Pagina 19

Radio Iași: ”Creația vine atunci când ești plin de iubire”– Emma Paveliuc

De către Camelia Teodosiu -
0

Ieșeanca Emma Paveliuc  este câștigătoarea competiției internaționale „Afiș pentru pace”

„Orice mă inspiră, depinde de moment, de stare, deoarece creația vine atunci când ești plin de iubire…”, spune Emma Paveliuc, artista grafician care, la doar 14 ani abia împliniți, a adunat un palmares impresionant. Îndrumată de profesoara sa de desen de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași, Miea Grivincă, a participat la unele dintre cele mai importante concursuri de profil, aducând, în locul natal, o mulțime de premii.

Cel mai recent o așază în fruntea celor 650.000 de copii talentați din întreaga lume care au dorit să exprime în culori pacea, așa cum o percep ei. Lucrarea Emmei a fost ideală, în opinia juraților, fiind declarată câștigătoarea de anul acesta a competiției „Afiș pentru pace”.

Emma ne-a povestit cum a fost procesul creației, munca de peste 45 de ore depusă în acest proiect, inclusiv documentarea, o etapă esențială pe care niciodată nu o neglijează.

În urmă cu câteva zile, Emma, împreună cu familia sa, a mers la Geneva, la conferința „Lions Day with the United Nations”, pentru a-i fi înmânată această valoroasă distincție, iar un alt moment mult așteptat va fi la vară, când se va deplasa la Boston, în Statele Unite, pentru a ține și acolo un discurs și a se întâlni cu organizatorii concursului. Reușite remarcabile care, cu siguranță, îi vor oferi un viitor strălucit în domeniul graficii.

Dar cum a început povestea micuței artiste Emma?

Cu muzica, spune ea, spre care a îndrumat-o tatăl său, Petran Paveliuc, profesor de chitară și fondatorul unei școli de muzică la Iași. Însă această pasiune nu a durat prea mult, Emma preferând să-i predea ștafeta fratelui său mai mic și să se orienteze către desen. Mama, profesoară de desen, i-a fost mereu inspirație, inclusiv în conceperea afișului pentru pace.

„Noi trebuie să ne îndeplinim o misiune pe acest pământ; trebuie să fim plini de iubire și să găsim optimismul și în cele mai negre experiențe” – aceasta este lecția cea mai de preț pe care a deprins-o Emma de la părinții săi, care îi stau alături necondiționat, cu toată inima. Învățătura de mai sus a ilustrat-o și în lucrare, lângă multe alte simboluri și principii după care ar trebui să ne ghidăm, dar a conturat și elemente care înfățișează problemele majore în care se regăsește lumea de astăzi.

Talentul și munca Emmei sunt pietre de hotar, către care părinții săi privesc cu admirație. „Munca și perseverența, determinarea rezolvă multe dintre întrebările existențiale ale omului. Succesul nu are nicio șansă fără ele; asta am învățat eu de la fiica mea”, spune, emoționat, Petran Paveliuc. El insistă că activitățile recreative sunt extrem de benefice  pentru copii și îi încurajează pe părinți să încerce să le ofere cât mai multe experiențe de acest fel, care să-i maturizeze, să-i responsabilizeze, să-i bucure: „Nu avem o școală în această direcție, a dezvoltării personale, însă important este să le creăm noi condiții pentru ca ei să adune cât mai multe experiențe, să nu-i limităm”.

Atenția cu care își gândește desenele Emma denotă măiestrie, sensibilitate. Lucrările ei te poartă lin într-un univers nu ideal, pentru că este departe de perfecțiune ceea ce trăim, însă clar, contemplativ – uneori, înălțător – alteori.

De numele invitatei noastre vom auzi în curând, pentru că următorul pas pe care vrea să-l facă este inaugurarea primei sale expoziții, în care să-și expună inclusiv afișul pentru pace, precum și lucrarea „Devotament regal”, cu care a obținut, anul trecut, premiul I la Concursul Național de Artă Grafică „Cotroceni Creativ Junior III”.

Vă invit să o ascultați pe Emma, pasionată, sensibilă, curajoasă, care ne demonstrează, prin meticulozitate și rafinament, că Arta sădește iubire, mângâie oamenii, deschide ferestre către lumi (ne)cunoscute.

Realizator: Letiția GHEORGHIU

Sursă foto: arhiva personală a invitatei – Emma Paveliuc, Radio Iași

Radio Reșița: YoungPRENEUR pentru succesul tinerilor în afaceri

De către Camelia Teodosiu -
0
Foto: Cristian Onețiu

YoungPRENEUR – program de educație antreprenorială pentru tineri conceput și susținut de Cristian Onețiu, reșițeanul din TOP 500 Forbes

Această ediție o dedicăm programului de educație antreprenorială pentru tineri YoungPRENEUR. Este vorba despre un program de afaceri gratuit destinat viitoarei generații de antreprenori, creat și inițiat de Cristian Onețiu antreprenorul român originar din Reșița. Acesta a atras peste 200 de tineri dornici să învețe cum să înceapă o afacere și care sunt bunele practici ale antreprenoriatului de succes.

Programul YoungPRENEURa cuprins o serie de cursuri în care zeci de tineri au fost instruiți și au primit informații utile despre realizarea unui plan de afaceri, tineri din Reșița, dornici să cunoască și să interacționeze cu exemple reale de anteprenoriat de succes.

”La Pitch Day”, finala proiectului, s-au calificat nu mai puțin de 15 tineri din cei 50 de participanți activi în program, care au realizat și susținut prezentări video tip pitch pe structura oferită de antreprenorul și inițiatorul proiectului, Cristian Onețiu.

Din cele 15 proiecte au fost desemnate câștigătoarele. Pentru categoria de tineri cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani s-a acordat un premiu de 2500 euro pentru calitatea ideii, iar pentru categoria tineri cu vârsta de 18-23 de ani, un premiu de 7500 euro pentru demararea activităților afacerii premiate.

Prin programul YoungPRENEUR, Cristian Onețiu își propune să ajute tinerii ce doresc să își dezvolte propriile afaceri și să stimuleze antreprenoriatul în rândul acestora.

Ediția a fost un success, după cum spune reșițeanul Cristian Onețiu:

”Eu știam ce se va prezenta aici pentru că a trebuit să selectăm din 34 de idei cele 15. Eram toți entuziasmați, de abia așteptam să-i cunoaștem, să-i vedem, să-i revedem pe copii, pentru că au fost extrem de multe afaceri cu potențial sau afaceri care funcționează deja altundeva și care sunt demonstrate că pot fi replicate. Sunt foarte bucuros de ce s-a întâmplat. Cifrele sunt foarte bune. Din 200 de aplicanți am ajuns la 15 finaliști, doi câștigători, plus o mențiune specială. În zona de idei de afaceri ne-am uitat mai mult la originalitate și dacă este aplicabil produsul sau serviciu în zona de business. Ne-am uitat suplimentar față de acestea și dacă poate fi pus în practică, dacă există un model de business viabil în spate sau o gândire față de obținerea de venituri și de profit în urma acestui lucru.”.

