Pagina 35

Radio Târgu Mureș: Dacian Oprea, preotul care dăruiește biciclete copiilor

0

Astăzi vom poposi în satul de sub Poiana Tomii, Râpa de Jos, din comuna Vătava, județul Mureș, acolo unde visurile localnicilor devin realitate cu ajutorul preotului ortodox Dacian Oprea. De la numirea sa ca paroh în sat, cu credință, bună-cuviință și dragoste spre oameni se implică în proiecte care îmbunătățesc viața spirituală și socială a sătenilor. Cea mai recentă inițiativă a preotului, le-a adus copiilor din sat speranța că o viața mai bună este posibilă.

Fiecare copil a primit câte o bicicletă, un dar de mare preț pentru mulți dintre ei. Vă invităm să descoperiți povestea preotului călăuzit de fapte bune, tot anul.

Dacian Oprea a copilărit într-o zonă cu un peisaj pitoresc din Transilvania, zona Defileului Mureșului care separă munții Călimani de munții Gurghiu. A primit o creștere aleasă, provenind dintr-o familie de preoți și a prins drag de cele sfinte din copilărie, nu influențat de părinți, ci pentru că atunci când mergea la biserică se simțea ca acasă.

A absolvit cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, a urmat apoi cursurile de masterat și timp de șapte ani s-a dedicat carierei didactice. În anul 2017 a fost hirotonit și numit preot paroh în localitatea Râpa de Jos din comuna Vătava.
Sprijinit de oameni binevoitori și prieteni, dar și prin intermediul rețelelor de socializare, de aproape doi ani de zile, preotul Dacian Oprea derulează un proiect pe care l-a numit „O bicicletă pentru fiecare copil”, prin care copiii din localitatea Râpa de Jos și din împrejurimi primesc biciclete în dar.

Ideea care a dat naștere acestui proiect a pornit de la un gest al preotului, care și-a dăruit propria bicicletă, unei fetițe dintr-o familie modestă, din sat. Fetița a considerat atât de prețios acest cadou, încât a dormit două nopți cu bicicleta în camera sa. Preotul s-a gândit, atunci, că o bicicletă le-ar fi de folos tuturor copiilor din sat, pe care de multe ori îi vedea mergând pe jos la școală, iernile, prin frig, când se întâmpla ca microbuzul școlar să nu funcționeze.

Până acum, peste 20 de biciclete, considerate de multe familii din zonă ca fiind un lux pe care nu şi l-ar fi putut permite niciodată, au ajuns la copiii din localitatea Râpa de Jos.
„Cea mai mare bucurie pe care copiii o au sunt aceste biciclete primite în dar. Dacă bucuri pe cineva cu ceea ce faci înseamnă că merită să mergi înainte.”

Aproape toți locuitorii din sat își câștigă existența, practicând agricultura și ocupându-se de creșterea animalelor. Traiul de zi cu zi al familiilor este unul modest, iar copiii nu sunt menajați, precum cei de la oraș, ci își împart timpul între programul orelor de curs și munca la câmp. Se trezesc dimineața devreme și își ajută părinții la treburile gospodărești înainte de a porni pe o distanță de 5 km, spre școală.

De la numirea sa ca preot, în anul 2017, în satul Râpa de Jos, din comuna Vătava, Dacian Oprea a inițiat multe proiecte, care au avut menirea de a îmbunătăți viața sătenilor: concerte de pricesne în postul Paștelui, conferințe, lansări de carte, vizite ale lui Moș Crăciun în sat, baluri și numeroase evenimente care să îi apropie pe localnici de Biserică. „Prin aceste lucruri mai lumești, am reușit să mă apropii și de cei care, înainte, nu veneau la biserică. De când sunt în această parohie, pot spune că numărul credincioșilor care vin la biserică, duminică de duminică, s-a dublat.”

Parohia Râpa de Jos, prin preotul ei, tânărul devotat Dacian Oprea, un păstor al sufletelor sătenilor, este un centru de viață religios, dar și moral, un ogor pe care se lucrează neîntrerupt pentru mântuire, pentru binele lumesc, dar și sufletesc al credincioșilor. Răbdător, prietenos și smerit, preotul Dacian este mereu atent la nevoile comunității, îi implică pe cei tineri în viața satului și are întotdeaună câte o vorbă bună pentru cei vârstnici.

