Pagina 44

Radio Constanța: Lili Sumănaru, artizanul mărțișoarelor de inspirație tradițională

De către Camelia Teodosiu -
0

În această săptămână, la România de nota 10, cunoaștem un om care ne inspiră. Este vorba de Lili Sumănaru-  educator, voluntar în diverse asociații și campanii umanitare, artizan pirogravor și inițiatoarea conceptului de educație non formală ”Copilării Urbane”. Este din Constanța iar în această lună, atelierul său de creație este plin de idei frumoase și de mărțișoare de inspirație tradițională.

Lili Sumănaru pictează cu multă pasiune obiecte din lemn, pirogravează și mai presus de toate, pune suflet în fiecare creație. Ea și-a expus mărțișoarele, alături de alți artizani constănțeni,  la începutul lunii,  la târgul special deschis pe platoul Muzeului de Artă populară din Constanța.

”Eu am câteva experiențe neplăcute cu focul din copilărie și faptul că am început să pirogravez nu este, cumva, întâmplător. Fără să îmi dau seama, a reprezentat o formă de terapie. Am văzut la cineva un aparat de pirogravat, mi-a plăcut ce iese pe lemn, mi-am cumpărat și eu un aparat și, de atunci, de mai bine de 5 ani, sunt nedespărțită de el, chiar și când plec în concedii. Pirogravura, pentru mine, este și o modalitate de a scăpa de stres, atunci când ajung acasă și mai reprezintă, cum am spus, o formă de terapie, deoarece, cu ajutorul aparatului de pirogravat, am impresia că pot că controlez acest foc, care mi-a dat bătăi de cap în urmă cu câțiva ani, când, în urma unui accident casnic, am suferit arsuri și am rămas cu teama aceasta de foc. Pirogravura mai reprezintă, în opinia mea și o formă de artă, pentru că, așa cum pictezi cu pensula sau desenezi cu creionul, poți face adevărate opere și cu ajutorul aparatului de pirogravat”, spune cu emoție, Lili Sumănaru.

Ea a dezvoltat de ceva timp și conceptul de educație non formală intitulat ”Copilării urbane”. Este o modalitate prin care încearcă să ofere copiilor dar și părinților, alternative educative și sănătoase de a-și petrece timpul liber și vacanțele. Organizează foarte multe ateliere de creație în gospodăria tradițională din satul Vișina aparținând comunei Jurilovca precum și în alte zone dobrogene unde se păstrează tradițiile și obiceiurile locale și unde se readuc la viață aceste tradiții.

Ziua Iei, Ziua Dobrogei, Rusaliile, sărbătoarea orașului Constanța (de Sfinții împărați Constantin și Elena)  sunt doar câteva din momentele festive în care  creatoarea Lili Sumănaru își exprimă dragostea ei pentru tot ce înseamnă valori autentic românești.

Realizator: Magda Vâjaică

Radio România Brașov FM: Aura Anghel, singura româncă din staff-ul Festivalului Sanremo, l-a adus pe Michael Bolton la Brașov

De către biancabuca -
0

„Educi un bărbat, educi un bărbat. Educi o femeie, educi o întreagă generație”. (Brigham Young)

 

La mulți ani, dragă femeie! Este luna femeilor, luna în care natura revine la viață. De-a lungul istorie, s-a dovedit faptul că România de Nota 10 înseamnă și femei de nota 10, românce care au schimbat lumea. Să ne amintim de câteva dintre ele!

Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism în 1931 și campioană mondială în 1932.

Ana Aslan, medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie. Numeroase personalități internaționale au urmat tratamentul său cu procaină, printre acestea numărându-se: Tito, Charles de Gaulle, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Charlie Chaplin sau Salvador Dali.

Sofia Ionescu-Ogrezeanu a fost supranumită „doamna neurochirurgiei româneşti”. Aceasta a devenit prima femeie neurochirurg din lume după o operaţie făcută în al doilea război mondial, recunoscută ca premieră mondială de Congresul Mondial al Femeilor Neurochirurg din 2005.

Nadia Comăneci, prima gimnastă din lume care a reuşit să obţină nota 10, fiind considerată a fi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile.

Acestea sunt doar câteva dintre femeile care au marcat istoria țării și chiar a lumii, însă avem multe alte doamne și domnișoare care le calcă pe urme. Sunt femeile zilelor noastre, femei puternice, femei de carieră, femei care dovedesc, zi de zi, că orice este posibil dacă îți dorești cu adevărat. Le vedem printre noi, ne întâlnim cu ele pe stradă, la magazin sau într-o sală de cinema, însă le știm oare povestea? Câte oare dintre acestea nu ar avea povești de viață incredibile? România de Nota 10 încearcă să le găsească și să le prezinte.

De această dată, poposim la poalele Tâmpei, să o descoperim pe  pe singura româncă din staff-ul Festivalului de la Sanremo, cea care a reușit să îl aducă pe Michael Bolton la Brașov și care a colaborat cu unele dintre cele mai mari nume din industria showbiz-ului italian și chiar internațional.

Cu aproape 20 ani experiență în Italia, în domeniul consultanței de imagine, anul acesta, Aura Anghel a facut parte, pentru al șaptelea an conscutiv, din echipa selectată de organizatori pentru a transforma participanții și vedetele de la Sanremo în adevărate staruri internaționale.

