Pagina 32

Radio Cluj: Histrioniada liceenilor  

De către Camelia Teodosiu -
0

Festivalurile bune generează mereu mai multă energie decât consumă; iar acest lucru nu e valabil doar pentru cele muzicale. Mişcarea de autoreprezentare a elevilor datorează multe unui eveniment de artă dramatică de la Cluj care a ajuns anul acesta la ediţia cu numărul 19.

Bun găsit la România de nota 10! Sunt Andrea Nagy, iar astăzi vom pătrunde în spatele cortinei celui mai mare festival de artă al liceenilor din România.

Histrioniada liceenilor – sau Histrio, cum e alintat de prieteni – este organizat în totalitate de elevi şi pentru elevi; deşi, mai în glumă, mai în serios, am avut grijă să mă asigur că nu va exista o barieră pentru noi, cei trecuţi de 20 de ani. De-a lungul timpului, mii de spectatori au trecut pragul acestui eveniment şi sute de actori au participat, fie în trupe, fie individual. De fapt, aşa cum ne demonstrează Ioana Dajbog, care a participat anul trecut la secţiunea de one man show, o parte din studenţii boboci ai facultăţilor de teatru au prins gustul artei dramatice la Histrio. Al doilea invitat al meu a fost Rareş Gălăţan, un veteran care a luat parte până acum la organizarea a 4 ediţii ale evenimentului.

Rareş Gălăţan: La fiecare ediţie ne bucurăm să vedem feţe noi şi, cu atât mai mult, ne bucurăm să vedem oameni pe care-i cunoaştem deja. Datorită acestui festival s-a creat şi primul consiliu judeţean independent al elevilor la Cluj, în 2002. De atunci se organizează în fiecare an câte o ediţie Histrio. Participanţii sunt nişte oameni foarte deschişi, dornici să cunoască, nebuni aş putea zice, cu chef de viaţă. Din păcate, teatrul este văzut tot mai neimportant, nu mai este atât de multă tragere spre partea de artă; însă acesta este şi un motiv pentru care noi vrem să continuăm cu acest festival, să promovăm arta în judeţul Cluj şi la nivel naţional.

Ioana Dajbog: Mi-am descoperit acum 9 ani pasiunea pentru teatru. Iniţial era un fel de hobby, dar după aceea mi-am dat seama că e ceea ce vreau să fac pe viitor.Anul trecut m-am prezentat cu un monolog scris şi regizat de mine, intitulat Cu drag, Ioana. A fost ca un fel de scrisoare pentru cei de vârsta mea, care se confruntă cu diferite probleme ale adolescenţei. Acum nu m-am mai putut prezenta, pentru că am terminat liceul şi am intrat la Facultatea de Teatru aici, la Cluj.

Sunt zeci de echipe care se înscriu, organizarea e aşadar un tur de forţă pentru liceeni; şi, din câte aflu, un fel de examen neoficial pentru cel care tocmai îşi încheie mandatul la conducerea Consiliului Judeţean al Elevilor. Asta nu s-ar putea fără o echipă substanţială de voluntari, ţinuţi cu mână de fier de coordonatoarea Maria Lungu:

Maria Lungu: Am organizat de mai multe ori team-building-urile pentru voluntari. Atunci vezi frica lor de necunoscut, vezi că aşteaptă să fie o schimbare în viaţa lor. Voluntarii sunt rotiţele festivalului; pe ei trebuie să-i uneşti, să-i faci să conştientizeze care este rolul lor şi cât de importanţi sunt ei.

În acest an, evenimentul va avea loc în perioada 1-5 septembrie. Toate spectacolele vor putea fi urmărite în sala mare a Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca, începând cu ora 16.00. Intrarea este gratuită, dar pe bază de programare. Rareş Cotuţiu a făcut anul acesta pasul din echipa de voluntari în cea de organizatori:

Rareş Cotuţiu: Anul trecut ne-am bătut de o problemă foarte mare, lovitura pe care întreaga piaţă a luat-o din cauza pandemiei. Asta s-a văzut atât pe bugetul de organizare cât şi pe numărul de participanţi. Pentru ediţia aceasta avem deja listele pentru cele 2 secţiuni pe care le găzduim anual afişate pe pagina noastră de media. Pe scenă vor urca 10 trupe şi alte 16 persoane la secţiunea individual. La fel ca anul trecut, momentele importante vor fi transmise pe internet.

La Histrioniada liceenilor s-au putut înscrie trupe de teatru formate din cel puţin 5 liceeni, numărul maxim de membri fiind de 11 elevi. Piesele prezentate trebuie să fie interpretate exclusiv în limba română, cu o durată stabilită între 15 şi 40 de minute. Premiile se acordă pentru cel mai bun spectacol, pentru cei mai buni actori atât în rol principal cât şi secundar, pentru regie şi scenografie şi, în fine, există şi un premiu special al juriului.

Aşadar, dacă sunteţi la Cluj între 1-5 septembrie 2021, haideţi la teatru. Cine ştie? Poate peste câţiva ani, când veţi auzi de un actor care a luat un premiu important, vă veţi aminti cu bucurie că l-aţi văzut la Histrio.

https://www.facebook.com/histrioniada/

Realizator: Andrea Nagy

Radio Timișoara: Și atunci, ce e libertatea?