În sat există și un așezământ cultural. Finalizarea construcției și amenajarea acestuia au fost posibile tot prin implicarea părintelui paroh Dacian Oprea. Centrul cultural-catehetic „Protopop Simion Popescu” a fost edificat spre a le oferi copiilor și tinerilor din parohie un mediu corespunzător pentru desfășurarea activităților educative și culturale. În incinta acestuia se află o sală de curs, o încăpere destinată jocurilor, o bibliotecă, precum și un muzeu religios în care sunt expuse icoane vechi și obiecte religioase.

Așezământul găzduiește și o colecție impresionantă de obiecte tradiționale românești provenite din întreaga comună, multe dintre ele adunate chiar de preotul Dacian, umblând din casă în casă.
„Grijile acestei lumi ne fac să ne îndepărtăm unul de celălalt. Această pandemie ne-a despărțit. Să ne unim, pentru că aceasta este și cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu: Să vă iubiți unul pe altul!”

Realizator: Veronica Ilie

Radio Oltenia-Craiova: Când ”cerul înseamnă acasă”

0

Comandorul Ilie Dumitrescu, inginerul de aviație care a marcat începuturile zborului supersonic în România

Când copilăresc lângă un aerodrom, puțini sunt băieții care nu-și doresc să devină piloți. Iar copilul Ilie Dumitrescu și-a urmat visul făcând parte din prima promoție de piloți planoriști și de parașutiști ai României.

Dar, în 1950, visul de a zbura pe avioane de luptă se încheia după doar un an de școală de ofițeri naviganți de aviație, în urma unui control medical. Poate a fost norocul aviației militare din România, pentru că, în acest fel, inginerul de aviație Ilie Dumitrescu, domnul profesor, cum i-au spus generații de piloți și studenți, a devenit cel fără de care nu putem vorbi despre începuturile zborului supersonic în România și de modernizarea MIG-urilor 15, 19 și 21, el fiind posesorul a 16 brevete de invenții pe care le-au folosit aviațiile militare din întreaga lume.

Andrada Cojocaru, de la Radio România Oltenia-Craiova, ne propune o discuție despre zbor, aviație și aviatori cu comandorul Ilie Dumitrescu, la ceas aniversar, domnia sa împlinind în această primăvară 93 de ani.

Autor: Andrada Cojocaru

Mircea Baniciu – Eșarfă în dar din pragul Magazinului de Vise

0

Dialoguri pentru tihna sufletului

Bun găsit  vă spune Camelia Teodosiu în Biblioteca noastră de Bucurii care în această ediție se transformă, prin prezența invitatului nostru Mircea Baniciu, într-un Magazin de vise, cu porțile deschise.

Ne-am permis să fim creativi, inventivi…așadar, invitatul nostru a tratat cu spontaneitate și umor întrebarea de început referitoare la planeta de unde vine Mircea Baniciu și a depănat amintirile legate de aceasta. Astfel, am aflat cât de dragă-i este Timișoara, cum a început povestea muzicii în viața lui , cum a făcut trecerea de la muzica clasică la pop-rock,  influențat de trupa Beatles, ce anume îl inspiră când compune muzică…

Mircea Baniciu ne-a spus că s-a apucat să reorchestreze mai multe din piesele sale, unele din ele prea puțin cunoscute de public. A scos deja 2 CD-uri și urmează cel de-al treilea cu speranța că va putea fi lansat  public, în turnee, alături de fani…ca în vremurile bune, fără de restriște.

Mircea Baniciu  și-a păstrat zâmbetul, ochii îi râd, bucuria vieții face parte din felul lui de a fi. Nu știe de unde vin firescul și optimismul său, dar e convins că au legătură cu locul copilăriei, cu libertatea  pe care a avut-o, cu faptul că a făcut ceea ce i-a plăcut. Și toate acestea i-au dat siguranța că nimeni și nimic nu îl poate îngrădi.

