, Murals of Youth, primul de acest fel din Europa și care se va desfășura în luna august și în 2025.
Alături de profesorul Sergiu Mazerschi, la crearea Comunității 156 din Cluj-Napoca, asociație menită să ofere sprijin și vizibilitate elevilor de la licee vocaționale de arte vizuale, a ajutat mult și Ana-Maria Andronic, studentă în anul III la Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca.
“Festivalul Murals of Youth încurajează interacțiunea și colaborarea dintre elevi și profesioniști din domeniul artei, precum și dezvoltarea relațiilor între școli și comunități.
Ne dorim ca participanții la proiect să devină cetățeni europeni “open–minded”, toleranți și activi. Printre obiectivele acestui eveniment unic în Europa ne propunem schimburi de idei și bune practici între profesorii participanți, promovarea artei murale și a tinerilor artiști în cadrul comunității locale și internaționale, încurajarea implicării tinerilor în activități creative și artistice precum și dezvoltarea abilităților și talentelor acestora.
Încurajarea dialogului intercultural și promovarea diversității culturale prin colaborarea cu artiști din diferite țări, precum și crearea unui spațiu public de artă care să aducă un plus de valoare și estetic în comunitatea locală, sunt alte două obiective urmărite de noi, în Comunitatea 156.
Festivalul ajută la promovarea culturală și turistică a orașului Cluj-Napoca, atrăgând participanți și vizitatori din întreaga lume. În plus, prin atragerea de artiști și elevi din alte țări, festivalul contribuie la dezvoltarea relațiilor internaționale și la îmbunătățirea înțelegerii culturale între diferite comunități.
Avem și intenția de promovare a valorilor educaționale și sociale, prin organizarea de ateliere și workshopuri deschise și gratuite pentru tineri și copii, în care aceștia să poată învăța și să se dezvolte într-un mediu creativ și non-formal.”
Realizator Alina Nechita, Radio Cluj
Foto: Arhivă Comunitatea 156
„Am vrut să fiu profesorul pe care nu l-am avut mult timp în școală, până la Liceul Eminescu. Am vrut să fiu nu ca doamna educatoare, nu ca doamna învățătoare, nu ca doamna profesoară din clasele V-VIII, ci să simtă acel copil care e în fața mea că îi întinde cineva o mână și că-l ajută să urce măcar o treaptă.”
Așa își proiecta profesoara Serinella Zara cariera didactică pe când era încă în gimnaziu, la Pașcani.
A știut dintotdeauna că va fi la catedră. Nici măcar presa, domeniu în care a lucrat în timp ce era studentă la Litere, nu a convins-o, deși bifa cu ușurință tenacitatea unui bun jurnalist.
În 1999 a devenit profesor la Liceul „Mihai Eminescu”, unul dintre cele mai bune colegii ale Iașului, și de atunci a continuat, aici, să formeze intelectual, social și cultural zeci de generații.
„Îmi place să descopăr copiii, de aceea m-am făcut profesor”.
Își cunoaște bine elevii, le-a câștigat încrederea și respectul fiindu-le alături, ascultându-i, încercând să găsească soluții pentru ca cei mai mulți să simtă că sunt pregătiți pentru viața de după școală.
Îi stimulează prin metode inovative, moderne de învățare, însă inovația, spune, „ține de modul în care simte profesorul că trebuie să se adapteze unor vremuri. În primul rând, afectiv, apoi intelectual, spiritual, tehnologic […] pentru că mulți dintre elevi au deja bateriile aproape epuizate […] Un telefon îl încarci, dar un suflet, mai greu.”
„E foarte important să înțeleagă că eșecurile există și că succesul nu se obține decât prin eșecuri.”
Nu crede în nota 10, despre care spune că este un obiectiv care pune presiune și nu reflectă de fiecare dată realitatea: „Mai bine să facem de 8 dar să înțelegem cu adevărat și să ne ajute mai târziu cele învățate.”
Concomitent cu lecțiile de limba și literatura română urmărește să-i ajute pe elevi să înțeleagă lumea în care trăiesc gândind liber, având discuții în contradictoriu unii cu ceilalți, fiind creativi, curioși.
