Suntem încântați să vă prezentăm o personalitate remarcabilă în lumea artei și designului – Kristina Dragomir, o figură de marcă în peisajul artistic contemporan.

Kristina Dragomir nu este doar un artist plastic, ci și doctor în Arte Vizuale cu o contribuție semnificativă în domeniul graficii publicitare. Mai mult decât atât, este Președintele Filialei de Grafică Publicitară a Uniunii Artiștilor Plastici din România, aducând o perspectivă și o direcție valoroasă în comunitatea artistică din țară. Recunoscută pentru eleganța și rafinamentul lucrărilor sale, Kristina Dragomir este, de asemenea, furnizor al Casei Regale Române.

Kristina Dragomir este cunoscută și ca un Designer Internațional de Pălării, promovând în lumea modei și a artei o viziune inovatoare și distinctă – conceptul de artă purtabilă.

Devine, astfel, o artistă distinsă cu o activitate de pionierat în spaţiul românesc în ceea ce priveşte tehnica manipulării pălăriilor artistice.

Kristina Dragomir însumează o creaţie artistică autonomă de peste 30 de ani în zona artelor, iar formarea sa ca specialist pluridisciplinar în sfera artelor, au ajutat-o să poată activa într-o diversitate de medii şi de tehnici, specializându-se, în ultimii 18 ani, în zonele aplicative specifice artelor decorative. În tot acest timp Kristina și-a cultivat talentul artistic, pe care la perfecționat prin intermediul creațiilor sale, cu scopul de a crea emoție.

Conversația noastră captivantă și inspirațională pleacă de la scenariul unei prezentări pe o scenă, în fața unui public care remarcă decorul – pălăriile Kristinei Dragomir  – adevărate obiecte de artă și caracterul lor spectacular cu rol de personaj care atrage atenția şi condamnă duritatea unei lumi lipsită de identitate.

Să aflăm ce ar spune Kristina Dragomir acestui public, pentru a-l apropia de creațiile sale:

„Le-aș spune că pălăriile pot fi niște obiecte de artă și nu doar l-aș spune le-aș demonstra lucrul ăsta. Pălăria poate să iasă din zona de accesoriu vestimentar pentru cap și să se transforme într-un obiect de artă purtabil. Este un concept brevetat cu foarte mult timp în urmă de Lisa Schiaparelli – această idee de a transforma niște obiecte vestimentare în mici piese creative care să aibă și acest rol de obiect de artă, nu numai unicat, ci și funcționalitatea lui și partea asta estetică, ideea de a transforma de multe ori foarte multe lucruri comune care ne inspiră în aceste pălării.

Pălăriile sunt niște accesorii foarte versatile și te poți juca infinit cu ele. Este unul din lucrurile care m-au provocat și m-au determinat să merg pe această linie a accesorizării. Pentru că, în urmă cu 18 ani, am debutat ca designer de accesorii și nu de pălării. Pălăriile au venit ulterior, după 2 ani, nu neapărat de căutări, ci de dezvoltare a acestor linii de accesorizare. Mi s-a părut un concept foarte interesant într-o perioadă în care nu existau deloc accesorii. Și ideea de a accesoriza o ținută, deci de a o scoate din anonimat doar prin accesorii, deci pe ținute foarte simple, pe ținute clasice, pentru că majoritatea femeilor în continuare adoptă niște ținute foarte „safe”, și am descoperit un întreg univers al unor forme foarte plastice, am adus din repertoriul meu artistic personaje diferite, stilizări de păsări, de elemente florale, tehnica colajului cu foarte multe suprapuneri materiale diferite… Am creat aceste mici piese artistice care veneau în complectarea unor ținute foarte „safe”.

Și am mai venit cu niște soluții creative și foarte practice. M-am gândit în primul rând la femeile care lucrează foarte mult, de dimineață până seara, în agenții multinaționale, au evenimente importante și n-au timp să treacă să se schimbe.

Și atunci, aceste accesorii doar adăugate, multe se puteau purta și ziua și seara, aveau tot felul de catarame care se detașau pe șine, o întreagă colecție de cravate foarte interesante, anatomice, care să se așeze foarte bine între sâni, care să aibe în interiorul lor mărgele, adică nu numai mărgelele sau perle purtate clasic la gât. Am exploatat o perioadă foarte creativă și am venit cu aceste soluții practice și speciale de design și am câștigat într-un timp record foarte mult public.

