În preajma sărbătorilor pascale, celebrate de majoritatea cetățenilor români creștini, Academia Română a transmis conferința susținută pe tema sacrului de teologul și filosoful Wilhelm Dancă, membru corespondent al Academiei Române, specialist în istoria filosofiei medievale, a filosofiei religiei și a filosofiei culturii.
În acestă conferința dedicată sărbătorii Paștelui, intitulată „PAȘTELE DE LA ÎNCEPUTURI ȘI PÂNĂ ASTĂZI. CE TREBUIE SĂ ȘTIM?”, prof. Wilhelm Dancă dezvăluie semnificația celebrării ritualice și simbolurile care însoțesc cea mai mare și mai solemnă sărbătoare a creștinătății. Tema este abordată deopotrivă din perspectivă etimologică, liturgică și religioasă, iar accentul cade pe simbolul permanentei reînnoiri spirituale.
Vă invit să ascultați câteva selecții ale acestei conferințe care face parte din proiectul „Conexiuni“ prin care Academia Română își propune să ofere repere științifice și culturale autentice pentru națiunea română și să pună în valoare beneficiile pe termen lung ale vieții intelectuale.
Profesorul universitar Wilhelm Dancă, membru corespondent al Academiei Române, decan la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București, scrie pe pagina sa https://wilhelmdanca.ro/:
”Conferința înregistrată în Săptămâna Mare, la creștinii care țin calendarul gregorian pentru sărbătoarea Paștelui, face parte din seria de conferințe ale Academiei Române având drept titlu „Conexiuni”.
Abordarea este interdisciplinară, pentru că țin cont și de etimologie, și de istoria religiilor și de teologie și de arta sacră.
Conferința are mai multe puncte. Printre altele vorbesc despre ce înseamnă cuvântul „Paște” și care sunt începuturile sărbătorii Paștelui. Apoi caut să răspund la întrebarea de ce se consumă carne de miel cu ocazia Paștelui și de ce data Paștelui este mobilă.
De asemenea, voi cerceta pe scurt ce spun Evangheliile despre Paște. Voi prezenta în sinteză părțile principale ale liturgiei Vigiliei Pascale și simbolurile Paștelui.
Apoi voi căuta un răspuns la întrebarea de ce se încondeiază și se consumă ouă de Paște.(…)
Conferința se termină cu o povestioară despre tabloul lui Pierro della Francesca, „La Resurrezione di Cristo” – Învierea lui Hristos. Vă invit să o ascultați și să nu vă fie frică de Christos înviat!
Sărbători pascale binecuvântate cu lumină și pace!”
Wilhelm Dancă
Membru corespondent al Academiei Române
Wilhelm Dancă este profesor de teologie și filosofie. Doctor în filosofie la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, Italia, a publicat peste douăzeci de cărți și numeroase studii de specialitate. Profesor cu două abilitări, pr. Wilhelm Dancă îndrumă doctoranzi în domeniul filosofiei și în domeniul teologiei la Universitatea din București. În perioada 2001-2011 a fost rector al Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași, iar între anii 2012-2018 a fost rector al Institutului Teologic Romano-Catolic din București. Începând cu anul 2012 prof. Dancă este decan la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București.
Din anul 2008 este membru al Union Mondiale des Sociétés Catholiques de Philosophie (Canada) și al Council for Research in Values and Philosophy din Washington; membru fondator și președinte al Societății Internaționale „Toma de Aquino“, secția română (2011) și membru titular al Academiei Europene pentru Științe și Arte din Salzburg, Austria (2017). În anul 2020 Sanctitatea Sa Papa Francisc i-a conferit Crucea Pro Ecclesia et Pontefice.
*************************
„Conexiuni“ – Conferințele Academiei Române
Constituie un proiect menit să răspundă uneia dintre principalele misiuni ale Academiei Române, aceea de a oferi repere științifice și culturale autentice pentru națiunea română și de a stimula viața intelectuală. Conferințele sunt susținute de membri ai Academiei Române și de cercetători din institutele sale, acoperind arii diverse de specializare, circumscrise unor domenii specifice sau situate în zona transdisciplinarității.
Prelegerile au fost gândite cu un grad sporit de accesibilitate și sunt destinate publicului de orice vârstă și de orice formare intelectuală, umanistă ori științifică, specialiști afirmați sau tineri aflați la început de carieră. Ele pot fi utilizate inclusiv ca material didactic în mediul universitar și chiar liceal, cu scopul de a orienta și a fundamenta gustul pentru dezbatere, exersarea gândirii critice, dezvoltarea capacității analitice și manifestarea spiritului creativ.
Conferințele sunt înregistrate și publicate pe canalul YouTube al Academiei Române (https://bit.ly/3whyCkY), fiind disponibile în regim gratuit. Ele vor face, de asemenea, obiectul unor videobook-uri editate de Editura Academiei Române și vor fi distribuite în biblioteci, universități, licee și librării.
Executive Chef Marian Popovici poste fi considerat un adevărat ambasador al Banatului în lume. Tânărul din Caraş-Severin este, la doar 37 de ani, unul dintre cei mai apreciați bucătari din vestul țării și nu numai. În prezent este Executive Chef și este recunoscut pe plan național și internațional, deține numeroase premii și a purtat cu cinste tricolorul, în peste 20 de țări ale lumii.
Mama sa, cu probleme de auz și vorbire, a trăit o poveste de dragoste cu un peruan, Marian fiind rodul iubirii lor. Cei doi s-au despărțit atunci când Marian avea doar 3 ani. Copil fiind, s-a întors alături de mama sa în Caraș-Severin, în localitatea Eftimie Murgu. Ulterior, mama tânărului s-a recăsătorit cu un bărbat surdomut, care l-a și înfiat. A avut parte de o copilărie liniștită, pe Valea Almăjului, unde încă de mic și-a descoperit pasiunea pentru gătit. Bunica a fost cea care aavut grijă de Marian și este cea cu care se mai sfătuiește și acum în prepararea bucatelor tradiționale.
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
”Tot ceea ce gătește bunica mea pentru mine îmi place, ea m-a răsfățat întotdeauna cu cele mai bune mâncăruri. Și în prezent, chiar dacă sunt Executive Chef, mă consult cu bunica mea când e vorba de mâncărurile tradiționale. Îmi dă cele mai bune sfaturi, rețete.”
Drumul spre profesia de bucătar l-a început în jurul vârstei de 20 de ani când a lucrat pentru un restaurant cunoscut din centrul Timişoarei, unde în doar trei ani a reușit să-și depășească toți colegii. Au urmat o serie de concursuri culinare, în vestul țării, apoi naționale și în prezent internaționale.
Primul concurs internațional la care a participat a avut loc în anul 2011, unde a impresionat prin prestația sa culinară. Au urmat altele în care a excelat, cutreierând toată lumea. Cel mai răsunător succes al său a fost înregistrat în anul 2017, când a cucerit, în Mongolia, marele trofeu – Cupa ”Ginghis Han”. Acolo, a cucerit jurații cu slănina și brânza fripte în tigaie.
”Majoritatea concurenților au pregătit preparate sofisticate, mușchiuleț de porc, vită sau piept de rață, eu am dus în Mongolia tradiția de pe Valea Almăjului – clisa și brânza din Banat.”
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Foto: Marian Popovici
Tânărul bucătar originar din Banatul Montan a reușit să-i impresioneze cu talentul său pe maeștri ai gastronomiei, de pe aproape toate continentele. În timpul pandemiei, a gătit și în scop caritabil atât pentru pacienți, cât și pentru cadrele medicale. În prezent, gătește la unul dintre restaurantele din apropierea Cascadei Bigăr, unde oferă clienților preparate tradiționale, specifice zonei, precum ”Prânzul almăjenilor” sau păstrăv pe plită, iar pentru această perioadă a sărbătorilor Pascale bucatele alese sunt cu ouă, ciorbă de miel, miel la cuptor cu vin alb, cimbrișor, rozmarin, lămâie și unt, cartofi țărănești, salată cu ridichi, roșii și leurdă.
Alături de echipa sa de bucătari, gătește pentru evenimentele mari, de peste 800 de persoane. În această vară, este solicitat ca la una dintre nunți să gătească crocodil la proțap. De asemenea, bănățeanul de nota 10, Marian Popovici, este considerat un maestru al artei culinare, din mâna sa ieșind adevărate sculpturi în fructe și legume.