Aura Anghel este președintele singurei academii de fashion din România, situată la Brașov. A lucrat pentru zeci de producții italiene de film, televiziune sau festivaluri, iar prin mâna ei au trecut vedete din toată lumea, însă experiența Festivalului de la Sanremo rămâne unică. De-a lungul timpului, Festivalul de la Sanremo a fost o adevărată rampă de lansare pentru nume mari precum Andrea Bocelli, Laura Pausini sau Eros Ramazzotti.

“Da, emoţiile sunt la cote maxime acolo. Eu lucrez la backstage-uri importante, la cele mai importante prezentări de modă din Italia, la filme, la o grămadă de emisiuni, însă emoţiile de la Sanremo sunt unice. Într-adevăr, scena de la festival este una dintre cele mai importante scene din Italia.”, a precizat Aura Anghel pentru Radio România Brașov FM.

Pentru a deveni unul dintre consultanții de imagine agreați pentru culisele showbizz-ului italian, Aura Anghel a urmat zeci de cursuri, workshop-uri și specializări, inclusiv în Elveția și Hong Kong. Punctul culminant al pregătirii sale profesionale a fost participarea într-un reality show de profil, în Italia, o emisiune dedicată consultanților de imagine și în care brașoveanca a ajuns până în finală, fiind la un pas să îl și câștige. Acum este solicitată în backstage-urile prezentărilor de modă de la Milano, pe platourile de film italiene sau la Festivalul de film de la Cannes. Dincolo de o carieră de succes, Aura Anghel este mamă devotată a unei fetițe de 15 ani, o tânără care a înțeles încă de la cea mai fragedă vârstă de ce mama sa doarme doar 2 ore pe noapte atunci când participă la un eveniment de anvergură. Aura Anghel povestește cu cea mai mare pasiune despre forme, culori și trucuri, dar și cu o mare lejeritate despre întâlniri care au marcat-o, cele cu Nicole Kidman și Sharon Stone.

În 2007, Michael Bolton poposea la Brașov pentru un concert de neuitat, iar Aura Anghel se număra printre cei care l-au convins să vină. Despre întâlnirea cu superstarul internațional, românca își amintește cu mare emoție și ne-a mărturist că este unul dintre cei mai modești oameni pe care i-a întâlnit, fără pretenții excesive și cu doar două mari dorințe: o sală de sport la dispoziție și zilnic 17 prosoape curate.

„Stilul este îmbrăcămintea gândurilor noastre”, spune Aura Anghel.

 

Alexandru Dan Tudor – arbitru „în mâna lui Dumnezeu”

De către Camelia Teodosiu -
0

Biblioteca de Bucurii – Dialoguri pentru tihna sufletului

Bun găsit vă spune Camelia Teodosiu la o nouă întâlnire, aici, în spaţiul creat pentru tihna sufletului.

Invitatul acestei ediţii este Alexandru Dan Tudor unul dintre cei mai apreciaţi şi îndrăgiţi  arbitri  de fotbal. Ca mulţi dintre cei prezenţi în Biblioteca de Bucurii, invitatul nostru are o modestie aparte cu atât mai mult cu cât în domeniul lui de activitate vedetismul pare un fel de a fi.

Vă mărturisesc că, înainte de emisiune, l-am rugat pe Alexandru Tudor să-mi trimită câteva informaţii de interes pentru public şi mi-a răspuns simplu, firesc, cu smerenie: “sunt in fotbal de 38 de ani ca junior si arbitru apoi ca lucrator la Academia FCSB – Fotbal Club Steaua Bucureşti. Chestiunile esenţiale pentru mine: Dumnezeu, muncă şi tradiţie, valori principiale, perene.”

Alexandru Tudor a fost considerat un arbitru dur (din cauza faptului că aţi acordat foarte multe cartonașe roșii), care nu făcea concesii şi am fost curioşi să aflăm ce anume i-a svchimbat atitudinea şi a produs schimbări în viaţa lui.

Obiectiv, intransigent, cu stricteţea respectării regulilor, Alexandru Tudor a ales să se ghideze după acele valori perene, repere pentru înţelegerea adevăratului rost în viaţă. El îşi aminteşte de copilărie, de sfaturile duhovniceşti care îl ghidează, ne mărturiseşte ce îi aduce bucurie şi ne ajută să înţelegem de ce este fotbalul, atât de îndrăgit în lumea întreagă? Un fenomen social am putea spune.

Realizator: Camelia Teodosiu

Radio Iași: Teatrul și zâmbetul unui actor

De către Camelia Teodosiu -
0

A  creat numeroase roluri în spectacole de teatru pentru copii, a jucat de la Zmei, Vrăjitori și Lupi, la Prinți Fericiți sau Feți-Frumoși, dăruind mereu publicului bucurie. Este vorba despre Dumitru Georgescu, un actor iubit și apreciat, pentru care scena a devenit un loc magic.

Absolvent al Facultății de Teatru din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași, și-a început cariera artistică încă din anii studenției, la Teatrul pentru Copii și Tineret „Luceafărul”. A făcut parte din trupa de actori a acestui teatru timp de șapte ani, o perioada pe care o consideră cea mai frumoasă din viața sa:

„Pentru mine au fost foarte importanți cei șapte ani de la Teatrul „Luceafărul”,  pentru că acolo, am învățat și am crescut așa cum trebuie. Simțeam că publiciul mă iubește, pentru că de câte ori mergeam pe stradă, auzeam de la copii: „Uite, uite, Lupul!” sau „Uite, Prințul fericit!”, sau părinți care mă întrebau: „ Când mai joci „Motanul Încălțat”,  pentru că fetița mea vrea din nou să te vadă.” Lucrurile astea mă copleșeau și nu îmi venea să cred că am un efect asupra unui mic om. Și din 2008 până în 2015 am crescut alături de ei.”