Mesajul din finalul emisiunii, pentru ascultătorii Bibliotecii de Bucurii, este oferit de Mircea Baniciu ca o ”eșarfă în dar”:

”Trebuie să fie sinceri cu ei înșiși și să fie cât mai adevărați în tot ceea ce își propun. Să nu facă niciodată  lucruri care-i deranjează și care nu plac. Spre exemplu un om mulțumit și împăcat cu viața, cum sunt eu, uitați-vă la mine sunt un om care a făcut toată viața ce a dorit și ce i-a plăcut cel mai mult. E foarte important să faci în viață ce-ți place ȚIE, nu neapărat altora. Ție să-ți placă în primul rând și atunci, dacă și altora le place ceea ce faci, lucrurile or să decurgă excepțional pentru orice clipă de viitor.”  (Mircea Baniciu)

Autor: Camelia Teodosiu

Radio Cluj: Via Transilvanica: drumul care unește

0

Inspirați de potecile de pelerinaj din Spania și cele de anduranță din Statele Unite sau India, cei de la Tășuleasa Social au dat naștere unei idei, idee ce a luat apoi forma unui traseu ce poate fi parcurs pe jos, cu bicicleta sau călare. Un drum… care unește. Sunt Ada Prundar și vă spun bun găsit la o nouă ediție a emisiunii România de nota 10. Astăzi facem cunoștință cu niște oameni cu adevărat de nota 10: Asociația Tășuleasa Social și al lor proiect de suflet: Via Transilvanica.

Celor cărora le place să călătorească, au colindat deja potecile țării. Știm, însă că nu există în România un circuit care să ne încurajeze să îl parcurgem altfel decât cu mașina. Sau cel puțin nu exista, până recent. Tășuleasa Social și-a propus să amenajeze un drum care va porni de la Putna, unde se odihnește Ștefan cel Mare, va străbate Transilvania și toate bogățiile culturale ale acesteia, și va ajunge până la Drobeta Turnu-Severin, locul prin care a intrat, pentru prima dată în țară, Regele Carol. În acest moment, Via Transilvanica are 800 de kilometri dați în folosință, de câteva zeci de ori mai mult decât și-au imaginat inițiatorii în 2018, când au pornit acest proiect. Munca este enormă, echipa este mică, dar voluntarii sunt alături cu sutele. Am povestit cu președintele Tășuleasa Social, Alin Ulman Ușeriu, care ne-a explicat ce înseamnă un kilometru de traseu.

Alin Ulman Ușeriu, președintele Asociației Tășuleasa Social: „Noi am început această poveste în anul 2018, ca un proiect pe care noi l-am dedicat Unirii. Noi nu vrem să facem un proiect frumos pentru România. Noi vrem să facem unul dintre cele mai frumoase proiecte ale lumii. Via Transilvanica ar putea să fie un veritabil proiect de țară. Așa că un kilometru de Via Transilvanica înseamnă o bornă de andezit sculptată, marcaje, indicatoare și un ghid al drumețului.”

Cei 1.400 de kilometri ai Via Transilvanica străbat țara pe diagonală, de la Nord-Est la Sud-Vest, și străbat astfel zone ce abundă de patrimoniu rural. Pe traseu, turiștii vor putea beneficia de servicii de cazare și masă, în pensiuni sau chiar în locuințele localnicilor. Poveștile cu oamenii locului sunt desertul de la final de zi, după zeci de kilometri parcurși pe jos, cu bicicleta sau călare.

Dat fiind faptul că proiectul este mult avansat față de planul inițial, am îndrăznit să întreb și când va fi gata. Și am aflat. În 12 iunie 2022, Via Transilvanica ar putea fi inaugurată în totalitate, la Alba Iulia, acolo unde a și început povestea ei. O poveste scrisă parcă de zâne bune. Zâne bune întruchipate de oameni cu suflet, mereu puși pe fapte mari. Printre proiectele Asociației Tășuleasa Social amintim, pe lângă Via Transilvanica, Școala de Mers pe Munte, Camionul de Crăciun, Maratonul Via Maria Theresia și extrem de multele acțiuni de împădurire. În loc de final, vă mai spun că Via Transilvanica este o provocare, una spectaculoasă, pe alocuri chiar sălbatică, și este, cu siguranță, o experiență memorabilă, însă una cât se poate de sigură.

AUTOR: Ada Prundar

Corina Chiriac în tihna Minunilor trăite

0

Oprim timpul pentru a avea câteva clipe minunate cu Corina Chiriac prezentă în emisiunea noastră penru a ne vorbi, nu despre muzică, ci despre ultima carte scrisă de ea – Minuni trăite, apărută anul acesta  și lansată la începutul lunii martie.