Inclus în TOP 500 Forbes și TOP 300 Capital, Cristian Onețiu este o prezență vizibilă în online-ul dedicat domeniului business, cu milioane de urmăritori și vloguri cu teme de interes și crede cu tărie că prin educarea corectă a antreprenorului, România are de câștigat.

Proiectele câștigătoare ale acestei ediții pilot a YoungPRENEUR, programul pilot destinat viitoarei generații de antreprenori, au fost realizate de Ruben Ciurariu la categoria 14-17 de ani și de Sergiu Paraschivu la 18-23 de ani.

Ruben Ciurariu:

”Ideea mea de afacere este un tramvai în care turiștii pot să călătorească și să se bucure de mâncare superbă, în timp ce află lucruri despre Reșița. Experiența a fost ..mă lasă fără cuvinte, pentru că au fost o grămadă de lucruri foarte utile și interesante spuse, experiențe noi.”

Sergiu Paraschivu:

“Împreună cu Andrei Urechiatu am realizat acest proiect. Ideea noastră de business este să centralizăm toate evenimentele și experiențele din Banatul nostru într-un singur loc, astfel ca să fie la îndemână tuturor oamenilor, să știe unde le găsesc și să poată să-și aleagă activitatea care li se potrivește. Bineînțeles să aflăm de experiență de care nu știm în momentul de față, dar ele există, evenimentele sportive. Suntem în contact cu toți care organizează evenimente sportive și de aici ideea de a-i pune pe toți la un loc.”

YoungPRENEUR a fost început la Reșița de Cristian Onețiu, antreprenor Top 500 Forbes, investitor și business mentor, originar din Reșița, în parteneriat cu Primăria Reșița, Centrul Universitar Babeș-Bolyai Reșița și Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest.

Realizator: Cristina Corocan

Foto: Radio Reșița / Cristian Onețiu

Radio Târgu Mureș: „Simboluri pascale” la Muzeul de Etnografie și Artă Populară Mureș

De către Camelia Teodosiu -
0

Credincioșii ortodocși și greco-catolici se pregătesc să primească Lumina Învierii. Ne aflăm în săptămâna patimilor, presărată cu datini străvechi, prilej pentru înnoire sufletească, dar și pentru a ne aminti de semnificațiile obiceiurilor pascale. Muzeul este o casă a moștenirii noastre culturale, iar rolul patrimoniului muzeal în explicarea acestor tradiții, este esențial. Studiul aprofundat al modului de a  trăi, cu credinţele şi obiceiurile specifice propriei etnii a dus la o lărgire a dimensiunii culturale.

Despre importanța trăirilor autentice, despre tradiții uitate și simbolistica Paștelui, explicată pe înțelesul copiilor, ne-au povestit muzeograful Livia Marc și cercetătorul științific dr. Dorel Marc, într-un interviu realizat la Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Mureș.

Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Mureș se află în Palatul Toldalagi, unul dintre cele mai însemnate monumente ale oraşului Târgu Mureș, datând din secolul al XVIII-lea. Patrimoniul muzeului conţine colecţii etnografice valoroase, de la port popular şi textile de interior, până la obiecte din lemn, ceramică, piese din metal şi os precum şi obiecte de cult religios. Îmbogățirea patrimoniului muzeal este realizată permanent prin campanii de achiziţii care urmăresc completarea colecţiilor etnografice în vederea reprezentării tuturor zonelor etnografice mureşene: Câmpia Transilvaniei, Târnavele, Valea Gurghiului, Valea Superioară a Mureşului, Valea Nirajului.

O misiune importantă a Muzeului de Etnografie din Târgu Mureș este aceea de a completa educația copiilor, primită în familie și în cadrul școlii și de a-i familiariza pe cei mici cu patrimoniul etnografic. În contextul unei societăți profund secularizate, muzeul oferă o șansa copiilor de a se integra în cadrul cultural al obiceiurilor pascale, ne asigură dr. Dorel Marc, cercetător științific în cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Mureș. Pe lângă grija pe care o poartă obiectelor de patrimoniu, muzeograful are contact direct cu publicul vizitator. Expozițiile tematice surprind crâmpeie din satele de altă dată, astfel, vizitatorii își găsesc rădăcinile, în sânul muzeului. Muzeul de Etnografie din Târgu Mureș se transformă deseori și într-un spațiu pentru orele de studiu interactive, oferind istorii interesante destinate educării și stimulării intelectuale.

Galeriile de artă devin, ele însele, adevărate săli de curs pentru copii, adolescenți sau adulți. Deși copiii nu înțeleg, de multe ori, limbajul specific de altă dată, acesta este decodificat prin jocuri, afăm de la Livia Marc, muzeograf. Muzeul oferă o paletă largă de modalități de cercetare și voie bună pentru a-i face pe copii curioși. Elevii clasei I de la Școala gimnazială Bernády György din Târgu Mureș s-au înscris la atelierele de lucru cu tematică pascală și au învățat să vopsească ouă, cu coji de ceapă. Au descoperit taine ale meșteșugului încondeierii ouălor și au putut vedea cum se utilizează chișița. Muzeograful Livia Marc le-a povestit copiilor și despre un obicei practicat în trecut, numit „Împușcatul cocoșului”, care are la bază semnificații religioase. Feciorii din satele din jurul Reghinului mergeau să împuște cocoșul, drept pedeapsă, pentru că avea să vestească, prin cântec, trădarea Mântuitorului de către cel mai bun prieten, apostolul Petru. Printr-un joc inițiat de muzeografi, copiii au depănat mici gheme de lână cu care au aruncat spre un mic cocoș de lemn, urmând ca învingătorii, cei care au reușit să-l răstoarne, să primească, în dar, o pană adevărată de cocoș.

Fără realitatea Învierii, creştinismul nu ar fi decât o culegere de basme frumoase. Dincolo de ouă roşii şi iepuraşi de ciocolată, Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină, însă concepte dificile precum moartea și învierea lui Hristos pot fi deseori greu percepute de copii.

Copiii și tinerii trebuie să parcurgă calendarul sărbătorilor, nu într-un mod mimetic, pur astronomic, legat de sosirea primăverii, ci cunoscând și ipostazele religioase ale sărbătorilor pascale. Din nou, muzeul poate să le sară în ajutor, ne spune etnograful dr.Dorel Marc. De la vârste fragede, copiii înţeleg simbolurile, fiind foarte potrivită ideea unor obiecte care să reprezinte momentele cheie ale săptămânii Pascale. Astfel, simbolistica Paștelui le este explicată copiilor curioși, cu multă răbdare, de muzeograful Livia Marc.