Subiectul acestei ediții poartă numele unei expoziții inedite – ”Țesătura tradițională, motiv și inspirație” găzduită de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova din Ploiești. Aici, în cadrul secției „Crama 1777 – Valea Călugărească” puteți admira lucrările elevilor de la Colegiul de Artă ,,Carmen Sylva’’ din Ploiești.
Invitatele emisiunii sunt: Monica Cîrstea și Emilia Savelovici, muzeografe la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova din Ploiești, iar din partea Colegiului de Artă ,,Carmen Sylva’’ sunt prezente Georgiana Tudor – profesor la secția arte decorative, Liliana Marin, profesor de ceramică și tinerele artiste, eleve în clasa a XI-a B, Alexia Postu Petrescu și Maria Dinu.
Monica Cîrstea pune în valoare acest parteneriat de încredere, dintre Muzeul de Istorie și Colegiul de Artă ,,Carmen Sylva’’din Ploiești, o colaborare frumoasă care se derulează de mai mulți ani:
„Pentru noi muzeografii, întâlnirile cu elevii în cadrul proiectelor educaționale sunt o încântare și o mare bucurie. În urma unui astfel de proiect s-a născut expoziția Țesătura tradițională, motiv și inspirație.
Acest proiect expozițional este rodul unui parteneriat de colaborare între Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova și Colegiul de Artă ,,Carmen Sylva’’ din Ploiești. Expoziția poate fi vizionată la Muzeul Crama 1777 Valea Călugărească, secție a Muzeului de istorie din Ploiești, unde veți fi întâmpinați cu mare drag de colega mea Emilia Savelovici, muzeograf, alături de care am organizat această minunată expoziție.
Muzeul de istorie din Ploiești și colegiul de Artă colaborează încă din anul 2011 și am realizat împreună proiecte deosebite, admirate de publicul larg.
Scopul acestor colaborări dintre muzeu și școală este de a familiariza tinerii cu colecțiile unui muzeu, de a valorifica expozițional patrimoniul muzeului și de a pune în valoare competențele artistice ale elevilor.
De asemenea, prin aceste proiecte invităm tinerii să cunoască valorile patrimoniale românești printr-o serie de obiecte de înaltă ținută artistică și documentară, mai rar valorificate expozițional.
La fiecare nou proiect realizat împreună, muzeul lansează o nouă provocare elevilor ploieșteni, deoarece tematica propusă este alta. De la cărți poștale, timbre, bijuterii, icoane pe sticlă, ceramică tradițională românească dedicat țesăturii tradiționale românești sursa de inspirație a fost un album patrimonial de excepție, cu un număr impresionant de izvoade românești, executate în stilizări geometrice.
Prin participarea la aceste proiecte elevii au ocazia să descopere că valorile patrimoniale sunt resursă creativă pentru prezent.
Elevii Colegiului de Artă, sub îndrumarea distinselor doamne profesoare Liliana Marin, Georgiana Tudor, Lavinia Răican și Mădălina Gheorghe-Tănase au fost invitați să realizeze în diferite tehnici, interpretări ale ,,caligrafiei’’ pânzei în creație propie. Bucuria de a participa la aceste proiecte tinerii artiști ne-o arată în lucrările realizate cu mare măiestrie.”
”Țesătura tradițională, motiv și inspirație” este un proiect expozițional în cadrul căruia este pusă în valoare „caligrafia” pânzei, a costumului popular românesc, purtător de semne și simboluri descrise cu profesionalism și pasiune de Emilia Savelovici, muzeograf la Muzeul de Istorie din Ploiești, „Crama 1777 – Valea Călugărească”:
”Țesătura tradițională românească fie ea uzuală sau de ceremonial a fost la origine una geometrizantă. O înșiruire de însemne cosmice, de la firul de iarbă, luna și luceferii nopții, au scris cândva istoria pânzei tradiționale românești. Toate stilizările geometrice tip soare rotitor, stele logostele, calea rătăcită, unda apei sau colții de lup aveau cândva povestea lor și puterea lor. Aveau rol de protecție. Să nu uităm că România a făcut cândva parte dintr-o străveche civilizație continentală a lemnului și a lutului în care nu se cresta în lemn și nici nu se modela în pasta vasului aleatoriu. Scopul era de îmblânzire a spațiului.
Au rămas peste un arc de timp doar frânturi din această poveste, iar tinerii artiști au reușit cu succes să rescrie propria lor poveste în acest exercițiu cultural. Au scris o poveste în funcție de emoțiile lor și în funcție de călătoria spre lumină din interiorul lor, din adâncul ființei lor.”
Într-un joc al memoriei și al prezenței, tinerii artiști ai Colegiului de Artă ,,Carmen Sylva’’ din Ploiești sub îndrumarea doamnelor profesoare Liliana Marin, Georgiana Tudor, Lavinia Răican și Mădălina Gheorghe-Tănase ne demonstrează că însemnele portului popular românesc continuă să fie resursă creativă pentru prezent.
Georgiana Tudor – profesor la Colegiul de Artă ,,Carmen Sylva’’ din Ploiești, secția arte decorative ne oferă detalii despre țesătura tradițională. Aflăm, astfel, cum este creată țesătura tradițională și de unde sunt inspirate aceste elemente decorative pe care le putem întâlni și în cultura alor popoare.
A fost o vreme în istoria costumului tradițional românesc în care geometrismul estetic a fost covârșitor. De la simplitate la noblețe, de la serialitate la diversitate, de la taina semnului la rostul culorilor.
Toate aceste elemente și multe altele ce țin de creativitate sunt transmise tinerilor artiști cu mult tact pedagogic pentru a nu le limita sau devia actul artistic. Liliana Marin, profesor de ceramică la Colegiul de Artă ,,Carmen Sylva’’ din Ploiești, ne spune care este rolul profesorului îndrumător, într-un astfel de proiect, dar și despre influența acestui tip de lucrări în domenii adiacente precum arta abstractă, industria modei…
De pe rafturile Bibliotecii de Bucurii nu putea lipsi exemplifixarea lucrărilor tinerilor artiști. Le-am găsit prezente pentru noi pe Alexia Postu Petrescu și Maria Dinu , eleve în clasa a XI-a B la Colegiul de Artă ,,Carmen Sylva’’ din Ploiești care ne-au descris, cu multă sensibilitate, lucrările lor.
Realizator: Camelia Teodosiu
Fotografii puse la dispoziție de Monica Cîrstea, muzeograf la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova din Ploiești
În ediția ”România de nota 10”, din săptămâna Floriilor, invitatul nostru este preotul paroh Claudiu Banu de la biserica Sfântul Mina din Constanța, un lăcaș de cult pitoresc, realizat din lemn, în mijlocul orașului, acolo unde foarte mulți își găsesc liniștea și puterea de a merge mai departe.
Vorbim despre cum să așteptăm aceste sărbători pascale într-o perioadă în care nu putem rămâne indiferenți la ce se întâmplă în jurul nostru, la toată suferința provocată de un război în plină desfășurare și la toate nesiguranțele pe care un astfel de conflict le aduce în viețile noastre. Ne pregătim sufletele pentru marea sărbătoare a Floriilor și apoi a Învierii Domnului meditând și mai ales practicând solidaritatea și faptele bune în vremuri grele.
Părintele Claudiu Banu din Constanța este cel care, în anul 2015, a pus piatra de temelie a Așezâmântului filantropic ”Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare” din Techirghiol, destinat protejării mamelor și a copiilor aflați în dificultate, în situații de violență sau abuz de orice natură. Acest așezământ a reprezentat un vis mai vechi al părintelui Banu, puţini fiind cei ce au crezut la acea vreme în acest proiect al preotului care a copilărit la mănăstirea din Techirghiol unde a fost duhovnic părintele Arsenie Papacioc. Centrul filantropic care și-a deschis porțile în vara anului trecut, chiar de marea sărbătoare a Schimbării la față, pe 6 august 2021, a devenit o casă foarte primitoare și sigură pentru 11 mame refugiate din Ucraina și pentru cei 16 copilași ai lor. Toți au fugit din țara vecină și s-au adăpostit din calea războiului.
