În ediția din această săptămână a emisiunii ”România de nota 10”, vă invităm să cunoașteți povestea minunată a Cazinoului din Constanța, emblema orașului de la malul mării, o clădire de patrimoniu ridicată în stil Art Nouveau și inaugurată cu mare fast chiar de Ziua Marinei, pe 15 august 1910.
Povestitor ne este Cristian Cealera, publicist, istoric, scriitor, ghid și educator muzeal în cadrul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța. De altfel, Cristian Cealera oferă tururi gratuite, încă de la începutul verii, tuturor constănțenilor dar și turiștilor care își doresc să descopere istoria și poveștile de viață ale celor care au trecut pragul cazinoului din Constanța dar și al cazinoului din centrul stațiunii Mamaia.
Tururile ghidate se desfășoară în cadrul programului co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, ”Patrimonul arhitecturii de vilegiatură de la malul mării/ Istoria Cazinoului din Constanța și a Cazinoului din Mamaia”, proiect ce se derulează până în luna noiembrie 2024.
Toate întâlnirile organizate în cadrul acestor tururi s-au bucurat de un succes foarte mare în rândul publicului de vârste diferite, de la copii și adolescenți până la seniori, ne-a mărturisit Cristian Cealera.
Aceasta arată faptul că oamenii sunt dornici să afle istoria locurilor precum și numeroasele legende care s-au țesut, de-a lungul timpului, în jurul clădirilor simbol din vechea cetate Tomis și a bulevardului Elisabeta, împânzit de bijuterii arhitecturale.
Puțini știu, de pildă, că orașul Constanța, comuna urbană după cum era el denumit la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului trecut, a avut, înainte de cazinoul pe care noi îl știm astăzi, alte două cazinouri, locuri preferate și intens frecventate de vilegiaturiștii din toată Dobrogea. Odată însă cu finalizarea podului de la Cernavodă de către inginerul Anghel Saligny, în anul 1895 și cu intensificarea circulației înspre litoral, aceste cazinouri s-au dovedit a fi neîncăpătoare pentru toți cei care doreau să-și petreacă timpul liber așa încât primăria și-a dat acordul să construiască marele cazinou, după ce, în prealalbil, a fost consolidat taluzul din apropiere.
În această lună, suntem de asemenea invitați de către echipa de muzeografi alături de Cristian Cealera pentru a afla povestea celuilalt cazinou spectaculos, de această dată situat în centrul stațiunii Mamaia și inaugurat tot de Ziua Marinei dar ceva mai târziu, în anul 1935. Vom afla cum a evoluat stațiunea Mamaia, de la un simplu cătun până la amenajarea băilor Mamaia și mai apoi, la un loc ce a devenit reședință de vară a familiei regale.
Poveștile frumoase, miturile, faptele istorice, curiozitățile și întrebările publicului fac deliciul acestor întâlniri prietenoase în care descoperim tot ceea ce este important și poate mai puțin cunoscut despre aceste clădiri reprezentative pentru zona litoralului.
Foto credit: Auris Luca, Discover Dobrogea/studio Radio România Constanța/Realizator emisiune: Magda Vâjaică
„Rămân în apă până înot toți cei 130 de km, nu o să dorm, iar mâncarea mi se aruncă pe lac cu un recipient.” – Mihai Badea, înotătorul care luptă pentru proiectul „Casa dintre Brazi”, al Fundației „Copii în Dificultate”
„Casa dintre Brazi” din Zărnești – este proiectată cu scopul de a adăposti copii din familii defavorizate pentru a se bucura de vacanța! Copiii ocrotiți de Fundația „Copii în Dificultate” trec din spital în spital și au nevoie de un spațiu de relaxare adecvat lor, dar incluziv. Mihai Badea vrea să parcurgă înot, continuu, marele Lake Powell, obiectiv pe care nu l-a mai atins decât un singur innotator. Mihai Badea și Valentina Smith, președintele Fundației „Copii în Dificultate”, au venit la București FM pentru a îți spune cum te poți implica și tu în proiect.
Valentina Smith a explicat ce presune proiectul fundației pe care o conduce. „Casa dintre Brazi este o casă de vacanță pe care Fundația Copii în Dificultate ar vrea să o construiască la Zărnești, pentru copiii care nu au parte de vacanță, în mod special copiii cu dizabilități. Focusul nostru timp de 35 de ani a fost susținerea și îngrijirea copiilor cu dizabilități.”
Ideea a pornit odată cu apariția virusului Covid-19. „În anii pandemiei ne-am dat seama că suntem extrem de izolați și că există foarte puține locuri sau chiar deloc care întâmpină nevoile de vacanță pentru copiii cu dizabilități. De aceea am plănuit și am cumpărat în timpul pandemiei acest teren la Zărnești. Ne-am gândit că putem să dăm o rază de speranță.”
La „Casa dintre Brazi” sunt așteptați toți cei mici. „Nu va fi un spital, ci va fi un centru de recreere, un centru de vacanță mai degrabă pentru copii atipici, dar în care sunt așteptați și cei tipici. Vrem să facem un mix, un proiect integrativ în care și copiii cu dizabilități să fie acceptați și să ducă o viață normală.”
„Vrem să avem activități pentru copii pe timpul zilei cu terapeuți ocupaționali prin activități senzoriale, prin jocuri, chiar și prin statul în aer liber.”
Primul obiectiv este pe cale să prindă contur. „Vrem să facem din paleți reciclabili un gard unde să putem să punem flori, să dăm viață plantelor aromatice. Pentru acești copii încercăm cât mai mult să venim cu activități recreative diverse și inedite.”
„Fiecare copil ar trebui să aibă un loc unde să poată să alerge în picioarele goale, să simtă pământul, să miroasă o floare, să poată să meargă la râu și să pună piciorul în apa acestuia.”
Mihai Badea ne-a oferit detalii despre lacul pe care urmează să îl parcurgă de la un capăt la celălalt, un traseu de 130 de km. „Nu știam nimic despre Lake Powell înainte să vină propunerea, dar după recomandarea unui prieten care mi-a propus mai mult sau mai puțin în glumă să îl parcurg, am căutat mai multe despre acest lac și mi-a plăcut ce am aflat despre el.”