Pentru strămoşii noştri, Paştele însemna mult mai mult decât câteva zile libere şi un alt prilej de a sărbători cu mâncare şi băutură. Pe vremuri, oamenii trăiau cu nădejdea Învierii în toată perioada postului şi respectau cu sfinţenie toate tradiţiile şi obiceiurile pe care le impunea această mare sărbătoare. Poveștile mamei, de loc din localitatea Bilbor, despre obiceiuri de Paști de altă dată, erau ascultate cu sufletul la gură, de copilul Livia, care nu știa pe atunci, că avea să le transmită, peste ani, tinerilor, în calitate de muzeograf, aceste emoții ale pregătirilor din cadrul sărbătorii pascale. Sfințirea alimentelor, spălatul cu apă proaspătă și cu oul roșu, înnoirea, bucuria hainelor noi dăruite de părinți și cusute în casă de bunici, jocul din a doua zi de Paște, când copiii se distrau în jurul hinții, ciocnind ouă roșii, sunt obiceiuri de mult uitate. Despre pregătirile riguroase din locurile natale, din comuna Gălăuțaș, județul Harghita, în timpul săptămânii mari, despre post și rolul focului aprins, care semnifică refacerea, în plan spiritual, a legăturii dintre generații, își amintește cu emoție, etnograful Dorel Marc.

Asistăm la împrumuturi de obiceiuri care, de regulă, nu pot fi integrate într-un alt context cultural, nu se potrivesc cu structura noastră matricială, dar care se așază, abuziv, peste tradițiile deja existente. Misiunea etnografilor de a prezenta o viziune corectă asupra autenticității obiceiurilor este cu atât mai grea cu cât aceste tradiții străine captează, din ce în ce mai mult, atenția tinerilor. Cercetătorul etnograf Dorel Marc s-a născut și a crescut la țară și este recunoscător că a experimentat trăiri autentice din lumea satului pe care, cu bucurie, le transmite mai departe, atât în familie, cât și în cadrul activităților dedicate educației muzeale.

Expoziţiile etnografice din cadrului Secției de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Mureș sunt o expresie a interculturalităţii, a convieţuirii dintre diferite naţionalităţi şi etnii prezente în această regiune a Transilvaniei. Le suntem recunoscători muzeografilor, cercetătorilor și etnografilor care depun constant eforturi pentru lărgirea dimensiunii culturale prin încercarea de a studia cât mai aprofundat modul de a trăi, cu credinţele şi obiceiurile specifice propriei etnii şi a celor ce convieţuiesc împreună.

Realizator: Veronica Ilie

Foto: Veronica Ilie

Ramona Martinovici – Camera de Comerț și Industrie Australiano-Română: “Doar împreună putem face bine pentru românii de pretutindeni”

De către Camelia Teodosiu -
0

Ramona Martinovici este o neobosită activistă pentru sănătatea publică, avocată pentru drepturile  omului, filantrop și antreprenor. Ea este pasionată de dezvoltarea relațiilor dintre Australia și Uniunea Europeană, iar progresul educațional și colaborările etice în afaceri stau la baza carierei ei.

Ramona Martinovici a absolvit Universitatea din Melbourne cu un Master în Sănătate Publică, specializându-se în proiectarea și evaluarea programelor. Ea a conceput și derulat Programul Ambasadorilor, care a implementat prima Cartă Australiană a Drepturilor Omului în cadrul Departamentului de Sănătate din statul australian Victoria. Ramona Martinovici a conceput programe pentru departamentele de îngrijire a sănătății din cadrul diferitelor instituții educaționale din Australia și a gestionat procesul de acreditare și de implementare a acestor programe.

În 2011, Ramona Martinovici a fondat Australia Wide International Education (AWIE), companie pe care o conduce și în prezent. AWIE facilitează explorarea colaborărilor profesionale, culturale și de afaceri, oferind informații despre piață și educație, precum și consultanță, în domeniul imigrației, pentru instituții, persoane fizice, companii și investitori internaționali.

Ramona Martinovici s-a specializat, de asemenea, în dreptul imigrației și în educația internațională și are o înțelegere profundă a cerințelor de imigrare și de conformitate pentru investitorii străini din Australia. Ea a studiat Managementul Afacerilor la Royal Melbourne Institute of Technology și, în afară de extinderea afacerii sale în Marea Britanie, a lucrat pentru a promova oportunități de colaborări de afaceri între Australia și Uniunea Europeană.

Cu o vastă experiență în consultanța în afaceri, asistența medicală și dreptul imigrației, Ramona Martinovici este o inspirație pentru cei din jurul ei. Este o mamă exemplară și o soție devotată care demonstrează un nivel semnificativ de implicare în sprijinirea afacerilor și organizațiilor din Europa și Australia.

Ramona Martinovici dovedește o viziune de artist care vede frumusețea în tot și în toți cei pe care îi întâlnește. Caracteristicile ei definitorii, atât în cariera profesională, cât și în viața personală, sunt diplomația, inovația și colaborarea constructivă, cu ajutorul cărora împărtășește idei de afaceri și arată calea de urmat celor care îi solicită sprijinul. Ramona Martinovici continuă să-și demonstreze abilitățile în mod eficient și discret, încurajând comerțul, construind relații și dovedind mereu dorința de a-și ajuta semenii în dezvoltarea lor personală și profesională.

Ramona Martinovici este antreprenor și activist în domeniul sănătății publice, membru fondator al Camerei de Comerț si Industrie Australiano-Române și al Camerei de Afaceri Australiano-Române. Este una dintre cele mai apreciate românce stabilite în Australia, a cărei poveste de viață vorbește despre curaj, ambiție și tărie de caracter, calități care au ajutat-o să se integreze în țara de adopție.

Gabriel Liviu Balica, de la Radio România Oltenia-Craiova, a întâlnit-o la Melbourne pe Ramona Martinovici, propunându-i acesteia un dialog special pentru emisiunea “România de nota 10”.

Reaalizator: Liviu Balica

Foto: Ramona Martinovici

Radio Cluj: Preșurile țesute la război din blugi reciclați

De către Camelia Teodosiu -
0

Satul Sânnicoară se află la ieșire din Cluj-Napoca, către Gherla și aparține comunei Apahida. Prima atestare a localității datează din 1769-1773 sub numele de „Sz. Miklos”, iar în secolul al XIX-lea, a fost repopulată cu locuitori preponderent români.

Aici am găsit câteva doamne ale locului dornice să transmită mai departe tradiții precum țesutul la război și brodatul manual, dar și cusutul, ca ajutor pentru tinerele mame.

