Pagina 31

Radio București FM: Limbajul în era om-mașină sau comunicarea cu Inteligența Artificială

De către Camelia Teodosiu -
0
Woman in glasses with virtual screen - AdobeStock_264815177_dragonstock-scaled

Bun găsit, vă spune Camelia Teodosiu la o nouă ediție a proiecțiilor curajoase pentru o Românie de nota 10.

Subiectul abordat cu dr. Barbu Mititelu – cercetător ştiinţific Verginica gr. II la Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu“ al Academiei Române este, bineînțeles, legat de inteligenţa artificială care va aduce mari schimbări în comunicarea noastră.

Cercetătorii și specialiștii în domeniu ne spun că în viitorul apropiat informația căutată pe telefon sau pe tabletă va apărea în fața ochilor noștri pornind de la dispozitive oculare foarte mici.  Dacă acestor sisteme noi adăugăm și niște căști inteligente, vom vedea și vom auzi informații suplimentare despre lumea din jurul nostru: de la lucruri elementare, precum indicații de direcție, până la conținut mai avansat, precum traducerea automată a vorbirii oamenilor din jurul nostru, care folosesc alte limbi. Cuvintele noastre vor fi amplificate, clarificate, traduse și transcrise pe măsură ce vorbim.

Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu“ al Academiei Române a prezentat, în calitate de partener principal, concluziile primului raport de prognoză al proiectului european „Limbajul în era om-mașină“ – LITHME din care reiese că se conturează două tendinţe majore ale comunicării umane: comunicarea mediată de tehnologie și comunicarea cu tehnologia.

Cea dintâi presupune faptul că dispozitivele portabile vor participa activ la conversaţiile oamenilor. Ochelarii și căștile inteligente vor fi capabile să traducă vorbele altei persoane și să creeze impresia că aceasta vorbește în limba noastră.

Cea de-a doua direcţie se referă la dialogul uman cu chatbot-uri pe ecrane și cu personaje „realiste“ din realitatea virtuală de generaţie următoare: „Acestea vor fi mult mai inteligente decât chatbot-urile de astăzi, pregătite pentru conversaţii mai complexe – vor putea ajuta la analiza problemelor, la discutarea planurilor, la consolare în cazul dezamăgirilor și la sărbătorirea reușitelor.“, adaugă Sayers.

În acest context, proiectul „Limbajul în era om-mașină“ – LITHME încearcă să răspundă câtorva întrebări legate de implicaţiile majore asupra limbajului pe care le poate avea utilizarea tehnologiei la acest nivel: Cum vor afecta toate aceste schimbări în comunicare modul în care oamenii se identifică cu anumite limbi și participă la conversaţii? Cum vor influenţa modul în care învăţăm limbi străine, traducem texte sau felul în care sunt scrise și interpretate legile? Dependenţa mare de tehnologiile limbajului în timp real ar putea să schimbe structura limbajului? Pe termen mai lung, evoluţiile interfeţelor creier-mașină ar putea completa sau chiar înlocui limbajul?

Finanţat prin programul de Cooperare europeană în domeniul cercetării știinţifice și tehnice, proiectul LITHME – „Limbajul în era om-mașină“ are ca obiectiv reducerea decalajului dintre specialiștii lingviști și cei din tehnologie, astfel încât lingviștii să poată beneficia de o mai bună previziune tehnologică, iar tehnicienii de o mai bună înţelegere a posibilelor consecinţe lingvistice și sociale ale tehnologiilor emergente.

Astfel, s-a constituit recent o nouă reţea de cercetare, cu membri din 52 de ţări, inclusiv România, care explorează felul în care progresul tehnologic va putea schimba comunicarea noastră de zi cu zi și, în final, limbajul însuși, dat fiind că tehnologia nu se mai rezumă la dispozitivele mobile, ci poate fi integrată simţurilor umane. Ceea ce înseamnă transferul componentelor hardware din exteriorul corpului la nivelul ochilor și urechilor, mediind în timp real ceea ce vedem, auzim sau spunem.

Invitata noastră dr. Verginica Barbu Mititelu – cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu“ al Academiei Române ne explică în ce fel ar putea fi schimbată structura comunicării, a relaţionării interumane de o anumită dependență crescută faţă de inteligenţa artificială.

Un recent raport de prognoză al specialiștilor din proiectul „Limbajul în era om-mașină“ – LITHME, publicat pe 19 mai 2021, semnalează, în plus, o serie de aspecte critice de natură etică și de securitatea persoanei, cum ar fi inegalitatea accesului la tehnologii, confidenţialitatea și securitatea, posibilitatea apariţiei unor noi forme de înșelăciune și criminalitate. „Ne vom confrunta cu problemele obișnuite cu privire la cine își poate permite cele mai recente actualizări. Aceste dispozitive pot funcţiona, de asemenea, mai puţin bine în unele limbi sau deloc în altele… Nu toată lumea va beneficia în mod egal de aceste avansuri și unii dintre noi vor fi lăsaţi mult în urmă. Progresul este de obicei cel mai rapid în limbile mai mari ale lumii, cum ar fi engleza sau chineza.“ avertizează Dave Sayers, coordonatorul proiectului.

