În emisiunea ”România de nota 10”, din această săptămână, vă prezentăm povestea Eleonorei Nicolae din Constanța, fondatoarea Asociației și a centrului Suita de terapie a copiilor cu tulburări din spectrul autismului.
Copiii din Constanța care suferă de autism pot beneficia de noi servicii de sprijin din partea Asociației SUITA, specializate în acest domeniu. În plus, adolescenții cu autism vor avea și ei, în curând, un program dedicat, care îi va ajuta să depășească mai ușor dificultățile specifice acestei afecțiuni, dar și pe cele ale vârstei.
În urmă cu 10 ani, o tânără mamă din Constanța a fost pusă de viață în fața unui prag pe care, atunci, credea că nu va putea să îl depășească. Cezar, fiul ei de doi ani, pe care îl creștea singură, fusese diagnosticat cu autism. Cu atât mai puțin visa că acea lovitură se poate transforma într-un impuls creator, de care să beneficieze sute de alți copii și părinți confruntați cu același diagnostic.
După șocul inițial, după depresie, după disperare, Eleonora Nicolae a fondat Asociația SUITA, sau Casa SUITA, dedicată copiilor cu autism, dar și părinților acestora.
La emisiunea ”România de nota 10” a fost invitat și Ionuț Ivăncescu, psiholog clinician care zilnic pune suflet în terapia celor 42 de copii care trec pragul acestui centru. El ne-a vorbit și despre terapia de integrare senzorială, una din cele mai noi în acest domeniu.
În Casa SUITA, părinții copiilor cu autism beneficiază de o atenție deosebită. „De fapt, acesta a fost unul dintre motivele pentru care am fondat SUITA. Sunt părinte de copil cu autism și mi-a fost foarte greu, cu ani în urmă, să încep lupta aceasta și știu, din experiența mea, cât de mult contează ca părintele să fie ajutat, astfel încât și el să poată să își ajute copilul. De aceea avem mai multe servicii gratuite pentru părinți, pentru că povara financiară poate să fie foarte mare. Avem atelierele gratuite de socializare, de creație, consiliere gratuită pentru părinți, iar copiii aflați în terapie sunt evaluați, periodic, tot gratuit“, ne-a mai spus Eleonora Nicolae.
„Măreţia unei naţiuni poate fi judecată prin felul cum îşi tratează animalele”, spunea Mahatma Gandhi.
Sursa foto: Libearty
Sursa foto: Libearty
Sursa foto: Libearty
Bine v-am regăsit, dragi prieteni la România de Nota 10! De această dată, vă invit să descoperim cel mai mare sanctuar de urși bruni din lume. „Libearty” se află la Zărnești, la doar 30 de kilometri de Brașov, iar TripAdvisor a situat “Sanctuarul de Urși”, printre cele mai frumoase, importante și demne de vizitat locuri din întreaga lume, distincția fiind acordată în urma opiniilor vizitatorilor postate pe site-ul TripAdvisor.
Sursa foto: Libearty
Sanctuarul este un proiect al celei mai vechi Asociaţii de Protecţie a Animalelor din România, Asociația Milioane de Prieteni, înființată în 1997 de către Cristina Lapis, o fostă jurnalistă din Brașov care și-a dedicat viața salvării și îngrijirii animalele. Sprijinită de soțul ei, Roger Lapis, Consul al Franței în România, a creat una dintre primele Organizații Non-Guvernamentale de bunăstare a animalelor din țara noastră, reuşind să salveze de la suferință și moarte peste 30.000 de animale.
Sursa foto: Libearty
Anul 2005 a fost anul în care a început povestea rezervației de urși, în urma semnării unui parteneriat public-privat cu Primăria Zărnești, privind concesionarea pentru 49 de ani a 69 de hectare de teren pe care se afla o pădure de stejar, ce avea să le devină casă pentru peste 100 de urși salvați din condiții grele de viață, ursuleți maltratați, chinuiți de oameni, cu vieți de zeci de ani trăite în cuști de doar câțiva metri pătrați. Încă de la început, în sprijinul asociației a venit și Societatea Mondială pentru Protecţia Animalelor.
Poveștile ursuleților acum fericiți din paradisul verde de la Zărnești sunt cutremurătoare, unii nici nu știau cum este să se cațere într-un copac, să se ascundă de soare în zilele caniculare sau să se bucure de o bălăceală în apă. Ba mai mult, după ce au fost salvați și aduși în Rezervația „Libearty”, nici măcar nu știau ce ar trebui să mănânce ei de fapt așa că atunci când au primit fructe de pădure au călcat pe ele.
