Pagina 15

Vreau să povestesc

0
Foto: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova

Vă întâmpin cu același „Bun găsit!”, dar și cu un îndemnul de a învăța să povestim. Inspirația vine din Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova după Concursul Național de Scurte Povestiri cu temă istorică intitulat ,,Vreau să povestesc’’adresat elevilor din clasele I-XII.

Concursul, derulat anual, are ca scop stimularea interesului pentru istorie, precum și dezvoltarea creativității și imaginației tinerei generații.

Cea de a III-a ediție, desfășurată spre finalul anului trecut, a avut ca obiectiv scrierea unor scurte povestiri, având ca inspirație personalitățile și momentele ce au marcat istoria României.

Interesul crescut al elevilor, părinților și cadrelor didactice implicate au adus bucurie și motivație organizatorilor. La concurs au participat 142 de elevi din 22 județe din țară și din Republica Moldova.

Juriul, alcătuit din doamna Ștefania Dinu – dir. adj. Muzeul Național Cotroceni, București,  doamna prof. dr. Elena Butunoi, Ploiești, doamna Aurelia Mihaela Banu – prof. Colegiul Economic ,,Virgil Madgearu’’ din Ploiești și doamna Amalia Daniela Nicoară – șef Birou Istorie la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, a desemnat următorii câștigători:

Clasele I-IV

Premiul I – Barbu Teodora, clasa a IV-a A, Școala Gimnazială ,,Sfântul Vasile’’, Ploieşti;

Premiul II – Modrescu Delia Maria, clasa a IV-a C, Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu’’, Ploiești;

Premiul III – Iacobescu Victor Adrian, clasa a IV-a C, Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu’’, Ploiești;

Mențiune – Molnar Norbert Bogdan, clasa a IV-a, Școala Gimnazială ,,Sfântul Vasile’’,Ploieşti;

Mențiune – Mihai Ștefan Andrei, clasa a IV-a A, Școala Gimnazială Comuna Bătrâni, jud Prahova;

Mențiune – Ghidia Bianca, clasa a IV-a C, Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu’’, Ploiești;

Mențiune – Popa Vlad Alexandru, clasa a IV-a C, Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu’’, Ploiești;

Mențiune – Dinu Luca Matei, clasa a IV-a A, Școala Gimnazială ,,Sfântul Vasile’’, Ploieşti;

Mențiune – Coconea Lucia Victoria, clasa a IV-a B, Liceul Teoretic Național București;

Clasele V-VIII

Premiul I – Marian-Ionescu Teodor, clasa a VIII-a B, Colegiul Național ,,Ion Luca Caragiale”, Ploiești;

Premiul II – Jeca Filip Șerban, clasa a V-a A, Colegiul Național ,,Emil Racoviță”, București;

Premiul II – Brătilă Diana Maria, clasa a VIII-a G, Colegiul Național ,,Mihai Viteazul’’, Ploiești;

Premiul III – Romanovici Elina, clasa a VII-a, IP Gimnaziul Mîndîc, raionul Drochia, Republica Moldova;

Mențiune – Matei Mendy Daria , clasa a V-a, Colegiul de Artă ,,Carmen Sylva’’, Ploiești;

Mențiune – Cristoiu Tudor Ștefan, clasa a VIII-a B, Colegiul Național ,,Ion Luca Caragiale’’, Ploiești;

Mențiune – Toader Iulia, clasa a VIII-a, Colegiul Național ,,Mihai Viteazul’’, Ploiești;

Mențiune – Crișan Amelia Nicoleta, clasa a VI-a, Școala Gimnazială ,,Spiru Sorescu’’, Zamfira, jud. Prahova;

Mențiune – Babi Raul, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială Nr. 37, Constanța, jud. Constanța;

Mențiune – Ioakeimidis Teodora, clasa a VIII-a C, Liceul de Informatică ,,Tiberiu Popoviciu’’, Cluj-Napoca, jud. Cluj;

Clasele IX-XII

Premiul I – Pahonțu Ioana, clasa a XII-a F, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Ploiești;

Premiul II – Miclea Roberta Andrada, clasa a XI-a E, Colegiul ,,Horia, Cloșca și Crișan’’, Alba-Iulia, jud. Alba;

Premiul II – Cojocaru Doriana, clasa a X-a S, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Ploiești;

Premiul III – Butunoi Nicolae, clasa a X-a S, Colegiul Național ,,Nichita Stănescu”, Ploiești;

Mențiune – Mihalea Maria Ioana, clasa a X-a M1, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Ploiești;

Mențiune – Știrbet Amalia, clasa a X-a, Colegiul Național „Școala Centrală”, București;

Mențiune – Popa Ioana Simina, clasa a X-a B, Colegiul Național ,,Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte, jud. Prahova;

Mențiune – Balica Ștefania Alexandra, clasa a XII-a, Liceul Particular Nr. 1, loc. Bistrița, jud. Neamț;

Mențiune  – Stanciu Paula Alexandra, clasa X-a, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Ploiești;

Mențiune – Niculescu Alexandru, clasa a X-a, Colegiul Național ,,Nichita Stănescu”, Ploiești.

Participanții au venit cu creații originale, iar câștigătorii premiilor I pentru cele 3 categorii de vârstă, și anume clasele I-IV, V-VIII, IX-XII,  sunt prezenți în Biblioteca de Bucurii.

I-am rugat să se prezinte, așa cum simt ei să o facă, și să ne citească fiecare, integral sau parțial, din povestirea lor. Așadar, îi vom asculta pe rând pe Teodora Barbu, Teodor Marian-Ionescu și Ioana Pahonțu.

„Mă numesc Teodora Barbu și am 10 ani. Sunt elevă în clasa a IV-a la Școala Gimnazială „Sfântul Vasile” din Ploiești. Locuiesc împreună cu părinții mei și cu frățiorul meu mai mic, Emanuel. Am învățat să citesc de la vârsta de 5 ani și, de atunci, cititul a devenit o pasiune pentru mine. Când citesc, parcă visez, doar că o fac cu ochii deschiși.

Îmi place să citesc pentru că este relaxant, pentru că găsesc situații amuzante, pentru că pot să aflu tot felul de lucruri noi, atât cunoștiințe cât și lecții despre viață.

Trăiesc cu emoție toate aventurile personajelor, mă pun în pielea lor, dar și invăț din experiențele lor.

Una din cele mai recente cărți citite a fost „10 fete care au făcut istorie”. Fiecare fată din carte a fost deosebită și a schimbat lumea cu ceva, rămânând în istorie. M-am gândit, atunci, că aș dori să pot scrie și eu istorie cu viața mea.

Citiți și voi și nu veți regreta!

O întâlnire neașteptată

De obicei seara, înainte să adorm, îmi place să citesc despre evenimente din trecut și despre personalități istorice remarcabile. În seara aceasta a fost diferit. Le spun părinților noapte bună și mă cufund în patul meu pufos.

Pe geam se strecoară sunetele nopții. Am luat în mână o carte veche și misterioasă, pe care tocmai am găsit-o în biblioteca bunicii. După ce citesc câteva rânduri, mă simt mai amețită ca niciodată. Toate rândurile se învârt și se strâng într-un ghem, fiind trasă parcă într-o altă lume.

Când mi-am revenit, mă aflam într-o bibliotecă mare, cu cărți de piele gravate cu litere de aur. Se pare că sunt într-un palat! Afară îmi dau seama că este un castel cunoscut: Castelul Peleș. Tocmai ce l-am vizitat vara aceasta împreună cu părinții mei. De data aceasta totul era însă diferit. Oamenii erau îmbrăcați în haine elegante, iar atmosfera era plină de poveste.

Intru din nou înăuntrul castelului într-o cameră plină de rafinament și eleganță. Aici am zărit o doamnă îmbrăcată într-o minunată rochie cusută cu fir de mătase, aur și argint.

— Bună ziua! spun eu cu sfială.

— Bună, domnișoară! Te văd puțin nedumerită… eu sunt Elisabeta, regina României și stăpâna acestui castel.

— Adevărat? Sunteți Regina Elisabeta? Este o onoare să vă cunosc!

— Da, eu sunt! mi-a răspuns ea cu o voce melodioasă. Te pot ajuta cu ceva?

— Dacă nu vă supărați, aș vrea să vă cunosc mai bine.

— Mi-ar face mare plăcere! Pentru aceasta trebuie să îți prezint și câteva dintre camerele din castel. Ah, am și uitat! Mă pregăteam să mă întâlnesc cu George Enescu. Hai, vino după mine!

Am intrat într-o cameră foarte frumoasă din care se auzea sunetul melancolic al unei viori. Totul părea că prinde viață sub magia muzicii. Am aflat în acele momente că Regina Elisabeta era o mare compozitoare de muzică clasică. Apoi am intrat într-o sală unde am zărit un pian, o harpă și o vioară.

— Vai, ce frumos! Și mie îmi place să cânt! Studiez pianul de aproape doi ani, am spus eu.