Date despre proiectul „Limbajul în era om-maşină“ — LITHME

Proiectul de networking „Limbajul în era om- mașină“ – LITHME a început în octombrie 2020 și are în prezent membri din toate cele 27 de state ale Uniunii Europene, inclusiv România, plus alte 25 de ţări de pe fiecare continent. Proiectul se derulează pe durata a patru ani și este finanţat de programul de Cooperare europeană în domeniul cercetării știinţifice și tehnice – European Cooperation in Science and Technology, COST Action.

În cadrul proiectului funcţionează opt grupuri de lucru care reprezintă diferite arii ale cercetării lingvistice: „Lingvistică computaţională“, „Limbă și drept“, „Drepturi lingvistice“, „Diversitate lingvistică, vitalitate și pericol de dispariţie“, „Învăţarea și predarea limbii“, „Ideologii, credinţe, atitudini“, „Munca lingvistică, profesioniștii în limbă“ și „Variaţie lingvistică“.

Echipa românească

Echipa de cercetători români de la Institutul de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială al Academiei Române participă în acest proiect aducând o vastă experienţă în crearea de resurse lingvistice pentru limba română (corpusuri adnotate la diverse niveluri lingvistice, lexicoane, reţele lexico-semantice) și de instrumente de prelucrare a limbii române, reunite deja într-o platformă de prelucrare a textelor în limba română, TEPROLIN (disponibilă gratuit pe site-ul Institutului, la adresa https://github.com/racai-ai/TEPROLIN) și pe un portal al tehnologiilor pentru limba română, RELATE (de asemenea accesibil gratuit, la https://relate.racai.ro/).

„Uniunea Europeană și Comisia Europeană, prin toate canalele lor de finanțare, sprijină cu fermitate cercetarea și dezvoltarea către realizarea egalității lingvistice digitale, ceea ce înseamnă că pentru toate limbile din Europa tehnologia trebuie să poată fi aplicată în aceeași măsură și să fie la fel de performantă. Proiectele recente European Language Grid, European Language Equality, European Language Resource Coordination și multe altele se străduiesc să asigure, până în 2030, egalitatea limbilor în mediul digital și realizarea pieței unice digitale în Europa. Raportul de prognoză publicat de consorțiul LITHME este o proiecție tehnologică fascinantă în viitorul comunicării lingvistice și nu numai.” Dan TUFIȘ, Director Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu“ al Academiei Române.

Activităţile cercetătorilor români se înscriu, prin toate proiectele naţionale și internaţionale derulate în cadrul Institutului de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu“ al Academiei Române, în eforturile la nivel european de eliminare, până în anul 2030, a decalajului tehnologic între limbile vorbite pe continent.

Paul French – muzica venită dintr-un amalgam de sentimente solare

De către Camelia Teodosiu -
0

Bun găsit, vă spune Camelia Teodosiu! Exemplele alese, de-a lungul timpului, pentru inspirația necesară mobilării Bibliotecii de Bucuriii a fiecăruia dintre cei interesați, au fost aduse în atenția noastră de oameni frumoşi – atât personalități și profesioniști în diferite domenii, cât și oameni obișnuiți, dar motivați și talentați cum este și cazul invitatului acestei ediții.

Îl cheamă Paul Lung Frenț este muzician, iar prietenii îi spun French – numele pe care l-a dat și trupei actuale, alături de care cântă în limba română.

Paul sau French, cum îi spun prietenii, se prezintă publicului cu sensibilitate, emoție și multă modestie:

”Am 28 de ani și sunt un mic artist arădean dornic de exprimare.

În ianuarie 2020, a început călătoria mea muzicală alături de Cosmin Narcis Lupan ,el fiind producătorul  și colegul meu de formație, cel care deține casa de discuri MagicSounds din Arad și locul unde au luat naștere producțiile noastre. În trecut, Cosmin a colaborat și a produs piese pentru artiști destul de bine cotați cum ar fi:  Les Elephants Bizzare, Directia 5, B-ton…

La 12 ani, în 2009 am fost înscris de mama mea la Palatul Copiilor din Arad unde am învățat să cânt la chitară, iar dupa o perioadă mi-am descoperit și vocea . Tot aici am avut prima mea formație de covere care se numea Charisma.

În 2014, am început călătoria în formația Unity of Opposites tot din Arad, ca solist vocal, unde cântam un metal progresiv, de asemenea a fost o experiență minunată unde am compus și am colaborat cu niște băieți talentați, dar din păcate drumurile noastre s-au separat în anul 2020, când am decis că vreau să merg pe cont propriu.

Proiectul French încearcă abordarea unui de gen de muzica Rock Alternative cu diferite influențe Indie, ba chiar Electro și Synthwave. Un gen de muzică bazat în special pe versuri care reflectă o realitate, un vis și un amalgam de sentimente.