Am să dau citire rândurilor semnate de profesorul Dumitru Constantin-Dulcan care prefațeză emoția paginilor acestei cărți de amintiri:
”Actualul volum, în care Corina ne povestește epopeea vieii sale, o situează la nivelul creației literare valoroase prin talentul său scriitoricesc, presărat cu multe note umoristice și scânteieri de spirit.
Cartea se citește ca un roman, cum se spune în popor, „cu sufletul la gură”, nedezmințind titlul său de „minuni trăite”, pe care le redă cu un farmec aparte, seducător și cu mult umor. Este indiscutabil că valoarea carții este egală de la un capăt la celălalt. Când prezentul ne dezamăgește, refugiul în trecutul unei celebre artiste, păstrat într-o carte, poate fi un dar.”

Plini de apreciere pentru acest dar, mulțumim Corinei Chiriac pentru prezența în Biblioteca de Bucurii într-un dialog pentru tihna sufletului.

”Cartea Corinei Chiriac este povestea, scrisă cu un surprinzător talent a vieții sale de artistă celebră care a avut șansa de a se bucura de fiorii extazului oferit de gloria cucerită pe marile scene ale lumii. Miracolele relatate sunt confirmări ale unor experiențe venite pe drumul parcurs de la strălucirea în luminile rampei la beatitudinea Luminii Sacre.” (profesorul Dumitru Constantin-Dulcan)

Cititorul este atras ca un magnet de titlul cărții scris ă de Corina Chiriac și prins în firul amintirilor depănate realizează că emoția acestora vine dintr-o conexiune aparte cu divinitatea.

”O Minune este suprema înălțime căreia i se adresează sufletul nostru atunci cand Speranța, care nu moare niciodată, ostenește!”  (Corina Chiriac)

”Noua Spiritualitate este emanația unei Noi Științe care s-a conturat îndeosebi către sfârșitul secolului abia încheiat. Sunt aduse tot mai multe argumente care pledează pentru originea spirituală a Universului.
Viziunea materialistă asupra lumii a permis crearea unei civilizații tehnologice avansate, cu indubitabile avantaje pentru ameliorarea condiției umane. În același timp însă filosofia care a motivat-o nu a reușit să evite actuala criză globală. Suntem tot mai nesiguri pe destinul nostru, mai angoasași, mai aproape de autodistrugere.
Colecția noastră se deschide, așadar, tuturor cărților menite să propună o soluție de ieșire din impasul lumii contemporane, să avanseze o ipoteză coerentă sau să adauge o nouă valență demersului spre o lume mai bună.
Nimic nu se va schimba în drama lumii actuale dacă rămânem la aceeași gândire. Acesta este motivul pentru care toți comentatorii fenomenului social optează pentru o Noua Spiritualitate. Respectul pentru viață, nevoia de schimbare a fiecăruia dintre noi în acord cu Legea fundamentală a Universului, care postulează înfăptuirea binelui, a frumosului, a armoniei, și nu a urii și a dezbinării, constituie esența Noii Spiritualități.” (Dumitru Constantin-Dulcan)

”Am reprezentat cu bucurie și dăruire Arta Românească pe mai multe meridiane. Am avut vocația de a fi Artist. Triumful existenței mele este însă altul: prin intervenție divină, am devenit la 33 de ani Credincioasă. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al tuturor celor care m-au ajutat personal și profesional – cărora le mulțumesc fără încetare – am aflat că Scena Vieții este mult mai încăpătoare decât pare la prima vedere. Și dacă tot ce am realizat va fi uitat într-o zi, sper că vor rămâne în urma mea Minunile Trăite pe Strada Speranței!” (Corina Chiriac)

Carte nouă 2021: “Minuni traite”

Autor emisiune: Camelia Teodosiu

Radio Timișoara: Cărțile care ne scot din încurcatură

0

Asociația Culturală Kratima caută, de un an încoace,  idei creative pentru a ne ajuta să traversăm cu bine această perioadă stranie… Iar „Pașaport cultural”, atât de îndrăgit de adolescenți, ani de-a rândul, face parte din această categorie. “Pentru că e limpede că nu mai putem să „întâlnim” 150 de tineri la Cafeneaua Zai, anul acesta Pașaport cultural devine Podcast – un proiect 90% online”, spune Camelia Mingasson, președinta Kratima.

