Pagina 6

Radio Iași: Asociația O lacrimă de fericire – rază de speranță pentru micii pacienți oncologici

De către Letiția Gheorghiu -
0

La „România de nota 10” din această săptămână punem în lumină faptele bune, empatia, generozitatea.

Vorbim despre micii luptători de la Secția de Oncologie a Spitalului „Sfânta Maria” din Iași și despre o mână de oameni cu inimă mare, care reușesc să le aducă acestor copii zâmbetul pe chip, îi ajută să rămână puternici și încrezători și să uite pentru o clipă de suferință.

Asociația „O lacrimă de fericire” a pornit la drum în 2022 cu gândul de a le oferi celor câteva zeci de Super-eroi de la Oncopediatrie raze de speranță și experiențe de care orice copil ar trebui să aibă parte.

Anca Damaschin și Ecaterina Vasiliu sunt cele care au grijă de acest proiect, împreună cu o mică echipă de voluntari dedicați.

„Adevăratele lupte nu se dau nici pe terenuri de sporturi celebre, nu se dau nici la mese de tratative unde anumite persoane își împart teritorii, puteri; adevăratele lupte nu sunt nici la bursă, ci acolo, în spital, între patru pereți; și adevărații eroi sunt, pe de o parte, copiii care luptă pentru viața lor, aparținătorii și toate cadrele medicale de acolo.”

Inițiativa unui ONG care să-i ajute pe copiii cu afecțiuni oncologice a apărut după câteva întâlniri ale Ancăi cu micuții în secția de Oncologie Pediatrică a Spitalului „Sfânta Maria” din Iași. Acolo a observat că sprijinul oferit acestora nu trebuie să fie doar de sărbători, ci permanent, pentru că au mare nevoie. A vrut ca toate activitățile și acțiunile dedicate lor să se desfășoare într-un cadru legal și, astfel, s-a născut Asociația „O lacrimă de fericire”.

Ancăi i-a fost ușor să se încadreze în tabloul unei lumi colorate și vesele, prin prisma job-ului pe care îl are.

„Dincolo de toate donațiile materiale care se oferă în cadrul spitalului, cu anumite ocazii – din păcate de prea puține ori – copiii aveau nevoie de experiențe. În felul acesta mi-am promis că în următorii ani le voi oferi experiențe.”

Experiențele au constat inclusiv într-o serie de campanii, precum „Tu ești Super-erou!” și „Pentru tine, mami!”, care au transformat secția de Oncopediatrie într-un tărâm de poveste deopotrivă pentru copii, mame și cadrele medicale.

Ecaterina a intrat în asociație în urmă cu aproximativ un an. De profesie programator, mărturisește că voluntariatul a salvat-o mereu de momentele de anxietate; a fost „refugiul” de care avea nevoie chiar și după o zi de lucru încărcată.

Prima sa zi în secție a fost marcată de multă emoție. Întâlnirea cu unul dintre copilașii bolnavi, care abia aștepta să o cunoască, „nu a putut egala nicio altă experiență din parcursul meu, a fost un moment minunat”, povestește.

Abilitățile sale de comunicare și organizare au ajutat-o să se remarce ca un bun PR și să atragă în jurul său oameni cu aceleași valori, care au susținut eforturile celor din asociație. Faptele bune au devenit o constantă în viața ei și a echipei de la „O lacrimă de fericire”.

A organizat workshop-ul „Responsabilitățile voluntarilor în oncologia pediatrică”, susținut de Ana Băianu, psihoterapeut și fondator „Willing”, care le-a vorbit voluntarilor despre misiunea lor și relația pe care o construiesc cu micuții depistați cu acest diagnostic crunt. Cati coordonează, de asemenea, evenimentul „Boardgames for smiles”, ajuns la a treia ediție, unde faptele bune – donațiile participanților – merg mână în mână cu distracția.

„În momentul de față, noi facem un alt tip de fundraising, e…friendraising”, însă ne-am bucura să avem în asociație colegi care să aibă experiență în acest sens, ne-ar fi mult mai ușor”, povestesc cele două invitate.

Asociația are în plan și reconstrucția sălii de joacă de la Secția de Oncologie Pediatrică; aceasta pe lângă menținerea unui ajutor și după ce copiii se vindecă și se întorc la viața din afara spitalului.

Realizator: Letiția Gheorghiu

Video: Bogdan Zlei

Foto: Asociația „O lacrimă de fericire”

Radio Târgu Mureș: Angela Buciu, glasul care a îmbrăcat Maramureșul în nemurire

De către Rotar Mirela -
0

Există oameni care, prin ceea ce sunt și ceea ce dăruiesc lumii, devin expresia vie a excelenței. Nu a celei sclipitoare și trecătoare, ci a acelei excelențe profunde, tăcute, clădite prin muncă, har și dăruire. Lucrările nemuritoare nu se nasc la întâmplare, ci sunt rodul unei vieți închinate adevărului, valorii și frumosului.

Angela Buciu este un astfel de om.

De peste cinci decenii, vocea ei, puternică și duioasă, modelată cu rigoare și iubire pentru cântecul tradițional, străbate inimile românilor ca o binecuvântare. A înălțat folclorul maramureșean la rang de artă, ducându-l pe cele mai mari scene ale lumii cu o autenticitate rară și cu o demnitate care nu se înclină în fața vremurilor. Fiecare piesă pe care a înregistrat-o e o piatră de temelie a identității noastre culturale. Nicio notă nu e întâmplătoare, nicio intonație nu e lăsată la voia simțirii de moment. Totul e șlefuit, lucrat, cizelat – până când cântecul devine mărturie. Un act de iubire pentru pământul natal și pentru oamenii lui.

Excelența Angelei Buciu nu înseamnă doar talent, ci și o rigoare artistică excepțională, o disciplină de fier, un respect profund pentru strămoși și pentru rostul artei în viața oamenilor. A format generații de elevi, predând nu doar muzica, ci și ethosul unei culturi care se trăiește cu inima.

Într-o lume grăbită, în care superficialul pare să fie adesea premiat, Angela Buciu ne amintește că lucrurile cu adevărat valoroase nu se fac „repede și bine”, ci „în timp și cu sufletul”. De aceea, moștenirea ei artistică nu e doar remarcabilă, e nemuritoare. România are, prin Angela Buciu, un glas care nu se stinge și o lecție de excelență care ne obligă la recunoștință.

Angela Buciu

În această ediție a emisiunii România de nota 10, vă invităm să o ascultați pe Angela Buciu într-un dialog-confesiune de o sensibilitate rară, realizat de colega noastră de la Radio România Târgu Mureș, Maria Butilă, ea însăși interpretă de muzică populară. Dincolo de cuvinte, veți descoperi o viață trăită cu sens și o misiune dusă cu demnitate până la capăt: aceea de a păstra vie inima cântului românesc.

După ce o asculți pe Angela Buciu vorbind, cu aceeași intensitate cu care cântă,  rămâi cu sentimentul că ceva s-a retrezit în sufletul tău. Printr-o viață trăită nu pentru glorie, ci pentru rost, o viață în care arta s-a împletit cu credința, rigoarea cu emoția, iar iubirea pentru tradiție s-a transformat în misiune, Angela Buciu nu este doar o interpretă de folclor. Este un reper. O coloană sonoră a Maramureșului, o voce care a devenit patrimoniu și o femeie care, dincolo de scenă, rămâne un om de o rară noblețe.