De asemenea, am multe formații care m-au inspirat de-a lungul timpului chiar din România, formații precum: Byron, Grimus, Coma, Implant pentru Refuz…și câteva formații internaționale: Linkin Park, 30 Seconds to Mars…

Practic aceste formații au creeat baza mea ca artist, solist și textier”

O parte a discuției cu Paul French s-a orientat către trei din cele mai dragi compoziții ale trupei  –  piesele Lângă Soare, Inimi și Am luat:

”Lângă   Soare vorbește despre timpul nostru scurt aici , este un îndemn la o viață mai simplă și mai fericită de care ar trebui să ne bucurăm cu toții.La modul cel mai serios.

Versurile mi-au fost declanșate în momentul în care eu am încetat să îmi mai ofer atenție mie, cât și celor dragi. Și asta m-a afectat foarte mult. Piesa a fost scrisă contemplând la un apus, gândindu-mă la mine cum să fac, să devin mai bun și cum să mă eliberez, să mă îndepărtez de oamenii care de-a lungul timpului mi-au oferit multe iluzii false și speranțe de neatins.

Inimi este o piesă de care suntem foarte mândri; este o colaborare frumoasă cu renumitul chitarist Horea Silvio Crișovan căruia îi mulțumim pe aceasta cale. Practic am colaborat împreună la o piesă care vorbește despre noi, despre răbdare, înțelegere și empatie, valori care ne lipsesc din ce în ce mai mult.

Am luat este o piesă la care țin foarte mult, o piesă care mă reprezintă, în sensul de finețe, de vulnerabilitate sentimentală; piesa descrie foarte bine părțile mele de nostalgie și melancolie. Este una dintre primele creații ale acestui proiect de care sunt foarte mândru.”

Realizator: Camelia Teodosiu

Radio România Brașov FM: Călătoria de 1 milion de kilometri, în jurul lumii, a suveicii de la Muzeul de pânze și povești

De către biancabuca -
0

 

Se spune că „un popor fără tradiții este ca un copac fără rădăcini aflat în bătaia vântului”.

Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la România de Nota 10! Trebuie să vă mărturisesc ceva: „Mi-s tare mândră că-s româncă”. Chiar în Mândra mergem de această dată, satul transilvănean din inima Țării Făgărașului în care poveștile se țes din străbuni, iar broderiile, ieșite din mâini tăbacite de vremuri, spun, la rândul lor, istorii, într-un concept autentic adus în contemporaneitate. Totul într-o căsuță veche de la începutul secolului trecut, construită cu bani americani, în care acum sălășluiește unicul Muzeu de pânze și povești.

În urmă cu mai bine de un deceniu, treceam pentru prima oară pragul bătrânei căsuțe mândrene. Erau primii pași, primele povești, primele bătăi ale inimii a ceea ce avea să devină un muzeu inedit și un loc în care tradițiile străvechi sunt mai noi ca niciodată.

Și atunci și acum, în prag ne-a întâmpinat Alina… Alina Zară, o româncă devotată meleagurilor natale despre care și-a dorit să audă nu doar toată țara, ci toată lumea. A studiat la București, a călătorit, a avut proiecte în diferite colțuri de Românie, dar ața de pe mosorul sufletului a tras-o acasă, în Mândra. A simțit ca este datoria ei să ducă mai departe tradiția locului și visurile bunicii sale.

„Mama Ruța a lu’ Cuculaie, din Mândra, era o femeie dibace, credincioasă, harnică, înțeleaptă și bună ca pita lui Dumnezeu! Era pricepută la tot ce ținea de rânduiala muierească: la gătit, la cusut, la iubit și la crescut frumos copii, la rugat Dumnezeu pentru pace și liniște. Războiul de țesut nu ieșea niciodată din casa dumneaei! Era singura care mai știa să „descebăluiască” modelele de țesături vechi, într-un soi de „rețetă”, ca un portativ muzical. Din scriitura asta, mai apoi, femeile din 15 sate dimprejur, urzeau, dădeau prin spată și țeseau zestrea Țării Făgărașului! Mama Ruța avea o suveică! Unealtă veche de lemn, cu care se poartă firul printre ițe în război și cu care se țese pânza!”, scrie Alina Zară în descrierea celui mai inedit proiect românesc de călătorii – Suveica Mamei Ruța în jurul lumii.

Mândreanca Ruța era o femeie parcă dincolo de vremurile sale și își dorea nespus de mult să iasă din satul său și să colinde lumea, în lung și-n lat, mai ales că în acele vremuri mulți săteni de-ai săi se îmbarcau pe vapoare și călătoreau câte 6 luni în cealaltă lume, pe tărâmurile americane. Munceau câte un an, strângeau ceva bănuți și veneau alte 6 luni pe ocean pentru a construi câte o căsuță așa cum era și a ei, cu dolari americani. Mama Ruța nu a mai apucat să descopere la pas misterele lumilor de dincolo de granițe, cel puțin fizic pentru că spiritul ei a călătorit până acum peste 1 milion de kilometri. Da, ați înțeles bine! Cum a fost posibil acest lucru? Păi, datorită unei nepoate care a văzut dincolo de bariera lumii de aici și lumii de dincolo. Într-o zi oarecare, pe când Alina răscolea valizele, lăzile și podul casei pentru a găsi amintiri neprețuite a găsit o suveică și, printr-un efect proustian demn de cărțile de povești, și-a revăzut cu ochii minții și ai sufletului întrega sa copilărie, pe vremea când era de-o șchioapă și tot învârtea un glob pământesc căutând povești nespuse despre locuri îndepărtate, iar lângă ea, Mama Ruța învârtea de zor suveica la lucru.