Foto: arhiva personală a preotului Claudiu Banu
Foto: arhiva personală a preotului Claudiu Banu
Foto: arhiva personală a preotului Claudiu Banu
Foto: arhiva personală a preotului Claudiu Banu
Foto: arhiva personală a preotului Claudiu Banu
”Împreună, uniți, facem bine. Dezbinați, nu ne ajutăm nici pe noi”, spune preotul paroh Claudiu Banu , îndemnându-ne pe noi toți să dovedim umanitate în fața situației dificile în care se află acești refugiați din Ucraina. Părintele, la rândul său tată a patru băieți, îi consideră „copiii săi“ pe beneficiarii așezământului social fondat cu atât de multă trudă și bunăvoință în localitatea Techirghiol. ”Imediat după ce a izbucnit acest război, la 1 martie 2022, am pus la dispoziție Așezământul de Mame și Copii din Techirghiol pe care l-am construit. El funcționează deja și am deschis ușile larg pentru mămici și pentru copii. În prezent, în Așezământul nostru sunt 25 de suflete, mame și copii din Ucraina. Stau de mai bine de o lună în acest Așezământ, fac parte integrantă din el, au preluat sarcini din Așezământ, iar noi, parohia, le-am pus la dispoziție tot ceea ce este necesar – alimente, cazare, produse sanitare și orice alt lucru pe care îl solicită”, spune părintele Claudiu Banu.
Preotul fondator al centrului filantropic pentru mame și copii din Techiroghiol ne-a mai spus că acum, în perioada sărbătorilor pascale, în fiecare week-end, organizează excursii la mânăstirile din toată Dobrogea precum și în locuri unde cei mici să se distreze și să se simtă bine, ca de pildă la Microrezervația și Acvariul din Constanța. Mai mult decât atât, recent, a fost formată și o clasă de creșă-grădiniță pentru copiii din acest așezământ, cu sprijinul a două mame ucrainene care sunt cadre didactice. Mamele de aici formează o adevărată comunitate, se sprijină reciproc, se organizează foarte bine în activitățile din gospodărie și reușesc să îl surprindă de fiecare dată pe părintele Banu cu preparatele lor culinare delicioase. Vedeta meniurilor acestei perioade, din postul Paștelui, este salata cu sfeclă roșie, extrem de savuroasă și hrănitoare.
Toate mamele refugiate prezente în acest așezământ sunt recunoscătoare pentru grija și căldura pe care o primesc aici în România și speră ca în curând, să revină la casele lor din Ucraina și la soții care au rămas să lupte împotriva invaziei rusești.
Redactor: Magda Vâjaică
Fotografiile sunt din arhiva personala a preotului Claudiu Banu
Motto Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr din București: „Pentru unii un liceu, pentru noi un mod de viață.”
Bun găsit vă spune Camelia Teodosiu la o nouă ediţie a emisiunii România de nota 10, în care vă invit să deschidem porţile Colegiului Naţional Gheorghe Lazăr, din Bucureşti.
Aici, ne întâmpină Sorin Mărgărit, profesor de istorie şi ghidul nostru într-un periplu prin cluburile în care se desfăşoară activităţi extraşcolare de mare interes pentru elevi; prezenţa şi activitatea lor intensă, dovedind acest lucru.
O Românie de nota 10 se construieşte prin atitudine pozitivă, implicare, motivaţie… din partea celor care cred că lumea „nu se sfârşeşte odată cu ei”, cred în generaţiile viitoare şi ştiu să predea ştafeta.
O Românie de nota 10 se construieşte prin educaţie solidă, cu înţelepciune, răbdare şi credinţă în valorile morale.
Atmosfera de la Colegiul Național Gh. Lazăr mi-a întărit speranța că generațiile viitoare au posibilitatea de a se forma ca oameni de valoare care pot face lumea mai bună prin puterea exemplului. Mai ales că acest liceu are o tradiție în acest sens despre care ne va vorbi profesorul de istorie – Sorin Mărgărit.
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Agerpres
”Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr a fost înfiinţat în 1860 printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi, iniţial, liceul a funcţionat într-un sediu din Calea Moşilor. În anul 1890, se inaugurează actuala clădire din parcul Cişmigiu, o combinaţie arhitectonică între stilul brâncovenesc şi cel clasic englez, arhitectul având studii în Anglia. Semnătura arhitectului Muntureanu se poate vedea pe clădirea liceului, sub turnul cu ceas, o particularitate emblematică a liceului nostru. Acolo sub turn, cu intrare separată, se afla apartamentul directorului care locuia în liceu, în acele vremuri, în aşa fel încât să aibă grijă non stop de instituţie.
Păstrăm la loc de cinste şi copia actului de punere a pietrei de fundaţie semnat de către regele Carol şi regina Elisabeta în 1890, originalul păstrându-se la Arhivele Naţionale ale României însă o adevărată piesă de tezaur, ce se păstrează în biroul doamnei director, este Cartea de Aur a liceului Lazăr care poartă semnăturile numeroaselor personalităţi ce au păşit în clădirea liceului: Regele Carol, Regina Elisabeta, Regele Ferdinand, Regina Maria, Ionel Brătianu, Pache Protopopescu şi mulţi, mulţi alţii.
În 1905, se înfiinţeaza cea mai modernă sală de sport din Bucureşti, la acea vreme, apoi, în 1910, biblioteca liceului care va ajunge la un moment dat să deţină peste 70.000 de volume, majoritatea donate de către foşti elevi. În timpul primului război mondial, când Bucureştiul a fost ocupat militar de către armatele Puterilor Centrale (vreme de 707 zile, între 1916-1918, oraşul Bucureşti a fost ocupat de către germani, austro-ungari, turci şi bulgari) clădirea liceului a fost rechiziţionată şi folosită ca sediu al poliţiei comandaturii militare de ocupaţie.
În anul 1931, se construieşte şi aripa dinspre Cişmigiu, cu două etaje, construindu-se, cu această ocazie, şi Amfiteatrul. În timpul celui de-al doilea razboi mondial, în subsolul liceului, a fost organizat un adăpost antiaerian, în perioada în care Bucureştiul era bombardat de aviaţia anglo-americană sau de cea germană.
În perioada comunistă, liceul a suferit o groaznica lovitură pentru că, în locul numelui de tradiţie, a fost redenumit Şcoala medie nr. 22 şi şcoala a fost deschisă în special fiilor de muncitori. Abia în 1955, după lungi eforturi ale cadrelor didactice, se revine la denumirea consacrată astăzi şi, în timp, datorită selecţiei dure la admitere, liceul redevine în anii 60’-70’ o instituţie de elită în învăţământul românesc. O particularitate demnă de respectat astăzi este faptul ca în perioada comunistă când fiecare elev de liceu avea număr matricol la uniform, scris pe fundal albastru, cei din Lazăr aveau numărul matricol pe fundal bleu ciel, culoarea de tradiţie a liceului.
Liceul Lazăr a format o serie de personalităţi remarcabile ale societăţii româneşti însă cel mai important lucru de ştiut este că Lazăr-ul a şcolit cinci personalităţi culturale care au dat la rândul lor numele unor alte licee: Tudor Vianu, George Calinescu, Ion Barbu, Constantin Neniţescu şi Dinu Lipatti. Practic, Lazăr-ul este formator de formatori.
Avem amplasat un panou de onoare cu foşti lăzărişti: Constantin Tănase, Florian Pittiş, Margareta Pîslaru, Lia Manoliu sau Andreea Esca, doar ca să citez câteva nume din familia lăzăriştilor.
Astăzi, Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr a devenit prima şcoală pilot din România, unde elevii clasei a XII-a pot să îşi aleagă singuri materiile, în semestrul al II-lea.
Suntem de 162 de ani instituţie de prestigiu, am supravieţuit atâtor evenimente politice, de la Cuza până în zilele noastre (ne-am obţinut Independenţa, ne-am transformat în Regat, apoi Republica…războaie, ocupaţie, bombardamente, cutremure, revoluţie etc.) şi iată că suntem aici, în continuare vârf de lance în învăţământul românesc. Care este secretul? Dragostea…pasiunea… Nu poţi face performanţă fără implicare trup şi suflet! Avem cadre didactice de excepţie care sunt alături de elevi pe tot parcursul anilor de studiu, de o maximă seriozitate şi, mai ales, competenţă profesională, la care se adaugă, bineînţeles, conducerea liceului care susţine şi încurajează activităţile extracurriculare şi care coordonează activitatea cadrelor didactice, suntem peste 80 de profesori la care se adaugă personalul auxiliar şi nedidactic aproximativ 20 de cadre, având în grijă aproape 1300 de elevi şi împreună formăm marea familie lăzăristă.” – Sorin Mărgărit, profesor de istorie la Colegiul Național Gh. Lazăr din București
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
La Colegiul Național Gh. Lazăr din București istoria și tradiția se îmbină cu activitățile extrașcolare desfășurate în cadrul unor cluburi ancorate în actualitate prin metode creative și instrumente moderne. Sorin Mărgărit – profesorul de istorie al Liceului, împreună cu Alexia și Xavier – ”lăzăriști” implicați în proiectele extracurriculare, ne-au făcut o scurtă prezentare a acestor cluburi.