De către Camelia Teodosiu -
0

Un film de Andrei Zincă despre Siberia românescă

În timpul unei nunți, un profesor de istorie din Herculane este luat cu forța de comuniști, alături de soția lui și de alți șapte oameni. Grupul e deportat în Câmpia Bărăganului, unde trebuie să supraviețuiască într-o zonă pustie și aridă în condiții infernale. Ei sunt doar câțiva dintre cei 40.000 de oameni strămutați de comuniști din Banat în Bărăgan, în 1951, în ceea ce s-a numit ”Siberia românească”.

Premiul Publicului pentru film străin la Festivalul Internațional de la Sedona (Arizona, SUA, 2021);
Premiului Publicului la Festivalul Filmului Sud-Est European de la Los Angeles (2021).

Andrei Zincă, fiul scriitorului Haralamb Zincă și regizorul unora din cele mai cunoscute filme și seriale, atât din România cât și din Statele Unite ale Americii, vorbește despre ce înseamnă libertatea și care sunt caracteristicile unui suflet liber într-o societate în care definiția libertății este incertă.

După o perioadă de grea încercare pentru omenire, când libertatea ne-a fost îngrădită din cauza pandemiei provocată de coronavirus, regizorul Andrei Zincă s-a întors în țară pentru lansarea filmului ”Și atunci… ce e libertatea?” – „Un film regizat din perspectiva zilei de astăzi, dar care prezintă libertatea bazată pe evenimente reale și pe concluziile lor în acea experiență cumplită pe care au avut-o oamenii la începutul anilor ‘50, în comunism, pe care eu o generalizez într-o societate totalitaristă”.

Stabilit de multă vreme în Statele Unite Ale Americii, regizorul este în măsură să ne dea răspunsul atunci când în mintea noastră se ridică multe semne de întrebare legate de locul în care se află libertatea supremă, SUA sau România, dar cu simplitatea ce-l caracterizează, maestrul Andrei Zincă ne spune:

„Libertatea supremă, unde este? În sufletul nostru. Libertatea are un preț oriunde te-ai duce, dacă tu consideri că începi să obții libertatea înlăuntrul unui sistem, fiecare sistem are un preț pe care ți-l va pune pe libertate și ți-o va da pe bucățele și în momentul în care muști din momeală va încerca să te manipuleze, să te mențină în mrejele acestea ale iluziei. Cred că în momentul în care intri în această iluzie, pe care sistemul o creează, nu ai să găsești decât ceea ce sistemul are să-ți dea, nu acea libertate după care tânjești și pentru care ne sacrificăm timpul”

De-a lungul timpului, s-a spus că un popor care nu-și cunoaște istoria este condamnat să o repete, însă despre acest aspect regizorul ne spune:

„Astăzi, tineretul încercă să înțeleagă trecutul, să înțeleagă istoria, iar eu cred că un popor care își cunoaște și care își înțelege istoria poate să facă corecțiile necesare în prezentul pe care-l trăiește. Asta nu înseamnă că va evita complet să repete istoria, ci își dă o șansă să meargă pe un drum diferit și, de fiecare dată, șansa este pe umerii generației tinere și da, cred că generația de astăzi ar mai plăti libertatea cu prețul vieții”.

Regizorul a moștenit pasiunea de a spune povești de la tatăl său, marele scriitor Haralamb Zincă:

„Ceea ce m-a atras de la început a fost nevoia de a spune povești, dar nu fac altceva decât să fac ce făcea tatăl meu, încerc să spun în imagini ce tatăl meu a spus în scris.”

„Libertatea este o experiență individuală și nu una de sistem, iar pentru mine cel mai important lucru este iubirea”, adaugă regizorul Andrei Zincă.

Realizator: Simona Pele

Cristiana Ionescu  – o învățătoare de poveste

De către Camelia Teodosiu -
0

Dialoguri pentru tihna sufletului cu Cristiana Ionescu

În această ediție a misiunii noastre, propun povestea inspirată de doamna învățătoare iubită de copii, îndrăgită de părinți, păstrată în sufletul multor generații de elevi.

Personajul nostru de poveste este chiar din viața reală având corespondență învățătoarea păstrată în amintirile frumoase ale celor care au avut parte de ea – cu respect pentru meseria de pedagog, cu atenție pentru sensibilitatea fiecărui copil și, mai ales cu răbdare în lucru cu părinții.

Avem, de această dată un raft întreg al bibliotecii de bucurii, mare cât o viață de om dedicată copiilor pentru că invitata acestei ediții este doamna învățătoare Cristiana Ionescu, cu experiență de peste 41 de ani de activitate, plină de realizări frumoase, așa cum reiese și din memoriul de activitate pe care ni l-a pus la dispoziție.

Cristiana Ionescu :

„Am inceput activitatea la 1 sept.1979 la scoala 66, sector2, Bucuresti, la clasa 1 H, cu un efectiv de 42  elevi. Scoala cuprindea in jur de 1000 de copii care invatau in 3 schimburi.

In acea perioada am participat cu elevii la multiple activitati culturale, concursuri de competente diverse, de la Matematica și Limba romana la activitati sportive.

Am participat la corul Sindicatelor 6 ani, sustinand spectacole la Sala Palatului si Ateneul Roman.

 Din 1986, am functionat la Scoala gimnaziala 182, unde am lucrat si cu cu elevi de la Casa de copii, aflata in incinta scolii. Am creat programe diferite, raportate la posibilitatile si nivelul copiilor din centrul de copii orfani, dar si a celor din familii tipice, prin urmare, am lucrat diferentiat, pentru a reusi ca  toti  copiii sa aprofundeze notiunile de invatare.