Nu a fost nevoie decât de câteva momente de inspirație pentru a-i „face” bagajul suveicii și a o trimite în lume. Astfel, suveica Mamei Ruța a ajuns din Bali până în Rio de Janeiro, din Noua Zeelandă până în Viena și chiar era cât pe ce să îl cunoască pe Dalai Lama dacă nu ar fi fost ascuțită și considerată armă albă. Zeci de prieteni vestiți și mai puțin vestiți și-au dorit să o ia cu ei, să o fotografieze în diferite colțuri ale lumii și să ducă spiritul Mamei Ruța acolo unde gândurile sale erau deja. Și dacă ați crede că după mai bine de un deceniu, aventura suveicii s-a terminat, ei bine, aflați ca nu. Recent a fost văzută în Canada.

”Suveica Mamei Ruța este proiectul nostru internațional de călătorie. Este suveica de la războiul cu care bunica noastră ne-a țesut zestrea. Avea multe suveici pentru că o femeie cu rânduială avea multe suveici. Bunica își dorea foarte mult să vadă lumea, ce este dincolo de granițele satului. Spre exemplu, voia să vadă de unde vin mărgelele de sticlă pe care și le cususe pe ia de mireasă. Veneau de la Paris. Ar fi putut să se uite pe o hartă, dar voia să vadă ce e înseamnă Parisul acela care făcuse mărgelele de sticlă pentru care părinții ei au vândut un vițel și o vacă”, ne-a povestit emoționată Alina Zară.

O vorbă din străbuni spune că „Dar din dar se face Rai” sau „Fă Rai din ce ai”. Ambele sunt valabile unui alt proiect unic în țară inițiat de Alina Zară, conceptul Mândra Chic prin intermediul căruia se creează zestre contemporană. Este exemplul perfect pentru aducerea tradițiilor în zilele noastre păstrându-le, în același timp, autenticitatea. Astfel, în atelierul din Mândra, vechiul și noul devin unic. Ani de zile, a „cotrobăit” Alina Zară prin lăzi de zestre, uitate de timp și oameni, și a reușit să scoată la lumină, mai strălucitoare ca niciodată, bucăți de pânza brodate de femeile vremurilor pierdute în timp. Le-a redat intensitatea și, cu dibăcie, le-a aplicat pe tricouri moderne. Le-a adăugat acel detaliu care face diferența, câte o vorbă de duh românească. Și, uite așa au plecat peste tot prin țară sau prin lume la românii care și-au dorit un colț de țarișoară cu ei. Alături de acestea, au apărut și deja vestitele pernuțe de colț cu citate sau mândruțele, simboluri țesute și brodate cu migală, purtate, cu mândrie, la piept.

”Poartă oamenii cărora le este dor de rădăcini, iar noi putem să le alinăm dorul cu aceste creații de zestre contemporană. Totul a pornit tot de la suveica Mamei Ruța pentru că cei care au dus-o prin lumea au primit și un chit în care era inclus un tricou de călăuză. Inițial, acestea aveau bucăți de pânză brodate de Mama Ruța, acum au altele, brodate la fel de frumos. Noi le spunem tricouri manifest pentru că prin intermediul lor, transitem în lume niște mesaje, în felul nostru așa cum strămoșii noștri își transmiteau mesajele prin portul lor. Acum, în Mândra, nimeni nu mai aruncă nimic, iar cu noi, oamenii fac un troc, ne dau bucăți de pânză brodate, iar noi le aplicăm pe tricouri pentru copiii lor. Unii își doresc astfel de piese de zestre contemporană încă de la botezul celor mici, apoi noi îi ajutăm și de la un an la altul mutăm bucățica de pânză brodată pe alte elemente vestimentare, ducându-se astfel mesajul din generație în generație. Ceea ce am mai reușit să facem în cadrul acestui proiect a fost să îi convingem pe mândreni, împreună cu preotul din sat, să nu își mai îngroape portul vechi, foarte prețios”, ne-a mai spus Alina.

Însă, toate aceste proiecte de suflet aveau nevoie de o căsuță a lor. Astfel, a luat naștere unicul Muzeu de pânze și povești din țară, chiar în satul Mândra din județul Brașov. Căsuța de altădată a Mamei Ruța primește acum zeci de vizitatori curioși să îi afle povestea. Mulți intră din curiozitate și ies cu amintiri de neuitat, alții vin special. Dacă te nimerești vara sau în vacanțe, ai putea fi întâmpinat de alai de copii veniți la atelierele dedicate lor.