DEPARTAMENTUL ARTISTIC
Printre amintirile cele mai frumoase ale unui lăzărist, se numără spectacolele cu sala plină la care toată lumea uită de ora care urmează și în schimb cântă și dansează. Acele spectacole sunt organizate de Departamentul Artistic, fiind una dintre cele mai cunoscute și dinamice activități ale liceului, acesta este clubul deschis tuturor celor cu înclinații artistice, de orice fel.
TRUPA DE TEATRU AS
Trupa de teatru AS a fost înființată în aprilie 2006 de către Andrei Gheorghe, fiind o trupă formată exclusiv din liceeni, elevi ai Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București. În prezent, trupa este formată din 20 de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani. Activitatea trupei se desfășoară sub forma unor ateliere, având ca scop dezvoltarea personală a tinerilor prin intermediul educației teatrale. Noi credem că viitorul e legat de educarea tinerei generații. Educația teatrală vine în sprijinul educației formale și are un impact esențial în formarea personalității unui elev de liceu, prin dezvoltarea unor abilități de comunicare.
CLUBUL „ISTORICEȘTE”
Aici, am stat de vorbă cu Xavier Andrei, elev în clasa a XII-a, coordonatorul acestui proiect și unul din fondatorii clubului. Clubul are mai mult de doi ani şi este axat pe descoperirea unor subiecte mau rar abordate de elevi pentru a aduce la cunoştinţă atât subiecte din domeniul istoriei, cât şi al geografiei, al ştiinţelor şi artelor. Ideea a fost unui grup de cinci elevi care s-au gândit să creeze un grup pentru umaniştii din Liceul Lazăr. În prezent, clubul are peste 50 de membri, cinci departamente de redacţie, un department de imagistică şi un department de PR. În cadrul acestui club, a fost organizat concursul de istorie “Bucureşti Mon Amour”, dar şi evenimente culturale de impact – conferinţă cu Preşedintele Academiei Române – acad. Ioan Aurel Pop, interviuri inedite cu personalităţi din diferite domenii, vizite la instituţii de prestigiu.
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr /Sorin Mărgărit
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr /Sorin Mărgărit
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr /Clubul Istoricește
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr /Clubul Istoricește
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr /Clubul Istoricește
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr /Clubul Istoricește
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr /Sorin Mărgărit
”Istoricește s-a născut din dorința unor elevi de liceu de a aduce istoria mai aproape de tineri.
Prin articole, materiale video și evenimente am reușit să creăm o comunitate de oameni pasionați și dornici să afle mai multe despre ceea ce îi înconjoară. Departamentele noastre sunt: Departamentul de Redacție- Dacă pasiunea ta se poate transforma într-un articol! Acesta este locul în care fiecare membru are libertatea de a alege subiectele pe care le abordează! Departamentul de PR- Dacă vrei să înveți cum se promovează un proiect sau cum se crează un eveniment de la 0? Dacă da, te așteptăm cu brațele decshise! Departamentul de Imagistică- Dacă îți place să editezi, te pasionează artele vizuale sau pur și simplu vrei să încerci ceva nou, aici este locul perfect pentru tine!” – Xavier Chircu, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național Gh. Lazăr
TED ED LAZĂR
Ted Ed Lazăr constă într-un curs de public speaking, ținut de liceeni pentru liceeni, după manualul oferit de TED. Cu alte cuvinte, învățăm împreună cum sa identificăm idei geniale, cum să construim și să susținem discursuri pe baza lor. De asemenea, în procesul acesta, legăm prietenii, prindem skill-uri de comunicare, de primit și oferit feedback constructiv.
LAZĂR MUN
Desigur, nu putem vorbi despre Colegiul Național „Gheorghe Lazar” fără a aduce în discuție numeroasele sale proiecte extracurriculare printre care se numără și LazărMUN, un eveniment foarte drag nouă care în anul 2022 se afla deja la a 3-a sa ediție.
Ce este un MUN, vă puteți întreba… MUN-urile sunt conferințe menite să simuleze adunările din cadrul Națiunilor Unite. Astfel, rolul acestor evenimente este de a le oferi liceenilor pasionați de relații internaționale, drept și politică oportunitatea de a dezbate teme de actualitate într-un cadru formal cât mai fidel conferinţelor internaţionale.
Dar, mai mult decat atât, sunt evenimente prin care elevii deprind abilități esențiale precum vorbitul în public sau construirea şi sustinerea unei argumentări.
Fără a mai intra în prea multe detalii, suntem mândri să anunțăm că LazărMUN va avea loc în luna septembrie a anului școlar viitor şi este deschis pentru toţi liceeni dornici să ni se alăture!
CLUBUL DE LECTURĂ
La Clubul de lectură am pus bazele unei comunități de cititori pasionați, care se ascultă unii pe alții, împărtășesc bucurii, tristeți și idei despre cărțile pe care le citesc. Ne împrietenim cu toții – boboci și elevi de-a 12-a, umaniști și realiști – fiecare opinie este încurajată și binevenită. Pentru noi Clubul înseamnă mai mult decât lectura – e un fel de „biblioterapie” de grup, care nu numai o dată ne-a ajutat să navigăm cu capul la suprafață prin apele tulburi ale pandemiei.
LAZĂR JUSTICE CLUB
Lazăr Justice Club este un club creat de adolescenți, pentru adolescenți, care urmărește crearea unei baze de cunoștințe în drept și filosofie, dezvoltarea gândirii critice a liceenilor de pretutindeni, prin intermediul unor cursuri susținute de profesori de la universități de prestigiu din Europa și România. Din toamna anului 2021, Lazăr Justice Club se desfășoară în format hibrid în cadrul Colegiului Național Gheorghe Lazăr. Urmăriți-ne pe @lazarjustice pentru detalii despre cea de a 4-a ediție, dar și pentru a afla când vă puteți înscrie la următoarea!
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
LAZĂR DEBATE CLUB
Ce e mai frumos decât să îți asculți colegii venind cu argumente pro și contra în legătură cu cel mai controversat subiect al lunii? Scopul clubului e de a te învăța să faci parte la o dezbatere academică, să îți dezvolți o gândire critică și să poți argumenta orice fel de subiect. Elevii din club participa periodic la competiții și în aproape fiecare an au cate un coleg selectat în lotul național. Înscrie-te și tu pentru a putea lua parte la meciuri, concursuri și pregătiri saptamanale alături de unii dintre cei mai buni traineri din România.
LAZĂR MOOT
Lazăr Moot este un eveniment care va aduce împreună elevii și studenții din București, pasionați de dezbateri și științe juridice. Un „moot” este o simulare de proces la tribunal, organizat sub formă de competiție. Participanții primesc detaliile unei spețe fictive, dezvoltată de organizatorii Lazăr Moot împreună cu profesioniști din domeniul juridic. Apoi se întâlnesc la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” pentru a dezbate speța în cauză în fața unor judecători – studenți la drept. La finalul celor două zile de competiție, va avea loc o ceremonie în cadrul căreia participanții cu cele mai bune prestații vor fi premiați.
PSIHOTOTEM
PsihoTotem este o revistă de psihologie ce activează în cadrul Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”. Subiectele abordate sunt variate, de la articole despre psihologie, până la psihiatrie și neuroștiințe. Ne propunem să aducem aceste domenii mai aproape de tineri, iar prin evenimentele organizate de noi, dorim să dezvoltăm abilitățile de dezbatere și expunere a ideilor.
MEDxLAZĂR
MedxLazăr este clubul dedicat pasionaților de medicină, menit sa familiarize lăzăriștii cu deprinderi necesare viitoarei cariere, dar și cu materia de admitere. Periodic au loc întâlniri speciale în cadrul clubului, cu invitați care ne transmit din cunoștințele și din experiența lor – cadre medicale și studenți ai facultății Carol Davila. În plus, colegii de la SSMB ne oferă workshop-uri precum Basic Life Support, Cancel Breast Cancer si educație sexuală.
ANON TEENS
Un club nou în Colegiul Național Gheorghe Lazăr, coordonat de elevi, pentru elevi. ANON TEENS este un grup de sprijin pentru problemele adolescenței cu care ne confruntăm cu toții. Într-un spațiu safe și închis discutăm săptămânal pe o temă diferită, având ca scop sensibilizarea colectivului asupra anumitor aspecte ale acestei perioade, dar și discutarea acestora în școli, unde este cea mai mare nevoie. Prin toate temele și activitățile abordate, participanții au șansa sa se cunoască pe ei înșiși, să asculte povești de viață dintr-o perspectivă total diferită de a lor și ,de ce nu, să găsească persoane cu interese comune.