Interviu realizat de Maria Butilă

Redactor: Emanuela Aranyos

Imagine și editare video: Alin Mariș

Matei Vișniec la Radio Oltenia: „Istoria are tendința de a se întoarce pe ruinele unor erori ale trecutului”

De către alincirtina -
0

Poet, dramaturg, romancier și jurnalist, Matei Vişniec a venit primăvara aceasta la Craiova pentru a răspunde unei duble invitații, aceea de a participa la „Întâlnirile SpectActor”, eveniment cultural inițiat de Nicolae Coande la Teatrul Național „Marin Sorescu”, dar și aceea de a fi președintele de onoare al ediției 2025 a Târgului de Carte Gaudeamus Radio România, desfășurată în perioada 19-23 martie. „Cel mai citit târg de carte de la cel mai ascultat radio” a prezentat anul acesta publicului craiovean cea mai bogată și mai variată ofertă de carte, muzică și jocuri educaționale din istoria proiectului. Prin suprafața ocupată, numărul de participanți și numărul de vizitatori, ediția din acest an a Târgului de Carte Gaudeamus Radio România de la Craiova a înregistrat recorduri pe toată linia.

Simona Lica, de la Radio România Oltenia-Craiova, a profitat de ocazie și a realizat, pe 19 martie, pentru emisiunea „România de nota 10”, un amplu interviu cu reputatul scriitor și jurnalist Matei Vișniec.

Matei Vișniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956, la Rădăuţi, în judeţul Suceava. A debutat cu poezie în 1972, în revista Luceafărul, și, în volum, în 1980, la editura Albatros, cu o culegere de poeme intitulată „La noapte va ninge”. Matei Vișniec a studiat filozofia la Bucureşti, a devenit membru fondator al Cenaclului de luni și s-a remarcat ca dramaturg chiar şi când piesele îi erau interzise. Începând din 1977, el scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste din România. Crezând cu ardoare în rezistenţa culturală, în forţa cuvântului, în capacitatea literaturii de a capta mai bine decât orice altă formă de exprimare artistică toate contradicţiile ființei umane şi ale lumii în care trăim, în septembrie 1987 scriitorul a reuşit să plece în Franţa, unde a solicitat și a obținut azil politic. Între 1990 şi 2022, Matei Vișniec a lucrat ca jurnalist la Radio France Internationale. În anul 2021, dramaturgul a fost decorat de președintele francez Emmanuel Macron cu Ordinul Național al Meritului în grad de Cavaler. Pendulând mereu între două ţări, între două culturi, între limba română şi cea franceză, între Bucovina sa natală şi Festivalul de Teatru de la Avignon, Matei Vişniec trece de la un gen literar la altul, practică jurnalismul cultural, caută şi experimentează cuvântul sub semnul unui ideal care ţine de umanism, de frumos şi de spiritul critic. Piesele sale au fost traduse în peste 30 de limbi şi au fost jucate pe scenele celor mai importante teatre din Europa. În Franţa, operele dramatice ale lui Matei Vișniec au fost publicate la edituri prestigioase precum Actes-Sud Papiers, Lansman, L’Harmattan, Espace d’un Instant, Non-Lieu, sau L’oeil du Prince. La Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova i s-au montat, până acum, piesele „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt” (regia Mircea Cornişteanu), „Hotel Europa complet” (regia Șerban Puiu), „Occident Express” (regia Alexandru Boureanu) și, cel mai recent, „Țara lui Gufi” (regia Dan Tudor). Pe lângă poezie și dramaturgie, Matei Vișniec se remarcă şi ca autor al unei proze nonconformiste. Un prim roman, „Cafeneaua Pas-Parol”, scris în 1983, nu a văzut lumina tiparului decât după căderea comunismului. „Sindromul de panică în oraşul luminilor” a fost unul dintre cele mai apreciate romane ale anului 2009 şi a primit premiul revistei Observator Cultural. „Negustorul de începuturi de roman”, apărut în 2014 la Cartea Românească, a fost distins cu Premiul „Augustin Frăţilă”. În 2009, lui Matei Vișniec i s-a decernat Premiul European al Societăţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa. În România, cărţile sale au fost recompensate cu numeroase premii, printre care Premiul Academiei Române şi, în mai multe rânduri, Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor. Piesele şi romanele lui Matei Vișniec au fost publicate în multe țări ale lumii, precum Marea Britanie, Spania, Polonia, Ungaria, Ucraina, Rusia, Turcia, Brazilia, Maroc, sau Iran.

 

Realizator: Simona Lica (Radio România Oltenia-Craiova)

Imagine și editare video: Alin Cîrțînă (Radio România Oltenia-Craiova)

Foto: Cosmin Meca (Radio România Oltenia-Craiova)

Coordonator: Davian Vlad (Radio România Oltenia-Craiova)

 

GALERIE FOTO:

 

Întoarcerea la traiul de altădată – mâncarea sănătoasă de la sat

De către Liviu Dumitru -
0

Imaginează-ți o oază verde, un refugiu personal unde te poți conecta cu natura, unde îți poți hrăni simțurile și sufletul. Este locul unde mâinile ating pământul și totul se transformă într-o lume magică, semințele devin flori și legumele rodesc. Deși nu este un trend în adevăratul sens al cuvântului, renunțarea la viața aglomerată și plină de agitație din orașele mari și mutarea la sat a tinerilor începe să se vadă, atât la starea civilă din satele românești,  dar și pe câmpuri. Este și cazul Oanei Răducioiu, care și-a făcut o carieră în economie, însă chemarea pământului a făcut-o să renunțe la  Timișoara și i-au dat o altă misiune: aceea de a continua tradiția legumiculturii. Oana alături de soț și micuța lor, trăiesc în zona rurală a Timișului și asigură coșul zilnic pentru zeci de abonați de la oraș.  In spatele casei lor e un mic colț de rai, în care a poposit și echipa Radio Timișoara,  pentru o nouă poveste România de nota zece. Ediție realizată de Ioana Sapianu.

Povestea Oanei Răducioiu a început acum șase ani, când a decis să renunțe la cariera sa de economist, pentru a face agricultură. A muncit mult să învețe în facultate, a mers și în străinătate să se pregătească însă cifrele și munca de corporație nu a umplut golul și dorul pe care tânăra le-a simțit atunci când se gândea la ce vrea cu adevărat să facă. Când a aflat despre Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești, înființată la Timișoara, a fost și momentul în care s-a produs declicul.

”În timpul studiilor de masterat am și lucrat. O perioadă am plecat în străinătate, unde mi-am făcut alte specializări în domeniul economic, dar nu m-am regăsit lucrând la birou. Apoi am aflat despre ASAT, despre ce înseamnă această asociație și am decis că vreau să schimb absolute tot și să mă apuc de agricultură.(…) Localitatea am ales-o datorită bunicilor. Bunicii mei au locuit aici. După decesul lor a rămas casa goală, a rămas tot terenul și am decis, împreună cu soțul meu, să facem ceva, să ducem mai departe ceea ce au început ei să construiască.”