La Muzeul de pânze și povești din Mândra, totul este atemporal și firesc, de la obiectele ce i-au aparținut Mamei Ruța precum patul de zestre, mașina de cusut, dulapul cu pânzături și războiul de țesut funcțional, până la cărțile poștale pe care încă le mai poți trimite cuiva drag.

Poate acum, mai mult ca niciodată avem nevoie de povești în viețile noastre, povești cu bunici și nepoți care se îmbrățișează, cu glasuri zglobii de copii alergând pe ulițe, cu părinți gospodari care înfloresc ogrăzile, cu arome și gusturi ca la mama acasă. Să ne creăm propriile tradiții, fără a le uita pe cele de altădată, să avem propriile începuturi, cu respect și admirație pentru cele din trecut.

Foto: Muzeul de pânze și povești, Alina Zară, Bianca Bucă

Redactor: Bianca Bucă

Povestea iei promovată la Roma de Maria Bogdan

De către Camelia Teodosiu -
0

Bun găsit tuturor celor prezenți în Biblioteca noastră pentru a așeza sau căuta pe rafturile vieții tot ce aduce bucurie sufletului. Sunt Camelia Teodosiu și vă invit la un dialog cu o persoană care a găsit puterea de a răzbate și de  a-i inspira și pe alții să se implice în acțiuni de voluntariat care îi motivează și le alină dorul de țară.

Este vorba de Maria Bogdan, cunoscută deja în mass media ca ”mama iei românești din Italia”.

Maria Bogdan a plecat în Italia, acum mai bine de 20 de ani, când, așa cum ne-a mărturisit, s-a alăturat gândului comun multor români de a munci în străinătate pentru a oferi familiei o viață mai bună. Nu a dorit să intre în amănunte despre cât de greu a fost, mai ales la început și prin câte a trecut până a juns la un echilibru financiar, dar mai ales la cel emoțional care îți permite să faci ceea ce îți place. A preferat să povestească despre cum a juns comunitatea românescă din Roma să asocieze numele ei – Maria Bogdan cu Ziua Internațională a Iei.

Maria Uca Marinescu – Bucuria este esența vieții

De către Camelia Teodosiu -
0

În spațiul Bibliotecii de Bucurii se află invitată Uca Maria Marinescu  pentru care viața înseamnă bucuria permanentă de a explora și de a descoperi oameni, locuri, fapte… pentru că iubește planeta cu tot ceea ce dă pulsul acesteia. Iubește oamenii, crede în prietenie, în valorile morale și spirituale care sunt repere pentru a trăi în pace, fără conflicte cu noi înșine și cu cei din jur.

Maria Uca Marinescu – prima femeie care în anul 2001, la vârsta de 61 de ani, a atins pe schiuri cei doi poli ai Pământului. Ambele performanțe care au avut loc într–un singur an calendaristic au fost realizate în cadrul unor expediții polare ghidate de tipul „ultimul grad”.

Uca Marinescu este președintele Comisiei de Sport și Mediu din cadrul Comitetului Olimpic Român și ca o recunoaștere a activității și performanțelor sale, la data de 15 iulie, președintele României i–a acordat Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer.

Uca Marinescu a ales să vadă și să exploreze lumea nu ca turist, ci ca un om care înțelege bucuria și tristețea semenilor și, așa cum vom afla pe parcursul discuției noastre, multe din expedițiile solitare sau de grup au venit ca niște chemări ale sufletului.

Maria Uca Marinescu începe prin a ne mărturisi bucuria călătoriilor și căutărilor ei: ”Este esența vieții, de fapt, bucuria. Fiecare expediție, fiecare călătorie a mea a fost o bucurie. Am căutat să ajut oamenii și să învăț de la ei cât mai mult.”

Despre cum își organizează plecările și ce o inspiră în alegerea destinațiilor, mai ales în zonele greu accesibile omului de rând – Antarctica și Polul Sud, Tibet, Nepal, Valea Caucazului și multe alte locuri în care nici cu gândul nu ajungi, cum s-ar spune în poveste, Uca Marinescu ne povestește:
”Zona pe care încerc tot timpul să o cunosc este zona istorică.(…) Înveți de la ceste populații, din aceste zone, cum să trăiești. Captezi de la ei. Și trăiesc frumos. (…) Au fost multe expediții ale mele când eu nu am știut unde plec… Sigur, eu citesc foarte mult. Am toată biblioteca plină de istorie, de geografie…Dar nu știu unde plec și este chemarea care vine spre mine. Gata! Acolo o să plec!”

Finalul emisiunii surprinde mesajul transmis de Uca Marinescu pentru cei dornici de bucuria și frumusețea vieții:
”Suntem cetățeni ai acestei Terre care a fost casa și trebuie să rămână casa noastră. Nu trebuie să o distrugem! Cu nimic.”