În 2018 au înființat un muzeu al satului, într-un spațiu oferit de primărie, iar apoi au început să organizeze diferite evenimente pentru a atrage, nu doar tinerii satului, ci și membrii ai comunităților care s-au îndreptat către sat pentru a scăpa de aglomerația orașului.

De curând, în timpul pandemiei, la micul muzeu al satului de la Sânnicoara, au fost donate peste 50 de cutii cu blugi noi, pentru a fi reciclați. Doamnele s-au pus pe tăiat fâșii pe care le-au bătut, cum spune tradiția, și apoi le-au țesut la război, transformând blugii în preșuri moderne cu iz tradițional.

Angela Măcicășan este sufletul activităților din muzeu, de mai bine de 4 ani.

Părintele Luca Viorel din Sânnicoara, observă îndeaproape activitatea de la muzeul satului care își are sediu peste drum de biserică și încurajează permanent enoriașii să se implice.

Adriana Todea s-a mutat în acest sat, în urmă cu 20 de ani. A auzit de existența muzeului și mare i-a fost bucuria că aici a găsit și un curs de cusut la mașină. După ce a învățat primii pași, și-a cumpărat propria mașină de cusut de care se folosește pentru ale casei, dar și pentru hobby. A rămas alături de micul colectiv de femei de la muzeu și contribuie și ea la confecționarea de preșuri și traiste țesute, dar și la broderiile aplicate pe cămeșile populare, de fiecare data când treburile gospodăriei îi permit.

Așa cum vă spuneam, la Sânnicoara se țes la război preșuri cu modele diverse create din blugi reciclați, se organizează cursuri de cusut și țesut pentru tinerele satului, dar și pentru copii și, uneori, când vremea nu e bună nici de grădină, dar nici de plimbare, se mai fac adunări la povești, ca și șezătoarele de odinioară.

Maria Marcu a fost toată viața ei pasionată de broderie. Cu drag învață pe oricine dorește să afle acest meșteșug, să-l folosească și să-l transmită mai departe. Pentru ea, Muzeul Satului din Sânnicoara este un loc de întâlnire, de tihnă și de bucurie.

Așadar, oamenii satului, cel puțin la Sânnicoara, județul Cluj, sunt pregătiți să întâmpine așteptările tinerilor mai ales în ceea ce privește tradițiile populare. Și sunt mulți cei ce pleacă de la oraș către sat în căutarea unui loc mai liniștit și a unor alimente mai sănătoase. Din păcate, nu prea mulți își doresc să fie parte, cu adevărat, din comunitate și să-i simtă sufletul, ci caută liniștea de pe “insula” lor, a curții sau a casei.  În multe situații, astfel de inițiative, cum este cea a doamnelor de la Muzeul Satului din Sânnicoara, nu își găsesc, în practică, ecoul așteptat.

Cu toate acestea, Angela Măcicășan și doamnele care s-au adunat cu drag în jurul ei nu renunță nici la activitatea de țesut și predat meșteșuguri care ajută la supraviețuirea muzeului, dar nici la eforturile de a atrage membrii comunității tinere înspre deprinderile strămoșilor și dragul de tradiție.

Vă așteptăm la Muzeul Satului Sânnicoara, județul Cluj!

Realizator: Alina Nechita, Radio Cluj

Foto:  Alina Nechita, Facebook

Radio Timișoara: Invenții și mai multe magii pe scena capitalei europene Timișoara 2023

De către Camelia Teodosiu -
0

Victor Brauner: Invenții și Magie

Muzeul Național de Artă Timișoara găzduiește cea mai importantă și cuprinzătoare expoziție din Europa de Est, dedicată artistului de origine română Victor Brauner – cea dintâi retrospectivă în țara sa de origine, organizată de către Centrul Pompidou, Muzeul Național de Artă Timișoara, Fundația Art Encounters și Institutul Francez din Romania. Expoziția  va putea fi vizitată până in luna mai.

E o premieră pentru România, un omagiu adus pictorului suprarealist născut la Piatra Neamț, însumând o bună parte dintre lucrările sale din perioada 1920–1960. Camille Morando, curatoarea expoziției, a selectat în jur de100 de picturi, desene, sculpturi, ilustrații de carte și documente menite să ofere o imagine cât mai fidela asupra creației și vieții lui Victor Brauner, asupra universului său erudit, plin de umor și de inventivitate, cu tușe ludice sau de inspirație ezoterică. Lucrările sunt împrumutate de la Centrul Pompidou (aprox. 40), de la muzeele din Marsilia și Saint-Etienne, precum și din alte muzee și colecții private din România.

Expoziția Victor Brauner: Invenții și Magie este însoțită de un catalog bilingv (română/engleză) conceput de Camille Morando și publicat datorită remarcabilei implicări a lui Christian Derveloy și a imprimeriei Arta Grafică.

Doi creatori de teatru: Andrei Șerban și Alexander Hausvater

Piesa Doctorul de Robert Icke este o rescriere modernă, din perspectiva contemporaneitații, a Profesorului Bernhardi, creația lui Arthur Schnitzler.

Ravagiile corectitudinii politice și ale culturii woke sunt puse sub lupă de regizorul Andrei Șerban, care le califica  într-un interviu, drept” un fel de icter galben de care suferă America de azi și nu numai”. Este motivul pentru care a demisionat din calitatea de profesor emerit al Columbia University, dupa 27 de ani. Odată consumat actul revoltei, regizorul a simțit nevoia clarificărilor cu sine însuși. A ales să monteze la Teatrul Maghiar din Timișoara.

Dumnezeul Kurt, pe textul lui Alberto Moravia, în regia lui Alexander Hausvater, se joacă la Teatrul German.

Acțiunea se petrece cu câteva luni înaintea sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial într-un lagăr de concentrare german în Polonia ocupată. Comandantul lagărului vrea să exemplifice ideile sale legate de o societate fără concepte etice, în care sentimentul vinovăției devine o piedică depășită de istorie. Din ordinul lui, «Oedip rege» tragedia scrisă de Sofocle nu va fi doar jucată, ci chiar «trăită» de deținuții lagărului.

Alexander Hausvater s-a născut la București, de unde a emigrat în 1959 împreună cu părinţii în Israel. A studiat la Tel Aviv şi la Dublin şi a montat spectacole de mare succes pe numeroase scene din ţară şi din străinătate. O parte a vieţii şi-a petrecut-o în Canada, unde a înființat Montréal Theatre Lab, o companie de teatru experimental. La Teatrul German de Stat Timișoara se află la a patra montare după Regele Cymbelin (2004), Don Carlos (2011) și Judecata (2012).

Alexander Hausvater a predat și la facultăţi de actorie din Montreal, Michigan, Tel Aviv, Moscova şi Ottawa.