Vor fi șase podcast-uri video, disponibile pe youtube, de la mijlocul lui aprilie. Realizate de scriitoarea Adriana Babeți, acestea au ca pretext și punct de pornire romane celebre cu tematică pandemică („Dragoste în vremea holerei”, „Husarul pe acoperiș”, „Ciuma”, „Jurnal din anul ciumei”, „Hamnet” etc.), iar invitații sunt oameni din arii profesionale și culturale diverse: psihologul Mircea Dragu, medicul Mihai Gafencu, actrița Alina Ilea, arhitectul Alexandru Condrache, medicul absolvent de Litere Teodora Mateoc sau muzicianul Alexandru Cena.

Va fi vorba apoi, de un concurs de „postăceală” cu conținut cultural inspirat de cărți.

Kratima se ambiționează să umple  cinci biblioteci, în cinci sate timișene. Cine are de dat cărți pentru copii (7- 14 ani) le poate lăsa la Libraria La Două Bufnițe.

Kratima are și o parolă:  Cultura adevărată ne face liberi.

Literatura are menirea să transforme cifrele de la știri, veștile cinice…, vorba Sheherezadei, cât timp povestești rămâi în viață. Iată și două amănunte picante:  “Ciuma” lui Camus nu dă soluții pandemice cum s-ar crede, e mai degrabă o alegorie care ilustrează rezistența franceză împotriva ocupației naziste în cel de-al II-lea Război Mondial, iar  “Dragoste în vremea holerei” a lui Gabriel Garcia Marquez nu e despre holeră mai ales, ci despre iubire, această eternă și ciudată formă de încarantinare benevolă.

Autor: Simona Pele

Florin Gheorghiu la masa de joc cu mari campioni ai şahului mondial

0

Dialoguri pentru tihna sufletului

Șahul este viață, spunea marele campion mondial Bobby Fisher, a cărui personalitate fascinantă va fi adusă în povestea acestei seri, alături de alți mari jucători care au rămas în istoria acestui sport al minții.

Sunt Camelia Teodosiu și vă invit să continuăm așadar dialogul cu marele maestru internațional de șah – Florin Gheorghiu care a împlinit săptămâna aceasta frumoasa vârstă de 77 de ani; o ediție specială difuzată în două părţi.
Întâlnirea pentru realizarea acestei emisiuni a avut loc la cea de-a treia ediție a Festivalului Internațional de Șah Florin Gheorghiu, eveniment care s-a desfășurat la finalul lunii martie, organizat de Academia de Șah atât pentru profesioniști de toate vârstele, cât și pentru începători.

Florin Gheorghiu – mare maestru internațional de șah, a fost de 10 ori campion național. În anul 1963, a obținut primul titlu de campion mondial pentru șahul românesc și doi ani mai târziu a devenit primul mare maestru român la șah.

Continuăm dialogul nostru cu evocarea personalității fiecăruia dintre marii campioni ai șahului cu care Florin Gheorghiu a stat la masa de joc. Un loc aparte pentru marele maestru internaţional de şah, îl ocupă Bobby Fisher – care, așa cum l-a descris, era ”un adevărat fanatic al jocului de șah, în sensul bun al cuvântului”.

Florin Gheorghiu își aduce aminte cu plăcere de bucuria prieteniei cu celebrul campion american, genialul Bobby Fisher, cu care a reușit performanța să facă scor egal și pentru care are o admirație deosebită. Să continuăm, așadar, depănarea amintirilor din lumea șahului de performanță.

După Bobby Fisher a urmat epoca megashow-ului Karpov – Kasparov – un duel şahist văzut prin ochii jucătorului profesionist Florin Gheorghiu .

Mulțumim marelui maestru internațional de șah – Florin Gheorghiu prezent alături de noi într-o ediție specială a emisiunii Biblioteca de Bucurii.

Autor: Camelia Teodosiu

Radio Reșița: ESHU, viitorul medic care se impune în muzica româneascã

0

Astăzi vom cunoaște un tânăr de nota 10 crescut și educat într-o familie ce a contribuit la succesul Reșiței, un tânăr care a dat și a intrat la patru facultăți, dar a ales Medicina – Rareș Constantin Stoiacoviciu. Seriozitatea și talentul le-a îngemănat în baza educației alese, devenind un tânăr de nota 10 care contribuie la România de nota 10. Visează să fie medic în România și să facă muzică, dar mai ales să cinstească memoria bunicilor săi care au crezut în el.