— Minunat! Aici îmi compun muzica, dar din păcate nu te pot lăsa să cânți deoarece aș vrea să terminăm vizita înainte de plimbarea zilnică prin curtea castelului. Să mergem mai departe!

Intrăm într-o sală mare, asemănătoare cu cea de la teatrul din orașul nostru.

— Aici eu țin concertele la pian, la care sunt invitați toți muzicienii și compozitorii renumiți din țară și din Europa.

Următoarea cameră a fost cea mult îndrăgită de regină, unde își găsea liniștea și inspirația pentru picturile ei, ce reflectau dragostea pentru natură și țară.

După ce am trecut prin alte câteva camere, am început să mă îngrijorez gândindu-mă cum mă voi întoarce acasă.

Am descoperit apoi că regina avea aceeași pasiune ca mine, cititul.

Am ajuns în cele din urmă în camera din care a început toată aventura, biblioteca. Razele soarelui care pătrundeau prin vitraliile viu colorate dădeau locului acesta un farmec aparte, care a trezit în mine o emoție puternică. Deodată văd pe un fotoliu cartea mea și o deschid. Mă trezesc înapoi în camera mea, înconjurată de cărțile mele preferate. Ce experiență minunată! Aventura aceasta o voi păstra în suflet și nu o voi uita niciodată!”

Foto: Teodora Barbu

„Numele meu este Teodor Marian-Ionescu și sunt elev în clasa a VIII-a B la Colegiul Național ,,Ion Luca Caragiale”, Ploiești; o școală cu tradiție. Școala lui Caragiale și a lui Nichita Stănescu.

Am avut, în ultimii doi ani, numeroase participări cu succes, la etape regionale și naționale ale olimpiadelor școlare de creație. Îmi doresc, bineînțeles, să-mi probez din nou competențele și cunoștințele, în aceste competiții, iar, mai presus de toate, anul acesta să mă bucur de  reușita intrării la liceu, la profilul dorit. Concursul Vreau să povestesc la care am ocupat locul I (n.r. clasele V-VIII) mi-a prilejuit bucuria de a mă exprima prin puterea cuvântului. Ca orice adolescent, am multe pasiuni sau înclinații. Îmi place să citesc, să călătoresc și îmi placce să scriu. De muulte ori, am impresia căstiloul îmi aleargă singur pe foaie. De aceea, să scrii o povestire, pornind de la un eveniment din istoria noastră, nu a fost pentru mine doar o provocare, ci chiar o încântare.

Am ales, ca punct de plecare, atacul de noapte de la Târgoviște și figura voievodului Vlad Țepeș. Momentul acesta este generos pentru creatorii de opere ficționale. Cred că am pus în valoare calitățile Domnitorului, iar povestirea imaginată de mine a avut momente de suspans, a evidențiat solidaritatea românilor și rcunoașterea forței patriotismului. Vă voi citi un fragment din lucrarea premiată:

O noapte, un atac, o victorie

„Pe tot întinsul Țării Românești, vara venise cu semne bune: câmpuri înverzite, culori pretutindeni. Însuși soarele părea mândru, impunător.

În apropierea capitalei, pe cărarea ce mergea de la Nicopole, către Curtea Domnească, pe laTârgoviște, armata valahă era îndemnată, asemenea naturii, de glasul soarelui ei, domnitorul Vlad Țepeș. Cu toții, fie ei țărani, fie boieri, erau însuflețiți de grăirile domnitorului.Nădejdea, speranța de a străjui cu vitejie meleagurile acestea își făcea simțită prezența în sufletele celor aproape 30.000 de valahi.

Povara zilei, ce sta să se încheie, era purtată de toți, dar mai cu seamă de pajiști, dealuri, pârâuri, de păsări ce anevoie zburau spre cuiburi, de soarele al cărui elan se domolise o dată cu cerul, ce căpătasenunațe sângerii. Mulți ostași ai lui Vlad Țepeș își dăduseră sufletul în umbra călăreților otomani…

Însă, de cum ajunse în tabăra valahă, domnitorului îi săgetă un gând, la vederea croitorului său, un bun prieten și sfătuitor, în care domnul își punea încrederea ori de câte ori era nevoie.

– De nu te-oi supăra, vechiul meu fârtat, te-aș ruga, cu stăruință încă, să îmi croiești cu măiestria dumitale, veșminte precum ale unuia dintre vrăjmașii noștri otomani.

Nedumerit fiind, croitorul zise:

– Întocmai cum spui, așa se va face. Însă ( și aici îl privi drept în ochii săi ca două nopți de întunecați), tare sunt uimit: ce folos ar avea croiala mea?

Parcă așteptând, din clipă în clipă, ca otomanii să dea năvală în tabără,Ţepeş îi destăinui toată rânduiala din gândul său.

Ghicindu-se în ochi nădejdea mult dorită, din  partea croitorului, domnitorul începu a-i face înțeles gândul de a pătrunde, deghizat în straiele Semilunii, pe timp de noapte, în tabăra otomană și, de-o fi cu putință, a-i răzbuna pe cei ce au căzut sub tăișul săbiilor vrăjmaşe.

– Întocmeala Măriei-Tale o pot înțelege. Însă, primejdie însemnată este ca tocmai voievodul nostru să ajungă într-atât de departe. Slavă Domnului, mulți oşteni curajoşi are oastea noastră! Doar îndemn din partea Măriei-Tale să vină…

– Și toată țara, țărani ori boieri, de ar fi aici, eu am datoria de a-l înfrunta pe sultan. Prea mult am răbdat amarnicul joc al său! Contez pe voi toți pentru izbândă!

– Cât mi-o fi dat a viețui pe lume, îmi voi apăra țara, din umilul meu suflet de simplu croitor! Fie ca îndrăzneala Măriei-Tale să se prefacă în binecuvântare pentru Româneasca Țară!

Trei ceasuri mai apoi,domnitorul valah, nelăsându-se răpus de teama de afi demascat, se îndepărta de armată sa, care veghea în întuneric clipa prielnică atacului de noapte, îndepărtându-se asemenea unui vuiet către întinsa adunare a Semilunii, la un pas cu alți doi boieri, oameni de nădejde ai săi.

Le fusese înțeles că, de va izbuti să-l aibă în fața ochilor, în acea noapte, pe însuşi sultanul, boierii să le vestească celorlalţi, ce neclintit răbdau, că atacul începe. Și de nu va fi ca domnitorul să îl omoare pe sultan, în jumătate de ceas armata să lase în urmă codrul,ieșind și atacând.

– Seară bună, domnul meu! rosti voievodul unui trecător.Voiesc să mă îndrumi spre cortul preaputernicului nostru sultan.

– De însuşi sultanul cutezi să mă întrebi? De-mi vei spune ce poftești, poate ți-oi spune la rându-mi unde găseştice cauți!

Cunoscând dinainte viclenia unora ca aceștia, Țepeș, fără pic de sfială, răspunse:

– Ştiu cât de vicleni sunt valahii. Dar cunosc și cum avem putința de a-i face, multă vreme de acum, supușii noştri.

Se pornisă-i dea socoteală ostașului turc, grăind întocmai despre gândul său, ce deveniuna cu realitatea. Surprins de vorbele celui ce purta veșminte asemeni lui, ostașul rosti:

– Ține-ți gândurile precum mi le-ai destăinuit și îndată te voi conduce la preaputernicul sultan!”

„Bună ziua! Sunt Ioana Pahonțu, am 18 ani și sunt elevă la Colegiul Național ,,Mihai Viteazul” din Ploiești, Prahova.

Foto: Ioana Pahonțu

Pasiunea pentru citit a scos capul la suprafață prin clasa a III-a sau a patra, cred, când mai mergeam la școala la care predă mama și rămâneam în bibliotecă în timpul în care avea ore. Fotoliile de acolo erau confortabile și lumina bună, așa că am pus mâna pe primul volum din Harry Potter și de-atunci nici că m-am mai oprit.

Citeam și ce-mi pica în mână, cum ar fi Omul Invizibil, care, din câte țin minte, nu era tocmai de vârsta mea, dar și, în marea parte, fantasy-uri de pe raftul care trebuia. Pe atunci nu preferam lecturile mai ancorate în realitate și de asta cred că, acum, s-a întors roata. Încă savurez un fantasy bun, dar depinde cât de fantasy e – istoricele m-au cucerit. Nu cred că a existat o lectură în mod special care să mă facă să plonjez radical de la un gen literar la altul. Sunt destul de convinsă că romanul meu, ,,Busola către Nova Scotia”, a fost de vină.

Pasiunea pentru scris a venit destul de repede după cea pentru citit. Mâncam cărțile pe pâine și nici n-am realizat când imaginația mi-a dat pe afară. Am început să scriu cu personajele din poveștile preferate, pentru ca după vreun an să mă detașez și să le formez pe ale mele. Așa au luat naștere Hugo Albinosul, Yanosh, Seraphim și restul piraților din cartea mea de debut. Au apărut când eram clasa a noua, iar aprecierea cititorilor de pe platformele online n-a așteptat prea mult până să vină. Doi ani mai târziu, am avut surpriza ca manuscrisul să vadă lumina tiparului grație editurii Petale Scrise.

