Ziua Internațională a Educației, sărbătorită în fiecare an pe data de 5 octombrie, îşi găseşte ecou şi în emisiunea noastră.

Vă invit să descoperim, împreună, oameni frumoşi care modelează vieţi de copii şi tineri, cu tact pedagogic, răbdare, dăruire şi alte abilităţi care le-au adus distincţia de Profesori Merito.

Pe site-ul proiectului  MERITO aflăm că acesta ”a luat naștere” în cadrul Summit-ului Romanian Business Leaders (RBL) – Februarie 2015:

Avem profesori valoroși în România și ne propunem să le spunem „Mulțumim pentru efortul vostru, mulțumim pentru schimbarea pe care o produceți în tineri!” Puţin peste 40% dintre profesorii din România cred că meseria este valorizată în societate, conform OECD. 

Prin Proiectul MERITO, antreprenorii din România, reuniți în Romanian Business Leaders (RBL), recunosc public și material meritele profesorilor valoroși ai României și lucrează apoi împreună ca să ducă mai departe în sistemul de educație bunele practici ale profesorilor MERITO. Profesorii valoroși sunt baza unei educații de calitate, în care pasiunea și dăruirea sunt constante ale activității acestora. Este nevoie de contexte în care dascălii să fie apreciați, să lucreze împreună și să-și împărtășească experiența pentru învățarea altor profesori.

Prin MERITO, punem în „lumina reflectoarelor” profesorii români exemplari, pe aceia cărora viitorul României nu le este indiferent. Creştem o echipă care descoperă cadre didactice cu adevărat deosebite, cărora le oferim recunoaștere, o comunitate și îi premiem într-o Gală anuală, în prima zi de RBLSummit.

Doamna Măriuca Talpeș, inițiatoarea acestui proiect, co-fondator Bitdefender declară:

“Nu putem avea o țară bogată fară să fim competitivi cu produsele și serviciile românești pe piața mondială – nu putem fi competitivi fară tineri foarte bine educați, creativi, performanți și pasionați de domeniul pe care și-l aleg. Alături de familie, profesorii ne educă copiii, ne formează viitorii colegi, viitorii antreprenori, pun bazele generației de mâine.

Vrem să ȋi descoperim pe profesorii valoroși din România.Nu le-am mulțumit destul pentru rolul pe care îl joacă ȋn societate: ei sunt formatori de oameni. E momentul să îndreptăm acest lucru – să le arătăm recunoștința noastră, respectul nostru, pentru că sunt parte din elita profesioniştilor României. Numai cu o educație de bună şi înaltă calitate putem să fim o țară respectată, apreciată şi stăpâna pe viitorul ei.”

Vă invit, aşadar, să ne oprim în comuna Salva, județul Bistrița- Năsăud, la Școala Profesională ,,Tiberiu Morariu” –  o şcoală care are şi grădiniţă. Aici, ne întâmpină doamna educatoare Vasilica-Augusta Găzdac.

Doamna profesor educator Vasilica Augusta Găzdac s-a implicat în multe proiecte cu caracter international, cu școli din alte țări ale Uniunii Europene sau din Turcia, prin programul Erasmus+ și a colaborat cu alte cadre didactice prin intermediul unor rețele precum eTwinning, Scientix etc.

Doamna prof. Vasilica Găzdac a absolvit liceul pedagogic năsăudean, Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și masteratul în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. De asemenea, a publicat, coordonat și editat mai multe volume cu conținut didactic sau de istorie și este colaboratoarea mai multor periodice din țară.

La grădiniţa din cadrul Școlii Profesionale ,,Tiberiu Morariu”  din comuna Salva, județul Bistrița- Năsăud, inspiraţi de verva şi bucuria celor mici, o rugăm pe doamna educatoare Vasilica Găzdac să ne spună cum a ales acest drum:

”Am multe amintiri frumoase legate de copilăria mea deorece provin dintr-o familie de profesori, mama, profesoară de chimie-fizică și tata, profesor de istorie-geografie, localnici ai comunei Salva dar vreau să mă opresc asupra amintirilor din copilărie care au avut impact în alegerea meseriei de dascăl, cele create de cadrele didactice din școala unde am revenit după terminarea studiilor  care m-au influențat în alegerea acestei meserii.