În echipa de creație, lui Alexander Hausvater i se alătură Zsolt Fehervari (decor), Ioana Smara Popescu (costume), Dan Simion (muzică) și Sebastian Hamburger (video).

Realizator: Simona Pele

Photo: Arhiva Teatrul Maghiar Timișoara, Arhiva Teatrul German Timișoara, Arhiva Teatrul Basca, Arhiva Centrul de proiecte Timișoara, Arhiva Muzeul de Artă Timișoara

Radio Constanța: Radu Paraschivescu în scriitură cu aventură pe ”Podul diavolului”

De către Daniel Țăndăreanu -
0

În luna lui mărțișor, așezăm pe lista de lectură un altfel de roman de aventură. Este vorba de cea mai recentă carte semnată Radu Paraschivescu, apărută la editura Humanitas și lansată recent în rândul studenților și publicului constănțean. Se numește ”Podul diavolului” și readuce, dincolo de toate efectele și trucurile pe care un scriitor înzestrat le pune în joc, gustul aventurii.

Lansarea de săptămâna trecută, de la Universitatea Ovidius din Constanța s-a bucurat de un mare succes și a prilejuit o masă rotundă găzduită de directorul Bibliotecii Județene din Constanța, criticul literar și prof. univ. dr. Angelo Mitchievici.

În ediția ”România de nota 10” din această săptămână dialogăm cu autorul acestui volum, Radu Paraschivescu dar și cu cel care a organizat întâlnirea și cea de-a treia lansare de carte a sa, Angelo Mitchievici, în cadrul campaniei publice ”Citește o carte”.

Radu Paraschivescu ne-a destăinuit că a scris această carte după o călătorie efectuată în urmă cu șase ani în sudul Franței, acolo unde a admirat sate pitorești și a aflat povești care l-au inspirat. ”Podul diavolului” este un roman de aventură, de acțiune, cu accente polițiste.
Radu Paraschivescu este una dintre prezențele intelectuale cele mai strălucitoare și colocviale, mai atașate de povestea vorbei în care ideea se inserează firesc, cu o remarcabilă inteligență a dialogului, un comentator neobosit al actualității noastre de o eterogenitate adesea derutantă, al vieții publice, în general, dar și în particular, așa cum o demonstrează savuroasele sale volume de eseuri.

Comentatorului sportiv, al celui de grele moravuri românești, ridicate prin reflecție la demnitatea unui profil identitar, i se adaugă prozatorul, romancierul care știe să înnoade firul poveștii, să facă să palpite textul, să-și miște cu vioiciune personajele, să te țină cu sufletul la gură.

Volume precum „Balul fantomelor” (2000), reeditat la editura Humanitas în 2009, „Acul de aur și ochii Glorianei” (Humanitas, 2021), „Omul care mută norii” (Humanitas, 2019) (proză scurtă) certifică, prin plăcerea lecturii, capacitatea scriitorului de a fi strălucitor și inteligent și, totodată, popular și ironic.

„Podul diavolului” arată, încă o dată, că Radu Paraschivescu este un scriitor aflat în reconsiderarea romanului de aventură, trecut prin numeroase tradiții și reformulări, într-o formulă care i se potrivește, nouă și veche totodată, cu o erudiție sclipitoare, cu o ironie subtilă, cu un geniu al povestitorului.

Redactor – Magda Vâjaică

Foto: Facebook Biblioteca Județeană Constanța

Copilării cu jucării de altădată

De către Camelia Teodosiu -
0

Un alt muzeu își deschide ușile pentru a ne încânta cu exponatele sale care ne duc în lumea copilăriei de altădată. Prin această nedefinire de timp înțelegem că locul de joacă, cu tot ce ne-am fi dorit în el, este asociat cu sentimentul experienței copilului pe care-l avem în suflet.

Vă invit să petrecem puțin timp în Muzeul Jucăriilor pe care îl puteți vizita în incinta Muzeului Național de Istorie a României care, ”în parteneriat cu Asociația Muzeul Jucăriilor, a pregătit pentru publicul de toate vârstele  o  frumoasă expoziție dedicată copilăriei și obiectelor care reușeau, în fiecare zi, să aducă un zâmbet pe buzele și în sufletele copiilor. Atent alese de prietenii noștri, jucăriile le oferă ocazia copiilor din prezent, dar și celor din trecut, să trăiască bucuria de a se întâlni cu emoția, veselia, inocența anilor lipsiți de griji și plini de curiozitate. (…) O mulțime de jucării – peste 15.000 – fabricate în România şi în alte ţări în ultima sută și ceva de ani, au fost adunate de-a lungul anilor de membrii Asociației Muzeul Jucăriilor. Fiecare jucărie are o poveste a ei, fiecare jucărie a fost martora unei emoţii, a unei lacrimi sau a unui vis împlinit.

În cea mai mare parte jucăriile au fost achiziţionate din România în ultimii 40 de ani şi suntem convinși că pe lângă bucuria pe care o vor provoca celor mai mici vizitatori ai muzeului, vor trezi amintiri plăcute în rândul părinţilor și bunicilor acestora.

Organizatorii au selectat pentru dumneavoastră circa 2.000 de piese din colecția asociației, cele mai vechi datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar cele mai noi din deceniul al nouălea al secolului trecut. Păpuși, mașinuțe, avioane, trenulețe, personaje celebre din desene animate, jocuri, biciclete, trotinete, machete vor putea fi admirate la Muzeul Național de Istorie a României.

Jucăriile din perioada interbelică erau în mare parte aduse din țări cu tradiție în acest domeniu, mai ales din statul german, și o parte dintre acestea se găsesc în expoziția noastră. Multe însă au fost realizate în România, așa cum sunt cele produse de „Arădeanca”, cea mai mare fabrică de jucării din țara noastră în perioada postbelică.

Expoziția este însoțită de o colecție de reproduceri ale unor fotografii cu mulți copii și jucăriile acestora din ultima sută de ani, aparținând Asociației Muzeul Jucăriilor.”  – text Muzeul Național de Istorie a României

Creatorul aceste idei de a colecționa jucării și amintiri ale copilăriei este Cristian Dumitru, de profesie inginer care ne mărturisește: ”Muzeul jucăriilor se bazează pe colecția mea începută prin anii 80, când eram pasionat de trenulețe, de machete, dar în același timp frații mei crescând practic renunțau la jucăriile primei copilării și am început să le strâng și pe ale lor și pe ale verilor mei…

Aveam, în anii 80 când am plecat în armată, chiar o vitrină plină de jucării, le spuneam de colecție pentru că nu se mai găseau în comerț.”