Posibil, atunci m-am motivat, mi-am cumpărat cărți, mi-am făcut răbdare pentru documentare și a început să-mi placă. Mi-a luat o lună până să pun la punct și traseul geografic – după ce înghițisem atâta istorie pentru detaliile modului dezastruos de viață al piraților, nu puteam să-mi las echipajul să caute comoară doar pe ,,o insulă”fără nume.

Povestea este de fapt o duologie, „Busola către Nova Scotia” și „Busola de pe Nova Scotia”, care urmărește aventurile unui echipaj ficțional de pirați rămas de pe urma Epocii de Aur a pirateriei. Sunt zece la număr și care mai de care mai ciudați, de la nebuni până la împiedicați, plecați în urma comorii căpitanului Kidd, la care rămâne de văzut dacă ajung întregi. Cu un grup de corsari pe urmele lor, se încurcă mai tare decât ar trebui în fire politice, se descurcă în felul lor trăznitși, la final, primesc soarta pe care o merită. Am scris despre pirați cu dorința de a-i distanța de clișee. Nu aveau papagali pe umăr și nici picioare de lemn, ci erau barbari, iar mulți dintre ei erau norocoși dacă prindeau vârsta de 30 de ani. Am vrut să arăt o soartă crudă, realistă, prin care ei treceau datorită umorului, speranței și îndârjirii. Mai presus, să arăt și partea umană, mai de soi, a acelor barbari.

Cam așa s-ar rezuma istoria mea cu scrisul. Între timp, am făcut un curs și-am mai găsit concursuri la care să mă afirm, printre care și cel de istorie, Vreau să povestesc. Tema m-a intrigat de la bun început și nu cred c-am avut altă opțiune față de Vlad Țepes. Mi se pare unul dintre cele mai enigmatice personaje ale istoriei medievale românești și am vrut, la fel ca în cazul piraților, să-mi imaginez și o latură ceva mai umană a lui, după cum am scris:

– Pe sultan nu-l las, a mârâit Țepeș fără să-l bage în seamă, la care eu am am rămas uitându-mă îndelung, că îl mai auzisem cum se jura pe tot ce-avea, dar nicicând nu crezusem că o așa voce de sălbăticiune ar putea ieși din gâtlejul lui.

Până mi-am revenit, a continuat:

– Sultanul n-are să-l vadă pe Hamza-n vârful țepei ca să știe c-a fost mâna mea. O să-mi vadă mâna-n noaptea asta… ș-apoi n-o să mai vadă nimic. Biruința să fie cu noi și-atunci când eu voi rămâne domn în Țara Muntenească, pe turci o să-i aliniez în țepe și pe Radu o să-l pun în frunte, ca pe Hamza, în una și mai înaltă.

Pe urmă, s-a jurat din nou.

Așa, am înțeles și eu, pentru a suta oară, cum de i se dusese buhul ca Dracul, nume pricinuit de mai multe decât de țepe ori de pofta de vârsare de sânge ce-l mai cuprindea în zilele de post. De când eram în slujba-i, de când el era domnul meu și nimeni altul, mă obișnuisem la vocea lui găunoasă și rece. La început, avusesem impresia că și-o piatră ar fi trădat mai multe ca el, dacă o puneai la ureche s-o auzi cum șușotește. Pentru asta, îmi îngreuna sufletul să-l văd șchiopătând de oboseală pe holurile reci de piatră sau când îl găseam cu ochii pierduți în zări și vocea răpusă, ca o șoaptă rămasă pe urma vorbelor.

Vasăzică, asta văzusem atunci în concentrarea lui și am rămas și eu pe gânduri. Știam c-o să ieșim biruitori, dar îi recunoscusem privirea pierdută, chiar și pentru o singură clipită, și n-am putut să nu mă întreb ce temeri putea avea un domn ca el. N-am putut să zăbovesc prea mult deslușind aceasta. M-a ridicat în picioare și m-a pus să trezesc tabăra, că era luna sus pe cer și, odată cu ea, era timpul să răsfirăm turcii de prin corturi.Când m-am întors să mă pregătesc, băietanul a nimerit lângă mine, strângându-și chinga șeii. A căscat ochii surprins când murgul lui și-a ridicat copita până la burtă, s-alunge o muscă. Animalul avea gâtul lăsat, urechile relaxate și fornăia a plictis, fără grija omenească a ceasului ce va urma, în care se putea alege cu picioarele tăiate. Atunci, din privirile mari și holbate ale băietanului, am înțeles că și pe el, ca pe mine și ca pe domn, îl frământau temerile, că moțăiala lui de mai devreme nu fusese deloc o moțăială, ci poate doar o șansă ca Țepeș să-l ucidă înainte să moară sângerând în tabăra turcească.

Mi-am scuturat capul. Cum puteam eu ști ce era în mintea unui prostovan?

Eram cu toții în straie turcești atunci când Vodă a-nceput a vorbi din nou, deja călare, cu părul aruncat liber peste umeri. Își recăpătase căutătură care tăia. Mă înfiora și mă ușura deopotrivă. A spus el ce-a spus, dar până să-mi destup urechile de tot, n-am priceput prea multe – în orice caz, cu mine le discutase deja. Spunea ceva de turci, că-s mulți, și-apoi a aruncat în aer un tuset care, în sfârșit, m-a trezit pe deplin din gânduri.

– Cine se gândește la moarte, acela să nu meargă cu mine, să rămâie aici, a încheiat Țepeș.”

Foto: Ioana Pahonțu

Realizator: Camelia Teodosiu

Foto: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova /  Teodora Barbu / Teodor Marian-Ionescu / Ioana Pahonțu

București FM : Arena Învingătorilor susține o Românie de nota 10

0

În acest spațiu dedicat inspirației pentru frumusețea vieții, se contureaza idei noi, proiecte și chiar planuri de acțiune pentru împlinirea lor. Unul dintre acestea este campania Arena Învingătorilor concepută pentru susținerea producătorilor și micilor întreprinzători din România, mulți din ei aflați la început de drum, cu provocările și greutățile care apar inevitabil, mai ales în ceea ce privește comunicarea cu publicul vizat.

Invitata emisiunii – Cecilia Caragea, cu o experiență de peste 20 de ani în comunicare și promovare, este licențiată a Facultății de Matematică din Timișoara și a Facultății de Filosofie din Cluj. În 2002, a înființat agenția ARENA Communications, specializată în promovarea prin conținut de calitate. Cecilia Caragea  a lucrat pentru o multitudine de branduri, din diverse domenii, dar cu precădere pentru branduri românești.

Campania Arena Învingătorilor susține o Românie de nota 10 și este concepută de Cecilia Caragea, după mulți ani de experiență, pentru a-i ajuta pe antreprenori să comunice eficient și a avea succes cu brandul afacerii lor.

Cecilia Caragea, expert în comunicare și promovare, ne  împărtășește, din propria-i experiență, ce reprezintă în fapt, acest succes și de ce a considerat necesară această inițiativă:

„Pentru că am lansat canalul ACC Media Channel – inițialele ACC vin de la Arena Content Communications, un canal media online cu emisiuni de calitate, din care afli lucruri interesante si utile. Inițial am lansat acest departament ACC în cadrul agenției, care să se ocupe de promovarea prin conținut de calitate, iar succesul acestuia ne-a determinat să îl transformăm într-un veritabil canal online – www.accmediachannel.ro.

Și aici, ajungem la proiectul de care vorbim. Am început o serie de emisiuni online în cadrul cărora abordăm diferite subiecte de interes pentru cei care își doresc să aibă succes în business. În cadrul acestor emisiuni, stăm de vorbă cu diferiți antreprenori pentru a le afla poveștile de succes, pentru a ne împărtăși provocările pe care a fost nevoie să le depășească pentru a ajunge la succesul actual. Și asftel, învățăm unii de la altii, învățăm din exemple de succes, din povești de succes.

Pentru că eu cred că din exemple învățăm, exemplele pot să ne inspire, să ne ajute… De aceea, avem asemenea invitați în ARENA ÎNVINGĂTORILOR.

În cadrul acestui proiect, o să abordăm, bineînțeles, și diferite modalități de a te promova, de a-ți construi un brand de succes. Pentru că astăzi, indiferent de domeniul în care activezi, pe lângă faptul că trebuie să știi să produci și să vinzi, trebuie să știi și să comunici și să te promovezi.

Și în acest sens, este esențial să știi să interacționezi cu mass-media și pe social media.

În acest fel vrem să-i sprijinim pe antreprenori! Cu o consultanță adecvată care se bazează pe o experiență de peste 20 de ani! 20 de ani e totuși o istorie; și nu a fost o istorie tocmai ușoară… Deci, cred că ne recomandă!

Așadar, ne dorim să îi invităm în Arena Antreprenorilor, în ARENA ÎNVINGĂTORILOR – pentru a vedea modele de succes și pentru a afla sfaturi utile despre cum să comunice și să se promoveze.