M-a și ajutat faptul că colaboram cu foarte multe reviste de fashion. Era o perioadă în care ieșeam din zona de advertisin; am lucrat aproape 6 ani în agenții de creație multinaționale și am schimbat un pic paleta. Am trecut de la pictură de șevalet la grafică publicitară și de la grafică publicitară la design vestimentar, cu focus pe aceste obiecte decorative, de design.

A apărut pasiunea pentru artă. Am fost înzestrată cu acest talent pe care mi l-am cultivat de mică. Deci, asta era pasiunea mea cea mai mare – să desenez. Desenam ore întregi, reproduceam foarte multe lucruri și era ceva care mă captiva foarte tare. Chiar de foarte mică făceam lucrul ăsta și știu că la un moment dat, mama, exasperată văzând că petrec foarte mult timp desenând, mi-a ascuns pensulele, culorile, creioanele, gândindu-se că o să fiu interesată și de alte jucării. Și atunci, am găsit o soluție foarte creativă. Îmi aduc aminte că am găsit un cui foarte mare cu care am început să desenez în lacul de la mobilă. Deci eram de neoprit pe partea asta și bineînțeles că foarte repede, încă din clasa a 5-a de când putem opta, m-am dus la liceul de artă; iar acolo m-am simțit extraordinar pentru că am descoperit un întreg univers în care am putut să mă formez și să duc această pasiune către o meserie. Pentru că, a fi artist profesionist este o meserie și este o meserie foarte grea, care implică foarte mulți ani de antrenament, foarte mult studiu, nu numai în partea practică, ci și în partea teoretică, și îți trebuie un bagaj foarte mare ca să poți mai târziu să povestești visual; pentru că noi, de fapt, suntem niște povestitori, venim cu foarte multe povești, venim cu personaje, venim cu mesaje, venim cu foarte multe simboluri în lucrările noastre, indiferent că sunt lucrări de design, că sunt lucrări de pictură, că sunt sculptură… Artistul trebuie să aibă un bagaj foarte mare care să-l ajute mai târziu în dezvoltarea lui profesională, să se exprime, să putem transmite emoție, să putem transmite aceste mesaje prin intermediul acestor piese.

Acum, suportul este foarte diferit și trăim într-o eră a multidisciplinarității. S-au deschis cumva aceste granițe între arta plastică tradițională, care include pictură, sculptură, grafică și decorative. Foarte mulți oameni recurg la aceste elemente decorative, le introduc în bagajul lor artistic profesional, pentru că îți oferă o plajă foarte mare de desfășurare, deci tu le poți interpreta infinit, le poți transforma în personaje, de exemplu. Este unul din lucrurile care m-au fascinat la aceste forme, la aceste pălării, această tridimensionalitate, puterea lor de a transforma capul și o figură. Eu am și un headline foarte puternic, ”heads not hats”, adică creez capete și nu pălării, nu pălării obișnuite. Plec de la forma obișnuită a pălăriei și îmi place să o transform, de cele mai multe ori, în diferite personaje. Că sunt personaje inventate, sunt personaje din lumea benzilor desenate, că sunt personaje… ,nu știu, care aduc foarte mult cu chipuri cunoscute, este un stil de a portretiza. Portretizez, sculptând în aceste calapoade și modelând în fetru.

Deci, iată, am găsit această tranziție a lucrărilor pe care le făceam în 2D, pe hârtie sau pe pânză, și le-am transpus pe aceste obiecte tridimensionale. Deci, ăsta este lucru pe care eu îl demonstrez în ultimii 7-8 ani; că ele se pot interpreta infinit, că imaginația nu are limite și că sunt foarte ofertante și nu mai contează neapărat suportul. Nimeni nu înțelegea de ce am trecut de la pictură la șevalet, la aceste obiecte și de ce astfel de interpretări care sunt considerate un pic îndrăznețe și curajoase, sau mă rog, erau în urmă cu 10-15 ani. Eu zic că sunt foarte purtabile și am demonstrat acest lucru, că am îmbinat partea de design cu manu factura tradițională, Deci am ridicat manufactura la nivelul unui obiect de design purtabil.