 Am efectuat tabere  frumoase la mare si in diferite zone montane, am obtinut pentru 2 ani postul de director cu munca educativa, organizand activitati culturale deosebite.

Din 1989 am functionat la Liceul Jean Monnet timp de 4 ani, unde am efectuat activitati diverse: participari la Evaluare Nationala si examenul de bacalaureat,ca supraveghetor, concursuri scolare, excursii si tabere, spectacole de teatru pentru elevi, spectacole la Circul Globus, expozitii de desene, serbari cu ocazia Craciunului sau de final de an scolar, activitati de omagiere-Mihai Eminescu, Unirea Principatelor Romane, Ziua Nationala a  Romaniei, 1Mai, Ziua Armatei, activitati dedicate sarbatorilor pascale, vizite la muzee si expozitii, plimbari in parcuri si Gradina Botanica etc.

Din anul 1993 sunt invatator titular la Scoala gimnaziala Elena Vacarescu din București, unde imi desfasor si in prezent activitatea.

In acesti 27 de ani am avut serii de elevi carora le-am insuflat dragostea fata de citit, prin orele de lectura, discutii pe marginea unor lecturi, carti pentru copii; am creat Clubul de lectura, unde copiii au avut posibilitatea sa achizitioneze cele mai noi si frumoase volume pentru copii, despre care povesteam si discutam impreuna, dupa lecturarea lor.

Am organizat, impreuna cu elevii claselor 1-4,  cu cei de la clase pregatitoare, cat si cu  fostii mei elevi, excursii minunate si tabere in tara si in strainatate: Italia, Spania, Turcia, Elvetia, Franta, Serbia, Ungaria, Bulgaria, Croatia, Germania, Austria etc.

 Am participat la proiecte si programme gen Junior Achievement, Copiii cu spectru autist, Comenius, Scoala Arborilor, Si eu traiesc sanatos, Virtual Eden si Hidden Talents desfasurate in parteneriat cu profesori si elevi din diferite tari.

Anual, am participat la cel putin 2, 3 cursuri de perfectionare.

Am participat, impreuna cu elevii, la parteneriate cu Primaria Capitalei, in preajma sarbatorilor de iarna, la  activitati distractive, ateliere, spectacole, concursuri, am sustinut activitati comune cu Politia Capitalei sau a sectorului 1.

Am organizat concursuri de recitare, intreceri sportive, lectii demonstrative pentru parteneri din Marea Britanie, Norvegia, Germania.

In cadrul proiectului ”Copiii lumii pe mapamond”, am fost intr-un circuit prin mai multe tari europene, ajungand si la Chamonix-Mon-Blanc, la Aguille Du Midi, unde am urcat cu elevii pana la 3842m.

De-a lungul celor 41 de ani in slujba educatiei, am avut rezultate frumoase la toate seriile de copii, astfel incat fostii mei elevi, oameni maturi care au copii, la randul lor, sunt realizati, au profesii frumoase, familii minunate si am sentimentul ca am lasat in fiecare o parte din sufletul meu, crezul meu, din pasiunile si comportamentul meu, din modul meu de a privi viata si lumea inconjuratoare, dragostea fata de natura si calatorii, manierele pe care trebuie sa le aiba, felul in care se exprima, dragostea fata de invatatura, literatura, pictura, muzica, teatru sau fata de arte, in general.”

Realizator: Camelia Teodosiu

Radio Reșița: Andra Pleșa, ”chirurgul sufletului de sportiv”

De către DSRNetworkAdmin -
0

Psihoterapeutul Andra Pleşa, invitata emisiunii din această săptămână, este o tânără care afirmă despre profesia sa că este „chirurg de suflete”.

Reşiţeancă, cu rădăcini în Valea Almăjului, Andra Pleşa, ne onorează clipa de prietenie cu umor, sfaturi şi mărturisiri de suflet, povestindu-ne cum a trecut acest an și mai ales cum abordează viitorul.

„Despre mine aş vrea să se ştie că sunt psihoterapeut şi om. Iar cel mai reprezentativ ar fi faptul că lucrez la Federaţia Română de Handbal cu toate loturile de handbal masculin. Îmbrățisez cu toată dragostea această profesie de psihoterapeut și îmi doresc ca educația în domeniul sănătății mintale să se dezvolte tot mai mult”, mărturisește Andra Pleşa!

A publicat articole de specialitate indexate în reviste de specialitate, are umor şi apreciere pentru tot ceea ce înseamnă FRUMOS, BINE, RAFINAMENT în viaţă.

S-a născut la Reșița în data de 2 decembrie 1988, iar tatăl ei, cadru militar, i-a transmis idea de patriotism, pasiunea pentru studiu, citit, cum să fie de folos oamenilor. De la mama ei a ”moștenit” simțul pentru frumos și dragostea față de semeni.

A devenit consilier școlar sau psiholog al școlii. A urmat studiile la Facultatea de Sociologie și Psihologie din cadrul Universității de Vest Timișoara, cu masterat în domeniul Psihologiei Clinice și Consilierii Psihologice din cadrul aceleiași universități din Banat. Au fost multe ore de dezvoltare personală, petrecute în lumea cărților, care au determinat-o să înțeleagă mai bine viața socială cu toate aspectele ei.