Îi invităm să urmărească acest proiect – ARENA ÎNVINGĂTORILOR al canalului ACC Media Channel!

Pentru a avea succes trebuie să ai o mentalitate de învingător! Iar mentalitatea de învingător se formează! De aceea, ai nevoie de asemenea proiecte precum ARENA ÎNVINGĂTORILOR! Te echipează pentru succes! Și, bineînțeles, mai departe trebuie să muncești, să nu renunți, să ai rabdare, perseverență, energie, inspirație…”

Realizator: Camelia Teodosiu

Foto: Arena Content Communications

Radio Constanța: Etică și evoluție în medicina reproducerii asistate

0

În emisiunea ”România de nota 10” din această săptămână, o avem invitată pe Coralia Ștefănescu, unul din cei mai apreciați specialiști în medicina materno fetală din Dobrogea și în medicina reproducerii asistate.

Medicul Coralia Ștefănescu este singurul specialist, din România, certificat european în detecția și consilierea malformațiilor cardiace la făt, grație titlului obținut la Barcelona, în anul 2022. Recent, ea a fost distinsă cu un premiu la un congres desfășurat în Coreea de Sud, pentru lucrarea ”Evaluarea antenatală a cordului fetal, funcția cardiacă și inteligența artificială”.

Coralia Ștefănescu este implicată, de foarte mulți ani, în programele și tehnicile de reproducere asistată care au loc într-o clinică privată din Constanța și ne vorbește, de asemenea, și despre fertilizarea in vitro (FIV) precum și despre aspecte privind etica acestor proceduri, de multe ori sunt însoțite de complicații.
Cele mai recente date statistice arată că în România, unul din cinci cupluri se confruntă cu infertilitatea.

După epuizarea tratamentelor, o ultimă opțiune este aceea a feritilizării in vitro. Tot datele statistice mai arată că asistăm la un adevărat trend al femeilor cu vârsta de peste 40, chiar 45 de ani, care aleg să devină mame apelând la tehnici de reproducere asistată. Specialiștii însă atrag atenția asupra numeroaselor riscuri la care se supun toate sarcinile obținute prin FIV (fertilizarea in vitro).

Fertilizarea in vitro a generat în ultimul timp o creștere foarte mare a sarcinilor multiple, procentul crescând cu 75% față de anii ‘80, când tehnicile medicale erau încă la început. Faptul acesta duce inevitabil și la o creștere a riscurilor cu consecințe pe termen lung asupra sănătății mamelor și copiilor. Medicul Coralia Ștefănescu spune, de pildă, că foarte mulți bebeluși concepuți prin tehnici de reproducere asistată pot avea complicații cardiovasculare.

Unul din spitalele private din Constanța, în cadrul căruia profesează medicul specialist Coralia Ștefănescu, oferă în premieră, de la sfârșitul anului trecut, servicii de ecocardiografie fetală, foarte binevenite în astfel de cazuri.

În orice demers din cadrul tehnicilor de reproducere asistată este imperios necesar să apelăm la etică; ea este cea care conferă echilibru acestui proces și care nu ne îndepărtează periculos de natură, consideră invitata ediției ”România de nota 10”, doctor Coralia Ștefănescu din Constanța.

Realizator: Magda Vâjaică

Foto: Radio România Constanța / www.euromaterna.ro

Radio Reșița – Andrei Rotaru, colecționarul de bijuterii pe patru roți

0

Astăzi vă invităm în Banatul de Munte să descoperiți comunitatea colecționarilor de bijuterii pe patru roți, mașini de epocă.

Cine s-ar fi gândit vreodată că în Banatul de Munte sunt o seamă de pasionaţi colecționari de obiecte vechi. Şi nu e vorba aici de timbre, de monede sau cărți, ci de exponate valoroase care ocupă mai multe garaje din Reșița şi de la a căror ieșire de pe porțile fabricilor au trecut mai multe decenii. Majoritatea dintre ele sunt dintr-o epocă apusă şi erau în vogă în perioada de dinainte de 1989.

Datorită acestei comunități Reşiţa începe să fie cunoscută și pentru alte atracții pe roți, în afara celebrelor locomotive cu abur, ce nu mai au nevoie de nicio altă prezentare.

Unul dintre posesorii de autoturisme Dacia, exemplare unice, este reșițeanul Andrei Rotaru, care deține nu mai puțin de 7 astfel de mașini.

”Pasiunea pentru vehiculele care acum sunt istorice este încă din copilărie, din momentul în care se organizau diverse curse automobilistice. Cupa Păcii și a Prieteniei strângea automobiliști din tot blocul socialist. O mașină Dacia de culoare verde a fost prima mea achiziție. Apoi, am început să strâng o parte din modelele de fabricație românească, am câte un exemplar din fiecare tip de Dacie produs până în anul1989, precum și un vehicul de teren produs tot sub emblema Dacia. Este un alt exemplar rar, o variantă decapotabilă, este singurul din prima generație de ARO 10 ce s-a mai păstrat în România. În prezent, în parcul auto dețin 7 mașini funcționale și mai am în curs de restaurare alte două vehicule. Fac tot posibilul să le rulez o dată la două luni”, a spus Andrei Rotaru, preşedintele Retromobil, filiala Caraş-Severin.

Asociația Retromobil România include o comunitate ce deține vehicule istorice, ce reprezintă un patrimoniu național pe roți, o entitate ce a constituit un muzeu mobil. Asociația are o vechime de 25 de ani, iar în Caraș-Severin activează de 5 ani. În ultimii ani, această pasiune o au din ce în ce mai mulți tineri, inclusiv în Banatul Montan.

”Sunt foarte bucuros că începem să avem tot mai mulți membri,  tot mai mulți pasionați, chiar tineri, care participă atât la manifestările noastre din Caraș-Severin, cât și la colegii noștri din țară și din străinătate. Aceasta este o pasiune fără frontiere. Noi avem multe acțiuni în comun cu colegii din Serbia, Ungaria, Macedonia, Slovenia, Croația, la care participăm cu foarte mare drag. La Reșița, ne dorim să reunim toate aceste vehicule istorice într-un muzeu, să nu le mai ținem în diferite garaje, să poată să fie admirate și de alți pasionați de astfel de bijuterii pe 4 roți.

Prima care mă urmează în această pasiune este fiica mea care este nelipsită de la evenimente, participă atât la partea competițională, la raliuri, cât și la partea expozițională. Mergem împreună la cele mai multe dintre manifestări, atunci când și timpul îi permite, pentru că încă este la școală”, a mai spus Andrei Rotaru.

În România, cea mai veche mașină marca Dacia, un autoturism fabricat în anul 1904, este la un colecționar din Constanța și participă la diverse evenimente organizate în țară.

”În România, va exista interes în rândul cetățenilor să ducă mai departe tradiția autoturismelor fabricate în țara noastră, atâta timp cât există pasiune”, a concluzionat Andrei Rotaru, președintele filialei Caraș-Severin a Clubului Retromobil.

Emisiune realizată de Cristina Corocan si Hardy Chwoika

Text site: Cristina Corocan

Sursa foto: Radio Reșița și Andrei Rotaru

Radio România Brașov FM: ”Battle of the Bands”, prima competiție muzicală dedicată trupelor din România

0

„Muzica însuflețește universul, dă aripi minții, zbor imaginației și viață tuturor”. – Platon

Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la prima ediție din 2024 a emisiunii România de Nota 10! Astăzi, vom afla detalii despre o premieră la nivel național. Radio România Brașov FM a organizat, la jumătatea lunii decembrie, o competiție muzicală dedicată exclusiv trupelor. Gala „Battle of the Bands”, Ediția I, s-a desfășurat la Centrul Cultural Reduta din Brașov.

https://www.facebook.com/RadioRomaniaBrasov/videos/1002453654178453

După o preselecție, în finală au intrat 8 trupe, din 6 orașe ale țării. Acestea s-au ”luptat” pentru Marele Trofeu.

Secțiunea rock, pop, dance, jazz i-a avut în prim plan pe cei de la Victoria Band (București), Tonic Fusion (Brașov), Dreamers (Târgoviște), Sound of noise (Brașov), Zinphony Band (Codlea).

Secțiunea folk a fost animată de LaryEmma (Râșnov & Brașov), VocalA (Făgăraș), Glas (Râșnov & Brașov).

Juriul, format din specialiști în domeniul muzical și radio, a avut în vedere mai multe aspecte, precum: interpretarea vocală, interpretarea instrumentală, armonizarea vocal-instrumentală, comunicarea între membrii trupei, dar și show-ul pe care trupele l-au făcut, fiecare band având la dispoziție maxim 12 minute pentru a convinge juriul ca este cel bun.