Reacțiile urșilor salvați sunt, pur și simplu, emoționante, unii zâmbind atunci când au atins pentru prima oară iarba sau fânul, alții alergând într-un suflet la primul copac și luându-l în brațe.
Destinul tragic al Mayei este simbolul celui mai important proiect de salvare a urșilor bruni din România și din lume. Anul 1998 a reprezentat punctul 0 când în curtea unui hotel de lângă Castelul Bran, într-o cuşcă murdară, cu bare metalice şi cu ciment pe jos, Cristina Lapis, fondatoarea sanctuarului de la Zărnești o cunoaște pe ursoaica Maya, flămândă și tânjind cu zilele după libertate, dar și după ceva de mâncare și un dram de afecțiune.
“Când am văzut-o, era slabă și cu greu își mai putea înălța capul. Era uitată de toată lumea și mă întreb și acum: oare aştepta să moară? Încă îmi amintesc emoţiile care m-au copleşit când m-am uitat în ochii ei, dar şi accesul de furie fără margini faţă de oamenii care au condamnat un astfel de animal la o moarte lentă şi dureroasă. Din acel moment, timp de patru ani, eu şi soţul meu, cu ajutorul prietenilor noştri, am călătorit peste 60 de kilometri în fiecare zi să o hrănim pe Maya şi să petrecem puţin timp cu ea. De-a lungul timpului, am reuşit să îi îmbunătăţim starea de sănătate şi să îi ridicăm moralul. Curând, ea a început să recunoască sunetul mașinii noastre şi se ridica să ne întâmpine. Ea ne-a învăţat toate valorile sufletului şi recunoştinţa unui animal nevinovat”, povestește, de fiecare dată la fel de emoționată, Cristina Lapis.
Din păcate, în 2001, Maya și-a pierdut speranța că vreodată va mai fi liberă, procesul de eliberare a unui urs în România fiind unul extrem de anevoios, așa că a început să se automutileze, iar în 2002, a plecat în Ursa Mare chiar în brațele celei care îi devenise singura prietenă, Cristina Lapis, președinta Asociației Milioane de prieteni.
“După ce a plecat, tot ce am putut face pentru Maya a fost să îmi ţin promisiunea – să construiesc Rezervaţia pe care i-am promis-o, să mă asigur că niciun alt urs nu va mai trece prin ceea ce a trecut ea”, declară cu lacrimi în glas, ori de câte ori are ocazia, Cristina Lapis.
Așadar, moartea ursoaicei Maya a însemnat, de fapt, nașterea Sanctuarului Libearty, locul devenit simbol pentru o lume întreagă, promovat la cele mai mari televiziuni din lume, cu documentare pe Animal Planet sau Discovery și cu prieteni vizitatori dintre cei mai speciali, printre care s-au numărat Jacqueline Bisset, Leona Lewis, Natalia Imbruglia sau regretatul Pierre Brice.
Însă, la Sanctuarul Libearty vizitatorii au parte și de experiențe unice în urma căror înțeleg mult mai bine prețul libertății acestor ursuleți. Chiar pe traseul de vizitare vor găsi cușca în care Odi, unul dintre locatarii blănoși ai rezervației, și-a petrecut 12 ani din viața sa. Aceasta nu impresionează doar prin marimea extrem de mică în comparație cu măreția unui rege al pădurilor din Carpați, ci și prin faptul că acesta nu avea pusă nici măcar o bucată de scândură ca pardoseală și timp de ani de zile, în timpul căldurilor insuportabile sau în vremea gerurilor, Odi stătea cu lăbuțele direct pe un grilaj din fier. Cei mici sunt invitați să se descalțe și să încerce să stea preț de câteva secunde în aceleași condiții ca ursulețul. Finalul acestei experiențe? Întotdeauna cu ochișorii în lacrimi…
Tot la sanctuarul de la Zărnești veți putea vedea și urșii celei mai cunoscute familii regale din lume, cea a Marii Britanii, care a donat pentru rezervație doi urși din pluș de mărimi impresionante. Aceștia sunt elementul central al Muzeului ursuleților din pluș, inaugurat la aniversarea de 10 ani de activitate a sanctuarului. Aici sunt expuși sute de ursuleți de toate mărimile și formele, cei mai mulți donați de către vizitatori. Pe lângă cei doi urşi uriaşi, muzeul de la Zărneşti are în colecţie peste 200 de jucării. Inclusiv actriţa irlandeză Evanna Linch, din seria Harry Potter, a adus personal un ursuleţ de pluş la Zărneşti.
Sursa foto: Libearty
Sursa foto: Libearty
Sursa foto: Libearty
Dacă vă doriți, totuși, un moment de liniște, contemplare a sanctuarului și a peisajului sau chiar de rugăciune, atunci, sub nicio formă, nu trebuie să ratați bisericuța de pe deal, creată special pentru acest colț de Rai și ai cărei sfinți sunt cei care au avut o legătură spirituală aparte cu animalele.