Dumitru Georgescu a primit în 2013 “Premiul pentru cel mai bun actor”, la Gala Tânărului Actor „Hop”, de la Costinești pentru monologul „Gabriel”. Cu acest text a reușit să cucerească publicul, iar ulterior a fost tansformat într-un spectacol “One man show”, pe care îl joacă și în prezent.

 „Gabriel – un text pe care l-am scris în timp. Erau doar gânduri și frustrări de-ale mele; că pe stradă sunt oameni care nu au bani, că există familii în care mama, tata sau cineva din familie era violent, iar alții suferă. Iar în 2013 se anunțase la Gala Tânărului Actor „Hop” o temă care pe mine mă avantaja „Fii original! și câștigând acest concurs am primit foarte multe reacții pozitive și foarte multe întrebări: „Când o să vedem acest spectacol?”.  Am continuat să lucrez la acest proiect și am avut premiera „Gabriel”- One man show într-o cafenea din Iași, apoi datorită reacțiilor din presă și cronicilor, cei din conducerea Teatrului Național mi-au propus să  mut spectacolul de la cafenea la Sala Uzina cu Teatru.  Astfel, din 2014 și până în prezent joc acest spectacol și mă bucur de el. De cele mai multe ori primesc mesaje pe rețelele de socializare sau mă asteaptă oamenii după spectacol și îmi spun: „Ai ajuns la mine!”, sau „M-ai făcut să plâng!”. Sunt  șase ani de când joc spectacolul și nu și-a pierdut publicul”.

Dumitiru Georgescu și-a continuat experiența profesională în cadrul Companiei independente Frilensăr din București, iar din 2015  este în echipa Teatrului  Național „Vasile Alecsandri” din Iaşi, unde a avut șansa de a lucra cu nume importante de regizori din țară.

A intrepretat roluri în spectacolele: „Titus Andronicus”de William Shakespeare, regia Charles Muller; „Marjorie Prime” de Jordan Harrison, regia Radu Iacoban; „Ana de hârtie” de Crista Bilciu; „A murit Tarelkin” de A.V.Suhovo Kobalin, regia Ovidiu Lazăr; „Pălăria Florentină” de Eugene Labiche, regia Silviu Purcărete; „Dawn Way” de Oleg Bogaev și „Dansul Delhi”, de Ivan Vîrîpaev,  regia Radu Afrim.

De la începutul acestei stagiuni a fost distribuit în trei producții noi –  „Gaițele”, de Alexandru Kirițescu /regizor Ovidiu Lazăr/, „Când fericirea se află în trecut” de Furio Bordon /regizor Radu Ghilaș/ și „Orașul cu fete sărace” după nuvelele lui Radu Tudoran /regizor Radu Afrim/.

Cu regizorul Radu Afrim a mai colaborat la un spectacol realizat cu laureații Galei Hop din anul 2013.

„Radu Afrim este un regizor extraordinar. Te fascinează, are farmecul lui. La primul spectacol „Dawn Way” eram proaspăt absolvent  și a fost pentru mine ca o nouă facultate pe care am făcut-o. O altă colaborare a fost cea după Gala Hop din 2013, când a creat un spectacol cu câștigătorii Galei, „Hai Iu Iu Nu Hey You You”, pe melodiile Mariei Tănase. După mult timp ne-am reîntâlnit la „Dansul Delhi”, un spectacol foarte emoționant, iar acum sunt în piesa „Orașul cu fete sărace”. Îmi dau seama că în multe dintre spectacolele în care joc au latura aceasta a emoției și asta poate mă caracterizează pe mine”.

Pasiunea și dragostea pentru actorie, îl fac pe Dumitru Georgescu să vină spre teatru zâmbind, este locul în care oferă şi primește bucurie:

„E o bucurie imensă să joci la Teatrul Național din Iași. Incă mă duc spre teatru zâmbind și nu îmi vine să cred că eu sunt cel care intră pe ușile teatrului, că eu am șansa să fiu alături de oamenii pe care i-am văzut atâțea ani jucând, alături de profesorii mei. Nu îmi vine să cred că am șansa să calc pe scena teatrului,  unde au fost atât de mulți actori, mari actori.”

Îi place să fie în scenă, să ofere  publicului din sinele său de artist. Își dorește să evolueze, să întâlnescă regizori la fel de pasionați ca el și să fie distribuit în noi spectacole.

Nu visează neapărat la un rol, dar în timp  poate va ști că vrea să îl interpreteze pe Hamlet.

Cu fiecare rol, personaj se descoperă, se cunoaşte mai bine, pe el și pe cei din jur.