Copilăria mea a fost influențată de mai multe dăscalițe și dascăli din școala Salva, generația anilor 80-90. Am amintiri minunate din prima mea excursie realizată cu grădinița împreună cu doamna educatoare Onița Florentina în gara localității Salva, de fapt prima mea experiență de învățare out-door. În clasele primare, am amintiri despre fascinația, pentru textul citit, pe care o simțeam când doamna învățătoare Ceuca Letiția, ne impulsiona să înțelegem textele, să scriem compuneri, să visăm cu ochii deschiși etc. În clasele gimnaziale, mai mulți profesori au fost modelele mele aceștia au utilizat metode diverse și creative în predarea conținutului de la metoda utilizării proiectorului cu lampă cu diafilme și diapozitive, la organizarea cercurile de lectură, poveștile și miturile antice de la orele de istorie la experimente știintifice în laboratoarele școlare până la participarea la taberele școlare cu rol cultural, turistic dar și creșterea autonomiei personale.

Familia m-a sprijinit în parcursul meu profesional, în acest sens vreau să menționez câteva aspecte care au contribuit la devenirea mea, comunicarea deschisă, împărțirea sarcinilor între parteneri, gestionarea eficientă a timpului au fost principiile pentru echilibrarea rolurilor multiple pe care fiecare dintre noi le avem zilnic: educatoare, soție, mamă. Meseria pe care noi o realizăm consumă timp, iar timpul este cea mai importantă resursă a timpurilor noastre, familia este locul unde oferim și primim timp, găsim reperele morale, primim sfaturi și recunoștință, primim feed-back-ul constructiv asupra activităților desfășurate, ne încărcăm cu energie pozitivă și cu speranță.”

Ne mărturisește că anii de început nu au fost ușori, mai ales că realitatea peste care a dat nu coincidea cu imaginea pe care o avea proiectată în minte:

”Anii mei de debut au fost anii tulburi de început de mileniul 20 în școala românească, când fenomenul migrației interne și cea externă afecta extrem numărul de copii înscriși la ciclul preșcolar reducându-se posturile și normele didactice. La titularizarea mea în anul 1999 existau 7 grupe de preșcolari, ajungându-se în anul 2013 la 3 grupe de preșcolari. Tranziția de pe băncile liceului spre realitatea dureroasă a școlii românești în cazul meu a fost dură, încă din primii ani am fost nevoită să particip la concursuri de dosare pentru reducere de activitate, să-mi continui activitatea ca studentă la Facultatea de Istorie-Geografie, Universitatea “Stefan cel Mare” Suceava, să particip la activități metodice și de perfecționare, să-mi dau gradele didactice la timp și cu note maxime. Imaginea luminoasă referitoare la proiecția carierei didacticedin anii Liceului Pedagogic Năsăud nu a coincis cu presiunea împovărătoare exercitată de sistem atât din punct de vedere profesional cât și personal. Maturizarea forțată din punct de vedere emoțional, bagajul de cunoștințe metodice acumulate mi-au folosit din plin în următoarea etapă de profesionalizare, implicarea în proiecte internaționale de cooperare, la început eTwinning, apoi Comenius și actualmente Erasmus+.”

Am aflat că o cariera profesională care să aducă împliniri pe toate planurile se construieşte cu răbdare, perseverernţă, dar mai ales cu multă atenţie pentru nevoile emoţionale ale copiilor care, de la o generaţie la alta, sunt diferite:

”Nevoile preșcolarilor sunt diferite de la o generație la alta, dacă în primele mele generații aceștia aveau nevoi materiale care predominau, la ultimele generații, nevoile emoționale sunt cele care predomină. Preșcolarii mei vor să fie ascultați, vor să fie înțeleși, vor să fie ajutați să-și identifice emoțiile, să învețe despre lucrurile care îi interesează, cu alte cuvinte să crească frumos. Prin numeroasele activități pe care le derulăm la nivelul grupei dar și prin activitățile pe care le derulăm cu părinții acestora: Atelierele de vară, Șotron, Citim 100 de povești sau Clubul Familiei, proiectele eTwinnng și Erasmus+ încercăm să răspundem nevoilor emotionale ale preșcolarilor. Preșcolarii și părinții așteaptă să găsească în noi o persoană care să-I sprijine, să le valideze informațiile, să le ofere sfaturi potrivite prin expertiza pe care o avem acumulată în ani de zile, să avem o mentalitate deschisă.”