„Înaintea mea a mai înotat o singură persoană acolo, Sara Thomas, care din punctul meu de vedere, este cea mai bună înotătoare a lumii, are niște recorduri extraordinare. Îi mulțumesc pe această cale că a pus la dispoziția noastră o documentație foarte bună după ce a parcus lacul. Astfel, a devenit un pic mai ușor pentru că voi avea niște repere când voi intra în acel lac.”
Mihai se pregătește intens pentru a duce la bun sfărșit ceea ce și-a propus. „Ideea este să îți păstrezi ritmul cardiac la normal, un puls jos de la începutul cursei și până la sfârșit. Nu ar trebui depășită viteza 2,5 km/h.”
„Sara pare că este o înotătoare mai bună decât mine pentru că ea a făcut înnot, eu am făcut polo, iar ea a parcurs lacul cu viteza de 2,3 km/h. Mă gândesc că a întâmpinat și tot felul de pericole, spre exemplu, în momentul în care bate vântul se fac niște curenți de suprafață care te îngreunează.”
„Va trebui să mă hidratez foarte, foarte bine. Rămân în apă până înot toți cei 130 de km, nu o să dorm, iar mâncarea mi se aruncă pe lac cu un recipient, au găsit o rățușcă gonflabilă roz.”
Te poți implica în proiect dând SMS la 8844 cu textul ZILE (2 euro) sau cumpărând cel puțin UN METRU DE CURAJ cu 31 de lei pentru Mihai Badea de pe site-urile Ticketstore și bilete.ro.
Hai cu un play la videoclipul de mai sus pentru a fi mai aproape de susținerea unui proiect pentru copiii aflați în dificultate!
În această ediție a emisiunii” România de nota 10” poposim în Banatul Montan la sediul Asociației umanitare”3 Compas”, unde sunt organizate o serie de evenimente și activități caritabile pentru copiii cu nevoi speciale și familii nevoiașe.
Îl vom cunoaște pe Marius Dan Pascariu, inginer constructor, om de afaceri restaurator de monumente, fondatorul Asociației ”3 Compas” din Banat, dar mai presus de orice este un părinte deosebit, își crește singur cei doi băieți, unul cu dizabilități și celălalt pe care l-a adoptat în urmă cu câțiva ani.
”Asociația ”3 Compas” a pornit acum câțiva ani cu o activitate dedicată acelor oameni care au poate mai puțin noroc, oferindu-le posibilitatea să participe în diferite tabere. Ne adresăm persoanelor vulnerabile, cu handicap sau persoanelor care provin din medii defavorizate. În primă fază am încercat să ajutăm persoanele cu handicap, deoarece eu însumi am un adolescent care are astfel de probleme de sănătate. De asemenea am adoptat un copil și știu în ce lume trăiesc aceștia, mediul lor și de aceea am decis să le ofer sprijinul și altora ca și ei”, a spus Marius Dan Pascariu.
” Sunt antreprenor, dețin o firmă de consultanță în construcții, de curând mi s-a încheiat un mandat de membru al comisiei zonale de monumente, sunt specializat în partea de monumente sunt unul dintre puținii specialiști din România autorizat pe restaurări. Am urmat cursurile școli de arte, dar e foarte mult de povestit din acest punct de vedere”, spune despre el, fondatorul Asociației ”3 Compas”.
Denumirea Asociației vine de la un joc de cuvinte: înseamnă un pas spre comunitate! Și suntem trei membri fondatori.
”Având un copil cu dizabilități am ajuns să descopăr această lume, am observat cu ce probleme se confruntă părinții cu astfelde copii speciali, ce probleme financiare și sociale au, de aceea m-am gândit să îi ajut. De asemenea după ce l-am adoptat pe fiul cel mic, am luat contact cu această lume a sufletelor mai puțin norocoase. Au fost la început activități minore, dar pe măsura trecerii anilor am dat amploare acestora și am ajuns la evenimente caritabile, în care am adunat fonduri pentru acești copii și pentru cei proveniți din familii nevoiașe.Zilele trecute am organizat două concerte de muzică jazz susținute de Mike Godoroja & Blue Spirit și Jazz a la Jais, ambele găzduite de Casa ”3 Compas” din localitatea Văliug.”
De-a lungul anilor au fost organizate diferite tabere de vară și iarnă, ateliere de pictură, de muzică, de lectură, astfel încât acești copii să aibă ocazia să trăiască astfel de momente speciale.
La sediul Asociației ”3 Compas” se găsește și prima bibliotecă publică privată din Banatul Montan, care deține peste 5000 de cărți, dicționare și reviste, unele exemplare vechi de peste o sută de ani, toate adunate din donații.De asemenea, la sediul Asociației poate fi vizitată expoziția de ceramică „Corul Inocenților”, realizată de artistul Andrei Pandea. Este vorba de câteva mii de exemplare care se găsesc expuse acolo.
”Andrei Pandea este un bun prieten al nostru și îmi doresc din tot sufletul să-l aduc aici ca să poată să coordoneze ateliere de ceramică pentru copii și adulți, pentru toți cei care vor să modeleze argilă. ”Corul inocenților” are o poveste foarte frumoasă și chiar mă bucur că se află aici, pentru că a fost creată tot în într-un scop umanitar, pentru a ajuta oameniaflați în situații mai puțin fericite.Artistul Andrei Pandea ainiţiat acest proiect cu scopul de a strânge fonduri pentru copiii cu dizabilităţi sau care suferă de boli grave”, a spusMarius Dan Pascariu.
”Dorim să continuăm această poveste frumoasă, în care noi nucreăm evenimente doar ca să strângem bani, ci dorim să oferim adevărate acte de cultură cu artiști recunoscuți și la nivel național și internațional, materiale de creație unice, astfel încât toată lumea să fie fericită și mulțumită”, a concluzionat Marius Dan Pascariu, președintele Asociației umanitare”3 Compas”.
”Dacă poate fi schimbat ceva în lume, acest lucru se poate întâmpla numai prin muzică”, spunea Jimi Hendrix.
Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la o nouă ediție a emisiunii România de Nota 10! Vom avea parte de o nouă călătorie muzicală. Radio România Brașov FM și-a făcut un scop din a promova și a susține tânăra generație de artiști. Astfel, alături de Asociația Domy Music Star din Sibiu, a deschis vara cu ediția a II-a a uneia dintre cele mai așteptate competiții muzicale brașovene, ”Vocea de Radio”.