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr /Sorin Mărgărit
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr /Sorin Mărgărit
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr /Sorin Mărgărit
CLUBUL DUBLA 21
Clubul Dubla 21 este clubul de cinematografie al Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, recent organizat de un grup de eleve pasionate de lumea peliculelor. Educația prin filme nu este în vizorul adolescenților, iar acest club a fost creat cu scopul de a le oferi colegilor noștri o platformă unde pot să își împărtășească interpretările, ideile și emoțiile. Activitatea fiind bazată pe recenzii, redactorul cât și cititorul au ocazia să-și lărgească orizonturile cu abordările unice ale membrilor și cu diversitatea filmelor.
NOETIC LAZĂR
Noetic este un club de psihologie ce se adresează tuturor persoanelor care își doresc să descopere mai multe despre comportamentul uman și, totodată, să se descopere pe sine. Clubul organizează conferințe cu o multitudine de persoane specializate în domeniul psihologiei și creează teme de discuție între participanți pentru ca aceștia să facă schimb de idei și perspective.
LAZĂR CODING CLUBS
Lazăr Coding Clubs este un proiect fondat de lăzăriști care își propune să învețe elevii programare altfel față de modurile obișnuite. Aici elevii au oportunitatea de a învăța interactiv lucruri inedite precum programare pe obiecte, web development, app building, limbaje de programare diferite față de cele din programa școlară şi multe altele.
În curând, porțile Lazăr Coding Clubs se deschid pentru elevii pasionați şi dedicați care vor să învețe să programeze dincolo de barierele școlare.
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
LAZĂR DIPLOMACY
Lazăr Diplomacy este un club înființat de un grup de lăzăriști, dedicat diplomației, care caută să aducă în prim-plan acest domeniu nou în cadrul programelor extrașcolare și să-l facă mai accesibil pentru elevii de liceu din toată țara. Activitatea clubului se desfășoară prin cursuri, în format online sau fizic, în care invitații speciali discută alături de participanți pe teme predefinite, răspunzându-le la curiozități și întrebări, ceea ce face ședințele interactive și interesante.
Până la acest moment, clubul a susținut 5 cursuri împreună cu experți în domeniul diplomației. Primul webinar a fost pe tema „Introducere în diplomație” și a fost susținut de doamna Antonia Colibășanu, analist geopolitic și lector de relații internaționale la Școala Națională de Studii Politice și Administrație Publică. Următorul curs cu tema „Cum să reprezinți o țară periferică?” a fost susținut de domnul Claudiu Crăciun, lector universitar în cadrul S.N.S.P.A., dar și Expert pentru Comitetul Economic și Social European. Alte teme ale clubului au fost „ Stabilirea relațiilor diplomatice”, „United Nations” și „ Relația dintre război și diplomație”prezentate de domnii Mihai Cercel, Vlad Drăguș și Iulian Chifu.
De altfel, Lazăr Diplomacy folosește o pagină de Instagram, atât pentru a promova viitoarele cursuri și evenimente, cât și pentru a furniza materiale scrise care rezumă activitatea ședințelor, venind în ajutorul celor care nu pot fi prezenți, dar care sunt interesați.
Activități devenite tradiție: Parada de 9 mai, „Treptele Succesului”, Proiectul „Dear Santa”
Proiecte și activități desfășurate în liceu recent: Expoziția „Lazăr pe film”, Lansarea nr. 22 al Revistei LZR, Proiectul „Uniți în Diversitate! No Discrimination” (având ca scop promovarea valorilor europene de toleranță, respect reciproc și a drepturilor minorităților în rândul cetățenilor),Proiectul ”People & Planet: A Common Destiny” (având ca scop promovarea dezvoltării durabile).
La Clubul Istoricește am stat de vorbă cu Xavier Andrei, elev în clasa a XII-a, coordonatorul acestui proiect și unul din fondatorii clubului. Am aflat că acest club s-a înființat în urmă cu peste doi ani şi este axat pe descoperirea unor subiecte mau rar abordate de elevi pentru a aduce la cunştinţă atât subiecte din domeniul istoriei, cât şi al geografiei, al ştiinţelor şi artelor. Ideea a fost unui grup de cinci elevi care s-au gândit să creeze un club pentru umaniştii din Liceul Lazăr. În prezent, clubul are peste 50 de membri, cinci departamente de redacţie, un department de imagistică şi un department de PR. În cadrul acestui club, a fost organizat concursul de istorie “Bucureşti Mon Amour”, dar şi evenimente culturale de impact – conferinţă cu Preşedintele Academiei Române – acad. Ioan Aurel Pop, interviuri inedite cu personalităţi din diferite domenii, vizite la instituţii de prestigiu.
De asemenea, am cunoscut-o pe Alexia, elevă în clasa a XI-a, pasionată de jurnalism, de la care am aflat că tot ce este semnificativ, noutate, actualitate, competiții, performanțe, imagine și PR este consemnat în Revista LZR care s-a transformat de-a lungul timpului dintr-o revistă a Lazărului, într-o revistă accesibilă tuturor liceenilor.
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Colegiul Național Gh. Lazăr / Revista LZR
Foto: Camelia Teodosiu
Revista LZR a fost reinventată în 2009, datorită ambiției unor tineri autodidacți, pasionați de jurnalism și tehnologie.
Echipa de aici, reușește să aducă informații despre tot ceea ce este nou în materie de educație, evenimente, probleme ale adolescenților și, de ce nu, gânduri, emoții, sentimente ale celor din generația lor. ”Organizată în 5 departamente, Revista LZR este una dintre activitățile liceului în care poți da glas pasiunii tale, fie că este vorba de scris, fotografie, design sau organizare. Reușim prin LZR să spargem tipare și să schimbăm etichete.”
Foto: Sorin Mărgărit – Colegiul Național Gh. Lazăr
Într-o lume agitată, cu multe provocări și încercări, sperăm că întâlnirea în acest spațiu să fie de folos pentru bucuria și tihna sufletului.
De această dată, vă invit să facem cunoștință cu Cen-Cen și Nini – vedetele Delfinariului din Constanța. Sunt două femele delfin extrem de talentate – cântă, dansează, fac acrobații care stârnesc ropote de aplauze – toate acestea fiind făcute în firescul comportamentului lor. Se știe, de altfel, că delfinii sunt considerați cele mai inteligente mamifere marine.
Acest aspect reiese clar din dialogul cu invitatele emisiunii – Angelica Curlișcă – șef secție Delfinariu și Dorina Coman – antrenor cu 25 de ani de experiență la Delfinariu.
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Angelica Curlișcă – biolog cu specializare în ecologie și protecția mediului ne împărtășește cum a început această activitate care i-a adus multă experiență în relația cu delfinii și alte mamifere găzduite în cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii din Constanța.
Dorina Coman – antrenor pentru mamifere marine, cu 25 de ani de experiență la Delfinariu, ne oferă detalii despre cum decurge o zi de îngrijire, antrenament și relaxare cu delfinii, dar și despre ce înseamnă un antrenament cu delfinii, astfel încât să se ajungă la spectacolul atât de apreciat de public.
Dintre zecile de curiozități despre delfini, am extras doar câteva, pentru a înțelege de ce spectacolul oferit de ei, pune în valoare comportamentul lor natural.
Delfinilor le place joaca și învață multe prin metode creative care le solicită inteligența. Ei au abilitatea de a înțelege 60 de cuvinte consecutiv, au un văz foarte bun, iar pentru localizarea exactă a obiectelor, folosesc ecoul. Aripioarele dorsale sunt foarte utile pentru că îi ajută să se identifice unii față de alții. Pot sări până la o înălțime de 6 metri și se pot scufunda până la o adâncime de 1000 de metri. Ar mai fi multe altele de spus, dar vă invit, în această ediție a emisiunii, să simțiți bucuria adusă de Cen Cen și Nini – vedetele Delfinariului din Constanța.
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Foto: Delfinariu Constanța
Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii din Constanţa este un reper important în peisajul cultural şi ştiinţific al zonei, cu valoare emblematică pentru oferta estivală a litoralului românesc. Cu o tradiţie de peste o jumătate de secol, o excelentă bază materială şi o structură pluridisciplinară, instituţia s-a dezvoltat luând în considerare nevoile diversificării continue a ofertei publice.