Realizator: Camelia Teodosiu

Radio Iași: Pasiune și performanță la înălțime

De către Camelia Teodosiu -
0

Cine nu iubește muntele și nu este atras de măreția, farmecul şi frumusețile sale? O mare pasionată de munte este și  Laura Mareș, medic primar oftalmolog din Iași,  care din  anul 2013 a început să practice alpinismul și să obțină rezultate notabile. Recent, a luat parte la o nouă expediție montană  în Pakistan, unde a urcat pe Gasherbrum II din masivul Karakorum, fiind prima femeie din  România, care a reușit ascensiunea acestui vârf de peste opt mii de metri.

În această expediție, care a durat aproape șapte săptămâni,  Laura a călătorit alături de Justin Ionescu, antrenor de alpinism și escaladă, fără oxigen suplimentar și fără suport Sherpa. Cei doi sportivi au mai avut o încercare de a urca pe Gasherbrum II în anul 2019, dar s-au întors cam la 200 de metri de vârf  din cauza riscului de producere a unei avalanșe.  Revenirea pe Gasherbrum II a Laurei Mareș, în acest an, a însemnat împlinirea unui obiectiv la care visa de multă vreme.

„Sunt foarte bucuroasă. În primul rând, sunt foarte recunoscătoare și consider că muntele ne-a făcut așa o  favoare, că ne-a primit și că a fost blând cu noi, că nu ne-am accidentat, n-au fost avalanșe, vremea a fost bună, adică pur și simplu am fost cumva privilegiați…Trebuie să fim cumva și umili în fața muntelui și,  în general în fața naturii, adică nu consider nicio secundă că am cucerit ceva. Într-adevăr, am muncit, m-am antrenat mult, a fost greu să găsim sponsori, dar s-au întâmplat toate…; dar nu am cucerit, nu am luptat, nu ne-am luptat cu muntele, nu. Muntele a fost foarte darnic cu noi şi primitor. ”

Pasiunea pentru munte o are încă din copilarie, apoi în anii de gimnaziu și de liceu a cochetat cu drumețiile  montane, iar cărțile de literatură alpină i-au  trezit și mai mult dorința de a explora acest domeniu.

Prima expediție, în afara ţării, a Laurei Mareș a avut loc în 2013, când a urcat pe Elbrus, în Caucaz, cel mai înalt vârf din Europa,  continuând în anii următori cu Mont Blanc, Kilimanjaro, Matterhorn, Aconcagua sau Ama Dablam.

„Practic, atunci  a fost declicul, pentru că am cunoscut foarte multe persoane,  care asta făceau de o viață. Eu nu știam pe nimeni din grup și am văzut că se poate să îți practici și meseria, să mergi și în expediții. După aceea am tot mers, cumva la început au fost munții comerciali, pe care se merge foarte des, la cei pasionați de subiectul acesta, adică  Mont Blanc, Kilimanjaro, am fost pe Aconcagua, unde am încercat o rută tehnică, dar nu am reușit, am urcat doar pe ruta clasică…  După aceea, am urcat pe munți mai tehnici pe Matterhorn, tot  în Alpi, și vârfuri mai tehnice. În 2018, am urcat pe Ama Dablam care este un munte tehnic și destul de înalt de 6.812 metri și am fost prima româncă acolo și pe urmă am indrăznit să visez și mai sus, adică la un optmiar, la un munte de peste 8000. ”

Performanța Laurei Mareș pe vârful Ama Dablam a fost premiată de Federația Română de Alpnism și Escaladă, acordându-i titlul de Sportivul anului 2018 pentru prima ascensiune feminină românescă a vârfului Ama Dablam, Nepal.

De asemenea, a fost invitată în cadrul unor evenimente academice, dar și în şcoli și licee ieșene, unde a susținut prezentări despre munte,  alpinism, dar și despre expedițiile pe care le-a realziat de-a lungul timpului.

În plus,  Laura a publicat pe pagina sa de internet, la secțiunea blog, Jurnale de expeditie, în care regăsim întâmplări, trăiri și  povești fascinante, însoțite de imagini fotografice.

Deși impresiile din cea mai recentă expediție din masivul Karakorum sunt încă proaspete, Laura e cu gândul la următoarele destinații pentru a atinge și alte vârfuri spectaculoase. Este  modul ei de a explora și înțelege lumea, de a învăța din noile experiențe, dar  și de a-i inspira și pe alții  prin propriul exemplu că important în viață este să iți urmezi pasiunea și visele.

Realizator: Natalia Maxim

„Istroromânii” – o monografie fotografică plină de povești nemuritoare

De către Camelia Teodosiu -
0
credinciosi-inainea-bisericii-Sf.-Ioan-Botezatorul-din-Susnjevica

Bun găsit vă spune Camelia Teodosiu la o nouă ediție a emisiunii noastre realizată în cadrul expoziției de fotografie „Istroromânii”, găzduită până pe 3 octombrie 2021 de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”.