S-a început cu bani împrumutați, pentru că un cuplu tânăr nu are resurse gata pregătite, cel mai adesea. Iar munca este una continuă. Traiul în mediul rural, coroborat cu munca pământului ocupă tot timpul. Desigur, atunci când vii de la oraș, multe lucruri se învață mai degrabă din mers, spune Oana.

”Majoritatea lucrurilor le-am învățat de la zero, pentru că eu veneam în Ficătar doar în vacanța de vară la bunici și atunci o ajutam pe bunica cu treburile gospodărești și în restul vacanțelor dar nu am locuit efectiv aici, nu am știut ce înseamnă agricultura, nu am știut ce înseamnă munca câmpului. Am învățat oarecum de la zero. (…). A fost o schimbare majoră, care a implicat foarte multe provocări și implică în continuare foarte multe provocări pentru că totul în jurul nostru se schimbă, începând cu clima. Evident, ceea ce am învățat acum cinci ani și ceea ce funcționa atunci, în prezent nu funcționează la fel de bine și lucrurile trebuie adaptate.”

În Ficătar, în solariile Oanei, timpul trece altfel. Simultan repede și încet. O zi întreagă de muncă trece într-o clipită, pentru că tot timpul trebuie pus mâna pe ceva.

”În fiecare zi este altceva de lucru. Ori avem de smuls buruieni, ori avem de plantat, ori că avem de udat, avem de semănat, avem de plivit. Avem foarte-foarte multe activități, nu avem timp să ne plictisim.”

Iar toată munca aceasta se vede mai ales în cele 30 de coșuri săptămânale, care ajung la abonații din Timișoara. Oana Răducioiu are în ogradă tot ce înseamnă legume de sezon, crescute fără pesticide și erbicide dăunătoare, așa cum au făcut-o bunicii noștri, pe vremuri. Și pentru că zona rurală și aproape sălbatică din Banat oferă și o diversitate mare de plante natural din flora spontană, aceasta se găsește mai mereu în coșul abonaților.

„Cultivăm doar legume de sezon și, pe lângă ceea ce avem în grădină, dacă timpul ne permite, în ziua în care avem distribuția coșurilor, culegem și din flora spontană. De exemplu, în această perioadă putem să culegem urzici, urmează să înflorească socul, urmează să înflorească salcâmul. Tot ce culegem din flora spontană adăugăm pe lângă ceea ce cultivăm în grădină.”

Ce înseamnă aceste coșuri săptămânale pentru abonați? Înseamnă hrană gustoasă, naturală, la cât mai multe mese din săptămână dar înseamnă și…educație. Pentru că multe din coșurile sezonului estival sunt puțin spus generoase, ”orășenii” se trezesc că trebuie să învețe noi îndeletniciri: să gătească preparate pe loc, atunci când primesc produsele, să conserve ca bunicile noastre, să facă murături, zacuscă și bulion și să deshidrateze, pentru a păstra cât mai mult timp roadele primate.

Foarte mulți dintre ei înțeleg atunci când se înscriu în parteneriat că vor primi doar legume de sezon dar, în realitate, nu înțeleg 100% la ce se înhamă. În perioada de vârf, anume în timpul verii, cantitățile de legume sunt foarte mari, generoase, ca să spun așa și te scot foarte mult din zona de confort. Pentru că după ce vii de la lucru și ești oboist și nu mai ai chef de nimic, vii să îți iei coșul de legume care poate să ajungă și la 15-20 de kilograme. Roșiile pe care le cultivăm, unele dintre ele sunt soiuri foarte perisabile, trebuie luate, sortate. Altele poate trebuie chiar gătite pentru că există riscul să fermenteze până în ziua următoare. Oamenii apreciază lucrurile astea, doar că nu sunt conștienți 100% la început, de ceea ce presupune.”

Urmează un sezon plin pentru Oana, soțul său Bogdan și micuța lor Carolina. În alveolele cu răsaduri deja apar primele plante de roșii, din care Oana va dori să crească nu mai puțin de 30 de soiuri. Dacă totul merge conform planului, sezonul acesta va aduce în coșurile abonaților bunătăți precum vinete, castraveți, ardei și multe tipuri de salate, frunze verzi.

Oana Răducioiu este unul dintre ambasadorii mâncatului sănătos și întoarcerii la valorile noastre ancestrale, prin priceperea ei și dorința de a reînvia această meserie. Iar, pentru cei care vor să vadă cu ochii lor ce se întâmplă la Ficătar, pe parcela tinerei, au ocazia să participe la nenumărate evenimente, dedicate educației despre mâncarea bună. Urmează picnicuri și, de ce nu, chiar sesiuni de ”muncă” pentru abonații ASAT, ocazie cu care pot vedea cu ochii lor cum crește mâncarea pe care o primesc săptămână de săptămână.

Fotografii din arhiva personală Oana Răducioiu

Realizator emisiune și text: Ioana Sapianu – Radio Timișoara
Video: Ovidiu Novac – Radio Timișoara

Povestea specialistei Doina Moșoiu, de la Departamentul de cărți rare al Bibliotecii Județene Constanța

De către Daniel Țăndăreanu -
0

Se spune că ce ți-e scris, în frunte ți-e pus și că toate pasiunile din copilărie, îngrijite prin studiu și perseverență, dau roade mai târziu, în viață. La România de nota 10, din Săptămâna Luminată, aflăm povestea specialistei Doina Moșoiu, de la Departamentul de cărți rare al Bibliotecii Județene Constanța, un om cu suflet bun, ca pâinea caldă.

Îndrumată de doi părinți medici, Doina Moșoiu a copilărit într-o casă veselă, cu o bibliotecă uriașă, plină de cărți din toate domeniile de specialitate. A citit mult, încă din primii ani de școală, împreună cu sora sa, cărți de beletristică, dar și cărți de medicină, cu un entuziasm ce nu a scăzut în intensitate niciodată. Așa a ajuns să prindă drag de cărți și să pășească din biblioteca părinților, într-una din cele mai bogate din țară, Biblioteca Județeană Ioan N. Roman din Constanța.

De mai bine de două decenii, Doina Moșoiu îngrijește cărțile vechi, fragile și foarte rare din depozit, le află poveștile ascunse în foile îngălbenite de vreme, le expune cu grijă și le prezintă publicului de la malul mării, cu o dragoste de părinte. Se bucură că de 2 ani, comorile Bibliotecii au fost aduse din depozitul principal, de la subsol, în săli frumoase, la etajul II, amenajate special pentru ele. Sunt cărți de patrimoniu aliniate pe rafturi, în condiții optime de temperatură și de umiditate.

În fiecare săptămână, Doina Moșoiu aduce în sala de expoziție a Departamentului de cărți rare, mai aproape de public, câte un volum vechi, deținător al unei povești fascinante. Când îi vede pe copii cât de bucuroși sunt să admire cartea liliput, mare cât o nucă, sau primul volum de Poesii publicat în timpul vieții lui Mihai Eminescu, sau Noul Testament, cea mai veche carte românească din depozitul Bibliotecii constănțene, știe că efortul ei nu este în zadar.