Invitat în Biblioteca de Bucurii, Cristian Dumitru ne  împărtășește de unde a pornit și cum a construit această poveste – cum a început această pasiune de-a colecționa jucării, cum a reușit să expună colecții tematice cu mii de exponate care atrag public de toate vârstele și mai ales cum se vede copilăria de altădată față de cea de acum.

Realizator: Camelia Teodosiu

Foto: Cristian Dumitru / Camelia Teodosiu

La intersecția dintre realitate și virtualitate „Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului”

De către Camelia Teodosiu -
0
Photo: Ciprian Făcăeru

Bun găsit la o nouă ediție a emisiunii noastre! Sunt Camelia Teodosiu și vă propun să explorăm, noi tehnologii și forme de limbaj media aflate la intersecția dintre realitate și virtualitate, pentru a înțelege aspectele inedite ale proiectului „Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului”.

„Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului”/„You Are Another Me—A Cathedral of the Body”, proiectul desemnat să reprezinte România la cea de-a 59-a ediție a Bienalei de Artă de la Veneția în 2022, reprezintă noua etapă a procesului de cercetare, în mai multe limbaje și discipline artistice asupra intimității și corporalității, inițiat de Adina Pintilie în 2010 și manifestat public în domeniul cinematografic, cu lungmetrajul „Touch Me Not”, din 2018.

În timp ce proiectul se înscrie în conversațiile actuale care reevaluează normativul în materie de gen, abilități și diversitate corporală, rădăcinile cercetării artistice se găsesc în experiența personală și în contextul artistei, precum și în procesele sale de experimentare și învățare, îmbogățite de colaborarea pe termen lung cu protagoniștii.
Adina Pintilie explorează așadar rolul central pe care intimitatea îl joacă în viețile noastre, modul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți, cu ajutorul unei metodologii aparte, inspirate de diverse practici corporale și investigații psihologice, de teoria atașamentului, terapia traumei, psihosomatică și Constelațiile Familiale. Proiectul propune noi posibilități de a vedea, de a gândi și de a relaționa, posibilități care destabilizează retoricile vizuale și politicile convenționale ale privirii, generând noi experiențe epistemologice și transformatoare.

Invitatul emisiunii este Ciprian Făcăeru – arhitect scenograf al spațiilor virtuale și mixte, designer de experiențe digital augmentate și explorator al vastului teritoriu emergent, definit de noile tehnologii media.

De asemenea, Ciprian Făcăeru este co-fondator și director creativ al studioului Augmented Space Agency, doctorand UNATC și asistent de cercetare în cadrul Departamentului de Cercetare, Dezvoltare și Inovare CINETic UNATC.

Pentru Ciprian Făcăeru, proiectul despre care vorbim în această ediție a emisiunii – „Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului” este o provocare continuă prin experiența virtuală pe care o coordonează și care transpune publicul într-un mediu tridimensional simulat ce explorează granițele din ce în ce mai difuze dintre virtualitate și corporalitate.

Ciprian Făcăeru contribuie la dezvoltarea noilor tehnologii media cu aplicabilitate în cercetare academică, educație, proiecte culturale și artistice. Misiunea lui este de a descoperi și genera prin intermediul unui proces artistic noi soluții tehnologice inovativ-creative și conexiuni sustenabile între spațiul fizic și spațiul digital.
Iar proiectul despre care vorbim este elocvent, în acest sens, el pornind de la filmul Adinei Pintilie – „Touch Me Not – Nu mă atinge” –  care a câștigat trofeul Ursul de Aur al celei de-a 68-a ediții a Festivalului de Film de la Berlin.

„Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului” este un proiect transmediatic ce extinde universul cinematografic către noi formate media prezentate în spațiu expozițional din Giardini della Biennale ce a găzduit o instalație video, formată din nouă canale cu o durată de 45 de minute ce definesc și o instalație sculpturală ce aduce în prim plan camera de filmat și teleprompterul, instrumente esențiale utilizate în procesul cinematografic și de documentare al proiectului.

Expoziția din Pavilion s-a extins printr-o instalație de realitate virtuală și în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția. Experiența virtuală o creație coordonată de Ciprian Făcăeru, asistent de cercetare în cadrul Centrul Internațional de Cercetare și Educație în Tehnologii Inovativ Creative – CINETic  și doctorand al UNATC Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică transpune publicul într-un mediu tridimensional simulat, iar instalația pune astfel sub semnul întrebării ideea de prezență fizică ca o condiție prealabilă pentru intimitate.

UNATC a jucat un rol important în programul de mediere culturală a proiectului, sub coordonarea Daniel Neugebauer & Larisa Oancea.  Acest program de mediere a reunit la Veneția, pe parcursul a opt luni, 37 de tineri cercetători și studenți din 7 țări (România, Italia, Franța, Germania, Austria, Finlanda și Turcia).
Din partea UNATC au participat: Iuliana Daniliuc, Iulia-Georgiana Mirică, Marius Miron, Andrea Isabel Stanciu, Daiana-Maria Stănușoiu, Stoica Roxana Anca Ioana

Închiderea sezonului expozițional de la Veneția a fost urmată de simpozionul „EU SUNT UN ALT TU – O CONFERINȚĂ DESPRE CORP. Medierea intimității și politicilor corpului”, un eveniment organizat de Departamentul Cercetare, Dezvoltare, Inovare din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București sub întrumarea lui Radu Apostol, a Mihaelei Michailov și Elenei Belciu.

Anul acesta „Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului” s-a întors acasă pentru lansarea oficială Timișoara 2023 Capitală Culturală Europeană. Expoziția „Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului” poate fi vizitată până pe 30 aprilie 2023,în spațiul de artă alternativ din Timișoara – Kunsthalle Bega apoi își continuă traseul internațional și va fi prezentată în Germania, la Stuttgart Württembergischer Kunstverein (octombrie 2023 – februarie 2024).

Radio România Brașov FM: Cu mocănița prin Țara Huțulilor, tărâm al culorilor unice în lume

De către biancabuca -
0

„Huţulii duc o viaţă de pasăre pribeagă, originală şi liberă. Românii le pricep limba lor fără s-o poată vorbi şi ei pricep pe cea română”, spunea Mihai Eminescu.

Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la România de Nota 10! De această dată, vorbim despre România oamenilor simpli care reușesc să o transforme în tărâm de poveste. Poposim pe meleagurile românești unde există culori pe care pământenii nu le mai pot vedea nicăieri în lume, unde liniștea conferă timpului o altă dimensiune, unde, surprinzător, tradițiile și obiceiurile bătrâne de secole par abia la început de drum. Dragii mei, haideți în Bucovina!