Deci ele nu sunt doar frumoase, au fost prezentate și în galerii de artă, au fost prezentate și muzee contemporane, mari internaționale și de vedete internaționale și de vedete locale, dar sunt niște piese purtabile. Sunt foarte șic, sunt colorate, sunt haioase, pot fi purtate la foarte multe ținute. Bineînțeles, această gamă am diversificat-o în fiecare an, pe diferite categorii. Momentul zilei, e foarte important, în care alegi să porți o pălărie, este de ocazie, o porți de protecție în sezonul rece sau în sezonul cald… Deci m-am gândit la foarte multe lucruri, inclusiv partea de reciclare, foarte importantă, la care, în ultimii ani, majoritatea colecțiilor designerilor vestimentari introduc acest concept – să reutilizăm. Am venit cu niște lucruri speciale, cum ar fi plantele presate, inserate în borurile pălăriilor. M-am jucat cu transparențe, cu suprapuneri, deci, de-a lungul anilor, într-o permanentă căutare, am venit cu tot felul de lucruri deosebite, spun eu, și din suflet pornite.

Deci, mă pasionează anumite lucruri și îmi place să le duc la un nivel profesional foarte înalt, dar este și modul meu artistic prin care mă exprim. Pictez în continuare și pe pânză, învăț oamenii și țin cursuri de desen și pictură, și de pălării… Deci, și împărtășesc din lucrurile la care am ajuns tocmai ca să deschid orizonturi pentru tinerele generații și să le arăt că putem încerca mai mult, putem să fim îndrăzneți, nu numai să le purtăm, să le și confecționăm și că avem o libertate foarte mare de exprimare. Iar lucrul ăsta te hrănește extraordinar și te face să mergi mai departe. Indiferent de perioadele pe care le traversezi, câteodată ne e mai ușor, câteodată ne este foarte greu, câteodată pare imposibil, dar cred că aici vin la fileu și toate aceste provocările care bineînțeles că fac parte și din viața de de zi cu zi, până la urmă.”

Pălăriile create de Kristina Dragomir sunt cu adevărat opere de artă purtabile. Fiecare pălărie este mai mult decât un simplu accesoriu de modă – este o expresie a creativității și a rafinamentului său artistic.

Talentul său și racordarea continuă la noile tendințe i-au adus o reputație internațională. Creațiile sale au facut parte din portofoliul Muzeului de Artă Contemporană din Chicago, au fost incluse în galeria Leclaireur din Paris și în diferite concept store-uri internaționale, au fost prezentate pe platforma culturală Homo Faber centrată pe creativitatea artizanilor talentați din toată lumea și selectate în primele 50 Best Design Worldwide – cele mai bune creatoare din lume, conform publicației WeAr Global Magazine. Pasiunea Kristinei Dragomir pentru pictură și pentru accesoriul de înaltă ținută, se regăsește și în creațiile sale purtate de multe vedete internaționale ca: Lady Gaga, Sia, Rita Ora, Katy Perry, Elle Fanning, Jenner Kendall, Janelle Monae, Chiara Ferragni, Noah Cyrus, Bea Akerlund, cât și în discursul public practicat.

Să aflăm care sunt mentorii KD și cum se formează un artist complex care are îndrăzneala să se diferențieze?

„Am avut norocul unei școli foarte bune, toată perioada aceasta în care am petrecut și școala generală și liceul, în Tonitza. Ne-am obișnuit să trecem prin mai multe materialități, prin mai multe tehnici. Am modelat, am turnat, am făcut ceramică, am făcut stucatură, am făcut desen și pictură, am făcut gravură, am făcut creație vestimentară… Mi-a plăcut să trec prin toate aceste ateliere și să învăț câte puțin din toate. Toate aceste manualități îți oferă o perspectivă foarte largă. Ce-am mai avut? Norocul să am niște profesori extraordinari. Am prins generația de aur, spun eu, a artei contemporane. Am prins-o și în liceu și am prins-o și în facultate. La mine în familie, tatăl meu este artist, el este unul dintre cunoscuții graficieni, pe grafică publicitară a fost el specializat,  și mi-a deschis acest apetit. Faptul că am petrecut foarte mult timp în atelierele colegilor sau a colegelor de generație, petreceam verile în case de creație, deci m-am format în acest mediu de cultură și am văzut extraordinar de multe lucruri frumoase. Am avut acces la această lume a artei plastice. Și în zona de vestimentar, eram fascinată de ținutele colegelor tatălui meu și mi-am dorit foarte mult să ajung și eu un artist, nu neapărat cunoscut, dar un artist complex și atunci am trecut cu ușurință prin toate aceste experiențe. Nu pot să spun că mi-a fost ușor. Unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin și am avut întotdeauna această sete de a cunoaște, de a descoperi, de a experimenta foarte mult. Adică nu m-am lăsat doar în câteva noțiuni; am explorat cât s-a putut nișa respectivă sau direcția respectivă, după care am trecut la alta, după care am început să le combin..