Și, mai are o bucurie. De șase ani consecutiv, de Ziua Bibliotecarilor, împreună cu aproape toți colegii săi de muncă prezintă un spectacol de teatru. Da, ați auzit bine. Doina Moșoiu și colegele sale joacă pe scena din Aula Bibliotecii Județene Constanța teatru… din inimă.

Săptămâna aceasta, pe 26 aprilie, de Ziua Bibliotecarului, a cărții și a drepturilor de autor, de la ora 18:00, suntem invitați la spectacolul Femeile țâfnoase, de Carlo Goldoni. Le vom descoperi așa cum nu le-am mai văzut niciodată. Energice, cu haz și mare poftă de viață. Aflăm întreaga poveste a bibliotecarei Doina Moșoiu, în această nouă ediție a emisiunii România de Nota 10, realizată de Silvia Pascale, de la Studioul Teritorial Radio România Constanța.

Foto – Silvia Pascale

București FM: ”Conectăm generații în lumea digitală” – un proiect al Fundației Regale Margareta a României, pentru seniori

De către Vicentiu Andrei -
0

În ediția România de nota 10 a acestei săptămâni, ne bucurăm să vă prezentăm un proiect care demonstrează că lucrurile mici pot schimba toată perspectiva unor zile obișnuite.

Întrebarea de la care, probabil, a început totul a fost: putem să le oferim o calitate mai bună a viețîi părinților și bunicilor noștri, dezvoltându-le abilitățile digitale?
Răspunsul este cu siguranță, DA; în momentul în care vor știi să manevreze un smartphone, viața lor va fi mult diferită.
Vor învăța să fotografieze, să trimită și să primească poze cu cei dragi, vor naviga online, descoperind locuri din toată lumea unde poate, și-ar fi dorit să ajungă, sau să se întoarcă; vor face drumuri mai puține, căci internetbanking-ul va rezolva problema facturilor și încă multe altele.

Un întreg Univers la îndemâna lor și lângă ei.
Asta propune proiectul ”Conectăm generații în lumea digitală”, o serie de 100 de ateliere de educație digitală, care au loc până la sfârșitul anului în București și alte 15 localități din țară.
Sunt gândite pentru seniorii de peste 65 de ani, care au un smartphone și doresc să învețe să-l folosească mai eficient.
Lecțiile încep de la noțiuni de bază, cum se deschide/închide telefonul, cum se reglează volumul, cum îl blocăm și merg spre noțiuni mai complexe: internet banking, salvare în cloud etc.

Înscrierea la ateliere este gratuită, la Telefonul Vârstnicului, număr gratuit și el: 0800460001.
Atelierele se desfășoară până în luna decembrie.

Experiența primei ediții a proiectului de anul trecut și ceea ce se întâmplă acum, demonstrează că părințîi și bunicii noștri sunt bucuroși să învețe lucruri noi, să socializeze, să simtă că se conectează cu tehnologia și momentul prezent.

Iuliana Rada director de programe al Fundației Regale Margareta a României spune că, inițial, ”…au fost foarte curioși, asta este ceea ce-i definește la început. Entuziaști, mai puțin, pentru că le e frică de tehnologie, e așa un fel de bau-bau al lumii noastre… este un pic de reticență și apoi încep să vadă din ce în ce mai mult ce poate să facă un telefon și unde poate să-i ducă dincolo de un simplu apel vocal… apoi începe un soi de curiozitate debordantă!”

Organizatorul proiectului, Fundația Regală Margareta a României, al cărei partener Radio România este de mulți ani, crede că dobândirea acestor abilități digitale reprezintă o soluție reală pentru creșterea calității vieții seniorilor din România, pentru incluziune socială și pentru promovarea îmbătrânirii active.
Iuliana Rada: ”Ei nu vor să se termine atelierele, dacă s-ar putea să fie constante, spre nesfârșit, ar fi minunat! Noi îi rugăm pe cei care au trecut prin ateliere și deja sunt pricepuți să îndemne și pe alții să vină, să îndemne și pe alții să vină cu ei și în felul acesta, să creeze această comunitate de seniori interesați de tehnologie în toată România!”

La Romania de nota 10, săptămâna aceasta, descoperiți un proiect despre lumea digitală cucerită prin interacțiuni umane; interacțiuni bazate pe înțelegere, grijă și respect!

Realizator: Ioana Brusten
Foto: Fundația Regala Margareta a României

Radio Reșița: „Morile de la Rudăria” – o carte-document despre un patrimoniu unic în Europa

De către valentinaadam -
0

În ediția din această săptămână a emisiunii „România de nota 10”, vă prezentăm o poveste despre tradiție, moștenire și identitate: „Morile de la Rudăria”, o carte-document ce explorează un patrimoniu unic al României. Vă invităm să descoperiți o lume fascinantă, unde tradiția încă macină porumbul pe piatră, iar moara nu este doar un utilaj, ci sufletul satului.​

Cartea „Morile de la Rudăria”, semnată de Radu Trifan, președintele Asociației Acasă în Banat, aduce în prim-plan cel mai mare complex mulinologic din țară – 25 de mori de apă care încă funcționează, grație dăruirii localnicilor.

Cinci ani de cercetare pentru o moștenire inestimabilă

Rezultatul unei documentări de peste cinci ani, inclusiv în arhivele din Caransebeș, Timișoara și Severin, cartea reconstituie povestea celor 25 de mori de apă funcționale din localitatea Eftimie Murgu (Rudăria), un loc unde fiecare piatră, lemn și roată spune o poveste despre adaptare, comunitate și dăinuire.

„Este o lucrare de suflet. Am căutat să identific cine le-a construit, când și cum au reușit să reziste până azi. Din păcate, multe mărturii s-au pierdut, dar ceea ce am recuperat sper să rămână ca temei istoric și cultural”, spune autorul Radu Trifan. ​

Proprietate în timp, nu în spațiu – sistemul „rândului la moară”

Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale acestui patrimoniu este modelul inedit de organizare – „rândul la moară”, o formă de proprietate comună, în care localnicii dețin dreptul de utilizare a morii pentru o perioadă prestabilită de timp (24 de ore), nu clădirea în sine. Acest sistem, unic în România și rar întâlnit în Europa, este încă funcțional la Rudăria, chiar dacă nu mai este reglementat de legislația modernă. ​

Mai mult decât mori: gastronomie, identitate și renaștere rurală

Cartea nu se oprește doar la analiza arhitecturală sau istorică a morilor. Ea deschide și o fereastră spre gastronomia autentică a zonei – de la coleșa făcută din porumb pripitor local, la pâinea de mămăligă sau prăjiturile cu urdă oferite turiștilor în cadrul punctului gastronomic local. ​

Maria Craia, localnică și promotoare a bucătăriei tradiționale, subliniază: „Tot ceea ce oferim este făcut cu făina măcinată aici, în morile noastre. Nu se compară gustul cu nimic din comerț.”

Un model de implicare civică și voluntariat

Volumul este și o cronică a eforturilor Asociației Acasă în Banat, care din 2018 a reușit să restaureze 55 de mori de apă din Banat, alături de zeci de voluntari. În 2022, organizația a fost acceptată în Societatea Internațională Mulinologică, recunoașterea impactului real asupra conservării patrimoniului tehnic.