Pasiunea pentru sport a determinat-o încă din Facultate să fie interesată de mecanismele psihologice ale sportivilor, de ceea ce îi face pe unii mai buni, decât pe ceilalți. Astfel a început să ”profeseze” la una dintre cele mai titrate echipe de handbal masculin, H.C. Caraș-Severin Reșița. În timp, relația ”psihologică” cu jucătorii și antrenorii i-a facilitat accesul către echipa națională. Și astfel a ajuns să colaboreze cu Federația Română de Handbal pentru mai toate loturile de juniori, tineret și seniori.
”A fost un parcurs destul de greu, deoarece sportivii nu erau obișnuiți cu ideea de ,,psiholog”. Dar, în timp, relatia sportiv -psiholog a devenit una specială, bazată pe prietenie, încredere”, spune Andra Pleșa.

A urmat apoi colaborarea cu echipa națională de polo pe apă, unde de asemenea și-a îmbogățit experiența profesională.
Andra Pleșa, o altă tânără de nota 10, speră ca această contopire între psihologie și sport să fie tot mai intensă, colaborarea între cele două părți să devină indispensabilă, pentru ca lucrurile să se schimbe în bine.

Mircea Vintilă – Un Batiscaf în Cișmegiu

De către Camelia Teodosiu -
0

Prietenii îi spun “Ciocu” şi foarte puţini ştiu că al doilea prenume al lui Mircea Vintilă  este Dragu.

Mircea Vintilă, zis şi Ciocu,a fost pasionat de muzică încă din copilărie. A urmat Şcoala de Muzică (clasa violă), a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” şi apoi Institutul de Construcţii (1974).

Prezent în Biblioteca de Bucurii, Mircea Vintilă ne povesteşte despre copilărie şi adolescenţă,  despre momentele  frumoase petrecute cu prietenii, despre viaţa de artist…

Aflăm care sunt sunt piesele cele mai îndrăgite de public, dar şi cele cu cea mai mare valoare sentimentală, inclusiv mitul Mirunei, în legătură cu care s-au făcut multe scenarii.

Bucureștean prin naștere, Mirifikul așează pe rafturile Bibliotecii de Bucurii nostalgia muzicii folk asociată numelui său – Mircea Vintilă.

Realizator: Camelia Teodosiu

Radio Constanța: Dobrogea, ținutul vacanțelor mai aproape de natură

De către Daniel Țăndăreanu -
0

La ”România de nota 10” din această săptămână, vă invităm să faceți o plimbare prin Dobrogea, ținutul fermecător dintre Dunăre și mare în care vă puteți petrece vacanța în orice anotimp. Dar bineînțeles că în sezonul cald, toate călătoriile sunt mai ofertante și mai lejere așa încât, pornim la drum cu ajutorul reporterilor Radio Vacanța.

Vă purtăm prin Delta Dunării, prin satele tradiționale pe care merită să le descoperiți, savurăm un preparat delicios al etnicilor tătari din această zonă, vă invităm și la un zbor pe deasupra litoralului și mergem, de asemenea, pe drumul vinului, undeva în sudul Dobrogei.
Albastrul cerului, albastrul apelor și al Deltei au colorat în acest sezon estival localitățile tulcene Sarichioi și Jurilovca. A fost prilejul unei sărbători inedite născută dintr-o inițiativă de rebrenduire care a repus în valoare culoarea albastră a gardurilor și gospodăriilor tulcene. Vă invităm într-o plimbare prin satele lipovenești din nordul județului Tulcea.

Salba de localități, denumite și „satele albastre”, atrag în această perioadă numeroși turiști, dornici de liniște și relaxare în mijlocul unui peisaj unic.
Pentru cei care vor să aibă parte de o experiență inedită, un zbor de agrement sau un salt cu parașuta pot reprezenta o curiozitate și în același timp un strop de senzații tari care să-i scoată din rutina unei zile.

Cristina Mitchievici, purtător de cuvânt la Aerodromul de la Tuzla ne-a spus că astfel de zboruri sunt tot mai populare printre turiștii care își doresc altfel de experiențe, pline de adrenalină, la malul mării.

Pentru că Dobrogea este o regiune multietnică si farmecul ei este dat inclusiv de gastronomia savuroasă, sunteți invitați și la masa turcilor dobrogeni: servim „imam bayildî”. Conform legendei, un imam a căzut într-un leșin de încântare când a gustat acest fel de mâncare foarte gustos – de unde și numele rețetei.

Aflăm, de asemenea, că salata cu icre de știucă de Tulcea este, din această vară, un produs cu indicație geografică protejată, în Uniunea Europeană. Comisia Europeană a aprobat cererea de înscriere a salatei de icre în Registrul indicațiilor geografice protejate.

„Salata cu icre de știucă de Tulcea” este o cremă pe bază de ulei de floarea-soarelui, icre de știucă, apă carbogazificată și zeamă de lămâie. Este un produs, care utilizează în principal materii prime din regiunea care include Rezervația Biosferei Delta Dunării și este un exemplu al tradiției locale de prelucrare a peștelui. Această nouă denumire se va alătura celor 1.760 de produse alimentare deja protejate.

 

Redactor – Magda Chirana

Radio România Brașov FM: Vama Buzăului, un colț de paradis rural, cu miticii zimbri și legendele cu vrăjitoare

De către biancabuca -
0

”Munții sunt marile catedrale ale pământului: ziduri de stânci, mozaic de flori, altar de zăpadă, bolta de stele”. (John Ruskin)

Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la România de Nota 10! De această dată, poposim la poalele Munților Ciucaș, într-un loc în care nu mai este vamă, dar se numește așa și care deși se numește Vama Buzăului, aparține, de fapt, de județul Brașov. Aici, la doar 45 de kilometri de Brașov, după anul 1700, a început să ia naștere un colț de paradis rural.