La evenimentul de deschidere a expoziției „Istroromânii”, care a avut loc de Ziua Limbii Române,  cei trei autori ai lucrărilor – Gheorghe Vasile Petrilă, Ovidiu Bogdan Gabor și Constantin Liviu Demeter au prezentat o monografie fotografică a comunităților românești de pe lângă muntele Učka în Peninsula Istria din Croația, fiind impresionați atât de limba vorbită a urmașilor vlahi, cât și de păstrarea obiceiurilor și tradițiilor vechi de peste 400 de ani.

Peisajele, arhitectura locuințelor și a satelor, instituțiile publice – biserica, primăria, școala, căminul cultural, ocupațiile și tradițiile, alături de portretele locuitorilor, întregesc imaginea unui grup etnic de proporții reduse care dorește să își păstreze în arealul pe care îl locuiește identitatea lingvistică și culturală.

Expoziția de fotografie „Istroromânii”, deschisă în Sala „Gheorghe Focșa” a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, este dedicată românilor ce trăiesc în Peninsula Istria din Croația și poate fi vizitată până la data de 3 octombrie 2021, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10:00 – 18:00.

Imaginile – document surprinse de artiștii fotografi desemnați de Asociația Etno Foto Art din Oradea au fost realizate în perioada 24 august – 6 septembrie 2019 în Peninsula Istria din Croația în cadrul proiectului finanțat de guvernul României – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni care s-a finalizat cu o Monografie fotografică, în scopul susținerii și consolidării comunităților istorice de români.

Invitatul acestei ediții – Ovidiu Gabor, unul din cei trei autori ai monografiei fotografice „Istroromânii”, este prezent în Biblioteca de Bucurii pentru a ne împărtăși emoția implicării în acest proiect cu poveștile celor mai impresionante fotografii pe care le puteți admira în cadrul expoziției.

Realizator emisiune: Camelia Teodosiu

Radio Târgu Mureș: Despre frumusețe interioară și stil, cu Olimpia Carmina Cotfas – Miss Universe România 2021

De către Camelia Teodosiu -
0

Olimpia Carmina Cotfas este câștigătoarea titlului de Miss Universe România 2021 și va reprezenta țara noastră la competiția mondială care se va desfășura în Israel.

Carmina Cotfas s-a născut în Târgu Mureș. De la o vârstă fragedă și-a descoperit talentul muzical și a fost încurajată de părinți să îl cultive, urmând cursuri de canto – muzică ușoară. Frumusețea naturală și talentul nu i-au conferit un statut de vedetă ci au stârnit invidie în rândul colegilor și prietenilor, Carmina experimentând bullying-ul în copilărie. Participările în multe festivaluri și concursuri naționale au scăpat-o de tracul scenei, un avantaj în cariera sa de viitor model, domeniu cu care a început să cocheteze de la vârsta de 14 ani.                           

Fără restricții de vârstă, oricine arde de pasiune poate deveni un model. Indiferent de dimensiunea și forma corpului, ai toate șansele de a deveni model în anul 2021. Modelingul poate fi un mediu prietenos atât timp cât oferi respect și bun simț, ne asigură Olimpia Carmina.

Conștientă de faptul că frumusețea nu este singurul as din mânecă și că o carieră în modeling durează doar câțiva ani, Carmina s-a îndreptat către o facultate care să îi ofere posibilitatea de a profesa într-un domeniu care să îi trezească mereu interesul și care să îi asigure și o stabilitate. A terminat liceul la „Colegiul Național Alexandru Papiu Ilarian” din Tg-Mureș și este studentă în anul III, la Facultatea de Istorie din cadrul „Universității Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca. Cochetează și cu jurnalismul, a fost moderator TV, iar în prezent este realizator de emisiuni la un post de radio în Cluj. Are în plan și continuarea unei serii de podcasturi, proiect început în pandemie și ne-a mărturisit că se simte foarte bine la microfon, deoarece iubește interacțiunea cu oamenii.

Industria modei în România nu este apreciată la nivel mondial pe măsura potențialului pe care îl deține, susține Carmina Cotfas, care lucrează momentan pentru o agenție de modele din Cluj-Napoca. Carmina a colaborat în mai multe rânduri cu designeri români cunoscuți și ne-a povestit despre experiențele sale de suflet, dar și despre relația de prietenie legată între modele.

Olimpia Carmina Cotfas a câștigat faza națională a concursului de frumusețe Miss Universe România 2021, care s-a desfășurat pe 28 august, în București.

La preselecția concursului au luat startul peste 200 de concurente din care doar 25 au fost selectate pentru marea finală.

Tânăra în vârstă de 20 ani a participat la mai multe prezentări și concursuri de Miss: în 2016 a obținut titlul de Miss Transilvania, iar în 2019 a fost încoronată Miss Târgu Mureș. Carmina susține că experiența sa de până acum și-a spus cuvânul pe parcursul competiției desfășurate la București. Ne-a povestit, în detaliu, în ce a constat procesul de pregătire din în cadrul selecției naționale desfășurate în boot camp: interviurile „closed doors” și atuurile urmărite de jurați. La masa juriului s-a aflat și cel mai cunoscut designer român, Cătălin Botezatu.