Patrimoniu viu, comunități care luptă pentru identitate

Danila Dobren, fost primar și moștenitor al unui „rând la moară”, spune cu mândrie: „Am refăcut Moara Viloanea cu mâinile noastre. Morile sunt emblema satului și trebuie păstrate, pentru copiii noștri.”

Cu sprijinul Primăriei Eftimie Murgu și implicarea directă a edilului Mihai Otiman, în ultimii ani au fost reabilitate iazuri și mori, iar evenimentele culturale atrag tot mai mulți turiști. ​

Apel la protejarea patrimoniului

„Această carte este și un semnal de alarmă. Localnicii au făcut tot ce au putut, dar nu mai pot singuri. Este nevoie de implicarea autorităților pentru a păstra acest patrimoniu viu”, atrage atenția Radu Trifan. ​

România de nota 10, la Rudăria

Într-o perioadă în care autenticitatea devine o resursă rară, Rudăria ne oferă o lecție de identitate, solidaritate și respect față de trecut. „Morile de la Rudăria” nu este doar o carte – este un manifest pentru păstrarea unui colț de Românie care merită să fie cunoscut, iubit și protejat.

Redactor / Realizator: Cristina Corocan

Foto: Radio România Reșița

Radio România Brașov FM: Monica Moroșanu, succes românesc în inima orașului Milano

De către biancabuca -
0

 

”La dolce vita”, ”Viață dulce”, spunea Federico Fellini în filmul său cu același nume, lansat în 1960 și avându-l ca protagonist pe Marcello Mastroiani. Asta vom încerca și noi să trăim în cele ce urmează.

 

 

Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la o nouă ediție a emisiunii ”România de Nota 10”! De această dată, călătorim într-unul dintre cele mai cosmopolite orașe italiene.

Milano, orașul natal al lui Giuseppe Arcimboldo și al lui Caravaggio, dar și al lui Silvio Berlusconi sau Adriano Celentano. În zilele noastre este supranumit Capitala Modei, făcând parte din circuitul celor ”Patru mari Capitale ale Modei”, alături de Paris, Londra și New York. Călătorul ajuns aici descoperă parcă o altă latură a Italiei, un melanj între istorie, artă și cultură cu modernism, inovație și cosmopolitism.

 

 

În inima orașului, celebrul Duomo pulsează istorie pe viu. Au fost necesari 600 de ani pentru a fi finalizat, adăpostind în prezent cel mai mare număr de statui, 3400, dar fiind și martor al evenimentelor istorice remarcabile așa cum a fost, spre exemplu, încoronarea lui Napoleon Bonaparte ca Rege al Italiei, în 1805.

 

 

La doi pași de impozantul edificiu, găsim cea mai celebră galerie din lume, Galleria Vittorio Emanuelle II, construită în perioada 1865 – 1878. Aceasta a fost inaugurată chiar de primul rege al Italiei unificate, cel care a și dat numele galeriei. Ei bine, în zilele noastre, aceasta găzduiește cele mai mari branduri fashion internaționale, alături însă de locații milaneze cu tradiție, cum ar fi magazinul de pălării înființat în 1833 sau Barul Camparino, fostă cafenea care a purtat același nume și care a fost creată în 1867 de însuși Gaspare Campari, inventatorul celebrului bitter. Tot în centrul Milano-ului, puteți găsi Teatrul La Scala, Castelul Sforzesco sau Cartierul Brera, supranumit cartierul artei.

 

 

Practic, aici, viața milaneză pulsează zi și noapte. Îmbrăcați ca din reviste, milanezii, dar și o mare parte a turiștilor transformă centrul Milano-ului într-o pasarelă imensă a modei, servesc celebrul aperitivo sau feluri diverse de pizza, paste ori o cotoletta milaneză. Se bucură, așadar, de celebra ”La dolce vita” și de artiștii stradali care oferă spectacole gratuite de muzică până târziu în noapte și din al căror repertoriu nu lipsește niciodată piesa ”Sara perche ti amo”, devenită un adevărat imn italian.

 

 

În centrul istoric, accesul mașinilor este permis doar în baza unei taxe speciale, însă de acolo călătorul poate să aleagă cu ce să se deplaseze, fie cu variante moderne, metrou, autobuz sau troleibuz, fie cu romanticul tramvai milanez, care circulă, fără încetare, din anul 1920, considerat ca fiind unul dintre cele mai extinse din lume. Acesta funcționează pe 19 linii cu o lungime totală de 1600 km.

 

 

Noi am ales să o luăm la pas pe străduțele pietruite până la Mănăstirea dominicană Santa Maria delle Grazie, locul care găzduiește una dintre cele mai importante capodopere ale istoriei universale a artei, Cina cea de Taină, realizată de Leonardo da Vinci, în perioada 1495 – 1498, în fosta sala de mese a lăcașului de cult. Opera de artă a lui Leonardo da Vinci se vizitează doar cu o programare făcută în prealabil, iar, uneori, listele de așteptare sunt foarte lungi astfel că noi ne-am bucurat de frumusețea exterioară a locației și ne-am continuat plimbarea 200 de metri mai încolo unde, în colț de stradă milaneză, am descoperit una dintre locațiile în care localnicii iubesc să se relaxeze, Pasticceria San Carlo, un loc cochet, cu preparate premium. Milanezii spun că la această pasticcerie poți servi unul dintre cele mai chic aperitive.

Pasticceria San Carlo a luat naștere în aceeași perioadă în care a fost înființat și celebrul colegiu cu același nume, mai exact în perioada de reconstruție de după războiul mondial, în anul 1954. De-a lungul timpului, brandul, devenit celebru în Milano, a avut mai mulți proprietari, numiți afectuos ”Sancarlini”, toți însă maeștri în arta culinară.

Indiferent de vremuri, toți aceștia s-au ghidat după un singur motto: ”Senza passato non puo esserci futuro!” – ”Fără trecut nu poate exista viitor!”. Astfel, locația oferă clienților săi, unii fideli de zeci de ani, produse exclusiv realizate în bucătăria sa, de la deserturi si ciocolată dintre cele mai diverse până la produse de patiserie și feluri de mâncare rafinate, incluzând astfel brandul în rândul celor de lux. Toate sunt realizat cu mare atenție la detalii, după rețete vechi milaneze, păstrate din generație în generație.

 

 

Însă, ceea ce poate nu știu unii dintre milanezi este că acolo, în acele preparate delicioase, se află și un strop de Românie, România aceea muncitoare, ambițioasă și cu veșnicul dor de acasă, iar asta pentru că noii Sancarlini sunt o româncă și soțul acesteia, un italian.

Radio România Brașov FM a călătorit la Milano și le-a descoperit povestea chiar de ziua radio-ului, pe 1 martie. Coincidență sau poate nu, românca noastră, originară chiar din Brașov, Monica Moroșanu, este născută în aceeași zi cu frecvența mereu la înălțime, în prima zi de primăvară.