„Fiecare nou an școlar vine cu provocări și cu nereușitele inerente deoarece schimbările dese în registrul educațional, presiunea sistemului exercitată asupra cadrului didactic și lipsa pârghiilor de colaborare și comunicare eficientă între instituțiile avizate conduc implicit la eșecuri și la neîmpliniri, ne spune  doamna educatoare Vasilica Găzdac.

Aplicarea metodei To do list și stabilirea zilnică a unor liste de priorități, te ajută să nu-ți setezi așteptări prea mari și să elimi partial nereușitele. Vreau să adaug în acest context că eșecurile au partea lor “pozitivă” de resetare, de ieșire din zona noastră de confort dar și de explorare a unor posibilități la care nu te-ai gândit înainte. Eșecurile te întăresc, îți dezvoltă perseverența și consider că mai mult decât, îți dezvoltă acel “gritt” ( Angela Dukworth) .”

Cât despre momente de împlinire, din viața profesională și personală, Vasilica Augusta Găzdac ne mărturiseşte:

„Momentele de împlinire a visurilor noastre sunt călăuzele parcursului  personal și profesonal. Îi mulțumesc soțului meu pentru sprijinul acordat, pentru răbdare, pentru frumusețea vieții și divinității pentru cele mai importante daruri: băiatul și fetița. Profesional, sunt mai multe momente care m-au marcat, vreau să remarc  în ordine cronologică : primirea unei burse Comenius în 2009 fiind prima educatoare din județul Bistrița-Năsăud beneficiară a unui grant european, primul proiect Comenius câștigat în 2010 “Lullaby-universal language of love”, premiul II- Gala Premiilor în educație-2011- Fundația Dinu Patriciu, Educatorul anului 2020 – Proiect Merito , #AmbasadorErasmus în august 2021 și multe altele. Toate aceste împliniri le consider borne în parcursul meu de dezvoltare pentru că fiecare succes a fost muncit din greu și sprijinit de preșcolari, colegi profesori, parteneri educaționali europeni, părinți, comunitatea rurală, diferite comunități educaționale. Vreau cu această ocazie să le mulțumesc fiecăruia în parte și tuturora pentru responsabilizarea mea de a deveni un profesor mai bun.

Ne referim mereu cât de important este să păstrăm acel echilibru firesc între responsabilitățile personale și profesionale și organizarea zilnică a unui minim de timp liber. Cel mai mult îmi place să citesc diverse genuri și recomandări de la diferite comunități educaționale, pentru a fi la curent cu cercetările educaționale, pentru reflexie, pentru relaxare. Ador grădinăritul, fiind o zodie de pământ orice conexiune cu natura mă încarcă pozitiv și îmi creează o stare de bine. Timpul liber în condițiile actuale este important să ni-l acordăm zilnic pentru păstrarea unei relații eficiente minte- corp și a sănătății noastre mentale.”

Ca în faţa unor foarte buni prieteni, doamna educatoare Vasilica-Augusta Găzdac şi-a deschis sufletul , descoperind trei din micile ei „răsfăţuri”: „colecționarea obiectelor vechi, ciocolata și călătoriile. Fiind crescută sub influența unor bunici paterni, îmi place să mă gândesc la ei că au fost “ultimii țărani veritabili” asemănători la minte și la port cu cei din poeziile lui G. Coșbuc, născut în satul vecin, sunt pasionată de obiectele vechi și tradiționale pe care încerc să le restaurez și să le ofer o nouă viață. Datorită programelor educaționale eTwinning, Comenius, Erasmus+ am descoperit ciocolata în diversele ei arome și forme din diferitele tări europene, o culturalizare gastronomică. Fiind un copil al epocii Ceaușescu, ciocolata era considerată un bun de lux iar eu beneficiam de aceasta de două ori pe an: Paște și Crăciun. Am redescoperit savoarea acestui preparat nemuritor și recunosc că ador ciocolata. Îmi place săcălătoresc, să descopăr oameni noi, culturi și locuri noi, să analizez sisteme educaționale, să-mi îmbunătățesc competențele lingvistice și civice, să mă dezvolt pe mai multe paliere, să explorez, să visez.”