„Ai fost mereu sub umbra ochilor mei” – este replica preferată a lui Dumitru Georgescu din spectacolul „Gabriel”, care sugerează un mesaj pentru fiinţele apropiate:

  „E o dedicație și pentru mama. Știu sigur că tot timpul am fost sub umbra ochilor mamei mele, la fel simt și față de prietenii mei buni, că tot timpul o să fie sub umbra ochilor mei, indiferent dacă fizic suntem aproape unul de celălalt sau nu. E un mesaj pe care îl transmit de fiecare dată publicului sau oamenilor pe care îi întâlnesc pe stradă, că lucrurile mici au valoare și iubirea primează întotdeauna. Și e foare important să fii fericit. Și să îți pese, să nu fii ignorant și ignorat,  de ce nu?”

Reaalizator: Natalia Maxim

Alexandra Nadane – Respectul pentru viaţă

De către Camelia Teodosiu -
0

Biblioteca de Bucurii – Dialoguri pentru tihna sufletului

Invitata acestei ediţii este Alexandra Nadane – o tânără de 26 de ani care ştie să respecte viaţa. Sperăm să ne inspire cu atitudinea ei militant pro viaţă, din experienţa pe care a avut-o până acum, cu proiectele în care este implicate şi despre care vom afla pe parcursul emisiunii.

Blogul Alexandrei Nadane are un motto reprezentativ pentru ea şi valorile pe care le respectă:

„Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii.” – Fragment din Declarația de Independență a SUA

Alexandra Nadane este președintele Asociației România pentru viață, fondator în 2013 al Asociației Studenți pentru viață.

Îi plac oamenii şi poveştile pentru suflet. În cadrul Centrului de sprijin și consiliere pentru părinți și copii „Sfânta Alexandra Împărăteasa”, pe care tot ea l-a fondat, oferă sprijin femeilor însărcinate aflate în situații dificile.

Alexandra a absolvit științele comunicării la SNSPA, apoi a făcut două mastere: Managementul proiectelor în cadrul aceleiași facultăți și Consiliere în asistență socială la Facultea de Sociologie, din București.

Poveştile Alexandrei sunt experienţe de viaţă pe care le-a gestionat, încă din adolescenţă, cu maturitatea şi înţelepciunea venite din compasiune şi dragoste de viaţă.

Alexandra ne povesteşte despre Irina care a fost primul ei caz, în care s-a implicat ca urmare a unei discuţii cu propria conştiinţă. A putut fi de ajutor şi a realizat că poate face mai mult prin implicarea ei.

Aşadar, la numai16 ani, când era în liceu și lucra ca voluntar pentru o organizație umanitară, Alexandra a primit un e-mail de la o tânără care avea 24 de ani și îi cerea cu disperare ajutorul. Scria că este însărcinată şi este într-o situaţie de criză pentru că, deşi își dorea foarte mult copilul, părinții o presau să facă avort şi o ameninţau că o dau afară din casă dacă nu renunţă la sarcină . “M-am dus cu acel e-mail la conducerea respectivei organizații şi răspunsul lor m-a şocat un pic”, povesteşte Alexandra.  “Mi-au spus că preferă să ajute alte tipuri de cazuri. Să se implice pe alte direcţii şi cumva să merg mai departe, să îmi văd de viață. Atunci eu am avut un dialog cu conştiinţa mea şi am spus: aş putea să trăiesc tot timpul cu idea că cineva avea nevoie de ajutor într-o situaţie critică şi eu n-am făcut nimic?”  Răspunsul Alexandrei a fost “nu”. Nu ar putea sta deoparte când cineva îi cere ajutorul şi s-a implicat gândindu-se că “dacă vrei să faci ceva cu adevărat, găseşti soluţii”.

Bucuria că a reuşit să o ajute pe Irina care a născut, s-a căsătorit cu tatăl copilului, mai au şi alţi copii…, a fost un moment de schimbare pentru Alexandra Nadane. A lăsat tot ce avea şi s-a hotărât să sprijine femeile care sunt însărcinate şi se află în situaţii de criză.

Studentă fiind, a înfiinţat o organizaţie numită “Studenţi pentru viaţă” în care a activat până în 2018 formând generaţii de tineri care se implică în acest gen de activităţi. Din 2014 s-a implicat în organizarea “marşului pentru viaţă”  care a ajuns să fie cel mai mare eveniment pentru viaţă din România şi Republica Moldova. Din 2015 a început să înfiinţeze Centre de consiliere şi sprijin pentru femeile însărcinate aflate în situaţii de risc sau mame aflate în situaţii de criză.  În 2017 a fondat un astfel de centru în Bucureşti – Centrul de consiliere Sfânta Alexandra.

În prezent, Alexandra Nadane este preşedinta Asociaţiei România pentru Viaţă.

Pentru implicarea în sprijinirea femeilor în criză de sarcină, pentru eforturile de profesionalizare a acestui demers în România, dar și pentru inițiativa de a organiza la Parlamentul European evenimentul cu participare internațională Babies Go to the European Parliament, în aprilie 2019, Alexandra Nadane a primit, din partea organizaţiei Heartbeat International, premiul „Heart of Future”.

Luna martie este declarată luna pentru viaţă. În perioada 01.03 – 31.03. 2020 au loc o serie de activităţi, conferinţe, prezentări, proiecţii de film, campanii de donare de sânge…, tot ceea ce înseamnă dezvoltarea unei atitudini proviaţă.