În urma deciziei comisiei de preselecție, formată din oameni de radio cu studii muzicale a căror voce se aude pe frecvența 93,3 ce bate în inima țării, la poalele Tâmpei, au fost alese 74 de voci extraordinare și 2 grupuri vocale cu alte voci de excepție, artiști cu vârste între 5 și 36 de ani, proveniți din 19 localități, 10 județe (regiuni) și 2 țări, România și Statele Unite ale Americii.
Pe 2 iunie, după mai bine de 8 ore de prestații LIVE desfășurate la Centrul de evenimente Cinema Modern din Brașov, în fața unei săli în permanență plină și a unui juriu format din profesioniști, au fost deciși câștigătorii. Astfel, Marele Trofeu a fost acordat, în acest an, Ex Aequo. Unul a rămas la Brașov datorită prestației aproape fără cusur a Arinei Băneșiu, iar altul a plecat peste ocean, tocmai în Chicago, la Justin Anton, care a cântat LIVE chiar din Statele Unite ale Americii.
Haideți să îi descoperim împreună pe acești doi tineri absolut fantastici!
Elevă a Școlii de Arte și Meserii „Tiberiu Brediceanu Brașov” și membră a trupei „Fresh Artists Team”, Arina Băneșiu este în lumina reflectoarele de la o vârstă fragedă. Acum are 14 ani și studiază muzica alături de profesoara sa de canto, Lorena Lalu.
„Am pășit în lumea muzicii încă de mică, la îndrumarea părinților mei, iar după ce am simțit pentru prima dată emoția și împlinirea, urcând pe scenă, mi-am dat seama că eu așa îmi doresc să continui. Scena și muzica sunt două elemente din viața mea care mă fac, cu adevărat, fericită. În viitor mi-aș dori să ajung cu pasiunea pentru muzică la un nivel la care să fiu o inspirație pentru publicul meu. Scena, cu toată magia ei, pentru mine, reprezintă locul unde mă pot exprima liber”, ne-a mărturisit Arina.
Pe scena ”Vocea de Radio 2”, Arina a prezentat un fragment de musical, reușind să smulgă ropote de aplauze, dar și cele mai mari note din competiție, fiind desemnată, astfel, câștigătoarea Marelui Trofeu.
„Sunt foarte bucuroasă, încă sunt sub stare de șoc că s-a luat decizia asta. Eu mi-am dorit mereu să fiu câștigătoare în concursuri. Vreau să mulțumesc părinților mei, juriului, tuturor oamenilor care îmi sunt alături și, nu ultimul rând, vreau să-i mulțumesc profesoarei mele”, ne-a spus, la final, brașoveanca extrem de emoționată.
Cel de-al doilea Mare Trofeu a plecat peste mări și țări, tocmai în America, la Justin Anton, în vârstă de 19 ani. Acesta este născut și crescut acolo din părinți români originari din Satu Mare.
A început să cânte încă de când avea 4 ani, cam tot ce auzea pe la radio, însă pandemia a fost momentul în care a decis că vrea să facă mai mult. Astfel, a început să studieze canto alături de Nicoleta Roman, unul dintre antrenorii vocali români cei mai titrați de peste ocean, cu un palamers bogat și mulți tineri artiști descoperiți și promovați.
Justin are deja la activ câteva spectacole susținute în Chicago, dar și Trofeul categoriei de vârstă la Festivalul ”Glasul Valahiei” Târgoviște 2024, primul festival din România la care a participat. Însă, cu siguranță, cel mai memorabil moment a fost atunci când a avut ocazia să cânte alături de unul dintre cei mai cunoscuți producători muzicali, compozitori și orchestratori americani, David Foster. Acesta are în palmares 16 premii Grammy și 47 de nominalizări, iar printre marii artiști cu care a colaborat se numără: Michael Jackson, Rod Stewart, Dolly Parton, Alice Cooper, Olivia Newton-John, Celine Dion, Michael Bolton, Barbara Streisand, Mariah Carey sau Aretha Franklin.
Deși și-ar fi dorit să fie prezent fizic în timpul competiției muzicale de la Brașov, distanța prea mare uneori poate fi un impediment insurmontabil, astfel că a reușit să impresioneze juriul, în direct, audio și video din Chicago prin intermediul unei proiecții de cinema.
Însă surpriza a venit în luna iulie când a venit personal, însoțit de profesoara sa de canto, Nicoleta Roman, în studioul Radio România Brașov FM pentru a-și ridica trofeul și a-și spune povestea.
”Mă simt minunat când vin în România. Este ca a doua casă pentru mine. Mare parte a familiei mele este aici. Oamenii sunt minunați, mâncarea este grozavă. Toată lumea se salută cu toată lumea. Toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Cât despre experiența pe care am avut-o alături de David Foster, a trebuit să mergem cu mașina până în Wisconsin pentru a lua parte la unul dintre concertele lui. Am avut și noroc pentru că atunci când a întrebat cine ar vrea să cânte, eu am ridicat mâna. Am și uitat să îi spun în ce gamă pot cânta așa că nu știu cât de bine a ieșit, dar măcar am încercat”, ne-a povestit, printre altele, Justin, care tocmai revenise din Malta unde a avut o colaborare muzicală cu Haley Azzopardi, participantă la Eurovision.
Pe lângă cei doi câștigători ai Marelui Trofeu, ”Vocea de Radio 2” a scris poveștile a încă 72 de voci extraordinare. De la cei mai mici participanți și până la cei mai mari, povestea fiecăruia a fost relatată în secțiunea dedicată competiției muzicale de pe site-ul Radio România Brașov FM.
Pentru unii, muzica a venit ca o salvare, la propriu, pentru alții este un vis împlinit sau o năzuință pentru viitor ori clipa pe care o trăiesc la intensitate maximă.
Trofeul publicului, stabilit în urma voturilor acordate în mediul online pe toate canalele radio-ului brașovean, a fost adjudecat de Sabrina Raisa Toth, din Onești, iar Premiul special de promovare radio i-a fost acordat craioveanului Erik Palfi. Revelația competiției muzicale a fost grupul vocal ”Fresh Artists Team”, câștigătorii secțiunii dedicate lor, cei care au oferit un moment acapella de neuitat.