Complexul muzeal este amplasat pe latura de vest a pieţii Soveja, de pe Bulevardul Mamaia, în partea de NE a oraşului. Alcătuit dintr-o alternanţă de clădiri, complexul este construit în perioada anilor 1972 – 1973 şi modernizat în perioada anilor 2006 – 2007. În acest spaţiu generos sunt amplasate secţiile: Microdelta, Delfinariu, Planetariu şi o Expoziţie permanentă de păsări exotice.
Parcul complexului, este o excelentă zonă de agrement, cu alei şi bănci, amplasate printre arbori şi aranjamente vegetale, toate constituind o mini grădină dendrologică, cu specii autohtone şi alohtone. Spaţiul Microrezervaţiei dispune de un luciu de apă, înconjurat de sălcii şi vegetaţie palustră, o frântură de ecosistem lacustru.
Instituţia desfăşoară programe de formare educaţionale şi se constituie reper pentru învăţământul universitar constănţean, dar şi pentru alte centre universitare din ţară. Muzeografii acestei instituţii dezvoltă, de asemeni, în paralel cu activitatea muzeală, programe de cercetare, activitate care prin lucrările comunicate şi publicate le-a asigurat o recunoaştere pe plan intern şi internaţional. Aceste activităţi au asigurat participarea instituţională sau individuală a specialiştilor, la o serie de organisme şi organizaţii profesionale: Societatea Română de Ihtiologie; Societatea Română de Ornitologie; Comitetul Naţional Român de Oceanografie; Asociaţia Naţională a Muzeografilor Naturalişti din România; Federaţia grădinilor Zoologice şi a Acvariilor din România; Asociaţia Balcanică de Mediu; Asociaţia Europeană pentru Protecţia Mamiferelor Marine.
Delfinariul din Constanţa şi-a început activitatea la 1 iunie 1972, constituind prima formă muzeistică de acest gen din ţară şi prima din sud-estul Europei, la acea dată.
În Marea Neagră, trăiesc trei subspecii de delfini şi anume: marsuinul, delfinul comun şi afalinul. Delfinariul Constanţa a găzduit, în bazinele sale, toate cele trei specii de delfin din Marea Neagră. Primii au fost marsuinii (Phocoena phocoena relicta) şi delfinii comuni (Delphinus delphis ponticus), iar în urmă cu aproape 20 de ani au fost aduşi şi afalinii sau delfinii mari cum mai este numită specia Tursiops truncatus ponticus, din care făcea parte şi Mark, veteranul şi totodată vedetă a Delfinariului până în 2009.
În amfiteatrul cu piscină şi în bazinul acoperit, se organizează demonstraţii cu delfinii, vedetele actuale fiind Cen Cen și Nini. Ele (pentru că este vorba despre două femele) își desfășoară activitatea într-o sală nouă, ce înconjoară bazinul, care și-a dublat capacitatea de la 600 de locuri cât avea în trecut, la 1300 de locuri în prezent.
Modernizarea a fost făcută cu o finanțare de la Consiliul Județean Constanța, Ministerul Dezvoltării și cu fonduri europene, astfel că în prezent, vă puteți bucura, atât vara cât și iarna, de spectacolele date la Delfinariu din Constanța, unde Cen Cen și Nini stârnesc exclamații de uimire și ropote de aplauze din partea spectatorilor.
”Visurile pot deveni realitate, dacă ai curajul să le urmezi”. (Walt Disney)
Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la România de Nota 10! De această dată, vom vorbi despre visuri și puterea de a le îndeplini indiferent de vârstă sau loc.
Avea doar 19 ani când a decis să își ducă visul peste mări și țări, atât la propriu, cât și la figurat. Totul a început cu dragostea pentru muzică, încă de la prima serbare de la… grădiniță. Peste ani, a absolvit Școala de Arte ”Tiberiu Brediceanu” din Brașov, secția canto muzică ușoară, iar pașii au purtat-o direct în lumina reflectoarelor. A rămas memorabilă apariția sa cu care a câștigat una dintre edițiile cunoscutei emisiuni ”Ploaia de Stele”, în rolul lui Celine Dion, dar și locul III obținut la prestigiosul concurs ”Mamaia”.
Pe de altă parte, frumusețea sa ravisantă a propulsat-o direct pe coperțile revistelor vremii.
Când alții își faceau planuri cum să se distreze mai bine, brașoveanca Monica Silaghe și-a luat viața în mâini, iar cu vocea sa i-a captivat pe reprezentanții unei companii de recrutare de personal pentru vasele de crozieră. Astfel că nici nu avea 20 de ani împliniți când, cu o mână de visuri în minte și suflet, și-a transformat viața următorilor 20 de ani într-o călătorie perpetuă pe mări și oceane.
Primele sale reprezentații au fost pe vase de crozieră cu câteva sute de persoane la bord și a ajuns să cânte pentru mii de pasageri pe cele mai mari vase de croazieră din lume.
A vizitat 85 de țări și peste 300 de orașe, iar acum interpretează piese în peste 20 de limbi străine. A cântat chiar și la 12.000 km depărtare de Brașov.
Și-a făcut prieteni în toată lumea și nu puțini au fost pasagerii care au ales navele de crozieră datorită faptului că o vor revedea și reasculta pe Monica Silaghe din România.
Dincolo de rigorile pe care un astfel de loc le impune, experiențele trăite de Monica pe vasele de crozieră au rămas unice, însă câteva i s-au imprimat puternic în inimă. Una dintre ele a fost o întâlnire pe care o poate cataloga, cu ușurință, la categoria ”o dată în viață”, pentru că, într-adevăr, o dată în viață ai ocazia să cânți în fața compozitorului care a creat muzică pentru Whitney Houston, Rod Stewart, Barbara Streisand sau Tina Turner. El a fost cel care a ales-o să îi cânte propria creație muzicală.
Allan Rich este câștigător a două premii Oscar, multiplu nominalizat la Grammy și Premiile Golden Globe, iar piesele sale muzicale s-au vândut în peste 65 de milioane de copii.
”A colaborat cu cele mai mari voci și talente din această lume. Eu am avut onoarea nu doar să-l întâlnesc, ci și să cânt una dintre piesele sale, în fața lui și în fața unui public de o mie de persoane. A fost un moment extrem de emoționant și pentru mine, mai ales pentru faptul că la ora 23.00 am primit un telefon și mi s-a spus: <<Monica, mâine, la ora 13.00, ai un show de pregătit cu Allan Rich și te-a ales să cânți melodia „Run to you” de la Whitney Houston>>. Și am rămas extrem de surprinsă. Eu tocmai venisem de la un spectacol pe care îl avusesem cu formația mea, iar în 14 ore trebuia să fiu din nou pe scenă împreună cu compozitorul și trebuia să îi cânt și melodia. În acel moment, mă interesa să știu piesa, o piesă foarte grea, o piesă care trebuia cântată din tonalitatea originală, o piesă care nu urma a fi cântată cu negativ, ci doar cu pianul. Eram și copleșită de emoții… și pentru faptul că am fost aleasă să cânt acea piesă. Mi s-a părut una dintre cele mai mari realizări pentru un artist, realizare pe care am dus-o cu brio la final. Mă emoționez și acum când îmi aduc aminte”, ne-a mărturisit brașoveanca Monica Silaghe.
Tot din categoria o întâlnire de vis a fost și cea cu Celine Dion. Într-una dintre călătoriile sale, brașoveanca a avut ocazia să dea mâna cu idolul său.
”În călătoriile mele mi-am făcut drum înspre Las Vegas. Celine Dion, pentru mine, a fost tot timpul un etalon. Sunt multe voci extraordinare ale acestei lumi însă mie mi s-a părut că sunt foarte apropiată sufletește de ea, de experiența ei. Sunt opt ani de când am fost prima oară la Las Vegas. Am avut bilete chiar pe primele rânduri la Caesars Palace, acolo unde Celine Dion, la acel moment, își susținea concertele și, în acea seară, am fost din nou foarte norocoasă, am fost singura persoană cu care ea a dat mâna”, ne-a povestit Monica Silaghe.
Pandemia a reprezentat un restart pentru Monica Silaghe care, după 20 de ani departe de casă, de familie și de locurile natale de la poalele Tâmpei, a reușit să retrăiască din nou sentimentul de ”acasă”. Și i-a plăcut! I-a plăcut atât de mult încât acum îl trăiește zi de zi și asta își dorește să facă și în continuare.