Din juriu au făcut parte:
CRISTINA BONDOC, juratul care are în palmares cele mai puternice show-uri TV de muzică, fiind și unul dintre jurații emisiunii ”Cântă acum cu mine”. Cu o experiență muzicală de peste 25 de ani, participantă la ”Vocea României”, dar și finalistă în show-ul „Românii au Talent”, brașoveanca, originară din Tulcea, și-a dedicat ultimul deceniu din viață educației muzicale destinate copiilor, tinerilor și chiar adulților pasionați. Astfel, și-a construit, la poalele Tâmpei, propria școală de muzică, Clubul de Arte „Findmusic” Brașov, devenind vocal coach pentru peste 80 de elevi.

DOMINIQUE SIMIONESCU este una dintre cele mai tinere voci ale jazz-ului românesc, dar și director artistic al renumitului Festival Internațional de Muzică Hermannstadtfest de la Sibiu, eveniment premiat anul acesta în cadrul Galei Tineretului din România. „Fata cu florile pe cap” este o apariție unică în peisajul muzicii românești, având deja un deceniu și jumătate de activitate artistică, timp în care a susținut recitaluri alături de cele mai importunate nume din industria muzicală. Recent, sibianca Dominique Simionescu și-a trecut în impresionantul palmares artistic și una dintre distincțiile Galei Premiilor Radar de Media. Este și vocal coach la Palatul Copiilor din Sibiu, iar printre premiile obținute de-a lungul timpului se numără: Marele Trofeul al Festivalului ”George Grigoriu” 2022, Marele Trofeu al Festivalului ”Mamaia Copiilor” 2019 sau Marele Trofeu al Festivalului ”Laura Stoica” 2017.

RUXANDRA STOICA este cunoscută ca fiind una dintre vocile inconfundabile de la Radio România Brașov, un jurnalist cu peste un deceniu de experiență. Însă, de 8 ani este și una dintre vocile Karma Band, una dintre cele mai solicitate și apreciate trupe de cover-uri din Brașov. Este absolventă de studii muzicale în cadrul Școlii de Arte Brașov. Nu puțini sunt cei care o recunosc și de pe sticlă, în 2013 devenind, timp de câțiva ani, membră a echipei de jurnaliști ai unei televiziuni de știri naționale. Acum, cucerește cu vocea sa ascultătorii Radio România Brașov, pe 93,3 ”Frecvența mereu la înălțime”, în cadrul Jurnalului Cultural, dar și în cadrul Radiojurnalelor și Buletinelor informative.

BOGDAN DRAGOMIR, absolvent al Conservatorului “Ciprian Porumbescu” din București, fost director de programe muzicale de radio și de televiziune, fost artist liric și solist al Corului Național de Cameră MADRIGAL, în prezent, realizator de emisiuni și coordonator de programe pentru Radio România Regional, a fost prezent în juriul primei ediții ”Battle of the Bands”, în calitate de Președinte de Juriu. Este una dintre vocile inconfundabile ale Radio România, iar ca artist liric, solist vocal şi instrumentist, în perioada 1977 – 2000, a parcurs, împreună cu formaţiile din care a făcut parte, un repertoriu deosebit de vast și a susținut peste 1.500 de concerte în toată lumea. A fost director artistic al Casei de discuri “Intercont Music”, dar și Tour manager pentru artiști renumiți. Este unul dintre cei mai apreciați jurați din țară, fiind parte a comisiilor de jurizare din cadrul celor mai cunoscute festivaluri de muzică, însă este renumit și pentru exigența și obiectivitatea sistemului său de notare a prestațiilor artistice. Bogdan Dragomir este membru al Uniunii Artiștilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Marele Trofeu al primei ediții a rămas la Brașov, fiind cucerit de trupa Tonic Fusion. Aceștia au fost răsplătiți atât cu Trofeu, medalii și diplome, cât și cu o zi de răsfăț total la un centru de wellness și spa din Brașov. Însă, timp de un an de zile, trupa va trebui să își lanseze o piesă proprie care va fi difuzată în heavy rotation, timp de doua săptămâni la Radio România Brașov FM.

Finaliștii Battle of the Bands s-au luptat și pentru un alt premiu important: Trofeul Publicului. Până pe 10 Decembrie, la miezul nopții, videoclipurile pieselor cu care aceștia au intrat în concurs au putut fi votate pe pagina de Facebook Radio România Brașov, respectând câțiva pași obligatorii. Rezultatul voturilor declarate valide a fost anunțat în Gala de premiere, pe 12 Decembrie, iar cei care au cucerit Trofeul Publicului au fost mezinii competiției, puștii de la Zinphony Band, trupa din orașul Codlea în cadrul căreia cel mai mare membru, solista Petra Cioaca, este în clasa a VII-a. Aceștia au obținut și Premiul I în clasamentul general, dar și un premiu special pentru o apariție în cadrul Festivalului Internațional Hermannstadtfest 2024 de la Sibiu. De asemenea, pentru obținerea Marelui Trofeu, Zinphony Band a fost răsplătită și cu un sejur la Vama Veche în vara anului 2024.

Evenimentul a avut intrarea liberă, iar atmosfera a fost una de poveste. „Battle of the Bands” a fost transmis LIVE video pe pagina de Facebook Radio România Brașov, transmisiunea generând aproximativ 4000 de vizualizări unice și sute de aprecieri și comentarii.

Fiecare trupă a beneficiat de probe de sunet, promovare LIVE la Radio, cu prezența în studio, ședință foto profesionistă și interviu luat la cald, imediat după finalizarea actului artistic.

Un alt premiu special al Festivalului Internațional Hermannstadtfest 2024 din Sibiu a plecat la București, trupa Victoria Band impresionând cu o piesă proprie, „Zbor”. Aceștia au reprezentat capitala în cadrul competiției organizată de Radio România Brașov FM, iar în clasamentul general au ocupat Locul II. Un aspect inedit al trupei a fost faptul ca cel mai tânăr membru are 10 ani, iar cel mai experimentat 33 de ani.

Orașul Târgoviște a fost reprezentată de trupa Dreamers, care au obținut locul III. Aceștia au fost apreciați cu ropote de aplauze.

Tot Locul III l-au ocupat și cei de la Sound of Noise, o altă trupă care a reprezentat excelent Brașovul prin prestația lor muzicală.

Locul 1 la Secțiunea Folk a fost premiat cu două ii în valoare de 1200 lei, iar acesta a fost ocupat de trupa brașoveană GLAS.

La aceeași secțiune, Locul II a fost ocupat de făgărășenii de la VocalA:

Pe locul III, la Secțiunea Folk, s-au clasat mezinele secțiunii, LaryEmma, care au reprezentat atât Brașovul, cât și Râșnovul.

Evenimentul a fost organizat de Radio România Brașov FM, cu sprijinul Radio România Regional și Centrului Cultural Reduta. Toți participanții au primit medalii, diplome, trofee și premii dulci.

Vă dorim un An Nou așa cum îl visați, un an 2024 în care să descoperim și să promovăm România de Nota 10!

CLASAMENTUL FINAL ”BATTLE OF THE BANDS”, EDIȚIA I:

SECȚIUNEA FOLK:
LOCUL I – TRUPA GLAS ( BRAȘOV)
LOCUL II – TRUPA VOCALA ( FĂGĂRAȘ)
LOCUL III – LARRYEMMA (RÂȘNOV & BRAȘOV)

SECȚIUNEA ROCK, POP, JAZZ:

LOCUL I – ZINPHONY BAND (CODLEA)

LOCUL II – VICTORIA BAND (BUCUREȘTI)
LOCUL III – DREAMERS (TÂRGOVIȘTE)
– SOUND OF NOISE (BRAȘOV)

TROFEUL PUBLICULUI – ZINPHONY BAND

MARELE TROFEU – TONIC FUSION (BRAȘOV)

Redactor: BIANCCA BUCĂ

Editare audio: BIANCA BUCĂ & ALINA ANDOR

Editare video: TEODOR SPIRIDON & ALINA ANDOR

Foto: ALIN COHAI

Reporteri: ADINA CHIRVASĂ & THEODORA GHIORGHIU

Radio Iași: Tradiții și obiceiuri de Anul Nou, în Moldova

0

Câteva zile ne mai despart de 2024.

În așteptarea Noului An se cuvine să vorbim despre manifestările tradiționale diverse care marchează această perioadă.

România și-a păstrat obiceiuriledin străbuni, unele moșteniteîncă de pe vremea dacilor. În lume suntem recunoscuți și datorită tradițiilor de peste an și din zilele de sărbătoare, care unesc comunitatea și mențin vie autenticitatea poporului român.

Moldova, zonă a țării cu o bogată istorie a datinilor, ne demonstrează că aceste forme de identitate sunt încă bine păstrate și că există în continuare respectul și dăruirea pentru a le duce mai departe.

Jocurile cu măști zoomorfe – cum sunt Dansul Ursului, al Caprei, Căiuții sau Cerbul – jocurile populare, cu personaje din lumea satului, „babe și moșnegi”, precum și Plugușorul sau Sorcova, au menirea simbolică de a alunga vechiul an și, odată cu el, și spiritele rele, și de a vesti unul nou, prosper, îmbelșugat.