Din juriul competiției muzicale au făcut parte: interpreta de jazz și îndrumător vocal, sibianca Dominique Simionescu, artista de folk și manager al Centrului Cutural Bușteni, Corina Nica, dar și managerul Radio România Brașov FM, Răzvan Țirea.
Dominique Simionescu
Corina Nica
Răzvan Țirea
Juriul ”Vocea de Radio 2”
”Sunt foarte bucuroasă să mă aflu la Brașov. Încă din copilărie îmi doream să fiu jurat. Este un concurs foarte bun. Am și eu un festival și știu cât este de greu să organizezi astfel de competiții muzicale. Concurenții au fost foarte buni, însă la fel ca la orice concurs, a trebuit să îi deparatajăm într-un fel sau altul”, a declarat Dominique Simionescu.
”Voci deosebite, copiii au fost foarte bine pregătiți, atmosfera a fost grozavă. Participanții au avut foarte mulți susținători, ceea ce este foarte bine. Îi felicit pe toți, indiferent de premiul câștigat. Se vede că s-a muncit foarte mult”, ne-a spus și Corina Nica.
Ozana Barabancea / ”Vocea de Radio 2”
Președintele juriului a fost artistul liric al Operei Naționale Române și jurat al renumitei emisiuni ”Te cunosc de undeva”, iconfundabila Ozana Barabancea.
”Mulțumesc pentru invitație! Îmi era dor să ajung la Brașov. Consider că a fost o provocare pentru mine competiția muzicală <<Vocea de Radio>> pentru că o voce, indiferent că este de radio sau de scenă, trebuie, în primul rând, să aibă o dicție impecabilă, un luciu specific, o fluență în vorbire și un talent oratoric, dar și vocabular vast. Este dificil de ales într-o astfel de competiție și din cauza diferenței de vârstă dintre participanți. Trebuie să luăm cele mai bune decizii”, ne-a menționat, printre altele, Ozana Barabancea.
La final, concurenții au oferit cel mai frumos spectacol pentru un organizator, diplomele și trofeele au fost doar o amintire a participării la ”Vocea de Radio”, iar ei au lăsat muzica și fairplay-ul să vorbească. Aceasta este România de Nota 10, România tinerelor generații care oferă lecții de prietenie, corectitudine, trăire și visuri realizate prin muncă.
„Ne dorim să devină o competiție de tradiție. Deja am crescut ca număr de participanți și am ieșit din studio, am venit într-o sală superbă. Mulțumim celor de la Apollonia. A fost un spectacol reușit. Cred că lucrul acesta ne obligă și sunt convins că ediția viitoare va fi una și mai spectaculoasă”, a punctat Răzvan Țirea, manager Radio România Brașov FM.
A scos mii de persoane cu dizabilităţi pe lac sau pe pârtie; a scris un ghid despre cum să adaptezi o cameră de hotel cu numai 700 de lei pentru turiştii în scaun rulant; iar în vara aceasta se pregăteşte să accesibilizeze litoralul. La România de nota 10 îl cunoaştem pe Ionuţ Stancovici, fondatorul Caiac SMile, o asociaţie care promovează turismul adaptat şi sporturile de sezon în rândul persoanelor cu dizabilităţi.
V-ați gândit vreodată cum ar fi ca inima noastră să bată pentru mai mult timp decât este „programat”? Să avem ani de viață în plus? Cu acest lucru incredibil uimesc lumea un grup de tineri cercetători muncitori și pasionați, de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, care dezvoltă prototipul unei inimi artificiale, menite să funcționeze, fără întrerupere, 100 de ani.
Ambiția lor dă roade pe zi ce trece, dispozitivul la care lucrează temeinic fiind catalogat, la ora actuală, cel mai avansat din lume.
Echipa MAVIS Artificial Heart, din care fac parte aproximativ 30 de studenți de la Facultatea de Bioinginerie Medicală și de la Facultatea de Medicină Generală din cadrul UMF Iași, s-a calificat pentru al doilea an consecutiv în finala Competiției „Heart Hackathon”, prima competiție studențească mondială pentru realizarea unei inimi artificiale, care va avea loc, în noiembrie, în Japonia. Anul trecut, în cadrul aceluiași concurs, desfășurat în Dallas, Texas, Statele Unite ale Americii, echipa a primit Premiul pentru cea mai avasată inimă artificială.
A fost o bucurie întâlnirea în studioul Radio Iași cu doi dintre studenții cercetători, reprezentanții echipei MAVIS, Ana Bunduc și Otilia Pintilii, și coordonatorul lor, drd. Alexandru Pleșoianu, care au oferit detalii despre această invenție uimitoare – mecanismul de funcționare, impactul pe care îl va avea în lumea medicală și cam în cât timp vor putea beneficia pacienții de ea.
Ce o face diferită de celelalte inimi artificiale, la ce elemente lucrează în prezent inventatorii și cu ce noutăți vor veni în următoarea competiție internațională sunt alte puncte ale discuției.
Afecțiunile cardiace reprezintă una dintre principalele cauze de deces în România dar și la nivel mondial.
„În lume există, în acest moment, peste 64 de milioane de pacienți cu boli cardiovasculare”, spune inițiatorul proiectului inimii artificiale, Alexandru Pleșoianu, doctor în inginerie cardiovasculară, care, timp de opt ani, a studiat aceste tipuri de dispozitive ce pot salva vieți: „Transplanturile de inmă sunt foarte rare, în jur de zece astfel de intervenții au loc anual, în țara noastră”, foarte puțin comparativ cu numărul celor care prezintă această patologie. Tocmai de aceea este extrem de necesar un astfel de aparat modern, care poate oferi o continuare a vieții în condiții sigure.
Unele momente-cheie din viața sa, faptul că a fost de mic înconjurat de medici și preocuparea de a face bine în mod concret l-au ajutat să găsească mai ușor modalitatea prin care să contribuie la îmbunătățirea sănătății celor din jur.
La rândul lor, Ana și Otilia își doresc un viitor strălucit în domeniul medical, iar firile lor ambițioase, perfecționiste și foarte, foarte muncitoare le conturează și mai mult direcția.
Veți afla, totodată, din interviu, și unde cred cei trei invitați că va duce progresul medicinei.