Ca si Anton Cehov, care a fost medic si dramaturg, Rareș Stoiacoviciu este un tânăr de succes care își lasă amprenta în frumusețea României de nota 10.

Nãscut în 15 octombrie 2001, Rareș a absolvit Colegiul Național ”Mircea Eliade” din Reșița. În perioada liceului, s-a bucurat de reușite la olimpiade de limba germana, obținând locul 1 la faza județeană.

În prezent, este student la Facultatea de Medicină ”Victor Babeș”din Timișoara. Încã de mic a avut ca pasiune muzica, însã adevarata plãcere a cunoscut-o odatã cu împlinirea vârstei de 18 ani, când l-a cunoscut și pe vloggerul Dorian Popa, care l-a îndrumat să urmeze și această cale muzicalã. De curând, l-a cunoscut pe managerul Toma Bogand care l-a acceptat la casa sa de producție ”Voices Media”, reușind astfel colaborarea cu Mãdãlina Cernat împreună cu care a lansat piesa “Amândoi”.

În perioada 2019 – 2020, şi-a lansat pe propriul canal de YouTube trei videoclipuri muzicale, iar la începutul acestei luni, cel de-al patrulea videoclip – piesa „Amândoi“, în duet cu Mădălina Cernat,.

Cei doi au colaborat la realizarea acestei piese, fiind co-autori ai muzicii şi textului, iar producţia muzicală îi aparține lui Alin Radu.

Rareș Constantin Stoiacoviciu, cu numele de scenă ESHU, are un mesaj profund pentru generația matură, dar și un apel către generația sa, acela de a-și iubi țara. Este unul dintre Moștenitorii României care ne va aduce în pragul sufletelor bucuria de a fi român.

Realizator: Cristina Corocan

Florin Gheorghiu – Marele Șah al promisiunii împlinite

0

Bun găsit vă spune Camelia Teodosiu la o ediție a emisiunii în care vom pune în valoare frumusețea și bucuria jocului de șah.

Răbdare, profunzime, exersarea memoriei, scheme de joc, anticiparea mutărilor pe tabla de șah, frumusețea pieselor pusă în valoare de pasiunea jocului… sunt doar câteva din cele ce îmi trec prin minte înaintea acestui dialog cu Florin Gheorghiu – Mare maestru internațional care a fost de 10 ori campion național de șah al României, iar în 1963 campion mondial la juniori.

Acestă ediție aniversară dedicată Marelui maestru internațional de șah Florin Gheorghiu, la împlinirea vârstei de 77 de ani, a fost împărțită în două părți, pentru că acest dialog a generat bucuria multor amintiri frumoase – despre familie, educație, caracteristicile acestui sport al minții, competițiile și mai ales aspecte inedite din întâlnirile cu marii campioni ai șahului precum și evocarea personalității acestora.

De asemenea, am descoperit cu bucurie că în Colegiul Naţional I.L. Caragiale din Ploiești pe care l-au absolvit multe personalităţi celebre din cultura românească, printre care se numără şi invitatul nostru, este un spațiu dedicat șahului, legat de numele maestrului internaţional Florin Gheorghiu.

Olimpiade, balcaniade, campionate europene, mondiale, sute de partide și zeci de competitții se regăsesc în portofoliul invitatului nostru Florin Gheorghiu care la doar 13 ani, a devenit campion național de șah la juniori.
În 1963, la Campionatul Mondial de juniori din Serbia, Florin Gheorghiu obține primul titlu de campion mondial pentru șahul românesc, iar în 1965 a devenit primul mare maestru român la șah.
Experiența acumulată este împărtășită în cărțile și articolele pe care le-a scris cu dedicare și pasiune.

În prima parte a acestei ediții dedicată, marele maestru internațional de șah – Florin Gheorghiu ne vorbeşte despre pasiunea pentru șah, alegerea acestui drum și aspecte inedite din viața sa. Un moment aparte evocat de invitatul nostru, pentru prima dată în fața publicului, aici, în Biblioteca de Bucurii, a fost amintirea emoționantă de la moartea bunicului său – profesor dr. în teologie Vasile Gheorghiu, membru de onoare al Academiei Române. A fost o promisiune îndeplinită – aceea de deveni campion mondial. Florin Gheorghiu – un reper în istoria șahului.