În rural, tradițiile de Anul Nou au loc chiar în ziua de 31 decembrie. Se începe de dimineață, cu o adunare generală în mijlocul satului, și continuă până târziu în noapte, timp în care cetele colindă din casă în casă, iar gazdele le cinstesc cu bucate alese și cu bani.

La oraș, pe de altă parte, aceste tradiții încep să aibă loc încă de pe la jumătatea ultimei luni din an. În aceste zile, la Iași, precum și în celelalte mari orașe din regiunea Moldovei, străzile vuiesc de formații, mascați, alaiuri, cu dobe și fluierături, caredesfășoară, în zonele centrale, îndeosebi,jocurile de Anul Nou.

Însă ce reprezintă manifestările măștilor zoomorfe, care este rolul lor în comunitate și cine le mai practică?

În ediția de astăzi a emisiunii, dedicată sărbătorilor de iarnă, muzeograful Ovidiu Focșa, de la Muzeul de Etnografie din cadrul Complexului Național Moldova Iași, ne explică simbolistica tradițiilor de Anul Nou, care, veți vedea, este foarte complexă. În completarea dialogului nostru atașăm câteva fotografii și filmulețe, pentru a descoperi mai bine sau a retrăi atmosfera din aceste zile.

Și cum urările nu trebuie să lipsească de sărbători, vă doresc un 2024 cu multe aspirații, cu dorințe de a fi mai buni, mai inspirați. Asta pe lângă sănătate, belșug și lumină!

Un An Nou cu pace și împliniri!

Realizator: Letiția Gheorghiu

Montaj: Elvis Gabriel Mihălăchioaei

Photo credit: arhiva personală a realizatoarei, arhiva personală a lui Ovidiu Focșa, Pagina de Facebook ”Urșii de la Comănești Leorda”.

Radio Târgu Mureș: Bucuria colindului autentic adusă de „Tineri pentru tineri”

0

Datina colindatului la români este străveche, iar colindele, prin conținutul lor, arată că ele vin dintr-o istorie adânc românească, cu o trăire autentică.

În cadrul taberelor organizate la Mănăstirea Oașa, situată la poalele Munților Șureanu, numeroși tineri au legat prietenii și au înființat, mai apoi, asociații, în cadrul cărora au aprofundat obiceiul de colindat și obiceiurile țăranului român. Asociațiile de tineri organizează anual concerte, care nu sunt o simplă interpretare de colinde, ci o incursiune în tradiția satului românesc și în credința poporului nostru. Este un exercițiu de sinceritate și de trăire autentică a lui Dumnezeu, esențial în cunoașterea și asumarea identității naționale, despre care ne-au povestit, într-un interviu, coordonatorii organizației „Tineri pentru tineri Mureș”.

Activitățile culturale au o pondere mare în cadrul asociațiilor de tineret, înființate în urma întâlnirilor din cadrul taberelor organizate la Mănăstirea ortodoxă Oașa, situată pe valea râului Sebeș.  Aceste întâlniri a sute de tineri pot fi înțelese mai degrabă cu sufletul decât cu rațiunea, mai degrabă cu trăirea decât cu gândirea. Până acum s-au perindat pe la mănăstire zeci de mii de tineri, iar anual, se organizează treisprezece tabere studențești, orientate pe trei direcții: spiritualitate, tradiție și cultură. La nivel național există, astăzi, zece asociații, fondate în cadrul Mănăstirii Oașa.

În urmă cu șase ani a luat naștere organizația „Tineri pentru tineri”, la Târgu Mureș, alcătuită dintr-un grup de elevi şi studenţi, care au regăsit, în cadrul taberelor, frumuseţea comuniunii în atmosfera culturii tradiţionale, a trăirilor sincere. Maria Enea este membru alumn al asociației „TPT” și se află într-o continuă comunicare cu tinerii, cu energia lor, fiind coordonator al sectorului de organizare și implicare artistică din cadrul asociației.

În taberele de la Mănăstirea Oașa, tinerii au găsit răspunsuri la întrebările lor și au descoperit valorile autentice, ne spune și președintele organizației mureșene, Adela Vodă. Colindele reprezintă o parte importantă a tradițiilor de Crăciun, au origini vechi și sunt transmise din generație în generație, adesea păstrându-se conform tradițiilor specifice din diferite regiuni. Prin participarea la taberele organizate de mănăstirea Oașa și mai apoi prin intermediul asociațiilor create, tinerii au regăsit bucuria colindelor și au fost curioși să afle cum au fost păstrate și interpretate cu respect pentru tradiție, să descopere versurile cu încărcătură emoțională și spirituală puternică și cel mai important, să le transmită, în formă cât mai autentică, mai departe, tinerilor.

Pentru a înțelege mai bine specificul muzical și universul în care au crescut, tinerii Rareș Arsu, membru al „Asociației tinerilor de pe Valea Sebeșului”, Maria Enea și Adela Vodă coordonatoare ale asociației „TPT Mureș”, vorbesc despre tradițiile din ajun de Crăciun, în zonele în care au copilărit. În satul Văleni, din județul Mureș era obiceiul „cântatului la două ferești”, iar în satul Cunța din județul Alba, ceata de feciori, numită „butea” pornea colindatul prin sat, de la casa părintelui. Obiceiul de colindat concurează cu spectaculosul din ziua de astăzi, ajungând să fie transmis mai departe într-o variantă diluată.

Tinerii au început să studieze mai cu atenție însemnătatea profundă a colindului, pe care îl prezintă în spectacole, adresate în mod special tinerilor. Colindul are o dimensiune apostolică, dar și o funcție maritală, aflăm de la Maria Enea, coordonator artistic în cadrul „Tineri pentru tineri Mureș”.

„Nu tradiția are nevoie de noi, cei de azi, ca să existe, ci noi avem nevoie de ea ca să fim vii în continuare!” sunt cuvintele tinerilor din cele zece asociații din România, care, în acest an, în perioada 4-20 decembrie, au pornit cu colindul în întreaga țară. Tinerii au adus în scenă obiceiul tradițional de colindat, așa cum l-au regăsit în memoria și sufletul țăranului român: cu colinde vechi din fondul arhaic, cu urări și strigături de bine, într-un concert de colinde tradiționale numit „Îmbucură-te, om bun!” Fiecare grup de tineri valorifică potențialul local al zonei din care provine, din poveștile adunate de la bunici și părinți, dar și din culgerile de colinde. Culegătorii de folclor, printre care și îndrăgitul profesor și interpret Ioan Bocșa i-au ajutat pe tineri în alcătuirea unui repertoriu curat și fidel obiceiurilor de odinioară.

Activitățile organizației „Tineri pentru tineri Mureș” implică numeroase acțiuni de voluntariat comunitar și responsabilitate socială, donări de sânge, întâlniri cu copii din medii defavorizate, dar și întâlniri de rugăciune. Tinerii studiază, pe tot parcursul anului, nu doar obiceiul de colindat, ci și celelalte obiceiuri ale țăranului român. Imediat după Crăciun, urmează perioada „câșlegilor”, în care se pregătesc nunțile tradiționale, ne-au mărturisit tinerii, Maria, Adela și Rareș, pe care nu i-am lăsat să părăsească sala de concerte a studioului nostru de radio, fără a ne colinda și ura.

Bucuria colindelor aduse de „Tineri pentru tineri Mureș” este suprinsă în fotografii și clipuri video pe pagina pe Facebook, sau pe contul Instagram al asociației, unde tinerii sunt foarte activi. „Ca binele şi frumosul să sporească, vrem ca familia noastră să crească, să ne dăruim unii altora bucuriile, căutările şi certitudinile. Vă aştepăm cu drag să căutăm împreună Esenţa!” este invitația adresată tinerilor, de către tineri.

Realizator: Veronica Ilie

Fotografii din arhiva „TPT Mureș”

Radio Oltenia-Craiova: Soft Hoarders în topul echipelor de robotică

0

Soft Hoarders de la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova, printre cele mai bune echipe de robotică la prestigiosul concurs Maryland Tech Invitational (SUA)

Soft Hoarders este o echipă de robotică înființată în anul 2016, una dintre cele mai active structuri în domeniul tehnic din cadrul Colegiului Național „Frații Buzești” din Craiova. Echipa este formată din 16 elevi, uniți prin pasiunea lor pentru robotică.  În cei șapte ani de activitate, echipa a participat la numeroase competiții naționale și internaționale și a reușit să se remarce, obținând multe premii importante. De asemenea, pe parcursul anilor, rezultatele valoroase le-au adus apariții publice și un renume în  acest domeniu.

Principala competiție la care tinerii participă anual este concursul de robotică FIRST Tech Challenge (FTC). Pe lângă calificările obținute în fiecare an la etapa națională, prin trudă, creativitate și motivație, în anul 2017 au reușit să se califice la etapa mondială, organizată în SUA. Elevii buzeșteni s-au făcut remarcați de-a lungul timpului datorită premiilor importante dobândite în cadrul FTC: Inspire Award I, Control Award First Place, Think Award II etc.