După cum îi spune și numele, cândva, aici, a fost punctul vamal dintre Transilvania și Țara Românească, mai exact, după ce Transilvania a intrat sub dominația Imperiului Habsburgic. Însă, prima atestare documentară a zonei este din secolul XIII, când în trecătoarea Tabla Buții din Masivul Ciucaș, Ordinul Cavalerilor a construit o cetate, „Cruceburg” (Cetatea Crucii), aceasta fiind bastion de apărare și punct vamal de graniță.

Din 2008, Vama Buzăului a reușit să atragă atenția turiștilor din toate colțurile țării cu a patra cea mai mare rezervație de zimbri din România. În prezent, acolo trăiesc aproximativ 20 de zimbri, numai anul acesta venind pe lume patru pui. Însă, de-a lungul timpului, au fost acolo mai multe exemplare pentru că rezervaţia este implicată în programele de reintroducere a zimbrilor în pădurile din România. Astfel, exemplare de la Vama Buzăului au fost eliberate în Parcul Naţional Vânători-Neamţ, în Munţii Făgăraş şi în Munţii Ţarcului.

Pe cele 10 hectare vizitatorii pot vedea și alte viețuitoare precum cerbi, ciute, păuni sau chiar o familie de reni care a avut și pui, iar de curând, vedetele rezervației au devenit 9 mufloni, cei mai noi locatari ai zonei. Cum era de așteptat, locatarii mici și mari au reușit, de la un an la altul, să atragă un număr din ce în ce mai mare de turiști. Numai anul trecut, rezervația a fost vizitată de 70.000 de persoane, în acest an, până acum însumându-se deja peste 40.000 de vizitatori.

De ce este atât de special zimbrul? Pentru că această specie de bizon ce se găsește în Europa, din 1996 a fost clasificată ca specie pe cale de dispariție. Este cel mai greu animal european de pe uscat. Zimbrii au o lungime de aproximativ 3 metri și o înălțime de aproape 2 metri, putând depăși greutatea de 900 kg. Ultimul zimbru în libertate din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. Cei care încă mai erau în Europa, în anii ’20, vreo 50 de exemplare, trăiau doar în captivitate.

Astfel, Valea Zimbrilor din Vama Buzăului devine un loc mai mult decât special. În plus, vizitatorii se pot bucura de ore întregi de relaxare pe malul râului Buzău, în zonă fiind amenjate și locuri pentru picnic. Specialiștii menționează că Vama Buzăului este și una dintre puținele zone cu poluare zero din România, fapt pentru care primarul stațiunii turistice, Tiberiu Chirilaș, face un apel către vizitatorii zonei: ”Important este ca turistul care vine în Vama Buzăului să respecte valorile pe care noi le avem în momentul de față, iar aici mă refer la liniște, curățenie și, nu în ultimul rând, la localnicii care sunt niște oameni la locul lor și care, ușor, ușor, înțeleg că acomodarea cu turiștii presupune un efort din partea ambelor părți. Recomand tuturor celor care doresc să petreacă momente de relaxare, mai ales în această perioadă de concedii, să vină la Vama Buzăului”. 

Vama Buzăului este și un loc în care urmele istoriei pot fi văzute și atinse. Astfel, există ruinele unei capele catolice care a servit ca lăcaș de cult pentru slujbașii oficiului vamal din secolul XV. De asemenea, poate fi văzut și vechiul Pichet de Graniceri și chiar întăriturile cu ziduri care se construiau în jurul taberelor militare. Pentru cei care iubesc plimbările pe poteci de munte, există mai multe trasee montane spectaculoase, cu grade de dificultate diferite. Însă, pentru o experiență completă, ați putea alege unul dintre superbele exemplare de cai de la centrul de echitație din comună, locul din care se poate pleca pe munte călare cu întreaga familie, în doi sau în grup. Cei mai puțin aventuroși se pot bucura de câteva clipe magice alături de minunatele cabaline pe care le pot răsfăța cu câte un măr delicious.

”La Vama Buzăului, în primul rând, poți să uiți de tot ce îți oferă orașul, nu vei găsi zgomot sau surse de stres, iar alături de căluți poți descoperi întreaga zonă”, ne-a spus Andrei Păcurar, cordonator centru de echitație.

Tot natura din Vama Buzăului oferă turiștilor și ocazia să meargă pe apă. Da, ați înțeles bine!  Cascada Urlătoarea este fascinantul loc în care orice drumeț poate urca la propriu pe firele de apă până în vârful acesteia. Zeci de izvoare de apă străpung stâncile și, cu un susur specific, formează o țesătură diafană ce se revarsă în pârâul Urlătoarea. Peisajul este fabulos, iar legenda spune că zgomotoul pe care îl scot sutele de firișoare de apă este cel al vrăjitoarelor care au locuit pe vremuri în preajmă și care încă mai bântuie aceste meleaguri.

Pentru a ajunge la cascadă, drumeții parcurg un drum lin de aproximativ 3 kilometri prin pădure, putând admira natura mereu surprinzătoare. Se spune că debitul cascadei este tot timpul constant și că aceasta s-a menținut așa de sute de ani. În zonă sunt amenajate locuri de picnic cu mese și băncuțe de lemn. La cascadă se poate ajunge, inclusiv, cu autoturismul.