”Sunt anumite momente în viață când nu vrei decât să fii acasă. După acest <<acasă>> am tânjit eu atât de mult și iată, de doi ani de zile, visul mi s-a împlinit și sunt acasă. (…) Faptul că vorbesc în românește la microfon și acum, după doi ani de zile, mi se pare ireal pentru că eu aproape 20 de ani în loc de <<Bună seara!>> ziceam <<Hello!>>. Mă bucur fantastic că toată această experiență pe care eu am acumulat-o acum reușesc să o aduc aici acasă, să o împărtășesc cu publicul nostru. Mi se pare un lucru extraordinar să fiu acasă, talentul meu să fie apreciat acasă. Dacă vreodată voi scrie o carte, titlul cărții va fi <<Există viață după vasele de croazieră?>> Da, există! Există o viață minunată!”, ne-a spus emoționată talentata brașoveancă, adăugând că deja, împreună cu trupa sa Tempo Quattro Band, au foarte multe planuri muzicale, dar și că are în lucru o primă piesă proprie.
După ce anul trecut a bifat și calificarea până în bootcamp la X Factor, în echipa Loredanei Groza, Monica Silaghe face acum ceea ce iubește mai mult, cucerește publicul cu incredibila sa voce pe scena unuia dintre cele mai cunoscute hoteluri de lux din Poiana Brașov, aproape seară de seară.
Iubește muzica, iubește oamenii și, cel mai important, iubește ceea ce face. Așadar, dragi prieteni, faceți ceea ce vă place și ați putea ajunge să nu mai munciți nicio zi din viața voastră.
Aceasta a fost România de Nota 10 de astăzi, România oamenilor talentați, ambițioși, care întotdeauna vorbesc cu drag despre țara în care își au rădăcinile, încercând să schimbe prejudecăți și idei prin intermediul muncii lor.
Vă propun să cugetăm ce înseamnă ”A fi și a trăi în Prezent”? Poate părea o temă filozofică, dar propun acest subiect pentru că, în goana de zi cu zi, preocupați de ce a fost ieri și proiectând viitorul devenit incert cu atâtea știri, unele false, altele manipulatoare, uităm să mai trăim cu adevărat Prezentul.
Ce înseamnă acest acest Prezent și de ce este important să conștientizăm sensul lui ”Aici și Acum”, aflăm de la Michelle Pacheco – o persoană care s-a oprit dintr-un drum profesional de succes, în America, și s-a dedicat, cu bucurie și dăruire, domeniului de dezvoltare personală și spirituală.
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Poate că ar trebui să avem o înțelegere flexibilă și amplă asupra unor termeni care au același sens indiferent de cultura și religia în care suntem formați. De exemplu mantră sau rugăciune – înseamnă același lucru. Ar trebui să învățăm să fim mai toleranți, cu mai multă empatie și înțelegere față de căutările spirituale ale fiecărei persoane.
Vedem în jur schimbări și evoluții neașteptate în multe domenii. Pe de o parte, fizica cuantică pare a redefini știința și tehnologia de ultimă oră, dar pe de altă parte conștiința unor conducători pare îngropată de setea de putere. Așadar, cum înțelegem momentul Prezent? Ce reprezintă el și de ce este important?
Michelle Pacheco ne ajută să înțelege cum putem ajunge să fim buni observatori astfel încât, indiferent ce se întâmplă în jurul nostru, să rămânem în echilibru fizic, mental și emoțional. Să conștientizăm că putem influența starea celor din jur și putem să ne construim propria realitate.
Michelle Pacheco ne împărtășește de unde a pornit și care au fost momentele de cotitură care a adus-o unde este acum.
”Am renunțat la Visul american împlinit pentru a urma calea spiritualității. De peste 10 ani de zile sunt „călăuza” celor interesați de evoluția spirituală pe drumul lor către cunoaștere.
Privind retrospectiv, acum, dupa atâția ani de cunoaștere și practică spirituală, realizez că legătura mea cu spiritualitatea nici măcar nu s-a născut, ci pur și simplu a venit odată cu mine pe acest tărâm.
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Amintirile din frageda copilarie, precum și povestirile bunicii care m-a crescut, sunt legate de jocul cu pietre și cristale, de întrebările încuietoare despre reîncarnare, căutările conexiunii cu „norii mei” ce nicicând nu se pierduse. Cărțile și filmele cu extratereștrii au completat apoi „educația” mea spirituală de copil.
Apoi, dorința și ambiția de a reuși în viață m-au purtat către „visul american”. M-am stabilit în America, am devenit mama unei fetiță minunate și corporatistă de succes.
Am plecat în America pe vremea României socialiste și asta mi-a deschis numeroase alte oportunități – atât în ceea ce privește evoluția mea profesională, cât și cunoașterea spirituală.
Pe plan profesional, m-am perfecționat și am muncit mult. Astfel, cariera mea a evoluat pe o traiectorie ascendentă.
Am ocupat poziții importante în companii de top, din sectorul financiar, ajungând a fi VicePreședinte de Achiziții într-o renumită bancă elvețiană. Toate aceste reușite, mi-au conferit un anumit statut profesional în „Corporate America”, recunoaștere socială și securitate financiară.
Însă, ceea ce nu au reușit să îmi ofere au fost răspunsurile la întrebările spirituale ce m-au însoțit de când eram copil – cine sunt? de unde vin? care este rolul meu în această lume?
Toate aceste goluri sufletești, le-am umplut cu diferite cursuri și practici spirituale pe care le-am urmat de-a lungul anilor.
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
La început, Reiki m-a făcut să înțeleg lucrul cu energia și conectarea cu Sursa. Inițierile mele, în Karuna Reiki, au fost facute cu William Rand, cel ce a fondat sistemul Karuna Reiki, la International Center for Reiki Training, acreditat ca școală de Reiki în America. Astfel, fac parte dintre Trainerii Acreditați și Certificați în „Proffesional Listing” pentru a susține astfel de cursuri și inițieri către cursanți.
Apoi, momentul în care l-am descoperit apoi pe Drunvalo Melchizedek a fost un punct de cotitură în cunoașterea și practica mea spirituală. Am învățat, la cursurile lui de Trezire a Inimii, ce însemnă să îți deschizi inima în iubire necondiționată, să îți regăsești calea către cine ești tu cu adevărat.
După aceste cursuri, începând cu anul 2008, am avut privilegiul de a lucra îndeaproape cu Drunvalo; astfel, am devenit și eu Profesor Certificat pentru cursul ”Trezirea Inimii iluminate”, parte din Școala Reamintirii fondată de Drunvalo Melchizedek.
Un alt moment deosebit de important în evoluția mea spirituală, a fost întâlnirea cu Dan Brule, fondatorul tehnicilor de „Respirație conștientă”, care de peste 45 de ani studiază, practică și predă tehnici de respirație ca metodă de a reduce stresul și anxietatea, de a echilibra sănătatea, de a liniști mintea și durerea, tehnici la care au participat peste 100.000 oameni din 45 de țări.
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Paul Buciuță
Foto: Paul Buciuță
De asemenea, am studiat și practicat cu Ron Laplace terapia cu sunet – Acutonics pe care o implementez în cursurile mele. Apoi, pentru că probabil venise momentul ca toată această cunoaștere spirituală, acumulată de mine de-a lungul anilor, să își găsească calea pentru a fi dăruită și împărtășită și altor oameni, viața mi-a scos în cale MOMENTUL DECIZIEI – decizia de a alege a continua o carieră de succes în bănci de top din America sau de a urma calea spirituală și de a mă dedica în totalitate acesteia.
Alegerea a venit firesc, ca o încununare a eforturilor mele, de-a lungul anilor, de a mă dezvolta spiritual și a-mi găsi calea. Am ales calea spiritualității, renunțând la tot ceea ce construisem în „Corporate America”, renunțând la o carieră care îmi asigura securitatea financiară. Am ales în mod conștient să devin Călăuza celor interesați de evoluția spirituală pe drumul lor către cunoaștere și către ei înșiși.
Decizia mea a produs stupoare în rândurile cunoscuților și colegilor. Mulți chiar m-au suspectat că poate este rezultatul unei căderi nervoase cauzate de munca suprasolicitantă. A fost, desigur, un alt moment de cotitură din viața mea.
Nu a fost și nu este ușor să te dedici, în exclusivitate, spiritualității, în vremurile pe care le trăim, însă nu am regretat niciun moment decizia luată. Este ceea ce mi-am dorit din inimă să fac, iar faptul că am reușit să construiesc școli spirituale și să aduc această cunoaștere în rândul oamenilor, este bucuria care mă hrănește zi de zi.