Iar deviza după care doamna professor educator Vasilica-Augusta Găzdac se ghidează în viață este:

”Toate visurile noastre pot deveni realitate – dacă avem curajul să le îndeplinim.”– Walt Disney

De la Bistrița- Năsăud, ajungem la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân din Constanţa pentru a cunoaşte un alt exemplu de profesor Merito – Lucian Oprea  – un alt exemplu de om care doreşte să lase ceva în urmă.

Predă fizica, într-un mod care îi face pe elevi să îndrăgească această materie pentru că a înţeles, încă din adolescenţă, că ceea ce lasă în urmă, un profesor “este chiar viitorul”.

Lucian Oprea ne vorbește despre proeictele de suflet, printre care comunitatea Merito ocupă un loc aparte:

”Totul în școală, implică suflet. Tinerii rezonează cu tine, ajung la aceleași gânduri, dacă ești dedicat; dacă ești passionat și dacă te simt ei că te implici. Astefel încât nu trebuie să ne ferim să le arătăm părți mari din sufletul nostru.

I-am cooptat pe tinerii mei colaboratori, pe copii, să mergem în excursii (știam că își doresc asta, excursii cu cortu) și vreo 20 și ceva de ani, cât m-au ținut și pe mine puterile, am mers cu cortu, cu ei, în expediții montane. Și acum, rămâne pentru mine una dintre cele mai pline de sens experiențe pe care le-am trăit împreună cu copiii.

Da, am fost la concursuri, am fost la olimpiade cu ei, lucrurile au avut un ecou foarte important, în mintea lor și în mintea mea, dar în suflet rămân acele activități pe care le facem împreună și care, cumva, întăresc partea științifică pe care le-o prezint la clasă și ei capătă încredere în mine. Adică, Oprea nu este doar dincolo de catedră. Este un om care a fost ca și noi și a putut să ajungă la un nivel de înțelegere rezonabil al lumii. (…) Proiectele de suflet au început acolo, în zona asta și au continuat cu lucruri care se întâmplă în perioada pandemică; acuma, mai nou, proiecte de suflet au fost întâlnirile, cele…nici nu mai șiu, le-am pierdut numărul, din interiorul programului – 30 – 40 de întâlniri cu colegi din țară, în cadrul proiectului Merito. Și-am avut întâlniri, cu profesori din țară, în care am vorbit despre experiența mea și despre maniera în care rezolv anumite lucruru, fie în zona IT, fie în zona de pachete informaționale, fie în zona de relații cu tinerii…Cum procedez eu. Evident că exemplul meu nu este unic și poate nu este nici cel mai bun de urmat, dar e un exemplu. Și atunci când lumea, acum doi ani de zile, căuta foarte multe exemple, astfel încât să se poată adapta, poate că a fost benefic și ceea ce am făcut eu. A fost, pentru mine, un proiect de suflet și acesta.”

Domnul profesor Lucian Oprea consideră că onestitatea este de bază pentru a creea coeziunea necesară unei comunicări eficiente:

”Primul lucru pe care l-am cerut de la mine, și le-am spus copiilor că l-am cerut de la mine și le cer și lor, este onestitatea.Nu poți pleca la drum dacății o agendă ascunsă în spate. Deci, lucrurile trebuie să fie clare, de la bun început. Să fii onest, să nu ai niciun moment tendința de a-i manipula, de a-i minți…Să le spui, atunci când spui o poveste, care sunt limitele poveștii (…), totdeauna trebuie să arăți pasiunea pe care o pui în zona ta. Asta creează extraordinar de multă coeziune. Atunci când cineva îți vorbește cu pasiune și îl simți că este cu totul imersat în ceea ce îți povestește, se transferă din această pasiune. Devii mai atent, devii mai comunicativ. Și, clar, pierdem foarte mult din relațiile umane prin lipsa comunicării.”

Realizator: Camelia Teodosiu

Fotografii puse la dispoziție de doamna Viorica Găzdac, domnul Lucian Oprea și RBL