Chiar și la capitolul culinar, în Vama Buzăului, ați putea avea o experiență de neuitat, nicăieri în altă parte decât în casele localnicilor. O parte dintre aceștia și-au transformat propriile locuințe în puncte gastro locale. Astfel, drumeții pot alege una dintre aceste locații care la poartă are ca simbol cocoșul și se pot bucura de o masă pe cinste cu ce are localnicul prin gospodărie, bureți proaspeți adunați de prin pădure, zarzavaturi din grădina proprie, carne de la animalele din bătătură, siropuri deliciose și deserturi ca la mama acasă, toate la prețuri pentru toate buzunarele, iar cei mici se pot bucura din plin de o joacă pe cinste cu prietenii necuvântători.

”Turistul trece prin stațiune, iar unde zărește cocoșul cu lingura si furculița, poate intra pentru a lua masa. De multe ori, gospodinele scot la poartă și tăblița cu ceea ce a gătit. În general, gătim totul proaspăt, cu produse locale”, ne-a mărturisit Mihaela Bulboacă, gospodină a unui gastor local din Vama Buzăului.

Vama Buzăului este comuna cu cele mai multe puncte gastro locale acreditate din întreaga țară, iar pe același sistem, mai nou, turiștii se pot și caza în casele oamenilor din zonă, în cadrul proiectului ”Camere la munte”. Această activitate este destinată celor care doresc să închirieze în scop turistic, maxim 5 camere din gospodăria proprie, acestea fiind clasificate cu una până la trei ”flori de colț”.

”Nu beneficiezi doar de o cameră în care să dormi pentru o noapte, ci de o întreagă experiență în sânul unei familii din Vama Buzăului astfel că poți lua parte și la treburile casei, poți da de mâncare la animale, poți să servești masa dacă există și punct gastro local”, ne informează Tiberiu Chirilaș, primarul comunei.

Tot în comună v-ați putea bucura și de o ședere inedită în gospodria care i-a aparținut lui Nea Ion, un om vrednic al locului, și pe poarta căreia, odată intrați, veți ajunge în lumea de acum mai bine de 100 de ani cu căsuță din bârne, ștergare pe pereți, zestrea cea bună la vedere, măsuțe la umbra merilor, mici expoziții cu obiecte și documente încă de pe vremea regalității.

Ba mai mult, la Vama Buzăului, în perioada 31 iulie – 1 august, atmosfera va fi una de poveste, o poveste folk în cadrul celei de-a doua ediții a Festivalului ”Vama de la Munte”.

Astfel, la Vama Buzăului, ați putea petrece dimineați cu picioare goale prin iarbă și prin apa cristalină a pârurilor, zile cu arome locale și drumeții de neuitat, dar și seri de poveste la o carafă de licoare locală și foc de tabară scânteietor, în acorduri de chitară.

Radio Iași: Lavanda Zimbrului – o pasiune cu parfum estival

De către Camelia Teodosiu -
0

În ediția de astăzi a emisiunii România de nota 10  facem popas la Tg.Neamț – o destinație plină de legende, de mult farmec, dar și de povești, unele cu aromă de lavandă.  Un tânăr cadru didactic se dedică pe timpul verii unei activități care îi aduce mari satisfacții – cea de cultivator  de lavandă.  Maria Ioniță a înființat,  în urmă cu șase ani, o cultură de lavandă dezvoltându-și  mica afacere cu numele de Lavanda Zimbrului. Cum a început această poveste și cum a înflorit de la un an la altul  aflăm chiar de la invitata  ediției noastre Maria Ioniță.

 „Această poveste a inceput când bunicul meu mi-a dăruit ca moștenire o bucată de pământ. Și pentru că el întreaga viață și-a dedicat-o lucrului pământului, am considerat că este bine să îl muncesc, dar într-un stil caracteristic mie, fiind o iubitoare de flori. În 2015, am cultivat o suprafață de teren, la momentul respectiv undeva la 15 mii de butași de lavandă, și ulterior am considerat că zona noastră fiind reprezentată prin zimbru, ar fi benefic un nume și o prezentare sub denumirea de Lavanda Zimbrului.

La început am plantat întreaga suprafață cu un soi care aduce în prim plan uleiul, ulterior am plantat și câteva soiuri decorative pentru a acoperi necesitatea celor care folosesc această plantă pentu decor.”

Lanul de lavandă,  aflat în apropierea  orașului Tg. Neamț, îi bucură sufletul și îi dă curajul de a merge mai departe, chiar dacă uneori se ivesc și dificultăți.

„Este o perioadă în care lavanda își arată întregul aspect, fiind caracteristică prin binecunoscutul mov, lila, diferite tonuri de culoare. Trebuie să recunoaștem,  că frumusețea stă și în parfum și este cunoscută această plantă pentru beneficiile ei, în ceea ce privește relaxarea, starea de bine.

Dacă la început poveștile care m-au inspirat mi-au dat foarte multă încredere și optimism, crezând că va fi ceva destul de ușor, cu timpul s-a dovedit că nu este deloc așa, este o plantă care necesită o ingrijire specială. Din păcate, zona in care locuiesc, nu este potrivită acestei plante, dar ambiția a fost mai presus decât orice recomandare a specialiștilor”.

Și pentru că această activitate necesită mult efort, Maria Ioniță beneficiază  de sprijinul constant al familiei.