Vara aceasta se anunță una aglomerată pentru echipa MAVIS Artificial Heart, în laboratorul Centrului pentru Inovare și Cercetare MAVIS (Managementul Vârstnicului și Îmbătrânirii Sănătoase) din cadrul UMF Iași, care va trebui să pună la punct toate detaliile dispozitivului inovator pe care îl duc, peste câteva luni, în Japonia.
Le ținem pumnii strâns, îi așteptăm acasă învingători și cu și mai mulți pași și parteneriate prin care să fie dus la bun sfârșit proiectul inimii artificiale.
Ca o notă finală, consemnăm și alte distincții importante ale proiectului inimii artificiale, obținute, de această dată, în România:
– „Inovaţia medicală a anului”, la Romanian HealthCare Awards;
– „Premiu de excelenţă”, în cadrul Galei Cercetării Româneşti;
– Locul I la Concursul „Game of Science – România”, dar şi în străinătate: yESAO Exchange Award 2024 şi IQVIA – „Leadership in healthcare”.
Realizator: Letiția Gheorghiu
Editare video: Bogdan Zlei
Foto: MAVIS Artificial Heart, Doru Hobjila, UMF Iași
Ciupercile stau la baza vieții și încă nu putem cuprinde științific importanța lor în mediul înconjurător, în special pentru arborii din păduri și implicit pentru noi oamenii. Cu atât mai puțin pentru efectele benefice pe care le au când ne bucurăm de gustul lor.
Acestea se pot folosi nu doar în tocănițe sau in sarmale, ci și în dulcețuri sau în înghețate. Ba mai mult, pot fi puse la treabă pentru a ne ajuta sistemul digestiv și imunitar.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Ioan Costa, naturalist, cercetător și antreprenor, meșterește cu o pasiune rară, în laboratorul său multifuncțional din Sovata felurite produse bazate pe capacitățile mai puțin cunoscute ale unor tipuri de ciuperci. Fascinat de acestea, fondatorul Asociației Conservation Funghi, fin observator al perfecțiunii și fragilitatății naturii, este autor al unei cărți despre ciupercile comestibile si necomestibile din România, dar și mare pasionat de gătit feluri aparte de bucate. Ioan îți poate povesti zile și nopți despre știința ciupercilor și despre gătitul cu ciuperci la modul cel mai uimitor.
Însă acum are o îndeletnicire aparte, din câte se știe, unică în țară și poate și-n lume. Cultivă koji, o ciupercă a orezului, Aspergillus oryzae, pentru a fi la îndemâna oricui dorește să o folosească în bucatele din carne, transformând o aparentă amiază într-o hrană funcțională, sprijinind sănătatea.
Însă aceste preparate nu dau doar gust deosebit bucatelor, ci oferă o mână de ajutor zdravănă sistemului imunitar prin restabilirea echilibrului biomului din intestine. O lume interesantă din corpul nostru, odinioară banală, acum știindu-se că e responsabilă în mod direct chiar și de starea psihică.
Aspergillus oryzae contribuie pozitiv la microflora intestinală, servind ca substrat favorabil pentru creșterea numărului de bacterii benefice, cum ar fi diferite specii de lactobacili, care la rândul lor pot antagoniza bacteriile dăunătoare precum E. coli și Salmonella.
Asociaţia Română de Nutriţie şi Dietetică a început o colaborare cu producătorul din Sovata, în acest sens, în vederea folosirii de către pacienți a produselor ce conțin koji.
Koji poate aduce o tentă gustoasă și sănătoasă cărnurilor frăgezite si enzimate, brânzeturilor, dar și altor feluri de mâncare pe care le gătim în mod obișnuit, ușurând drastic digestia și ameliorând intoleranțele alimentare la lactoză sau la gluten.
Gustul umami, al cincilea gust descris de japonezi, sau gustul zeilor impresionează prin înălțimea savorii, datorită glutamatului prezent in mod natural în unele alimente.
Bucatele gătite din ingredientele naturale românești, spune Ioan Costa, au în plus un element foarte important ce ne conduce către bucuria degustării. Animalele crescute pe pășunile noastre, se hrănesc cu zeci si sute de plante, ierburi și diverse flori, având un conținut al laptelui si cărnii net superior celor crescute în ferme cu agricultură extensivă.
Lumea ciupercilor rămâne deocamdată pentru oameni un univers misterios și fascinant, abia întrezărit de cercetători și oricât am fi de pasionați de a citi despre ele, de culegerea sau prepararea lor, mereu vom afla lucruri uimitoare despre tărâmul fantastic ce se așterne tăcut la picioarele noastre.
Poposim în inima țării să descoperim împreună frumusețea și liniștea unui loc binecuvântat de Dumnezeu. Este vorba despre Jacu Românesc, un sat situat în mijlocul Câmpiei Transilvane, în centrul judeţului Mureş. Pare un tărâm din basmele în care timpul s-a oprit în loc, casele au încremenit fiind părăsite în principal ca urmare a prigoanei comuniste, singurul reper sufletesc pentru cele câteva familii rămase fiind Mănăstirea cu Biserica al cărei hram este Sfântul Ierarh Nicolae. Este locul care cheamă la rugăciune neîncetată.
Vă invit să ne bucurăm împreună de gândurile împărtășite nouă, cu smerenie, de părintele Calinic.
Mănăstirea Jacu Românesc a fost înființată în 1994, la inițiativa părintelui profesor Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, pe locul fostei biserici a satului, ajunsă în ruină. Biserica mănăstirii, datată în 1868, a fost ridicată în stil moldovenesc, amintind de biserica Mănăstirii Putna datorită contrafortului în care se află clopotniţa. Mănăstirea Jacu Românesc cuprinde biserica satului, fosta casă parohială, şcoala, precum şi o casă donată. Sfinţirea bisericii a avut loc în anul 2009.
Mănăstirea Jacu a fost proiectul de suflet al Părintelui Profesor Ilie Moldovan care a susţinut cu tărie că neamul este o realitate a vieţii veşnice, organizând timp de câțiva ani la Mănăstirea Jacu o universitate de vară cu scop recuperator de identitate etnică și religioasă.
Dragostea absolută pentru români l-a făcut să fie un model în acţiunea de “înfrăţire a versanţilor”, convins fiind că munţii sunt paradisul neamului nostru.