La un concurs de Miss, primează frumusețea interioară, ne-a mărturisit Olimpia Carmina, câștigătoarea unuia dintre cele mai râvnite trofee ale frumuseții. Va reprezenta țara noastră la concursul mondial „Miss Universe”, ediția aniversară cu numărul 70, care se va desfășura în Israel, în luna decembrie, anul acesta.

Își dorește să stabilească o performanță pentru România și să ajungă printre primele 20 de finaliste. Responsabilitatea de a-ți reprezenta țara natală la un concurs de talie mondială este una uriașă, crede Carmina. Miss Universe România 2021 consideră că omul cu adevărat frumos este definit prin curaj, bun simț, ambiție și respect de sine.

Pe adolescentele care doresc să urmeze o carieră în modeling le sfătuiește să fie încrezătoare și să fie conștiente că frumusețea vine întotdeauna din interior, și să fie, de asemenea, atente la oportunitățile ivite ușor, deoarece crede în vorba tatălui său: „ce e prea frumos să fie adevărat, chiar așa este”.

Îi dorim mult succes Carminei în competiția mondială „Miss Universe 2021”, având convingerea că ne va reprezenta deja din poziția de câștigătoare al unui trofeu important, acela oferit omului cu suflet frumos.

Realizator : Veronica Ilie

Victoria Bizon – povestea Șezătoarei București

De către Camelia Teodosiu -
0

Bun găsit, vă spune Camelia Teodosiu, din spațiul în care dorim să aducem cât mai multă inspirație pentru liniștea și frumusețea sufletului!

De această dată, vă invităm la șezătoare, pentru a învăța câte ceva despre cusutul iei nostre tradiționale – o inițiativă pornită în mijlocul Bucureștiului de Victoria Bizon. Acesta este numele invitatei noastre căreia nu prea îi place să vorbească despre sine, ci despre ceea ce lasă în urmă – implicare și dragoste pentru valorile tradiționale reflectate în multe activități și evenimente inspirate de frumusețea cămășii românești.

Doamna Victoria Bizon se prezintă publicului cu fermitate, modestie și foarte firesc. Cuvintele se rostogolesc nerăbdătoare atunci când descriu detalii despre această inițiativă mai puțin obișnuită în mediul urban – Șezătoarea București: „Mă numesc Bizon Victoria, am 68 de ani, în prezent pensionară. Am lucrat 40 de ani asistentă de pediatrie; nouă ani nou-născuți și restul pediatrie…Deci, iubesc foarte mult copiii. Am o fiică și probabil ăsta a fost motivul de am ajuns eu la șezătoare. În dorința de a-i coase o cămașă, în momentul în care m-am pensionat și am considerat că am mai mult timp liber, m-am apucat să caut informații despre coaserea unei cămăși…”

Cusutul cămășii tradiționale nu pare a fi deloc o treabă simplă și Victoria Bizon ne mărturisește de la cine au învățat să coasă, la început:  ”…am fost ajutate de un bărbat. (…) Se numește Nelu Dumitrescu el fiind din Vrancea.(…) Vă rog să mă credeți că este cel mai bun profesor pe care îl are România pe cusături. Nu există altcineva.”

Inițiativa Victoriei Bizon de a face Șezătoarea București a stârnit interesul celor care au dorit să-i urmeze exemplul.  Astfel, membrele grupului de lucru pasionate de croiala și cusutul iei au pornit prin țară ca să se documenteze, dar și să împărtășească altora din experiența lor, organizând o serie de evenimente.

 

 

Radio Oltenia-Craiova: Liana Carina Tătăranu – salvarea bisericii monument din Bistreț

De către Camelia Teodosiu -
0

Sunt oameni pentru care viața înseamnă mult mai mult decât simpla trecere pe acest pământ. Astăzi, România de nota 10 vă prezintă un Om care, atunci când privește în urmă, poate zâmbi cu mintea și cu sufletul.

Liana Carina Tătăranu a fost jurnalist, traducător, organizator de turnee de muzică clasică, coordonator departament PR la o multinațională, consultant pentru fonduri europene și acum voluntar, pe timpul și banii ei, într-o amplă operațiune de salvare a monumentelor uitate ale Olteniei.

Asociația Inima Olteniei, a cărei președintă este Liana Carina Tătăranu, reprezintă Ambulanța pentru Monumente în această regiune şi a mobilizat voluntari din toată țara pentru a pune în siguranță biserica monument din comuna Bistreț, județul Dolj, prima ctitorie a Mihaililor, strămoșii probabil celui mai bogat om din România interbelică, Jean Mihail.

Realizator: Andrada Cojocaru – Radio România Oltenia-Craiova

1...303132...72Pagina 31 din 72

Urmărește-ne pe

4,400AbonațiAbonați-vă
Romania de nota 10

ȘI MAI MULTE ȘTIRI

CATEGORIE POPULARĂ

© Radio Romania Regional & JA Romania