„În ultima perioadă, familia a considerat că am nevoie de ajutor și se implică din ce în ce mai mult. Cum v-am spus, planta se adaptează destul de greu zonelor noastre, de la lucrările agricole, până la culegerea florilor, distilare. Familia mea este implicată în mod direct și este  prezentă în jurul meu, eu ocupându-mă mai mult de prezentarea produselor, distribuirea lor, partea de internet, de comenzi on-line.”

 Până in prezent, Maria Ioniță a reușit să realizeze o gamă variată de produse din lavandă, iar prima ieșire în public a fost în 2017, la Festivalul Medieval de la Tg.Neamț.

„Produsele sunt cele de bază, vorbim despre uleiul esențial de lavandă, pe care îl producem chiar noi, apa de lavandă, sare de baie, sare marină, aromatizată cu ulei de lavandă, lumânări, săculeți de lavandă uscată. Și câteodată  la anumite festivaluri, târguri, comercializăm și produse cosmetice, dar nu este ramura pe care ne axăm în acest moment.

Prima iesire în public a avut loc în anul 2017, la Festivalul Medieval. În ultimii ani, aceste festivaluri nu s-au mai desfășurat așa cum ne-am fi dorit, din cauza pandemiei, dar sperăm ca la fiecare eveniment important din zona orașului Tg.Neamț, a Ținutului Zimbrului, vom fi prezenți și vom avea din ce in ce mai mult succes. Intenția noastră este de a atrage căt mai mulți turiști în zonă, arătându-le ce reușesc să facă oamenii locului.

Am reușit să pregătim câteva produse pentru vizitele oficiale ale ambasadorilor, care au vizitat recent zona noastră – Ambasadorul Coreei și Ambasadorul Egiptului.”

Lavanda Zimbrului a cucerit privirile și inimile  celor care vin în Tg.Neamț, iar promovarea în mediul on-line a atras numeroși cumpărători și din alte zone ale țării.

„De-a  lungul timpului, ne-am format niște cumpărători,  ne contactează, luăm legatura cu ei, și  îi  păstrăm aproape, pentru că nici plantația noastră nu este foarte mare și cumva să acoperim cererile persoanelor.

Sunt persoane din zona Tg.Neamț, iar turiștii au posibilitatea de a cumpăra din diferite puncte, unde distribuim aceste produse, dar sunt și persoane din orașe mari precum  București, unde trimitem colete frecvent.” 

Maria Ioniță a devenit cunoscută pentru produsele sale datorită parteneriatului pe care îl are cu Asociația eco-turistică Ținutul Zimbrului.

 „Ceea ce desfășor eu nu este un business, o afacere, ci este doar o activitate, încununată cu succes prin parteneriatul  cu Ținutul Zimbrului și prezența la diferite târguri, la anumite evenimente din orașul nostru, mă face să am o satisfacție, în ceea ce privește Lavanda Zimbrului.

Cred că eu am reușit să ajung pe piață mai ușor prin acest pateneriat, pe care îl am cu Ținutul Zimbrului și, de ce nu, numele care m-a ajutat să ies în evidență. Suntem membri fondatori și într-un Cluster Produs în Neamț, un proiect care se află la început, sper că va fi o asociere frumoasă și productivă.

 Aceste asocieri sunt importante pentru că este locul unde putem să ne prezentăm produsele prin acele persoane care se ocupă cu promovarea zonei, reușim să legăm acele pârghii, care ne ajută să ne prezentăm produsele într-un mod mai facil și facilitează accesul nostru  la diferite târguri. Este un beneficiu adus nouă, producătorilor locali, dar și celor care sunt interesați de această zonă și de produsele ei.”

Pasiunea pentru frumos, pentru natură, o transmite și elevilor săi,  care s-au lăsat vrăjiți de această poveste a Lavandei Zimbrului.

 „La  școală, am grijă de niște flori mai mici, iar în perioada de vacanță am grijă de aceste flori de lavandă. Copiii știu că am această  pasiune și  au ajuns să spună că îndrăgesc lavanda, că  florile lor preferate sunt cele îndrăgite de mine. M-aș bucura dacă le-aș putea insufla această iubire de natură, de mediu, să fim prietenoși cu el, să transmitem mai departe această emoție.Grija pentru frumos și-a pus întotdeauna amprenta asupra produselor mele. Îmi doresc să fie prezentate într-un mod cât mai plăcut și să ajungă la inimile iubitorilor de lavandă, dar în același timp, să transmită și o bucățică din mine”.

Redactor Natalia Maxim

Fotografii Andrei Ștefan

Cristian Popescu – „Eu sunt Motanul Dănilă…”

De către Camelia Teodosiu -
0

Dialoguri pentru tihna sufletului cu Cristian Popescu

În această ediție avem un invitat surpriză… care deschide ușa Bibliotecii noastre de Bucurii cu câteva replici celebre. Este nimeni altul decât actorul și interpretul Cristian Popescu care a interpretat multe șlagăre îndrăgite și fredonate de public: „M-am născut în România”, „Liliana”, „Gabriela”, ”Ce s-ar face fetele”, ”A doua tinerețe”…

 

Invitatul emisiunii noastre,  este vocea multor personaje care ne-au încântat copilăria între anii 1965-1980, inclusiv motanul Dănilă din filmul „Veronica” și, de asemenea, a creat și a prezentat pentru televiziunea română, emisiunea îndrăgită de copii  „TipTop Minitop”.