În București,  Marșul pentru viață va fi sâmbătă, 28 martie, de la ora 13.00, pe traseul Parcul Unirii-Parcul Tineretului.

http://www.marsulpentruviata.ro/comunicat-de-presa-marsul-pentru-viata-2020-pentru-viata-pentru-parinti-pentru-copii/

Realizator: Camelia Teodosiu

Radio Bucureşti FM: REVOLUȚIA MODELELOR

De către Camelia Teodosiu -
0

Bun găsit, vă spune Camelia Teodosiu la o nouă ediţie a emisiunii noastre, în care vă vom prezenta un proiect conceput în spiritul conturării unei Românii de nota 10.

Este vorba despre un proiect cultural și educațional dedicat tinerilor din societatea românească și din diaspora care au nevoie de modele reale și de o scară de valori stabile – REVOLUȚIA MODELELOR.

Autoarea acestui proiect, implicată trup şi suflet, este Cristina Chirvasie – regizor de teatru şi film, scenarist, producător de emisiuni radio şi de televiziune… Un om plin de talent şi intenţii bune pe care le pune în practică cu ambiţie şi devotament.

Premisa de la care a plecat în conceptul acestui proiect – REVOLUȚIA MODELELOR este că, într-o lume atinsă profund de secularizare, criza modelelor valorice este acută și una dintre marile șanse de revenire este apelul la intuiția adevărului care există în fiecare dintre noi. În special, tinerii așteaptă să li se confirme intuițiile și pentru aceasta trebuie să capete răspunsuri formatoare de suflete.

Filonul esențial al acestui proiect este legat de ortodoxie.

Proiectul se desfășoară pe două paliere.

  1. Primul constă în realizarea unor filme în format documentar-eseu de aproximativ 30 de minute.

Personajele acestor filme sunt personalități societății civile (artiști plastici, teologi, lingviști, medici, arhitecți, scriitori, ingineri, istorici, etc.) care sunt legate de ortodoxia românească.

Filmele au o anumită temă (de exemplu, despre dragoste și devotament, despre cale și sens, despre simplitate,  despre tradiție, despre libertate, rost și rânduială, prietenie și adevăr ș.a).

Proiectul a fost lansat oficial pe 1 iunie 2019 la Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia unde au avut loc 5 evenimente cu proiecție de film și dezbatere, la care au participat ca invitați teologul Dumitru Horia Ionescu (nepotul părintelui Dumitru Stăniloae), doctorul Nicolae Constantinescu (vice-președintele al Fundației Memoria, medicul de la Colțea, cum este cunoscut, care a operat răniții de la Revoluție încontinuu trei zile și trei nopți), academician Sabina Ispas (directorul Institutului de Etnografie și Folclor din București), publicista și iconografa Raluca Prelipceanu (care a salvat Biserica de la Vința de pe Valea Arieșului care urma să fie înghițită de lacul de steril de la exploatarea minieră din apropiere) și arhitectul Augustin Ioan (cel care a proiectat noua Catedrală de la Curtea de Argeș).

  1. Cel de-al doilea palier al proiectului constă în realizarea unor conferințe itinerante în mediul universitar și cultural românesc, în special, dar și în diaspora, pornind de la aceste filme, în urma vizionării cărora publicul să aibă ocazia să participe la dezbaterea temelor respective.

Două astfel de conferințe au avut deja loc în iunie și august 2019 la Brașov și Bistrița.

Filmele vor putea fi vizionate pe site-ul proiectului www.revolutiamodelelor.ro și vor fi promovate prin social media.

Pentru nevăzători va fi creată pe site o secțiune specială unde se vor regăsi fișierele audio cu interviurile integrale realizate cu personalitățile care apar în filme.

Site-ul este în curs de realizare și va fi lansat oficial în primăvara anului 2020 în cadrul unui eveniment care va avea loc în București.

Detalii despre evenimentele realizate până acum se găsesc pe pagina: facebook.com/RevolutiaModelelor

Realizator: Camelia Teodosiu

Niculina Moica – Să preţuim Libertatea

De către Camelia Teodosiu -
0

Biblioteca de Bucurii – Dialoguri pentru tihna sufletului

În această ediţie a emisiunii noastre, deschidem uşa Bibliotecii de Bucurii pentru a o întâmpina cu plecăciune, în semn de mare respect, pe doamna Niculina Moica, fost deţinut politic, arestată în adolescenţă, doar pentru îndrăzneala de a gândi liber, în afara unui sistem care a amprentat profund această naţie.

Povestea Ninei Moica (pentru că preferă să i se spună Nina) este tristă şi poate părea împovărătoare pentru ceea ce aşteptăm de la Bibliotca de Bucurii, dar poate cu atât mai mult învăţăm să apreciem lucrurile mărunte şi detaliile care ne înfrumuseţează viaţa.

Nina Moica are 76 de ani – s-a născut la 21 octombrie 1943, în oraşul Ploieşti, unde, în timpul celui de-al doilea război mondial,se refugiaseră părinţii săi, care erau dinReghin (judeţul Mureş), oraş drag Ninei şi de care îi este tare dor, aşa cum ne mărturiseşte.

În 1944-1945, s-au întors în Reghin, unde tatăl Ninei a reuşit să cumpere o suprafaţă de 5 hectare de teren arabil, motiv pentru care va fi acuzat mai târziu, după instaurarea regimului comunist, că este chiabur.