 

 

Astfel am aflat că destinul Monicăi s-a schimbat la vârsta de 18 ani atunci când a decis să ia calea străinătății. După o perioadă de timp în care a lucrat în slujba unei familii italiene, s-a îndrăgostit de pasticceria situată în apropierea zonei în care locuia pe atunci și în care obișnuia să meargă însoțind persoana pe care o avea în grijă. Însă, în acea perioadă, vremurile în care românii, și în general străinii, ar fi fost acceptați cu usurință în societatea italiană erau departe de cele din zilele noastre. Monica a sosit într-o Italie în care locațiile cu tradiție ale locului refuzau cu încăpățânare să angajeze străini. Însă, cu multă răbdare și perseverență, a reușit sa-l convingă pe patronul italian că ea este omul de care el are nevoie în locația sa și astfel a început lungul drum în lumea culinară italiană, având mereu gândul că într-o zi va avea propria afacere în domeniu.

Între timp l-a cunoscut pe cel care avea să creadă în visul ei, poate chiar singurul om la vremea aceea care făcea asta, Salvatore, un napoletan la fel de ambițios ca ea, și împreună au pornit, așa cum se spune la noi, de la lingură și cuțit, în cazul lor și la propriu și la figurat. Astfel că acum nu doar ca au o familie frumoasă cu doi copii, Simone și Greta, dar dețin și o afacere de lux în inima Milano-ului care cuprinde atât pasticceria, cât și o gelaterie, încă o locație de lux în care ai ocazia să te întâlnești zilnic cu nume cunoscute ale showbiz-ul italian, și nu numai, iar acum este în lucru al patrulea proiect la fel de valoros.

”Am reușit! Tot ceea ce se creează, după părerea mea, se creează prin unirea multor forțe. În primul rând vorbesc despre soțul meu și în al doilea rând de toți angajații pe care îi avem, fără de care n-am putea face nimic, sunt foarte importanți. A fost foarte greu la început, foarte greu. În primele săptămâni plângeam zi și noapte pentru că îmi era foarte greu. Mama mereu îmi spunea să mă întorc acasă. Dar nu era ceea ce voiam eu. Știam că într-o bună zi o să fie mai ușor. O să merite tot efortul. Nu mi-a fost ușor, de multe ori copilul meu, când era mic, stătea pe bancul de cofetărie, eu lucram, el era lângă mine. Poate multă lume n-ar fi făcut asta. Copiii mei au crescut acum, sunt bine și până la urmă, după părerea mea, am reușit. Cu greu, nu a fost atât de ușor, dar se poate face. Da, a meritat!”, ne-a mărturisit Monica Moroșanu.

 

 

Seriozitatea și pasiunea de care a dat dovadă Monica se reflectă în miile de clienți fideli, printre ei numărându-se nume și brand-uri cunoscute la nivel mondial, pe unele dintre acestea nu le poate dezvălui din cauza clauzelor contractuale. Altele, atât de tare s-au îndrăgostit de gustul produselor oferite de Sancarlini, încât le-au acordat licența și i-au făcut distribuitori oficiali, asa cum este cazul celebrei publicații VOGUE. Da, Monica noastră din România a stat la aceeași masă cu însăși Anna Wintour, celebră nu doar pentru aparițiile sale inedite, ci și pentru riguriozitatea și duritatea cu care tratează fiecare colaborare în parte. Astfel, acum, pasticceria pe care Monica Moroșanu și Salvatore Lombardi o dețin realizează și gama de produse branduite cu sigla VOGUE. Însă brand-ul San Carlo este și partener pentru Conde Nast Bistrot, marca pentru care Anna Wintour este director artistic.

”Este un lucru deosebit. Meritul în absolut tot ce înseamnă licența asta este al soțului meu. Deci această colaborare este super importantă pentru noi. Vindem panetone Vogue, ciocolatini Vogue în toată lumea. Am cunoscut-o și pe Anna Wintour. A fost o întâlnire memorabilă. A venit în acest Conde Nast Bistro, unde am deschis acest local împreună cu Conde Nast Bistro, și în care Vogue desfășoară multe activităţi”, ne-a povestit brașoveanca.

 

 

Dincolo de valoarea pecuniară pe care afacerea o are, în cele câteva ore petrecute alături de brașoveanca Monica Moroșanu, ne-a fost ușor să observăm că aceasta a reușit, de fapt, să creeze o comunitate în jurul visului său. Cum am constatat acest lucru? Foarte simplu! În doar câteva ore, zeci de clienți ai locației au venit nu doar să servească masa sau un aperitiv, ci efectiv să își împărtășescă gândurile și experiențele de viață cu Monica sau cu membrii echipei sale, oameni, de altfel, deschiși, joviali și vorbăreți, care contribuie zi de zi la clădirea visului unei românce de-ale noastre și care au numai cuvinte de laudă la adresa ei, fie că sunt italieni, ucraineni, români sau din alte zone ale lumii.

 

 

În Italia, sărbătorile pascale sunt extrem de iubite si de așteptate atât pentru semnificația lor religioasă, cât și pentru abundența decorațiunilor și a dulciurilor, în special din ciocolată. Pasticceria coordonată de Monica Moroșanu nu face excepție, iar acum decorul este unul de poveste așa cum reiese din fotografiile trimise recent chiar de româncă.

 

 

Monica Moroșanu ne-a mărturist că pe lângă pasticcerie și țara adoptivă, Italia, pentru ea ”acasă” este categoric și România, însă nu știe încă dacă ar vrea să aducă o parte din afacere în orașul său natal Brașov. Însă până se decide, românca și-a învățat copiii limba maternă, le gătește românește și așteaptă, cu nerăbdarea specifică studenților, pachetul de la mama:

”Cel mai frumos lucru care mi se întâmplă, cea mai mare bucurie este atunci când primesc pachetul de la mamă, cu slăninuța, cu sărmăluțele. Mama în valiză are mici, kaiser…”, a mai spus entuziasmată Monica Moroșanu.

Vă invităm să ascultați și să vizionați o fărâmă din ceea ce înseamnă România noastră de Nota 10, România oamenilor care își reprezintă cu mândrie țara oriunde ar merge în lume, care spun de unde sunt cu emoție în glas și care duc cu ei în suflet, peste tot în lume, o mare greutate, dorul de acasă.

 

Redactor / Realizator: Bianca Bucă

Editare video: Bianca Bucă

Operator imagine: Daniel Suceava

Editare audio: Bianca Bucă, Alina Andor

Foto credit: Bianca Bucă, arhiva personală Monica Moroșanu

 

 

 

Radio Cluj: Excelenţa în medicină în slujba pacienţilor

De către Tamas Sorin -
0

Clujul este un centru universitar recunoscut pentru excelenţa academică. Acest lucru se conturează poate cel mai bine în domeniul sănătăţii, unde pasiunea pentru cunoaştere se împleteşte cu dorinţa de a vindeca. Unul dintre reprezentanţii remarcabili ai acestui echilibru este Dragoş Apostu, doctor în medicină, şef de lucrări la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” şi medic specialist în ortopedie-traumatologie la Spitalul Clinic de Recuperare din Cluj.