Părintele profesor universitar Ilie Moldovan, unul dintre cei mai străluciți teologi români din generația care urmează marelui Dumitru Stăniloae, în buna tradiţie a marilor înaintaşi – de la mitropolitul Andrei Şaguna la academicianul George Popa-Lisseanu şi savantul Nicolae Iorga, a fost un demn susţinător şi apărător al românilor din această parte a ţării, în relaţiile lor cu ierarhia bisericească, unităţi de cult din celelalte zone ale ţării, mediul universitar şi academic, tinerii săi discipoli, cu mass-media şi cu marea masă a credincioşilor din întreaga ţară, pe unde a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu.
Principala sa contribuţie a constituit-o dezvoltarea unei etno-teologii încadrate liturgic şi euharistic, având în centru înţelegerea vieţii personale şi a vieţii neamului ca daruri ale lui Dumnezeu.
“… Jacul Românesc a fost tot timpul proiectul lui de suflet. Era pentru el locul în care era ca acasă, paradisul etnic românesc, aşa îl numea”, spune Părintele Antim David, adus de părintele Ilie Moldovan la Mănăstirea Jacu Românesc, în 1997.
Părintele Antim David, actual preot la Schitu Măgureanu din București, a slujit la Jacu din mai 1997 până în 2002. El spune despre Jacu: “Într-un astfel de loc descoperi cu adevărat ce înseamnă Dumnezeu. Mă trezeam în fiecare zi cu aceeaşi privelişte în faţa ochilor, ca un colţ de rai, iar noaptea, stăteam ore în şir să ascult corurile păsărilor. Erau atât de frumoase, încât mi-am înregistrat la vremea aceea şi câteva casete cu ele. Atunci, am înţeles eu ce este liturghia cosmică de care vorbeşte Sfântul Maxim Mărturisitorul, nu din cărţile din facultate, ci ascultând cum natura întreagă îi slujeşte lui Dumnezeu, fiecare fiinţă în parte, iar omul e cea mai leneşă dintre ele. După ce ascultam liturghia păsărelelor, mă simţeam un purice când intram în biserică şi o începeam pe a mea. Eu dădeam binecuvântarea la ora şapte, iar ele slujeau deja de câteva ceasuri. Am iubit mult locul acela şi să ştiţi că, de atunci, în fiecare dimineaţă când mă trezesc, am în minte cântecul păsărelelor de la Jacul Românesc. Am fost pus de Dumnezeu să îngrijesc grădina raiului. Şi când mi-e greu, închid ochii şi mă gândesc că sunt acolo sau la Tarcău.”
În anul 2011, o parte din obştea Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Ţeţ, având ca duhovnic pe Părintele Gheorghe Boboia, s-a mutat la Jacul Românesc, până în mai 2024.
De curând, în 9 mai 2024, zi în care Biserica Ortodoxă sărbătorește Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu au fost aduși de la Mănăstirea Rimetea din jud. Alba, parintele duhovnic Calinic și maica stareță Teofana, împreună cu alte doua maici, pentru a păstra aprinsă candela credinţei şi pentru a continua slujirea monahală la Mănăstirea Jacu.
Părintele Calinic a intrat, în 2010 – încă din facultate, ca frate de mănăstire, a fost călugărit în 2011, hirotonit ierodiacon în 2012 și ieromonah în 2013, iar din 2016 a fost hirotesit duhovnic de ÎPS Irineu arhiepiscopul Alba Iuliei, iar în data de 17.04.2024 a fost hirotesit protosinghel.
Părintele Calinic slujește zilnic Sfânta Liturghie, în prezent în Mănăstirea Jacu unde prescura, folosită la Sfânta Împărtășanie și pentru anaforă, se face manual.
“Sfânta Împărtășanie ajuta la îndumnezeirea noastră. Astfel, devenim tot mai mulți fii ai Tatălui dupa har și frați între noi, în Hristos. Sfânta Liturghie și Euharistie întrețin, în gradul cel mai înalt unitatea Bisericii” – Părintele Stăniloaie
Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre momentul prefacerii pâinii și vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului că „acum stau și îngerii împrejurul preotului și toată ceata puterilor cerești se împreună în cântări și toate locurile împrejurul altarului se umplu de fețe îngerești”, arătând prin aceasta importanța deosebită a acestuia. Este momentul cel mai important al Sfintei Liturghii – inima Sfintei Liturghii, de aceea se cere de la cei care participă la slujbă să fie cu mare luare aminte, să se roage în tăcere și să conștientizeze că, atunci când se coboară Duhul Sfant peste pâine și vin și se prefac în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și sufeletele lor se sfințesc și se umplu de acest Har.
În timpul Sfintei Liturghii se fac rugăciuni pentru toată România: “…Pentru sfânt locașul acesta, țara aceasta, pentru țara noastră România, pentru toate orașele și satele și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domului să ne rugăm.”
Așa cum inima este organul vital al organismului, așa si Mănăstirea Jacu Românesc dăruiește pulsul adevăratei credințe, hrana sufletului, apa vieții, rugăciune, rugăciune, rugăciune… Aici, ne-a întâmpinat cu zâmbet cald și inimă deschisă, Maica Stareță.
Maica Teofana este în mănăstire din 01.03.1998 și, stareță fiind, este numită stavroforă din 08.11.2020.
Hramul Mănăstirii Jacu Românesc este Sfântul Ierarh Nicolae și, în prezent, aici în INIMA României, părintele Calinic slujește zilnic Sfânta Liturghie care este INIMA credinței ortodoxe.
Cronicile spun că, în 1959 în timpul bătăliei de la Calugareni, Mihai Viteazul a purtat moaștele Sf. Nicolae, în dreptul INIMII. De aceea, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, “odorul de neprețuit al marelui voievod martir Mihai Viteazu” a fost dăruit bisericii exact în anul 1600, când, pentru prima dată de la cucerirea Daciei, cele trei provincii Românesti, Moldova, Valahia și Transilvania au fost unite sub sceptrul marelui voievod. În prezent, moaștele Sfântului Ierarh Nicolae se află la Biserica Sf. Gheorghe –Nou – ultima ctitorie a Sf. Constantin Brâncoveanu, de la kilometrul zero al Capitalei.
Dialogul cu părintele Calinic și Maica Stareță Teofana a fost ca un balsam pentru suflet. Ne-au povestit despre acest sat, cândva înfloritor, care a început să se pustiască odată cu colectivizarea, iar de la cei care au mai rămas au aflat multe mărturii printre care și aceea că, în perioadele în care nici în lăcașul Domnului nu era preot, localnicii veneau la zidul bisericii, ziceau o rugăciune și se duceau acasă. Și rugăciunile lor au fost ascultate.