În 1959, Niculina Moica, elevă de liceu, a intrat în organizaţia anticomunistă „Uniunea Tineretului Liber“, constituită din iniţiativa unui coleg de liceu. Membrii grupului nu au apucat să “facă mare lucru”, ci doar s-au întâlnit în mai multe rânduri având discuţii contra regimului. După ce câţiva din băieţii din grup au furat câteva arme de la Ocolul Silvic de pe Valea Gurghiului, la 15 iunie 1959, toţi membrii organizaţiei au fost arestaţi, Nina şi o colegă a sa fiind luate direct de la liceu şi duse la sediul Securităţii din Reghin.

La scurt timp, a fost ridicat şi tatăl său, Petru Moica. Judecaţi de Tribunalul Militar Cluj într-un proces în care au fost implicate aproximativ 19 persoane (cea mai mare parte elevi de liceu), iar membrii grupului au primit condamnări cuprinse între 10 ani temniţă grea şi 25 ani muncă silnică. Niculina Moica, la fel ca tatăl ei, a primit o condamnare de 20 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale“. A trecut prin penitenciarele din Târgu Mureş, Jilava, Botoşani, Arad, Oradea, neînţelegând de ce este mutate dintr-un loc în altul, în condiţii greu de imaginat. Între timp, mama Ninei, a fost evacuată din casă şi toate bunurile i-au fost confiscate, fiind nevoită să divorţeze pentru a găsi ceva de lucru.

Niculina Moica a fost eliberată la 23 iunie 1964, în urma unui decret de graţiere, dar a fost nevoită să înveţe să trăiască iar în libertate. Oamenii trăiau în frică, suspiciune şi teroare faţă de regimul communist. A aflat că fusese exmatriculată şi interzisă în toate liceele din ţară, reuşind cu greu să se reînscrie la liceu, la cursurile fără frecvenţă. Şi-a găsit cu greu de lucru la o brutărie, unde curăţa cartofi, noaptea, pentru pâinea care se vindea dimineaţa, iar după terminarea liceului s-a angajat contabilă – o meserie pe care a făcut-o din necessitate, nu din plăcere, până a ieşit la pensie.

În prezent, Niculina Moica trăieşte în Bucureşti şi este membru activ al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici.

Realizator: Camelia Teodosiu

Radio Târgu Mureș: Andrea Sorana Mărgăraș – „Studentul român al anului din cadrul Erasmus”

De către Camelia Teodosiu -
0

În cadrul galei festive organizate de Liga Studenților Români din Străinătate, în ianuarie 2020, târgumureșeanca Andrea Sorana Mărgăraș a fost desemnată „Studentul român al anului din cadrul Erasmus”.
Sorana este acum studentă în anul VI, la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş și consideră că acest premiu încununează munca depusă în anii de facultate, având un impact considerabil în dezvoltarea sa profesională, dar și ca individ, în societate.

Deschisă spre nou, spre dezvoltarea abilităților practice, dar și spre cercetare și performanță academică, Sorana a considerat că un pas important în parcursul său educațional este aplicarea pentru o bursă de studii Erasmus. Destinul a îndreptat-o spre universități de prestigiu din Spania și Franța.

Ne-a povestit, mai pe larg, despre experiențele sale medicale, dar și culturale, din străinătate, despre motivație, pasiuni și vocații.

Chiar dacă în liceu a fost olimpică la matematică și olimpică națională la limba română, întotdeauna a fost atrasă de științe și, în special, de modul în care funcționează corpul uman. Sorana este fascinată de medicină, pentru felul în care această știință se îmbină cu umanitatea, oferind satisfacții perofesionale și personale greu de egalat în alte meserii.

În ultimul an studențesc preclinic, în vara anului 2017, Sorana a optat pentru o bursă Eramus de plasament, în Spania, în orașul Alicante. Practica s-a desfășurat pe o secție de medicină internă, unde a intrat în contact cu multe patologii și a învățat conduita la patul pacienților.

Experiența medicală trăită în Spania, marea și plajele minunate din regiunea Valencia-Alicante din Spania i-au hrănit apetitul pentru domeniul cultural și pentru cunoașterea unei lumi noi, astfel că în anii următori a continuat să aplice pentru noi burse în străinătate.

În vara anului 2018, Sorana a optat pentru o bursă Erasmus la Paris. A avut ocazia să studieze pe secția de obstetrică a spitalului Cochin, unul dintre cele mai mari spitale din capitala franceză, acesta fiind primul său contact cu sistemul medical francez. Studenții străini nu sunt deloc menajați, în Franța, sunt responsabilizați de la sosire și trimiși în prima linie la urgențe, fiind mâna dreaptă a rezidenților, ne-a mărturisit Sorana.

După două luni intense de specializare și inițiere în domeniul medical, petrecute la Paris, a optat, în 2019, pentru o nouă bursă de semestru, la Universitatea din Rouen, în Normandia, pentru a studia de data aceasta, cot la cot cu studenții francezi. A putut observa, astfel, nivelul eduațional românesc, în fața celui francez.

Bursa Erasmus acoperă o bună parte din cheltuielile studenților. Sistemul francez vine și cu un ajutor în plus, aceștia fiind recompensați cu o sumă modică de bani, în timpul stagiilor și al gărzilor.

Descoperirea unei alte culturi, unui alt sistem medical reprezintă abia începutul unui nou mod de a gândi. Pe parcursul experienței Erasmus în Franța, Sorana Mărgăraș a observat și apreciat gradul ridicat de cultură al francezului de rând și dinamica pe care arta o oferă societății.