Astfel, de peste 10 ani de zile sunt „Călăuza” spirituală a multor oameni interesați de spiritualitate, din America, Portugalia și România. Am organizat, în acești ani, sute de workshopuri, am instruit sute de oameni, am fondat școli și am format, la rândul meu facilitatori și instructori.
În acest mod, am putut să mă reîntorc în România și să dăruiesc cunoașterea și experiența mea sutelor de oameni pe care i-am instruit, să aduc aici pe maeștrii care m-au format pe calea spirituală, să fondez și să formez școli spirituale.
Astfel, sunt foarte bucuroasă că l-am adus în România pe Dan Brule, fondatorul tehnicilor „Respirației conștiente”, ce îmi este Profesor, Mentor și Prieten. Am organizat, împreună cu Dan, multe workshopuri pentru promovarea Respirației Conștiente, în România.
În acest mod, am pus bazele cursului – Școala Respirației Conștiente în România, ajutând astfel oamenii să realizeze prin exercițiul respirației conștiente cum să își îmbunătățească starea de sănătate.
Am fondat Asociatia Româno – Americană de Terapie prin Respirație și alte terapii complementare, asociație ce a acreditat și câțiva formatori care pot practica aceste tehnici, în România.
Un alt formator, pe care am avut bucuria să îl aduc în România, este Ron Laplace – Profesor de Terapie prin sunet Acutonics. Sistemul introdus în România prin Ron este unic și putem spune cu mândrie că s-au acredit și în România câțiva formatori.
Unul dintre workshopurile pe care le consider fundamentale pentru creșterea și devenirea spirituală a fiecarui om este „Trezirea inimii iluminate”, fondată de Drunvalo Melchizedek. Acest workshop este esențial pentru procesul de curățare și vindecare emoțională, pentru a ne reaminti cine suntem și de unde venim. Mai mult, accesăm tehnici de materializare și creație rapidă, de accesare a imaginației infinite pentru soluții de viață și aspecte creative.
Dintre toate practicile și tehnicile studiate, am ales să mă specializez pe acestea, întrucât am considerat esențială transmiterea acestora către oameni pentru ca, la rândul lor, să le poată aplica simplu, când au nevoie, cu eficacitate dovedită, fără a fi necesare obiecte sau instrumente speciale.
Responsabilitatea de a lucra cu astfel de tehnici, fie ele de meditație, respirație sau sunet trebuie să fie însă pe deplin asumată și controlată de către terapeuții și instructorii acreditați care ghidează oamenii pe drumul către cunoașterea spirituală.
Vocația sau meseria de terapeut trebuie, ca orice meserie, să fie practicată de profesioniști, instruiți și certificați de către maeștrii în domeniu, astfel încât să fie capabili să gestioneze stările și experiențele personale ale cursanților pe drumul lor către cunoaștere și să îi îndrume în lumină.
De aceea, consider formarea de terapeuți instruiți și acreditați ca fiind o componentă importantă a misiunii mele de educație, astfel că voi continua activitatea mea în acest sens.
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Foto: Michelle Pacheco
Îmi doresc ca toate aceste workshopuri și seminarii, pe care le organizez în mod regulat, să fie spre Binele suprem al oamenilor, conform Planului Divin al fiecăruia! AMIN!”
Ionuț Teoderașcu – „Tinerii nu mai merg la muzee, iar digitizarea muzeelor a însemnat un prilej ca aceștia să rămână conectați la cultura română.”
Dacă sunteți pasionați de istoria satului românesc, însă nu aveți timpul necesar să explorați, venim noi cu o idee – un tur virtual 3D al muzeelor din satele țării noastre.
Veți descoperi imagini impecabile din interiorul acestora, povești nespuse, poate, până acum, și detalii importante despre cultura locului.
Toate acestea au fost atent așezate de către Ionuț Teoderașcu, pe o platformă digitală – „Muzee de la sat”.
Om al călătoriilor, iubitor de tot ce înseamnă tradiții și obiceiuri rurale, Ionuț a creat „din dor” acest ghid online dedicat muzeelor. Dor de copilărie, dor de ce a reprezentat satul odinioară.
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
Casa Memorială „Nicolae Labiș”, Județul Suceava
Muzeul- Vatra cu Dor, județul Galați
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
Prima pagină îți dezvăluie, până acum: 29 de muzee, 8 județe explorate, peste 5.500 de kilometri parcurși și mai mult de 300 de ore de prelucrare. Sună promițător, nu-i așa?
Tot Ionuț, alături de o echipă de tineri care „se trag de la sat”, a dezvoltat o pagină web – „De la sat”, unde în fiecare lună sunt încărcate articole despre lumea satului românesc, prin ochii celor au trăit-o sau o trăiesc.
Aceasta, spune Ionuț, s-a născut din dorința de a veni în sprijinul celor aflați departe de casă, dar care vor să rămână conectați la locurile de baștină.
Absolvent al unui masterat de Fotografie Documentară și Fotojurnalism, la Londra, Ionuț Teoderașcu pune în armonie scrisul și imaginea, pasionat, în egală măsură, de amândouă.
Mediul online îi oferă posibilitatea de a-și lărgi orizonturile și a-și pune în aplicare ideile.
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
A parcurs, vara trecută, traseul Via Transilvanica, deja celebru printre pasionații de natură, și face parte din proiectul „Zig-zag prin România”, un ghid de călătorie pentru cei care doresc să afle locuri noi de petrecere a vacanțelor în țara noastră.
În anul 2020, a fost recompensat pentru primul său scurt-metraj – „Nu-i nimeni acasă” – cu premiul Gold, la Premiile Internaționale de Fotografie din Budapesta, iar un alt proiect de-al său, „Dacă stăteam acasă…”, în care conaționali stabiliți în Londra erau rugați să-și imagineze cum ar fi fost viața lor dacă rămâneau în România, a fost publicat pe instagram „Decât o revistă”.
În timpul liber, face deja ceea ce iubește cel mai mult – călătorește și împărtășește din fotografiile și experiențele sale.
Despre toate acestea ne-a povestit într-un interviu realizat între două proiecte de-ale sale.
Din rafturile Bibliotecii de Bucurii, alegem un subiect născut din emoția unui grup de tineri artiști refugiați din Ukraina care au găsit găzduire la Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului.
Grupul de tineri artiști, împreună cu Nicoleta Zagura dr. în hermeneutică, specialist în educație muzeală la Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești și pictorița Kata Rudakova directorul artistic al Teatrului Bravo din Kiev, au decis să pună bazele unui proiect plastic – Art 4 Ukraina, în care să își exprime stările și realitățile pe care le traversează.
Managerul Centrului Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului domnul Marian Geani Dinu ne spune care este povestea acestor elevi și studenți aflați în Palatul de la Mogoșoaia unde întreaga echipă de aici se străduiește ca ei să nu se simtă ca refugiați, ci, mai degrabă, ca într-o tabără de creație.
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Observatorul Cultural
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Observatorul Cultural
Foto: AGERPRES
Foto: Centrul Cultural Palatele Brâncovenești
De asemenea, Palatul Mogoşoaia găzduieşte, în sala Lapidarium, lucrarea „Crucea Pomul vieţii”, realizată de pictorița Kata Rudakova directorul artistic al Teatrului Bravo din Kiev, o copie a icoanei „Crucea cu minuni” sau „Crucea Înflorită”, în traducere mot-a-mot din denumirea slavonă. Originalul se află în muzeul Arocena din Mexic.
Foto: Muzeul Arochena din Mexic
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: El siglo de Torreon
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Nicoleta Zagura
Foto: Nicoleta Zagura
Foto: Nicoleta Zagura
Foto: Nicoleta Zagura
Foto: Nicoleta Zagura
Foto: Nicoleta Zagura
Nicoleta Zagura, profesoară de arte plastice născută la Cernăuți, școlită la Chișinău și stabilită la București, doctor în hermeneutică este cea care a realizat cercetarea ştiinţifică şi conceptul artistic al lucrării fiind specialist în educație muzeală la Centrului Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului.
Foto: Sorin Mărgărit
Foto: Sorin Mărgărit
Foto: Sorin Mărgărit
În tradiţia românească icoana „Crucea cu minuni” sau „Crucea Înflorită”, tradusă din denumirea slavonă se numeşte „Crucea Pomul vieţii”. Nicoleta Zagura doctor în hermeneutică ne spune că pe cruce este redată întreaga existenţă umană, iar în tabletele de pe icoană este descrisă cununa credinţei creştine, cea scrisă de Petru Movilă, un prinţ moldav care a fondat prima academie de studii din estul Europei, la Kiev, şi căruia îi datorăm textul de pe această icoană.