Una dintre modalitățile prin care le dă aripi este Clubul Logos pe care l-a înființat acum mai bine de zece ani, un club de comunicare culturală, unde elevii au ocazia să întâlnească, pe lângă scriitori, medici, psihologi, actori, oameni cu cariere de succes, ale căror experiențe și parcursuri îi pot inspira în conturarea unei direcții profesionale: „Nu facem critică literară la Clubul Logos; despre viață vorbim.”
Nu în ultimul rând, am discutat cu doamna profesor Serinella Zara despre importanța literaturii în viața noastră, pentru formarea gândirii critice, analitice, pentru cultivarea unor valori. „Mai important decât cât citim este cum citim”, susține.
Cum citim, așadar?
Vă invit să aflați! 🙂
Realizator: Letiția Gheorghiu
Editare video: Bogdan Zlei
Sursă foto: arhiva personală Serinella Zara, Facebook Club Logos
Cât de ciudat este drumul vieții, cum ajungem să facem lucruri pe care nu ni le-am imaginat vreodată, în locuri la care nici n-am îndrăznit să visăm?
A studiat electronica industrială, este doctor în inginerie biomedicală, dar a simțit chemarea către preoție. „Când dai de căldura lui Dumnezeu, nu te mai poți obișnui cu viața rece.” Acum, părintele Răzvan Ionescu este paroh al comunității ortodoxe române „Sfintele Parascheva şi Genoveva” din Paris, dar este și duhovnic al parizienilor care și-au dorit să devină ortodocși.
Celebrăm excelența românească prin povestea părintelui Răzvan Ionescu, care reprezintă cu mândrie valorile noastre în capitala Franței.
Părintele Răzvan este paroh al Bisericii Ortodoxe Române „Sfânta Parascheva – Sfânta Genoveva” din Paris, situată în prestigioasa Biserică Saint-Sulpice. Totodată, este consilier permanent în Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală și Meridională, coordonând Departamentul „Teologie și Știință” și prodecan al Centrului Ortodox de Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae” din Paris.
Cunoaștem un preot român care a ajuns să slujească în inima Parisului, cu provocările pe care le-a întâmpinat și cu lecțiile valoroase pe care ni le împărtășește, purtând mereu România în inimă, indiferent unde s-ar afla. Răzvan Ionescu a devenit un ambasador al valorilor românești, un sprijin de neclintit pentru diaspora română și un exemplu al excelenței în tot ceea ce întreprinde.
Drumul remarcabil al părintelui Răzvan îmbină o carieră de excepție în știință, cu o vocație profundă pentru teologie. Părintele Răzvan a obținut licențe în Inginerie Electrică și Inginerie Medicală la Universitatea Politehnică din București, un doctorat în Inginerie Biomedicală realizat în cotutelă între Universitatea de Tehnologie din Compiègne, Franța, și Universitatea Politehnică din București, precum și un doctorat în Teologie Ortodoxă la Institutul „Saint Serge” din Paris. Aceste realizări sunt completate de o serie de lucrări de referință, cum ar fi „Teologie Ortodoxă și Știință” și „Dicționar de Teologie Ortodoxă și Știință”, dar și de numeroase articole care explorează dialogul fascinant dintre spiritualitate și rațiune.
Părintele Răzvan vorbește cu pasiune despre importanța duhovniciei în viața creștină, despre provocările dialogului între teologie și știință și despre necesitatea ca Biserica să răspundă deopotrivă online nevoilor și solicitărilor de tot felul, dar veghind să fie cu binecuvântare și cu atenție în duh ce face fiecare. Prin activitatea sa, părintele Răzvan demonstrează cum credința și știința nu sunt opuse, ci complementare, oferindu-ne o viziune amplă asupra celor două dimensiuni esențiale ale vieții umane.
Un exemplu remarcabil de curaj, perseverență și dedicare, prin activitatea sa neobosită, Părintele Răzvan Ionescu ne arată că tradiția și viața modernă, credința și rațiunea, pot coexista armonios, inspirându-ne să visăm mai departe și să dăm tot ce avem mai bun pentru a lăsa o lume mai bună în urma noastră.
Excelența este un dar pe care îl purtăm în noi toți, iar poveștile semenilor ne încurajează să scoatem la lumină aspectele frumoase.