Călătoria noastră începe din pitoreasca stațiune bucovineană, Vatra Dornei, zona cu ozonul cu cea mai înaltă calitate din ţară, conform specialiștilor. Mai exact, începem cu o plimbare la pas prin Parcul Veverițelor. Când este cald, parcul este asediat de mogâldețe cu cozi stufoase pe care le chemi simplu, ciocnind două nuci, iar ele se servesc direct din palmă, în plus, trebuie să știți că pe toate le cheamă „Mariana”.

Supranumită „Perla Bucovinei”, stațiunea Vatra Dornei are cel mai lung traseu de telescaun din țară, iar când ajungeți în zona parcului nu trebuie să ratați Izvorul Sentinela, descoperit în anul 1871 și amenajat în anul 1896. Clădirea sa amintește de un castel medieval și este monument istoric.

Tot acolo puteți vedea un alt monument istoric căruia, în această perioadă, i se redă strălucirea de altădată. Împăratul Franz Joseph, Lucian Blaga sau Nicolae Iorga au fost doar câțiva dintre oaspeții care au trecut pragul primului cazinou oficial din România, numit în acele vremuri ”mândria Imperiului Austriac”. Majoritatea clienților Cazinoului din Vatra Dornei erau din Viena, Budapesta și Berlin.

O legendă spune că cei mai norocoși, câștigătorii unor sume impresionante, ieșeau printr-un tunel secret pentru a-și securiza câștigurile. Cazinoul din Vatra Dornei a fost construit în perioada 1896-1898.

Povestea unei experiențe bucovinene trebuie neapărat să aibă o filă dedicată Mocaniței Huțulca de la Moldovița. Bătrânul trenuleț cu abur vă va purta printr-un tărâm de basm în ritm molcom, cu peisaje de îți taie răsuflarea și cu o atmosferă de poveste din care nu lipsește din vagoane soba cu lemne trosnind în foc.

Aceste tărâmuri poartă și denumirea de Țara Huțulilor, oameni cu spirit liber, înfrățiți cu codrul, excelenți vânători, înrădăcinați în tradiții, dar și deținători ai misterelor duhurilor și demonilor. De veacuri, trăiesc și pe plaiurile bucovinene și îi recunoști după măiestria cu care împodobesc lemnul, după fala cu care se prezintă și după turmele de vite pe care le cresc cu îndemânare.

Huțulii se mai numesc și huțani. Ei formează un subgrup etnic ce a migrat din Galiţia în Bucovina şi în Maramureş, iar acum trăiește în Bucovina, Maramureș, Transcarpatia și Pocuția.

Revenind la drumul nostru cu mocanița, povestea sa începe în urmă cu mai bine de un secol, fiind construită de un neamț din München, iar acum aparținând unui austriac care, de câțiva ani, a transformat-o într-unul dintre cele mai căutate obiective turistice din zonă. Însă, am aflat mai multe detalii despre celebrul trenuleț cu abur de la bucovineanul Radu Lețchi, mecanic și fochist al mocaniței:

”Aici a fost linie strategică pentru transport material lemnos. În 1880 a fost înființată. Eu lucrez aici de cinci ani, dar știu mocănița de când eram copil, de când avem 10 ani, 12 ani. Din anul 2005 a devenit obiectiv turistic. Vin mulți turiști pentru că zona e frumoasă, atracțiile sunt mănăstrile, monumentele istorice. Mocănița se numește Huțulca pentru că aici trăiesc huțanii, huțulii”.

După o oră de mers molcom prin Țara Huțulilor, la capăt de linie, turiștii sunt așteptați cu muzică, focuri încinse, zâmbetele localnicilor cu bujori în obraji și straie populare, dar și cu deja celebrele bucate bucovinene, de la pastramă de vânat și bulz cu brânză și smântână și până la un vin fiert și cârnați de casă cu cartofi pe disc. Ce au atât de special bucatele bucovinene, ne-a spus producătorul local Petru Damian, Petrică pentru prieteni:

”Tot discursul ce o să vi-l dau, vi-l dau din inimă. În spatele mâncăricii cele mai bune este așa… Prima dată și prima dată, calitatea și cuvântul. Calitatea este aceea că ce facem noi provine totul din gospodăriile noastre proprii. Deci ceea ce vedeți dumneavoastră nu este din comerț, ci de la bunicii noștri și lăsată de la strămoșii noștri. Și ceea ce facem noi, facem cu drag, adică pentru cei ce ne calcă pragul. Când veniți în Bucovina trebuie neapărat să mâncați bulzul bucovinean. Al nostru e ceva aparte, adică specific zonei noastre, cu o brânză de burduf bătută și așezată cum trebuie la locul ei, ca la mama acasă”.

Albastru de Voroneț, Galben de Moldovița, Roșu de Humor sau Verde de Sucevița? Ce ați alege? Da, Bucovina este vizitată în fiecare an și pentru bogata sa zestre culturală și spirituală. A devenit deja o sintagma arhicunoscută „Mănăstirile din Nordul Moldovei”. De la Capela Sixtină a Estului și până la Ierusalimul Nemului Românesc, toate se găsesc pe aceste meleaguri binecuvântate. Opt biserici pictate din Bucovina au fost înscrise, începând din anul 1993, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Patru dintre ele au culori specifice, culori pe care nu le mai vezi nicăieri în altă parte a lumii. Aceste biserici sunt adevărate biblii pictate.

Una dintre cele mai importante ctitorii ale evului mediu moldovenesc este Mănăstirea Humorului, situată la 5 kilometri depărtare de oraşul Gura Humorului. Aceasta este ctitorie a logofătului Teodor Bubuiog, sfatuit de voievodul Petru Rareş. Aici pictura exterioară este dominată de „Roşul de Humor”. Ansamblul mănăstiresc cuprinde Biserica cu hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe, ruinele caselor mănăstirești din secolele XVI – XVIII, Turnul lui Vasile Lupu şi Turnul clopotniță.

Itinerariul bucovinean ar trebui sa cuprindă și puțin ”Galben de Moldovița”, culoarea predominantă în picturile de pe peretii exteriori ai acesteia. Biserica mănăstirii Moldovița are valoare de unicat, fiind pictată în anul 1537. Actuala Mănăstire Moldovița este ctitoria fiului lui Ștefan cel Mare, Voievodul Petru Rareș. Aceasta a fost construită în 1532, fiind una dintre cele mai vechi aşezări monahale, cu un important trecut istoric. Mãnãstirea se aflã în satul Vatra Moldoviţei.

“Testamentul artei moldoveneşti din secolul al XVI-lea “ așa a fost numită mănăstirea Sucevița de cercetătorul de artă francez Paul Henry. Biserica acesteia este cea mai bine conservată dintre lăcașurile de cult pictate și incluse în patrimoniul UNESCO. Mănăstirea Suceviţa este monumentul cu cel mai mare număr de imagini religioase din ţară, fiind renumită pentru nuanța ”Verde de Sucevița”. Aceasta este o ctitorie a familiei Movilă, de boieri, cărturari şi domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, în secolele XVI-XVII.