Un pionier al chirurgiei gleznei şi piciorului

            Deși a explorat de-a lungul timpului și aplică acum cu mult succes şi tehnici și materiale inovative în chirurgia genunchiului și a șoldului, Dragoș Apostu s-a specializat inițial în chirurgia gleznei şi a piciorului. Un domeniu de o complexitate aparte, care implică o atenţie meticuloasă la detalii, ceea ce-i descurajează, poate pe medicii tineri să aleagă această direcţie.

 

„La nivelul gleznei şi al piciorului avem 33 de articulaţii. Orice faci, influenţează foarte rapid articulaţiile din jur: deci tu lucrezi pe una, iar celelalte 32 trebuie să se alinieze la ceea ce tu ai făcut. Apoi, glezna suportă toată greutatea organismului, e locul unde punem chiar tot ce avem. Din aceste motive, rata de complicaţii e mai mare. Sunt desigur medici pentru care satisfacţia profesională e mai mare dacă aleg ceva cu o rată a complicaţiilor de 3%, nu de 15%”, Dragoş Apostu.

 

A făcut 4 stagii de pregătire în străinătate, cea mai mare influenţă asupra lui având-o primul stagiu efectuat la Barcelona:

 

            „Mi-am luat rezidenţiatul şi ştiam că vreau să fac ceva bine. Ortopedia e foarte vastă, aşa că am căutat zone unde simţeam că mă voi putea perfecţiona. Am trimis peste 100 de mail-uri la diverse spitale, doar 5 mi-au spus că au loc şi mă vor putea primi. A fost o muncă de a găsi pe cont propriu, n-a fost nimeni să-mi deschidă drumul în acel moment. În Barcelona am făcut parte dintr-o echipă care efectiv mi-a schimbat modul de abordare: o echipă de oameni tineri, care dezvoltau implanturi pe care ulterior le-am adus în premieră în ţară”, Dragoş Apostu.

1 of 2
”Doi medici tineri din Barcelona care mi-au schimbat cariera” - Dragoș Apostu
Dragoș Apostu - în operație

Nu se limitează niciodată în a se dezvolta din punct de vedere profesional şi în a oferi şi altora oportunităţi de a se dezvolta. A organizat primul congres de chirurgie a gleznei şi piciorului din Cluj, manifestare care a ajuns deja la a patra ediţie:

 

            „Ce facem noi diferit faţă de ceea ce se face în ţară este că abordăm multidisciplinar: adică integrăm colegii de la kinetoterapie, medici de recuperare, medici radiologi, reumatologi, dermatologi, chiar şi specialişti în pedichiură medicală. Ne întâlnim cu toţii şi încercăm, ca într-un puzzle, să ne vedem fiecare rolul într-o patologie complexă”, Dragoş Apostu.

 

 

Chirurgia şi cercetarea – un tandem necesar

            A realizat peste 500 de intervenţii chirurgicale doar în anul 2024, dar Dragoş Apostu nu se rezumă doar la activitatea clinică. La doar 34 de ani, are peste 60 de lucrări ştiinţifice publicate și a obţinut 12 premii naționale pentru proiecte de cercetare,  demonstrând că excelenţa medicală se sprijină pe un fundament solid de cunoaştere şi inovare. Pentru el, chirurgia şi cercetarea nu sunt două domenii separate, ci se completează reciproc:

 

            „Este nevoie de amândouă, să se ajute între ele. Asta pentru că vezi lucrurile diferit când faci o cercetare clinică: vezi unde se pot face greşeli în cercetare, vezi lucruri care pot fi ascunse, lucruri care pot fi îmbunătăţite. Şi atunci e mult mai uşor să implementezi în practica clinică, pentru că ai văzut printre rânduri”, spune Dragoş Apostu.

 

În cercetare lucrează adesea cu tehnici şi materiale inovative, în proiecte cu participare internaţională, cum a fost un program coordonat de o universitate din Statele Unite, finanțat de ministerul American al Apărării.

 

            „Ei au dezvoltat un substituent osos, ceva total diferit faţă de ce există pe piaţă. În primul rând că are cea mai rapidă integrare, adică favorizează formarea de os cu 60% mai repede decât ce există astăzi, apoi are o capacitate foarte mare de a fi mulat. Acest substituent a plecat de la faptul că, la unele operaţii pe care le facem la gleznă şi picior, pacienţii nu au voie să calce 8-10 săptămâni, până se formează osul. Şi prin acest substituent, practice, sperăm să reducem la jumătate timpul prin care pacienţii pot să calce şi facem şi recuperarea mai sigură. Proiectul se află în etapa de studii clinice, iar aici la Cluj se va face primul studiu din lume, în care se va și testa acest substituent osos”, explică Dragoş Apostu.

 

Prin proiectele la care a participat, în doar 3 ani a avut ocazia să vadă evoluând întregul tratament al unei patologii ortopedice de la disconfortul de 4-6 săptămâni, până la simpla internare de zi:

 

            „În 2021 am introdus în România o tehnică nouă pentru o patologie comună: haluce valg, sau mont cum i se spune. Am avut ocazia să fac parte din echipa de cercetare care a inventat dispozitivul şi nu mi-a venit să cred ce rezultate dă: pacientul poate să calce pe picior în aceeaşi zi cu operaţia, iar după 2-3 zile peste 95% din pacienţi renunţă la orice calmant.  Nu mi-am imaginat că poate fi o diferenţă atât de mare între ce se operează clasic şi ce se operează minim invaziv. Totuşi, medicina e într-o continuă schimbare, iar de acum 3 ani, de când am venit cu acel dispozitiv, avem o altă tehnică: fără incizie, percutan, adică doar cu nişte înţepături prin care se face operaţia. Se face cu internare de zi, schimbă enorm lucrurile”, Dragoş Apostu.

            Tehnici și materiale spectaculoase sunt aplicate și în chirurgia genunchiului și a șoldului:

            „Sunt foarte multe opţiuni în ultima vreme la genunchi, în special în privinţa protezelor. Sunt proteze personalizate, pentru care se scanează structura osului, iar proteza vine exact pe anatomia pacientului. A fost o premieră în toată Transilvania, când am pus, la Spitalul de Recuperare din Cluj, o proteză personalizată. Opţiunea aceasta este dedicată mai mult pacienţilor tineri: în cazul lor e nevoie ca potrivirea să fie perfectă, în speranţa că va creşte în timp supravieţuirea acelei proteze. Mai este chirurgia robotică, unde roboţii ajută cu alinierea protezei, totuşi aici se folosesc tot protezele standard. Proteza personalizată, în schimb, are avantajul că nu mai e nevoie de robot, pentru că totul a fost planificat şi creat înainte. „, Dragoş Apostu.

 

Chiar dacă unele tehnologii de ultimă generaţie nu sunt încă utilizate pe scară largă din cauza costurilor ridicate, Dragoş Apostu este optimist că, în timp, acestea vor deveni mai accesibile:

 

„Tehnicile inovative sunt foarte multe, deşi deocamdată nu se folosesc de rutină, iar costurile lor sunt ridicate. Costurile nu rămân însă la acelaşi nivel: gândiţi-vă că o proteză personalizată de genunchi înainte costa 25-30 de mii de euro, iar acum costă 4500”, Dragoş Apostu.