Într-o perioadă în care sonorul filmelor românești nu era de cea mai bună calitate și sunetul trebuia refăcut din studio, Cristian Popescu a imitat vocea unor mari actori, ca Octavian Cotescu, Dem Rădulescu, Liviu Ciulei, Virgil Ogășanu, Iurie Darie…

Cristian Popescu  este alături de noi pentru a ne povesti despre cele mai îndrăgite momente ale sale și a ne împărtăși, ca între prieteni,  modul decent și discret în care a ales să-și trăiască viața.

Cristian Popescu ne povestşte despre întâmplările memorabile din viața lui,  activitățile preferate,despre turneele făcute în toată lumea, relaţia cu colegii de breaslă – actori, muzicieni, regizori, compozitori…

https://www.facebook.com/humberto.s.aguilar.a/videos/10206852326325921/

Realizator: Camelia Teodosiu

Magda Stavinschi despre relația dintre astronomie și cultură

De către Camelia Teodosiu -
0

Bun găsit, vă spune Camelia Teodosiu, de acestă dată găsind inspirație pentru bucuria sufletului la Observatorul Astronomic din Parcul Carol. Aici ne întâmpină dr. Magda Stavinschi, cercetător onorific la Institutul Astronomic al Academiei Române cu o prelegere integrată în seria conferințelor proiectului „Conexiuni“ prin care Academia Română își propune să ofere repere științifice și culturale autentice pentru națiunea română și să pună în valoare beneficiile pe termen lung ale vieții intelectuale.

Conferința doamnei Magda Stavinschi surprinde relația dintre astronomie și cultură, pornind de la întrebările filozofice vechi de când lumea – Cine a creat Cerul și Pământul? Care este locul nostru în Univers? Suntem oare singurele ființe raționale care populează această lume cosmică?  Dar, pentru început, să pornim de la o descriere a acestei științe – astronomia, prin prisma experienței doamnei dr. Magda Stavinschi inspirată chiar de interesul unui tânăr pentru această disciplină complexă:

Astronomia relaționează cu multe științe pe cercetările cărora se bazează – fizica, matematica și geografia fiind doar câteva dintre acestea. Analizând astronomia din perspectiva legăturii sale cu domeniul cultural, expunerea dnei cercetător dr. Magda Stavinschi arată în ce măsură transdisciplinaritatea este o componentă indispensabilă pentru numeroase profesii.

Impresia pe care cerul înstelat a lăsat-o asupra omenirii în diferite perioade istorice, descrierea aparițiilor spectaculoase ale unor comete, percepute ca semne cerești prevestitoare, povestea unor eclipse care au marcat evenimente din istorie, inventarea unor fenomene astrale ca prevestiri pentru nașterea sau moartea unor regi ori împărați, toate acestea au marcat evoluția astronomiei în raport cu viziunea oamenilor asupra Universului.

În conferința sa – Relația dintre astronomie și cultură susținută în cadrul proiectului Conexiuni al Academiei Române, doamna Magda Stavinschi aduce în prim plan fascinația și progresele astronomiei în diferite epoci, așa cum apar ele în cercetările științifice, în scrierile literare, în studiile istorice, dar și în elementele folclorice – obiceiuri, tradiții, în pictură, sau chiar în compoziții muzicale.

Prelegerile din cadrul proiectului „Conexiuni“  sunt susținute de membri ai Academiei Române și de cercetători din institutele sale, acoperind arii diverse de specializare și sunt destinate publicului de orice vârstă și de orice formare intelectuală, umanistă ori științifică.

Ele pot fi utilizate inclusiv ca material didactic în mediul universitar și chiar liceal, cu scopul de a orienta și a fundamenta gustul pentru dezbatere, exersarea gândirii critice, dezvoltarea capacității analitice și manifestarea spiritului creativ.

Conferințele sunt înregistrate și publicate pe canalul YouTube al Academiei Române, fiind disponibile în regim gratuit.

https://www.youtube.com/channel/UCuuNmYFXGSVcBHuBKG0KxcA/videos

Magda Stavinschi

Astronom și matematician, specialistă în mecanică cerească, astrometrie și în istoria astronomiei, dr. Magda Stavinschi este cercetător onorific la Institutul Astronomic al Academiei Române, al cărui director a fost în perioada 1990-2005. Este autor a peste 20 de volume de specialitate și coeditor al colecţiilor „Ştiinţă şi Religie”, „Ştiinţă şi Spiritualitate” de la Editura Curtea Veche. A publicat peste 300 de articole științifice în prestigioase jurnale de specialitate.

Este preşedinte al Institutului pentru Studii Transdisciplinare în Ştiinţă, Spiritualitate, Societate – IT4S, membru al Centrului Internaţional pentru Cercetare Transdisciplinară – CIRET, al Societăţii Internaţionale pentru Ştiinţă şi Religie – ISSR. În perioada 2006-2009 a fost preşedinte al Comisiei Astronomy education and development a Uniunii Astronomice Internaţionale.

A fost distinsă cu Ordre National du Mérite (2005), medalia „70 de ani de la crearea primelor instituții de cercetare și 55 de ani de la fondarea Academiei de Științe a Republicii Moldova” (2016) și decorată, în anul 2018, cu Medalia de aur a Academiei Internaţionale de Studii Transdisciplinare ATLAS.  Este laureată a premiului Academiei Române „Petre Sergescu” pentru istoria ştiinţei şi tehnicii (2018).

1...313233...72Pagina 32 din 72

Urmărește-ne pe

4,400AbonațiAbonați-vă
Romania de nota 10

ȘI MAI MULTE ȘTIRI

CATEGORIE POPULARĂ

© Radio Romania Regional & JA Romania