De asemenea, aceștia au obținut locul al doilea la etapa națională din 2021, urcând pe podium și devenind vicecampioni naționali. La cea mai recentă participare la o competiție internațională, Maryland Tech Invitational (MTI), în SUA, echipa Soft Hoarders a ocupat locul opt în clasamentul care a inclus 40 de echipe din întreaga lume.

Concursul FTC reunește tineri pasionați de robotică de pe tot globul, chiar în România fiind înscrise în jur de 200 de echipe participante, cu scopul de a le spori creativitatea și de a răspândi spiritul valorilor STEAM (Science, Technology, Engineering, Art, Math) într-o manieră educativă. În cadrul acestei competiții, tinerii au ca obiectiv principal gândirea și realizarea unor roboți care să funcționeze cât mai eficient, în scopul obținerii unui scor cât mai ridicat. Dar, pe lângă asta, ei au oportunitatea de a schimba păreri, de a cunoaște noi puncte de vedere și de a socializa, ajungând chiar să lege prietenii strânse, fiind uniți de pasiunea pentru acest domeniu fascinant.

Soft Hoarders nu este o echipă ce se implică numai în activitatea competițională, ci și în cea a comunității. În primul rând, elevii de la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova au realizat o „bicicletă prietenoasă cu mediul”, mai exact o bicicletă ce folosește energie solară, în scopul reducerii traficului și a poluării. Acest proiect i-a făcut remarcați de Universitatea Tehnică și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

O realizare importantă a membrilor Soft Hoarders din perioada pandemiei a fost confecționarea unui robot medical specializat în diminuarea contactului dintre pacienții infectați cu SARS-CoV-2 și medici. Nu în ultimul rând, liceenii craioveni au inventat într-un timp foarte scurt proiectul „ViitorStudent” în cadrul EduHack, în vederea de a facilita procesul de admitere la facultate. Cu ajutorul aplicației create de ei, elevii doritori să aplice la o anumită facultate vor avea posibilitatea de a găsi informații utile despre aceasta mai repede, fără a mai fi nevoiți să analizeze site-urile universităților, la care se adaugă multe alte beneficii.

Integrarea roboticii în educație a inaugurat o eră proactivă, reducând diferența dintre învățarea tradițională și tehnologia de ultimă oră. Pe măsură ce elevii se implică în robotică, aceștia nu numai că dobândesc competențe tehnice, dar își dezvoltă și gândirea critică, capacitatea de rezolvare a problemelor și abilitățile de colaborare. Impactul asupra educației se extinde dincolo de sala de clasă, creând o legătură dinamică și eficientă cu comunitatea. Concursurile și atelierele de robotică le oferă tinerilor oportunități de a-și prezența talentele și inovațiile, stimulând un sentiment de realizare și colegialitate. Mai mult, aceste evenimente adună adesea comunitățile locale, încurajând sprijinul și implicarea în inițiativele educaționale. Pe măsură ce robotica devine tot mai răspândită în școli, următoarea generație va fi pregătită pentru un viitor bazat pe tehnologie. Astfel, se poate spune că echipa Soft Hoarders este, pe lângă o echipă ce-și desfășoară activitatea competițională la cel mai înalt nivel, și o echipă ce depune efort în crearea unor roboți utili societății, formând, totodată, o legătură strânsă cu comunitatea.

Membrii echipei Soft Hoarders se implică și în participarea la diverse alte evenimente, cel mai recent desfășurându-se la Muzeul de Artă din Craiova, acolo unde au ținut discursuri reprezentanți ai organizației „Salvați copiii”, ai Inspectoratului Școlar Județean  Dolj și ai Universității din Craiova. Alături de echipele de robotică ale Colegiului Național „Elena Cuza”, Liceului „Traian Vuia” și Colegiului Național Militar „Tudor Vladimirescu”, membrii Soft Hoarders au putut prezenta copiilor curioși ce i-au înconjurat cum operează un robot construit de ei, oferindu-le șansa de a-l controla. Fără îndoială, au reușit să le transmită spiritul competițional și le-au stârnit curiozitatea în ceea ce privește domeniul roboticii.

De asemenea, membrii echipei sunt bucuroși să anunțe cel mai important concurs de robotică ce urmează să fie desfășurat la Craiova în curând. Soft Hoarders și alte două echipe de robotică din țară, și anume Team CSH din Timișoara și CND Robotics Club, alcătuită din Decebal Tech și Dark Energy din Deva, și-au unit forțele și au decis să organizeze o serie de league meet-uri. Cel de la Craiova va avea loc în perioada 16-17 decembrie la Facultatea de Drept, locul unde echipele participante vor avea prilejul de a juca meciuri de calificare, totodată schimbând idei și impresii în legătură cu noul sezon CENTERSTAGE. Este important de menționat faptul că intrarea este liberă, astfel încât oricine este doritor le poate face o vizită pentru a observa cum se desfășoară o competiție de robotică și care este atmosfera din cadrul acesteia.

Membrii echipei Soft Hoarders de la Colegiul Național Frații Buzești din Craiova sunt: Bogdan Văduva, Rebeca Popescu,
Sakr Ahmed Ramy, Luca Lazăr, Mihai Stamatescu, Radu Negricea, Rareș Dafina, Andreea Grecu, Vlad Ciunel, Alexia Bulubașa, Vlad Popescu, Rareș Lambuca, Robert Popescu, Rareș Anghelescu, Luca Vata, Ian Ciobanu.

Realizator: Olguța Rădulescu-Gugilă – Radio România Oltenia-Craiova

Credit foto: Soft Hoarders

Radio Cluj: Elevi de 10 în IT

0

120 liceeni şi studenţi din toată ţara şi-au petrecut şase luni, anul acesta, la dezvoltarea a 20 de idei inedite, cu scopul de a face lumea mai sigură și pentru a crea acces mai ușor la diverse resurse, în cadrul cursurilor şi sesiunilor practice desfășurate la cea de-a IX-a ediţie a Academiei „Descoperă-ţi Pasiunea în IT.

An de an, participanții la cursurile Academiei „Descoperă-ţi pasiunea în IT” din Cluj-Napoca prezintă proiecte tot mai creative, utile, complexe și îndrăznețe. La finalul celei de-a IX-a ediţii de cursuri a academiei, echipele au reușit să implementeze idei noi din domenii diverse ca: agricultura, educația și medicina.

Ei au fost îndrumați să gândească inovativ, să își asume roluri și responsabilități. Sub îndrumarea unor dezvoltatori de soluții cu experiență în IT, participanții, au creat, în final, aplicații viabile și foarte utile în rezolvarea unor nevoi reale precum: recolte mai bogate, confort mărit al şoferilor de TIR, mobilitate mai sigură pentru nevăzători, parcări optimizate, procese mai viabile de reciclare sau refolosire a apei uzate, roboţi-ospătari, dar și antrenamente virtuale de fitness optimizate cu ajutorul Inteligenței Artificiale.

Un ingredient esenţial a fost munca în echipă, care a contribuit nu doar la realizarea proiectelor, ci şi la prezentarea acestora în faţa comisiei de jurizare, pentru că la finalul celor 6 luni de studiu teoretic și practic, a fost și un concurs, între participanți, organizat în luna noiembrie.
Iar câștigătoarea locului I a fost echipa Palmsy, formată din elevi de la licee clujene.

“Aplicaţia AIDo se doreşte a fi un partener de fitness inteligent, un antrenor personal AI avansat, dedicat obiectivelor fiecăruia.

AtruX este produsul esenţial destinat firmelor de transport mărfuri, conectând comunicarea internă şi securitatea.

ConnectWave este o aplicaţie pentru telefon care intermediază conexiunile dintre oamenii cu aceleaşi pasiuni sau interese.

Apoi, Cybersee este o aplicaţie adresată companiilor, pentru optimizarea şedinţelor prin utilizarea tehnologiei VR.

EcoFlush este un sistem care captează, filtrează şi stochează apa utilizată în timpul duşului, pentru a o folosi ulterior în rezervorul toaletei.

GrowWise este un device format din senzori pentru sol, contribuind la economisirea resurselor şi o recoltă mai bogată.

ImproKnow este o aplicaţie destinată elevilor, studenţilor şi părinţilor care îşi caută cel mai potrivit mentor pentru școală.

Palmsy este un dispozitiv dedicat nevăzătorilor, ajută la creșterea nivelului de independență a utilizatorului la orientarea în spațiu şi la citirea textelor care nu sunt afișate în Braille.

ParkBuddy este o soluţie practică care găseşte locuri de parcare sau ajută la închirierea lor, iar ParkFlow ajută la gestionarea parcărilor, cu ajutorul tehnologiei IOT.

Aplicaţia PillKeeper îi ajută pe cei care se confruntă cu dificultăţi în respectarea tratamentului.

RealBooks este o platformă care funcţionează pe acelaşi sistem ca Bookster, doar că este dedicată studenţilor şi elevilor.

reciPET este o soluţie inovatoare care permite oricui să transforme acasă sticlele obişnuite din PET în filament pentru imprimanta 3D.