Caravana Shakespeare a Naționalului craiovean –30 de spectacole în 30 de orașe, cu 3 actori, în doar 35 de zile
Caravana Shakespeare, organizată de Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, reprezintă una dintre cele mai ambițioase și mai inovatoare inițiative culturale din țara noastră. Acest proiect și-a propus să aducă opera lui William Shakespeare în fața unui public cât mai divers și să promoveze arta teatrală și în zonele mai puțin familiarizate cu textele marelui dramaturg născut la Stratford-upon-Avon.
Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la prima ediție a Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova, tinerii actori Lucian Vlăsceanu, Adrian Tudor și Alexandru Gabriel Boboruță au pornit la drum, din curtea Radio România Oltenia-Craiova, pe 25 martie 2024, într-o odisee culturală prin intermediul căreia au împărtășit, au „propovăduit” cuvântul Marelui Will în 29 de orașe din țară și unul din Bulgaria, Vidin. Cei trei artiști-pelerini au reușit performanța ca, pe parcursul a cinci săptămâni, să prezinte publicului din toate colțurile țării și de la sud de Dunăre „Operele complete ale lui Shakespeare” în nici o oră, un captivant spectacol outdoor la care accesul a fost liber.
Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova are o lungă tradiție în a pune în scenă piesele lui William Shakespeare, bucurându-se de recunoaștere internațională pentru calitatea producțiilor sale. Ideea Caravanei Shakespeare a apărut din dorința de a extinde accesul la aceste spectacole deosebite și în afara sălilor de teatru convenționale. Proiectul a fost inițiat cu scopul de a răspândi arta teatrală și de a crea o legătură mai strânsă între teatru și comunitățile locale, după cum i-au declarat Lucian Vlăsceanu, Adrian Tudor și Alexandru Gabriel Boboruță lui Davian Vlad, de la Radio România Oltenia-Craiova.
Așadar, în anul de grație 2024, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la înființarea Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova, s-a planificat o amplă călătorie, mai exact parcurgerea întregii țări cu scopul de a se juca 30 de spectacole pentru a promova atât operele lui Shakespeare, cât și ediția aniversară a prestigiosului festival. Iar cea mai rapidă variantă a fost transformarea unei dubițe într-o scenă mobilă, vehicul care s-a pus în mișcare pe Bulevardul Știrbei Vodă, în curtea postului public regional de radio din capitala Olteniei.
Nu a mai fost nevoie decât de un reputat regizor, Alexandru Boureanu, managerul Naționalului craiovean, care de altfel a ales si textul, ”Operele complete ale lui William Shakespeare”, iar în conceperea spectacolului s-a implicat imediat și actorul Marian Politic, au fost găsiți cei trei tineri temerari care să cutreiere țara pentru a împartăși cuvântul lui William Shakespeare și cineva care să aducă la propriu culoare pe scenă, scenografa Adelina Galiceanu. Traducerea și adaptarea textelor sunt semnate de Petre Bokor. Un spectacol plin de energie, muzică și amuzament, unde cei trei apostoli ai Thaliei au reușit să interpreteze personaje, masculine sau feminine, din toate operele lui Shakespeare, și asta într-o reprezentație de aproximativ o oră. Un real succes, atât pentru cei trei actori, cât și pentru Festivalul Shakespeare și Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova.
Adrian Tudor, Alexandru Gabriel Boboruță și Lucian Vlăsceanu sunt proaspeți absolvenți ai Facultății de Litere a Universității din Craiova, specializarea Actorie. Plini de entuziasm și de energie, ceilalți doi s-au lăsat orbește în mâinile lui Lucian Vlăsceanu care, pe langă rolul de actor, s-a ocupat aproape în întregime de toate aspectele organizatorice ale acestui turneu. Putem să spunem că au avut parte de un tur de forță cei trei actori, ei fiind, pe rând, șoferi, sunetiști, luminiști, mașiniști, regizori de platou etc. Prin eforturi considerabile, Adrian, Lucian și Alexandru (Bobo) au reușit să ducă la bun sfârșit 29 dintre cele 30 de spectacole planificate, unul dintre ele fiind anulat, din păcate, din cauza vremii nefavorabile.
Caravana Shakespeare a plecat luni, 25 martie 2024, de la Radio România Oltenia-Craiova, și s-a oprit prima dată la Drobeta-Turnu Severin, apoi la Târgu-Jiu (26.03), Deva (27.03), Timișoara (28.03), Arad (30.03), Oradea (31.03), Satu Mare (1.04), Baia Mare (2.04), Cluj-Napoca (4.04), Târgu Mureș (5.04), Piatra Neamț (6.04), Suceava (7.04), Botoșani (9.04), Iași (10.04), Bacău (11.04), Focșani (12.04), Galați (14.04), Tulcea (15.04), Constanța (16.04), București (17.04), Buzău (19.04), Ploiești (20.04), Brașov (21.04), Pitești (22.04), Râmnicu Vâlcea (24.04), Slatina (25.04), Caracal (26.04), Corabia (27.04), Calafat (29.04) și Vidin (30.04).
Adrian Tudor: „Am 23 de ani, în prezent sunt actor independent, pasionat de teatru, desen și muzică. Născut în Craiova, m-am apucat de teatru în urmă cu patru ani și nu m-am mai dezlipit de el de atunci, am fost captivat întru totul de această lume minunată”.
Alexandru Gabriel Boboruță: „Sunt absolvent al Departamentului de Arte din cadrul Universității din Craiova. Îmi place să aprofundez arta și, din când în când, mai cochetez și cu muzica. Ca obiectiv principal, sper ca undeva în viitor să pot profesa ca regizor de film”.