Iar mentorul meu, căruia eu îi datorez enorm în experiența mea profesională, este Henry Mavrodin, pe care l-am întâlnit în facultate.  El este cel care m-a format, el este cel care a avut o încredere extraordinară în mine și m-a stimulat foarte mult și m-a ajutat să îmi depășesc, nu neapărat fricile sau limitele, ci pur și simplu mi-a arătat cât de deschis poate să fie orizontul ăsta. Și faptul că eu deja aveam un stil personal, în primii ani de facultate, lucru pe care nu-l conștientizam și mi se părea…,tocmai, că eram atât de diferită în exprimarea plastică, mi se părea că era ceva în neregulă. Niciodată n-am fost o persoană care să mă încadrez în anumite standarde și lucrul ăsta l-am văzut întotdeauna ca pe ceva negativ, nu pozitiv. Iar el mi-a spus că tocmai acest lucru face parte din unicitatea și ușurința cu care obțineam foarte multe lucruri. Deci lui-i datorez absolut încrederea și după cei 6 ani de de universitate, în care mi-a pus niște baze extraordinare și m-a învățat ce înseamnă culoare, ce înseamnă desen. El a fost printre elevii preferați ai lui Baba. Deci, am învățat culorile alea „coapte”, cum le spunea el, care veneau de la Baba și modul acela de stilizare al personajelor, de a avea expresie cu foarte puține elemente. Asta încerca să îmi spună. Că nu trebuie să încărcăm foarte mult, că o mână poate să fie sugestivă din trei linii sugerate și foarte expresivă, deci nu trebuie să fie încărcată cu foarte multe detalii și că, de fapt, arta este interpretare, stilizare, geometrizare și foarte multe din lucrurile pe care le-am învățat de la el și pe care l-am aplicat în parcursul meu profesional. Iată că acum îl împărtășesc cu foarte mulți cursanți, deci și acest stil pedagogic de a sistematiza informația, de a stiliza, de a face într-un timp foarte scurt ca oamenii să înțeleagă, să se apropie mult mai ușor de tot felul de obiecte pe care vor să le reprezinte, de aceste piese, de aceste pălării pe care vor să să le reproducă. Iată că tot descopăr în fiecare an cât de mult mi-a oferit acest om și ce bagaj extraordinar m-a înzestrat cu el.

(…)

Deci eu cred că în această meserie nu ai timp să intri într-o rutină. Tocmai asta e frumusețea, pentru că sunt atât de multe lucruri pe care poți să le faci și este, în primul rând, pasiunea pe care o pui în tot ceea ce faci. Eu pun pasiune și dacă fac un ceai și dacă, nu știu, amestec în ceva. Deci în orice fac, mă implic foarte mult. Este un fel de a fi. Și descopăr foarte multe lucruri frumoase. Văd tot ce-i mai frumos în oameni, în lucrurile care mă înconjoară… Acest spirit de observație, de a analiza, de a observa, de a mă bucura. Merg pe stradă și descopăr tot felul de lucruri. Acest univers infinit care ne înconjoară și acest lucru încerc să îl transmit și oamenilor cu care intru în contact, nu numai cursanților, să învețe să redescopere lucruri. Și lucrurile astea te încarcă și te inspiră.

Permanent vezi o expoziție, vezi un film, vezi ceva pe stradă, vezi ceva în ținuta cuiva în metrou. Eu îmi iau toate aceste surse de inspirație și am această imaginație debordantă. Cred că asta, de fapt, mă definește pe mine. Am această sete de cunoaștere și această imaginație care nu pot să o potolesc. Da, deci tot timpul am aceste idei, am caiete de schițe, proiecte peste proiecte, pe diferite planuri. Timpul nu mă ajută să pot să le așez pe toate așa cum mi le doresc. Dar nu cred că artiștii obosesc. Tocmai asta ne definește, cred că cel mai mult. Această minte care nu se odihnește niciodată – mintea artistului și care își dorește să fie provocată și își găsește, să știți, inspirație în lucruri simple. Faptul că noi avem o experiență foarte bogată în spate, că am citit foarte mult… de fapt, sursele noastre de inspirație vin din lucruri simple.”

Realizator: Camelia Teodosiu

Foto: din arhiva artistei Kristina Dragomir