SchoolHub este o soluţie care le creează elevilor, profesorilor şi părinţilor un mediu mai accesibil de învăţare şi comunicare. Shopyland este o platformă de social commerce care îţi permite să faci cumpărături interactive cu prietenii.

Snapsmart este o aplicaţie AI de educaţie care îi ajută pe elevi să înveţe mai rapid, mai util şi mai creativ.

Strack este aplicaţia care contribuie la siguranţa şi experienţa aventurilor montane.

Utopian Robotics este primul sistem de roboţi-ospătari din România pentru restaurante şi localuri.

Vital Alert conţine un ceas destinat asistentelor cu alerte de la pacienţi, un panou pentru pacienţi prin care aceştia au puterea de a alerta asistentele în timp real despre nevoile lor şi un tablou general care permite asistentelor să monitorizeze starea fiecărei camere aflate în grija lor.

Weathere Innovation doreşte să îmbunătăţească viaţa oamenilor, oferind informaţii în timp real despre tiparele vremii prin gruparea datelor din multiple staţii meteo.” (CONCURENȚI)

Academia dpIT din Cluj-Napoca, este cel mai mare program comunitar de mentorat si educație practică dedicat liceenilor și dezvoltat prin contribuția comună a mediului de business, academic și scolar.

Scopul principal este de a dezvolta creativitatea tinerilor oferindu-le atât o perspectivă asupra carierei în IT, cât și repere de bază în procesul dezvoltării personale, cum ar fi: conștientizarea potențialului personal, familiarizarea cu “munca în echipă”, asumarea de roluri și responsabilități, dezvoltarea abilităților de leader, încurajarea inovației și stimularea spiritului antreprenorial.

Viitorul aparține celor care știu să-și transforme visurile în realitate spune Liliana Ștefan-Cazacu, președintele Asociației “Descoperă-ți pasiunea în IT”, organizatorul programului Academia DpIT.
“Timp de șase luni, elevii au posibilitatea de a explora domeniul tehnologiei prin interacțiune directă cu responsabilități reale și mediul de muncă dintr-o companie ei având acces în firmele de IT partenere, unde, grupați în echipe muncesc efectiv la realizarea unor produse, parcurgând toți pașii necesari dezvoltării unui proiect, învățănd să gândească “out of the box”, fiind încurajați să găsească soluții ca adevărați antreprenori, ajungând astfel să înțeleagă proiectele, nu doar din unghiul tehnic, ci și din perspective manageriale, de marketing sau antreprenoriale, deprinderi utile și transferabile la nivelul oricărei opțiuni de carieră. Participanţii Academiei DpIT ne bucură an de an cu proiecte tot mai creative, utile, complexe şi îndrăzneţe. În ediţia cu numărul 9 a programului am urmărit cum, prin ambiţie şi pasiune, echipele au reuşit să implementeze idei noi din diverse domenii precum educaţia, medicina sau agricultura. Un ingredient esenţial a fost munca în echipă, care a contribuit nu doar la realizarea proiectelor, ci şi la prezentarea acestora în faţa comisiei de jurizare. Rezultatele frumoase ale programului subliniază importanţa educaţiei în stimularea evoluţiei societăţii noastre. Prin susţinerea creativităţii elevilor şi a studenţilor contribuim la dezvoltarea unei mentalităţi antreprenoriale pe termen lung, încurajându-i să iniţieze proiecte inovatoare, concentrate pe rezolvarea unor nevoi reale.”

Programul „Academia DpIT” este organizat de Asociaţia „Descoperă-ţi pasiunea în IT”, a pornit de la Cluj și oferă liceenilor din întreaga țară, posibilitatea interacţiunii directe cu responsabilităţi reale şi mediul de muncă dintr-o companie IT. Programul este susţinut de peste 40 de parteneri atât din mediul de business, cât şi din învăţământul preuniversitar şi academic.

Realizator: Alina Nechita
Foto:Asociația “Descoperă-ți pasiunea în IT”

Radio Timișoara: Fiare din Beci – făurarul vechilor arme

0

Fiecare secol cu meseriile lui. Fierarii veacului trecut, care băteau potcoave sau balamale de porți au cam îmbătrânit, iar cei care erau însărcinați de voievozi cu producția de arme pentru oastea țării sunt pomeniți doar în vechile povești și cronici. Există însă în zilele noastre iubitori ai trecutului care fac reconstituire istorică, atrag public numeros la evenimente tot mai mari de reînviere a vechilor vremuri, iar termenul general pentru cei pasionați de cercetare și reconstituire este „reenactment” – recreere fidelă și păstrare a tradițiilor. Ținutele acestor actori ai trecutului, admirați la festivalurile istorice, sunt create riguros de artizani specializați, obiectele vieții de zi cu zi – la fel, iar armele… au o situație aparte.

Mari producători din India sau China s-au specializat în fabricarea în masă a săbiilor, spadelor, sulițelor pentru reenactment sau cinematografie. Piesele seamănă cu cele autentice, prețul lor e accesibil, însă lipsește ceva. Un adevărat reenactor sau păstrător al tradiției poporului său va dori o spadă forjată de un făurar, bătută cu ciocanul pe nicovală, călită de un fierar și cu aspectul, greutatea, balansul întocmai ca ale celor vechi – e sentimentul care îl face pe păstrătorul tradiției să iubească ceea ce face și îi onorează acest hobby costisitor.

Pas cu pas, an după an, Cosmin Pop a devenit unul din cei mai căutați făurari de săbii și spade istorice din țară. Numele de artist e „Fiare din Beci” încă de când avea forja în beciul unei vechi case de secol XIX, însă acum atelierul unde se nasc „fiarele” este un spațiu luminos din vechiul „triunghi al meșterilor” din Iosefinul Timișoarei. Aici, îl vizitează grupuri de elevi aduși de profesorii școlilor din oraș, întorcându-i, de fapt, vizita. Deseori, Cosmin Pop e invitat în școli pentru prezentări interactive de săbii și spade vechi din colecția proprie, dar și de piese făurite de el, pentru că sunt două colecții distincte sub numele Fiare din Beci. Cu piesele originale, săbii și spade din secolele XVIII, XIX și XX, participă la mari festivaluri de reenactment (reconstituire istorică), prezentându-le și istorisind pe placul numerosului public o lecție inedită de istorie, iar cu piesele făurite de el, pregătește un eveniment inedit – o expoziție de reproduceri gemene ale „armelor care au făurit România”.

„Ce poate înțelege un vizitator care nu e specialist în arme vechi atunci când vede în muzeu o lamă care a supraviețuit două milenii în pământ și care are o etichetă pe care scrie „pumnal dacic”? Desenele care ilustrează cum arătau armele dacilor, o sica, un falx, dau o idee, dar dacă vizitatorul ar vedea și ar putea cumpăni o adevărată armă dacică, un falx de două mâini, care arată și se simte exact ca atunci, cum ar fi?” (Cosmin Pop)

Așa s-a născut ideea, așa a crescut această colecție a săbiilor și spadelor din istoria României care vor fi expuse la Muzeul Național al Banatului (MnaB) în luna decembrie. Cosmin Pop, care a participat cu momente de prezentări interactive la festivaluri și evenimente organizate de MnaB este un apropiat al Muzeului, pentru că e de părere că istoria trebuie cunoscută de cât mai mulți oameni pentru a servi scopului de păstrare a patrimoniului și a tradițiilor.

„Fiare din beci” este un fierar talentat, dar și un om deosebit, cu bun-simț si rabdare, și un foarte bun orator, prezentarile sale interactive la evenimente sunt de un real succes la public. Este o placere sa îl vezi lucrând și modelând oțelul, dar dar și să îl asculti povestind în fața vizitatorilor. În luna decembrie va invitam la o expozitie inedită, la care „Fiare din beci”, Cosmin Pop – prietenul Muzeului Național al Banatului, va prezenta în premieră colecția armelor care au făurit România.” (Claudiu Ilaș, managerul MnaB)

De mai bine de un an, „Fiare din Beci” alege piesă după piesă, se documentează pentru fiecare în parte, de cele mai multe ori o vede și aievea, așa cum este ea sub sticla vitrinei din muzeu, și îi făurește apoi o reproducere, o „soră geamănă”, creată tot în foc, bătută pe nicovală, măsurată și cântărită mereu, până la parametrii exacți. Arme dacice cunoscute după locul descoperirii lor, spade medievale păstrate în muzee din România, săbii care au aparținut marilor personalități, toate s-au adunat pentru colecția armelor care au făurit România – o expoziție inedită prin faptul că vizitatorii vor putea atinge aceste exponate, vor putea cumpăni în mână spada lui Ștefan cel Mare, sabia lui Vladimirescu sau sica de la Corcova și vor ști că nu e o piesă produsă în serie de o fabrică ce laminează platbande din metal, ci e făurită ca unicat, după un alt unicat, de un făurar a cărui răbdare e notorie și a cărui măiestrie e dublată de pasiunea unui reenactor.

Realizator: Sergiu Galiș, Radio România Timișoara

Foto: Sergiu Galiș / Cosmin Pop / Muzeul Național al Banatului