Deși nu e ușor să interacționezi cu francezii, Sorana a reușit să lege câteva prietenii. Istoria, arta gastronomică, pictura, limba franceză, arhitectura sunt elemente care au contribuit la dezvoltarea sa personală, pe care a împletit-o frumos cu experiența profesională. A descoperit noi metode de lucru, de adaptare, utile pentru viitoarea profesie, deschizându-și astfel și apetitul spre cercetare, spre domeniul chirugical, spre nou.

Anul VI de studiu, la Medicină, este un an solicitant, care pune piedici în calea timpului liber, însă marile pasiuni nu vor rămâne niciodată neglijate. Marea pasiune a Soranei Mărgăraș este muzica: a terminat secția Canto-muzică ușoară din cadrul Școlii Populare de Arte din Tg-Mureș, iar acum cântă de plăcere, ori de câte ori are ocazia.

România depune eforturi în a-și păstra și valorifica elitele. Cel puțin, asta ne dorim cu toții. După terminarea facultății, Sorana ar putea opta pentru pregătirea medicală în Târgu Mureș, un oraș cu un potențial ridicat în domeniu, însă nu exclude varianta de a se specializa în afara granițelor.

„Motivația trebuie să își tragă seva de undeva, trebuie să fie hrănită. Cred că e destul de volatilă, uneori o ai, alteori nu. De aceea este nevoie, în primul rând, de multă muncă, de ambiție. Cel mai important sfat pe care l-am primit este că mediul de lucru este esențial, iar acest aspect depinde de fiecare în parte, pentru unii poate fi propice în țară, pentru alții în străinătate.”

(Andrea Sorana Mărgăraș – studentă în anul VI, la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş)

Medicina este o vocație, nu o profesie, oferă satisfacții, dar prespune un consum de energie enorm. Nu poți fi medic, cu program de la 9 la 18. Ești medic 24h din 24h și 7 zile din 7. Profesia trebuie aleasă, în primul rând cu inima, apoi cu mintea, este sfatul Soranei Mărgăraș pentru liceeni de azi, care vor deveni medicii de mâine.

Realizator: Veronica Ilie

Radio Oltenia – Craiova: Violonistul Dan Bozgan, virtuozitate și generozitate

De către Camelia Teodosiu -
0

Talent, trăire, virtuozitate și charismă, acestea sunt cuvintele care reflectă cel mai fidel personalitatea lui Dan Bozgan, cel care a văzut lumina zilei la Craiova, pe 16 decembrie 1972, într-o familie de muzicieni. Încă de mic copil, Dan Bozgan a fost înconjurat de minunate instrumente muzicale, de la cele cu corzi la cele de suflat. Străbunicul și bunicul său au cântat în Fanfara Regală la Calafat, mulți membri ai familiei sale făcând parte din Filarmonica „Oltenia” din Craiova. Unchiul său, Costinel Bozgan, a fost unul dintre cei mai buni violoniști de café-concert din țară. Tatăl său a fost un muzician reputat, cu o lungă carieră internațională, fiind, printre altele, concertmaistru în Germania și profesor de vioară la Conservatorul din Salonic. Așadar, putem vorbi de o familie de muzicieni care a scris istorie pentru viața cultural-artistică a Craiovei, personalități care și-au pus amprenta valoroasă pe moștenirea muzicală a Cetății Banilor.

Maestrul Dan Bozgan a ales, dintre toate instrumentele lângă care a copilărit, pana măiastră a viorii al cărei studiu l-a început la vârsta de doar 3 ani, sub atenta îndrumare a bunicului său care a avut grijă ca studiul acestui instrument magnific să se impregneze adânc în ADN-ul său pentru a putea transmite emoție si desfătare sufletească. A putut să se bucure, puțin mai târziu, de compania fratelui său mai mic, maestrul Iulian Bozgan, un talent uriaș, un om cu o inimă mare în mâinile căruia vioara făcea minuni. Din păcate, Iulian Bozgan a plecat dureros de devreme într-o altă dimensiune, alături de părinții săi iubiți.

Dan Bozgan a absolvit Liceul de Artă din Craiova, apoi Academia de Muzică „George Enescu” din Iași, la clasa profesorului Anton Diaconu, membru al cvartetului Voces. A participat la multe master class-uri în țară și în străinătate și a fost prima vioară în orchestră, începând de la vârsta de 29 ani. Având un profil genetic de muzician veritabil, maestrul Dan Bozgan a devenit una cu vioara sa, interpretările sale provocând o profundă vibrație sufletească ce ridică în picioare un public care nu mai contenește să-l răsplătească prin aplauze interminabile.

Maestrul Dan Bozgan a colaborat cu nume mari din lumea muzicală, precum José Carreras, Katia Riciarelli, Renato Bruson, Zubin Mehta și mulți alții. Timp de 5 ani, a fost vioara preferată a maestrului Tudor Gheorghe, alături de care a realizat turnee și spectacole extraordinare. De asemenea, a participat la turnee si recitaluri în aproape toate țările din Europa, în 2010 fiind invitat, ca solist, de Ziua Națională a României, de către Consulatul General al României la Strasbourg. În timpul campaniei „Craiova – capitală culturală europeană”, a fost invitat la Bruxelles și a condus magistral o mini-orchestră, ridicând în picioare o sală plină de personalități europene, interpretând magistral comori ale muzicii românești, ca „Balada” lui Ciprian Porumbescu, precum și compoziții ale unor membri ai familiei Bozgan, ca „Sârba de concert” sau „Căruța poștei”. Dan Bozgan a fost profesor asociat la Facultatea de Muzica a Universității din Craiova și profesor la Liceele de Artă din Craiova și Râmnicu Vâlcea. Din anul 2000 și până în 2019, Dan Bozgan a fost concert-maestru al Operei Române din Craiova, conducând cu profesionalism instrumentiști descoperiți și formați de el. Este fondator al Orchestrei de Cameră a Operei Române din Craiova, cu care a realizat nenumărate turnee în Europa și cu care a câștigat, în 2009, Premiul I la Festivalul Orchestrelor de Cameră din Balcani.