Lucian Vlăsceanu: „La doar 27 de ani, am schimbat patru orașe până să ajung la Craiova. Am crescut la Brezoi (jud. Vâlcea), urmând un liceu în Râmnicu Valcea și, ca tot absolventul de liceu din zona respectivă, am luat drumul Sibiului, unde am abolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Cu speranță în suflet, m-am mutat la București, student și acolo, la master în producție de televiziune. În timpul liber, am cochetat cu improvizația. Undeva în mine mereu a fost dorința asta de a fi actor, mereu am fost atras de arte în general, dar cred că îmi era prea frică să o fac. Urmând cursurile de improvizație de la Centrul Recul, am descoperit această latură a mea, și uite-mă acum, după cei doi ani de master din București, terminând încă o facultate, cea de actorie de data asta, și fiind student mai departe la master în actorie la Departamentul Arte și Media al Facultății de Litere din cadrul Universității din Craiova. Și făcând ceea ce îmi place cu adevărat”.
Realizator: Davian Vlad (Radio România Oltenia-Craiova)
Credit foto: Lucian Vlăsceanu, Adrian Tudor, Alexandru Gabriel Boboruță
Tema accestei ediții este inspirată de pictura unui foarte apreciat artist – Ammar Alnahhas – absolvent al Facultății de Arte Plastice a Universității din Damasc, Siria.
La scurt timp după încheierea studiilor (2001), Ammar s-a stabilit în România, în 2006, iar 13 ani mai târziu, a obținut cetățenia română. Este membru în mai multe organizații profesionale, dintre care Asociația de Arte Plastice din Siria (încă din anul2003) și Uniunea Artiștilor Plastici din România (din 2021).
De-a lungul ultimilor ani, lucrările artistului au fost incluse în numeroase expoziții de grup și expoziții personale, atât în țară, cât și peste hotare.
Printre distincțiile primite în decursul carierei se numără premii pentru sculptură – Premiul Expoziției „Femei Orientale”, în 2004. În 2006, primește – Cheia Vechiului Damasc, considerat cel mai important premiu pentru pictură, iar în 2023, Ammar Alnahhas primește Premiul I la prima ediție a Bienalei Naționale de Artă a Orașului Regal Curtea de Argeș.
Sursele sale de inspirație se compun atât din experiențele trăite în țara natală, cât și din România unde locuiește, în prezent, iar arta lui reflectă într-un mod unic această dualitate a spiritului său.
Ammar Alnahhas își descrie stilul de pictură ca pe o conversație între el și opera sa de artă. El schițează frecvent în timp ce este acasă, inspirându-se din tehnicile de sculptură pe care le-a învățat la școală. În calitate de sculptor, în primul rând, abordarea sa picturală reflectă întotdeauna acest fundament, mai degrabă decât cel al unui pictor.
„Eu și picturile mele vorbim unul cu celălalt, mărturisește Ammar. Nu termin niciodată olucrare până nu am vorbit cu ea. Între timp, schițez. Acasă, mă găsesc mereu cu o bucată de hârtie în mâini. Schițele la care lucrez sunt în buna tradiție a școlii de sculptură pe care am urmat-o. În primul rând, sunt sculptor – și asta puteți vedea în schițele mele. Pictez mereu ca sculptor, nu ca pictor.”
Universul creat de Ammar Alnahhas, poate fi admirat, în această perioadă – iunie –iulie 2024, atât în cadrul expoziției Conversații tăcute de la Palatul Mogoșoaia, cât și a expoziției Anarhia Ordinii de la Art Safari – Muzeul expozițiilor temporare, Palatul Dacia de pe strada Lipscani, din București.
Despre creația lui Ammar, criticul de artă Dr. Marius Tița spune: „Este o spiritualitate de limbaj universal, de imediată aderență și luminoasă comuniune în pictura lui Ammar Alnahhas. Născut și format ca artist în Siria, afirmat ca pictor în România, Ammar nu forjează o simbioză artistică sau vreo interferență culturală. El se exprimă în minunata tehnică a picturii, comunică și construiește o frumoasă stare de spirit, o trăire vizuală plină de lumină caldă și culoare intensă. Este o creație profund originală, în care îl recunoaștem pe artist, cu generoasele sale opțiuni morale, cu deschideri spirituale și simbolistica personală, autentică, de temeinică devenire.”
Iată și câteva cuvinte despre Ammar Alnahhas și Expoziția Anarhia Ordinii de la Art Safari venite din partea curatoarei acestei expoziții – Ana-Maria Altmann:
„Ca un contrapunct de-a dreptul paradoxal al unei societăți din ce în ce mai dinamice și mai tehnologizate, în care noținea timpului a deviat deja de pe orbita unei conștiințe de sine și omul și-a redus treptat și de bună voie existența la doua premise, și anume aceea de a se interconecta și cea de auto-expunere histrionică, Ammar Alnahhas deschide ferestre spre lumi, care asemenea viselor se află în afara timpului măsurabil, neavând absolută nevoie de acesta. Asemenea viselor, cosmosul creat de Ammar Alnahhas se supune cu acuratețe ritmurilor unor structuri de basm cu iz oriental. Format la Academia de Arte din Damasc, artistul se exprimă în demersul de creeație plastică și relația dintre formă și culoare, eminamente prin amplificarea strălucirii paletei cromatice, care în gestica ei păstoasă generează un miraculos festin vizual. Universul creat de Ammar se relevă și se exacerbează prin cadențele straturilor picturale care se condiționează reciproc, fac referire unele la celelalte și în ciuda complexității lor nu rămân niciodată de nepătruns. Propriul sine găsește mereu în nevoia de armonie, o busolă care ajută la orientarea în structura multidimensională al lucrărilor. Fără a friza trivialul, varietatea tematică este primordial axată pe imediatul înconjurator, pe ceea ce ochiul său descoperă în proxima apropiere, transformând-o pe panză într[1]un loc a cărei expresie poate deveni o metodă eficace pentru a reflecta asupra discursului artistic contemporan. Dincolo de respingerea oricărei goane după senzational sau a intenției de conceptual, Ammar Alnahhas creează formal, în scheme compozitionale clasice, echilibrate și ordonate, intensificate de expansiunea exploziv-anarhică a culorii, a luminii și a texturilor. Artistul are un sentiment acut al spațialității culorii. Luminozitatea transformă câmpurile cromatice înt-un joc de construcție a proporțiilor care eliberează potențialul energetic al culorilor și potențează valoarea tonală a unor acorduri muzicale. Spațiile picturale, de aici și de aiurea povestesc viața dintr-o perspectivă sau alta, scoțând la iveală invizibile legături între acum și atunci în pânze ce recreează dinamic un fir narativ. Poetica unui spațiu expandat în permanta lui oscilare între ordine și anarhie.”