 

Mentor pentru viitoarele generaţii de medici

            Pe lângă activitatea chirurgicală, Dragoş Apostu este un profesor dedicat, inspirând generaţiile viitoare de medici să privească spre inovaţie şi cercetare. De altfel, unul dintre momentele cu care se mândrește cel mai mult în activitatea sa didactică este cel în care a fost ales de studenții mediciniști decanul lor de suflet.

            „Când vine un student la licenţă, îi spun că lucrarea poate fi făcută în două moduri: să o faci doar să o ai, sau să fie o lucrare care îţi poate deschide un drum. Studenţii se blochează iniţial, neştiind ce pot studia; vom rămâne însă surprinşi câte idei sunt, care nu necesită finanţări ample, dar pot fi cercetări valoroase. Am un student care e un exemplu, aş fi vrut să fiu ca el la vârsta aceea. El urmează să meargă acum în Barcelona alături de profesorul care vine la noi ca să facă nişte studii pe partea de tendon ahilean (a venit cu nişte idei de reconstrucţie mai noi şi vrem să testăm stabilitatea). De asemenea, mai este un coleg rezident care a inventat, împreună cu colegii de la Universitatea Tehnică din Cluj, un dispozitiv cu ajutorul căruia se fac nişte radiografii speciale în urgenţă, care acum a fost aprobat să intre în studiu clinic”, Dragoş Apostu.

 

A fi un medic bun nu înseamnă doar a trata pacienţii, ci şi a inspira, a forma generaţiile viitoare şi a aduce inovaţie în domeniu. Dragoş Apostu reprezintă un exemplu de excelenţă în medicină, un model pentru studenţii săi şi o sursă de speranţă pentru pacienţii săi. La intersecţia dintre ştiinţă şi pasiune, el conturează viitorul ortopediei româneşti.

Realizator: Andrei Huțanu

Foto: arhiva personală Dragoş Apostu

Imagine și editare video: Sorin Tămaș

Radio Iași: Municipiul Vaslui este, în 2025, Capitala Tineretului din România

De către Letiția Gheorghiu -
0

În ediția din această săptămână a emisiunii „România de nota 10” vorbim despre voluntariat, spirit civic și puterea exemplului. Toate acestea, prin vocea unor tineri muncitori, cu viziune, care și-au propus să transforme orașul din care provin într-unul ofertant.

În noiembrie 2023, municipiul Vaslui a câștigat titlul de „Capitala Tineretului din România în 2025”. Timp de un an, orașul va demonstra ce înseamnă implicarea în comunitate și deschiderea de noi oportunități în diverse domenii de activitate; cu alte cuvinte, binele făcut celor din jur pentru ca societatea să progreseze.

Am discutat cu Ovidiu Gherasim, președintele Federației Tinerilor din Vaslui, despre schimbările pe care le vor aduce inițiativele în jurul cărora a conturat echipa de coordonare programul, precum și resursele pe care le pune la dispoziție orașul, pentru a deveni mai accesibil.

Activităţile, desfășurate sub sloganul #întinerEști, au la bază educaţia vocaţională pe cinci direcţii principale: Antreprenoriat, Cultură, Civico-Politic, Ecologie şi Digital – A.C.C.E.D. Programul cuprinde evenimente culturale, socio-educative și sportive. Unul dintre cele mai importante puncte în calendarul propus de organizatori este Summit-ul tinerilor din România, care va reuni, în luna octombrie, la Vaslui, peste 400 de tineri din toată ţara.

Prin intermediul acestui program, organizațiile de tineret au ocazia să promoveze temele importante pentru categoria socială pe care o reprezintă și ajută autoritățile locale să-i identifice problemele și să atragă investiții publice și private pentru rezolvarea acestora și dezvoltarea ecosistemelor de sprijin.

Evenimentul de lansare a programului „Vaslui, Capitala Tineretului din România în 2025” a avut loc pe 1 martie la Centrul Cultural „Dimitrie Cantemir” și a cuprins activități de informare cu privire la programul A.C.C.E.D., o dezbatere în care tinerii și-au exprimat opiniile cu privire la nevoile lor, dar și work-shop-uri despre viitorul lor profesional și academic.

„Ideea de a descoperi timpuriu ce anume vrei să faci în viață este ceva ce lipsește contextului în care creștem, ca tineri.”

Ovidiu este unul dintre tinerii care au locuit o vreme în afară și care, odată revenit acasă, și-a dorit să contribuie la conturarea unui viitor sigur și prosper pentru generațiile care vin din urmă. Multiculturalismul este una dintre practicile care poate ajuta la dezvoltarea socială, economică, culturală a unei societăți, spune el.

Este originar din Roman, a studiat la Iași și s-a implicat mereu în acțiuni de voluntariat. A simțit că în felul acesta va crește și îi va ajuta și pe alții să conștientizeze ce rol important are voluntariatul în formarea profesională și personală.

„Una dintre nevoile identificate de noi se referă nu atât la a avea un job, cât a înțelege ce fel de job vrei să ai, să mergi cu plăcere și să fii pasionat de ceea ce urmează să faci în fiecare zi”, spune președintele Federației Tinerilor din Vaslui.

Inspirați de specialiști din domeniile de activitate amintite (Antreprenoriat, Cultură, Civico-Politic, Ecologie și Digitalizare), cei peste o sută de tineri implicați în program învață noțiuni esențiale, deprind aptitudini și își fac, astfel, o idee despre viitoarea lor carieră.

Proiectul are scopul de a-i încuraja, de a le oferi încredere că se poate și că, prin muncă, seriozitate, tenacitate, creativitate vor construi temeiul unei cariere solide.

Programul reunește elevi, studenți, absolvenți ai unor facultăți din România și din străinătate, ONG-uri, companii private, autorități locale, cu toții urmărind construirea de oportunități în plan local.

În final, vă mai spunem că puteți urmări activitățile tinerilor vasluieni, aflate în plină desfășurare, pe pagina de Facebook Vaslui, Capitala Tineretului din România 2025, dar și pe Instagram.

Programul „Capitala Tineretului din România”, ajuns la a VIII-a ediție, s-a născut ca o moștenire a programului „Cluj-Napoca 2015 – Capitala Europeană a Tineretului”.
Orașele care au purtat acest titlu până acum au fost: Timișoara, în 2016 (ediție pilot axată în jurul conceptului CHECK-OUT Timișoara), Bacău, 2017 (COLOREAZĂ-ȚI GENERAȚIA), Baia Mare, 2018 (#Uturn), Iași, 2019 (#rlSeUP!), Constanța, 2021 (#ComeToSEAus), Târgu Jiu, 2023 (#YouthURL) și Ploiești, în 2024 (Ploiești, Let’s PLAY).

 

Realizator: Letiția Gheorghiu

Montaj: Elvis – Gabriel Mihălăchioaie

Sursă foto/video: arhiva Programului Vaslui, Capitala Tineretului din România 2025, Pagina de Facebook Vaslui, Capitala Tineretului din România 2025.

1...567...72Pagina 6 din 72

Urmărește-ne pe

4,400AbonațiAbonați-vă
Romania de nota 10

ȘI MAI MULTE ȘTIRI

CATEGORIE POPULARĂ

© Radio Romania Regional & JA Romania