În anul 2018, Dumnezeu i-a trimis alături un alt „frate”, Daniel Petrescu, fondatorul primului și singurului grup vocal pop-opera din Oltenia, Angels, un om care i-a dăruit inima și priceperea sa, vioara lui Dan Bozgan și vocea lui Daniel Petrescu formând de atunci o inimă mare care transmite emoție publicului iubitor de frumos. Împreună, cei doi au realizat multe spectacole și au participat la evenimente caritabile, în parteneriat cu Radio România Oltenia-Craiova, Asociația Stratonis, Primăria Cârcea, Netrom  Craiova și Oltenia Tour. În toamna anului 2018, Dan Bozgan, alături de orchestra Operei  Române din Craiova, condusă de muzicianul francez Nicolas Jounis, a interpretat un „Requiem” de neuitat (compus chiar de Dan Bozgan, în colaborare cu Nicolas Jounis), un concert emoționant în memoria fratelui său, maestrul Iulian Bozgan, la împlinirea a 7 ani de la plecarea acestuia în eternitate. Dan Bozgan nu este, așadar, numai un violonist desăvârșit, ci și un compozitor elevat, el creând alte două partituri remarcabile, „Balada pentru Irene” (compoziție dedicată fiicei sale) și „Povestea a două viori” (în amintirea fratelui său). În viața de familie, Dan Bozgan și-a găsit împlinirea alături de jumătatea sa, violonista Dana Bozgan, care i-a dăruit cea mai de preț comoară, minunata lor fiică, Irene.

Maestrul Dan Bozgan a fost înzestrat de Dumnezeu cu un talent enorm și s-a impus deja ca un virtuoz emblematic al Craiovei. Un român de nota 10 care a dialogat cu Davian Vlad, la Radio România Oltenia-Craiova, și care a interpretat live partiturile sale favorite în studioul postului public regional din Bănie:

Părintele Paroh Georgian Bogdan Tudor – Despre Bucuria de pe chipul tinerilor

De către Camelia Teodosiu -
0

Biblioteca de Bucurii – Dialoguri pentru tihna sufletului

Pentru a ne îmbogăţi rafturile Bibliotecii de Bucurii, vă propun să poposim la Biserica „Buna Vestire” din Giurgiu, unde ne întâmpină cu seninătate Părintele Paroh Georgian Bogdan Tudor pe care l-am întâlnit la multe evenimente culturale în care se implică cu entuziasm şi multă credinţă.

Biserica „Buna Vestire” din Giurgiu, ştiută de multă lume ca Biserica grecească,  a fost începută în 1863 de comunitatea greacă din oraş, care a primit acordul domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi în care s-a slujit, cu unele întreruperi, în limba greacă. Timp de 15 ani, slujbele marilor sărbători au fost oficiate şi de preoţi români, cu timpul biserica fiind frecventată din ce în ce mai mult de ortodocşii români. Lăcaşul a fost terminat în 1865, fiind sfinţit la 12 decembrie, în ziua Sfântului Ierarh Spiridon. Între 1866 şi 1867, biserica a fost pictată de Gheorghe Tăttărescu, în ulei, procedeu revoluţionar la acea vreme, iar printre ctitorii importanţi s-a aflat şi Alexandru Ipsilante.

Biserica Buna Vestire din Giurgiu se numără printre puţinele locaşuri de cult din ţara noastră ce pot primi, pe bună dreptate, apelativul de „Biserica Tinerilor”. Prin iniţierea şi organizarea a numeroase evenimente cultural-misionare, preoţii slujitori, Părintele paroh Tudor Georgian Bogdan și Părintele Pitulice Petrişor doresc apropierea tinerilor de Dumnezeu şi conştientizarea adevăratelor valori. Părinţii sunt sprijiniţi în acest demers de membrii Comitetului Parohial al Tinerilor.

Pe parcursul acestui „Dialog Pentru Tihna Sufletului”, purtat cu Părintele Georgian Tudor vom afla cum trebuie abordat conceptul de Bucurie şi cum putem depăşi provocările într-o lume în care valorile şi ierarhiile sunt puse sub semnul întrebării.

Şi, dacă treceţi prin Giurgiu, nu ezitaţi să vă opriţi la Biserica Buna Vestire, să vă domoliţi graba cu o rugăciune şi să vă bucuraţi de tihna acestui loc.

Realizator: Camelia Teodosiu

1...434445...72Pagina 44 din 72

Urmărește-ne pe

4,400AbonațiAbonați-vă
Romania de nota 10

ȘI MAI MULTE ȘTIRI

CATEGORIE POPULARĂ

© Radio Romania Regional & JA Romania