Autor: Camelia Teodosiu

Constanța: Ziarele și revistele vechi ale Dobrogei, într-un singur volum

0

Dacă sunteți curioși să aflați ce ziare și reviste apăreau în Dobrogea veche, puteți parcurge volumul Enciclopedia de presă a Dobrogei. 1878-1944. Lucrarea a apărut recent la editura Ex Ponto şi este elaborată de Corina Apostoleanu, Luminiţa Stelian şi Angela Anca Dobre.

Într-un interviu acordat pentru emisiunea ”România de nota 10”, Corina Apostoleanu, managerul Bibliotecii Judeţene Constanța şi una din autoarele acestui volum, spune că cercetarea presei dobrogene de-a lungul timpului este o preocupare mai veche a specialiştilor bibliotecii. Aceştia au fost încurajaţi de interesul foarte mare pe care îl are acest domeniu atât în rândul jurnaliștilor, al masteranzilor, studenților cât și în rândul publicului larg pasionat de istorie.

Perioada 1878-1944 nu a fost aleasă întâmplător. Momentul naşterii presei dobrogene este considerat anul 1878, odată cu instalarea autorităților române în Dobrogea, iar dezvoltarea publicaţiilor locale este strâns legată de etapele istorice prin care regiunea a trecut.

”Este în primul rând o perioadă de așezare, după unirea Dobrogei cu patria mamă. Dobrogea avea foarte mult de compensat față de celelalte provincii, trebuia să se alinieze. A fost un efort extraordinar făcut de oameni care au reușit în câteva zeci de ani să ajungă la un anumit nivel pornind aproape de la nimic. Construirea unei vieți culturale se baza și pe acest pilon important al societății care era presa. De aceea aș caracteriza presa dobrogeană de atunci ca fiind una în formare, până în prima decadă a anilor 1900”, este de părere Corina Apostoleanu.

După 1900, începe să se pună bazele unei prese mai așezate, dacă este să amintim de pildă de ”Dobrogea Jună”, una din cele mai longevive publicații de la noi , care a apărut neîntrerupt timp de 40 de ani, mai exact până în anul 1945. Se remarcă însă varietatea revistelor și a ziarelor care apăreau pe piață la acea vreme. Publicul avea acces la periodice din toate domeniile vieții sociale (cultură, politică, educație, spiritualitate, sănătate, administrative etc), ceea ce arată o efervescență și mai ales o dorință de aliniere la valorile și rigorile celorlalte provincii românești.

”Chiar dacă multe dintre aceste periodice nu au avut o apariție extrem de lungă, asta nu înseamnă că ele nu au fost consistente. Unele din publicații au reușit să aducă în paginile lor nume foarte importante ale culturii naționale. Este și cazul ”Revistei Dobrogene” care a avut o durată de viață de doar doi ani dar la care au scris Tudor Arghezi, Constantin Brătescu, Mircea Eliade, Radu Gyr sau Ion Marin Sadoveanu”, spune Corina Apostoleanu.

Majoritatea publicațiilor prezentate în „Enciclopedia de presă a Dobrogei” provin din colecțiile Bibliotecii Județene Constanța, unele dintre ele fiind microfilmate, însă există și titluri care se regăsesc doar la Biblioteca Academiei Române.

Un capitol generos din lucrarea ”Enciclopedia de presa a Dobrogei. 1878-1944” este cel dedicat presei dezvoltate de către comunitățile entice dobrogene. În acea perioadă existau înregistrate oficial, pe teritoriul dobrogean, 24 de etnii, cele mai multe la nivel național. Cele mai reprezentative (turco-tătară, bulgară, armeană, greacă) aveau propriile publicații dar și marile ziare în limba română aveau secțiuni scrise în limba maternă a multor comunități entice. Ba mai mult, existau și ziare trilingve, așa cum este cazul publicației ”Coasta de Argint” care apărea în limbile română, turcă și bulgară. Acesta, spune Corina Apostoleanu, era rezultatul unei dorințe accentuate de colaborare intercultural în spațiul dobrogean.

Redactor – Magda Vâjaică