Pașii călătorilor prin Bucovina sunt atrași în mod magnetic de celebrul ”Albastru de Voroneț”. Trei luni şi 3 săptămâni, de atât au avut nevoie oamenii lui Ștefan cel Mare să ridice „Capela Sixtină a Estului”, aşa cum a fost numită Mănăstirea Voroneț, datorită unicității sale și a frescei de pe faţada de Vest care ilustrează spectaculos „Judecata de Apoi”. Și celebrul „Albastru de Voroneț” este arhicunoscut, pigmentul albastru s-a menținut în ciuda condițiilor climatice aspre, datorită tehnicii pictorilor moldoveni. Din păcate, formula chimică a acestei culori s-a pierdut în negura timpului. Un alt detaliu inedit sunt cele 12 semne zodiacale pictate în imediata apropiere a Mântuitorului de pe fațada de Vest. În interiorul bisericii găsim și mormântul lui Daniil Sihastru care și-a petrecut la Mănăstirea Voroneț ultimii 26 de ani din viață.

Pe lângă rugăciune şi contemplarea acestui monument istoric unic, la Voroneț, vă puteți bucura și de bucate locale, de suveniruri, de fotografii în straie populare bucovinene sau de o plimbare cu trăsura. Așa i-am cunoscut și noi pe armăsarul Cezar și prietenul lui nea Gavril Juj.

”E importantă mănăstirea asta, iar culoarea ei, albastrul ăsta, nu să mai știe din ce o făcut-o. Este făcută de Ștefan cel Mare. Eu duc și aduc turiștii. Îi duc la mănăstire, fac poze cu calul. Cezar, așa îl cheamă. Are șase ani. E un cal bun, iar eu, moșu’, am 75 de ani și sunt din Voroneț, albastru de Voroneț”. 

După atâtea culori vibrante, ochii călătorului se odihnesc privind albul crem al Ierusalimului Neamului Românesc, Mănăstirea Putna, concepută pentru a servi ca necropolă domnească pentru marele voievod Ștefan cel Mare şi familia sa. Conform vechilor cronici moldoveneşti, zidirea bisericii Mănăstirii Putna a început în 1466 şi s-a sfârşit în anul 1469. Se spune că locul pe care aceasta a fost zidită a fost ales de însuși voievodul moldovean care s-a urcat în vârf de munte și a tras cu arcul, iar acolo unde săgeata a căzut acolo a fost ridicată. Și dacă în vreme de restriște, Putna reprezenta locul de refugiu și liniște pentru Ștefan cel Mare, iată că după 47 de ani și 3 luni de domnie, biserica mănăstirii i-a devenit marelui voievod și loc de veşnicie, fiind înmormântat acolo, în anul 1504.

La 1 kilometru distanță de mănăstire se află și Chilia lui Daniil Sihastru, care la un moment dat, s-a retaras în pustietatea pădurii, iar tradiția spune că el a săpat cu dalta într-o stâncă înălțată deasupra văii Vițăului un paraclis, iar dedesubt se afla un alt loc scobit în piatră, care îi slujea drept chilie. Aici ar fi venit Ștefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, iar pustnicul Daniil a proorocit că, în curând, va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat în anul 1457.

Așadar, când porțile Bucovinei ți se deschid pătrunzi într-o altă lume. O lume a gospodăriilor mari și îmbelșugate, cu porți transformate în adevărate operă de artă, cu oameni muncitori, simpli, dar atât de bogați spiritual, un tărâm al legendelor și un meleag al istoriei. Este o lume care are culori, miros și gusturi, gustul celebrei ciorbe de rădăuțene care chiar la Rădăuți a fost inventată de o gospodină a cărui soț își dorea tare mult ciorbă de burtă cu gust de pui, gustul de alivancă, tocinei, balmoș, colțunași sau bulz bucovinean. Este locul în care simți liniștea ca pe o binecuvântare sau te bucuri de drumeții în natură ori de seri sub clar de lună în ciubăr. Despre ce mai putem face în Bucovina ne-a spus mai multe detalii Andreea Geangu, recepționer al unui hotel bucovinean.

”În primul rând, cred că turiștii vin aici pentru că este ceva diferit față de nebunia din oraș și asta caută, ceva care să îi scoată din aglomerație și să se relaxeze, să se simtă bine. Este un alt aer, este diferit față de ce este în oraș. Este o liniște așa, care te relaxează. Nu știu de unde vine, dar e clar că se face simțită și toată lumea o apreciază. Probabil și din energia locului și a oamenilor care sunt aici.  În plus, aici se mănâncă mult și bine. Cei care vin la noi, pot juca baschet, tenis de masă. Mai există și posibilitatea de drumeții în natură. Se poate ajunge pe jos, de exemplu, până la Mănăstirea Humorului. Sunt 4 km de mers prin pădure și este foarte frumos traseul, plus alte drumeții prin zonă. Și pe timpul iernii drumețiile sunt foarte plăcute, mai ales dacă este și zăpadă. Se pot distra și cei mici și cei mari. Se poate face și ciubăr care este chiar mai apreciat pe timp de iarnă pentru că e o senzația foarte plăcută să stai așa cu zăpadă în jur și în apă călduță. Se poate folosi și sauna”.

Devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, regiunea istorică a Bucovinei cuprinde un teritoriu de peste 10.400 km² cu Sudul în România și Nordul în Ucraina. Bucovina a căpătat o identitate distinctă de Moldova după ce zona a fost anexată de Monarhia Habsburgică în anul 1774, moment în care a intrat oficial în uz și denumirea ca nume propriu.

În ciuda istoriei sale tumultoase, care continuă și în zilele noastre, Bucovina este locul în care pacea parcă este ridicată la rang de artă spirituală. Timpul parcă stă în loc și regăsești ospitalitatea de altădată a românilor deschiși, buni și frumoși. Gusturile sunt autentice și te trimit cu gândul la bunici. Tradițiile sunt păstrate cu sfințenie, iar sfinții fac parte din viața de zi cu zi a oamenilor din casele cărora nu lipsesc icoanele.

Dragi prieteni, aceasta este România de Nota 10, țara oamenilor simpli care se bucură de minunile fiecărei zile și reușesc să facă Rai din ce au.

Redactor: Bianca Bucă

Foto&Video: Bianca Bucă

Editare audio: Alina Andor & Alin Cohai

 

1...181920...72Pagina 19 din 72

Urmărește-ne pe

4,400AbonațiAbonați-vă
Romania de nota 10

ȘI MAI MULTE ȘTIRI

CATEGORIE POPULARĂ

© Radio Romania Regional & JA Romania