Dacă pe Maya, vizitatorii mici și mari o pot vedea strălucind în Ursa Mare, ei bine, Max, un alt urs pe cât de impozant, pe atât de sensibil și chinuit, devenit și el simbol al rezervației, este îngropat chiar lângă bisericuță.
Pentru o experiență completă, vizitatorii se vor putea bucura și de prietenia și compania necondiționată a celorlalte animale din sanctuar, căprioare, ciute, dar și cele care fac parte din familia necuvântătoare a Fermei Educaționale a Animalelor Salvate „Hope Farm”. Ferma deschisă anul trecut adăpostește animale salvate de asociație, de la cai și măgari până la iepuri, curci, oi, capre și găini.
Sursa foto: Libearty
Sursa foto: Libearty
Sursa foto: Libearty
Sursa foto: Libearty
Sursa foto: Libearty
Sursa foto: Libearty
Sursa foto: Libearty
Puteți vizita Sanctuarul Libearty de marți, până duminică. Trebuie să știți că rezervația nu primește copii sub 5 ani, din motive de siguranță și pentru o bună desfășurare a vizitelor în sanctuar și pentru bunăstarea urșilor ceea ce înseamnă că va trebui să prezentați un document care să ateste vârsta copiilor. Sanctuarul se poate vizita doar în cadrul tururilor ghidate, desfășurate în limba română și/sau engleză. În timpul săptămânii, tururile încep la orele 9.00, 10.00 și 11.00, iar un bilet de intrare costă 60 lei pentru adulți, 20 de lei pentru copii și 40 lei pentru studenți. În weekend, viztarea se afce la aceleași ore, iar biletel costă cu 5 lei mai mult la fiecare categorie menționată.
„Pentru noi, cea mai importantă este bunăstarea animalelor, așa că vom face mereu tot posibilul pentru a le proteja și a le asigura confortul. SCOPUL primordial al vizitelor în Sanctuar este cel educativ”, menționează reprezentanții Sanctuarului Libearty.
Dialoguri pentru tihna sufletului cu Chris Simion Mercurian
Invitata acestei ediții, tot prin legătură telefonică, este Chris Simion Mercurian – scriitoare, regizor de teatru, scenarist, actriță, manager de proiecte culturale, dar mai ales un om cu o sensibilitate și creativitate aparte.
Chris Simion Mercurian a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” , secţia teatrologie, în 2000 şi secţia regie teatru în 2005.
Prima carte, Dragostea nu moare, i-a fost publicată la vârsta de 16 ani, în 1994şi a surprins prin unicitatea şi ideile exprimate.
În teatru Chris Simion Mercurian este cunoscută ca un regizor de avangardă, iar spectacolele sunt adevărate provocări atât pentru actorii cu care lucrează, cât şi pentru spectatori.
Colaborarea cu scriitorul francez Pasckal Bruckner este tot o dorinţă pe care viaţa i-a împlinit-o şi împreună au înfiinţat prima companie de teatru independent din România.
Chris Simion Mercurian este o persoană care a redescoperit bucuria după tot felul de scenarii semnate de viața însăși. Ea a intrat în joc știind că distribuția este o mare necunoscută, iar interpretarea ei de excepție a adus-o în atenția publicului care a îndrăgit-o…, că prea e personaj de poveste.
Și cum basmul este parte din realitatea ei, am rugat-o pe Chris Simion Mercurian să ne povestească desprea ea. O poveste de viață așezată cu sensibilitate pe rafturile Bibliotecii de Bucurii.
Inspirația acestei ediții vine din lumea filmelor bune văzute prin ochiul regizorului recomandat de talentul său recunoscut de public.
BUCURESTI, ROMANIA: La 11 octombrie 1938 s-a nascut regizorul Dan Pita. ROMPRES Foto/ ARHIVA
Nunta de piatră, Filip cel Bun (1975), Tănase Scatiu (1976), Mai presus de orice (1978), Profetul, aurul și ardelenii (1978), Bietul Ioanide (1979), Pruncul, petrolul și ardelenii (1981), Concurs (1982), Dreptate în lanțuri (1983), Faleze de nisip (1983), Pas în doi (1985), Rochia albă de dantelă (1988), Noiembrie, ultimul bal (1989), Hotel de Lux (1992), Kira Kiralina (2013) sunt doar câteva din filmele care poartă semnătura regizorală a invitatului nostru – Dan Pița.
Un nume asociat cu poezia imaginilor cinematografice din galeria filmelor românești de referință.
Invitatul nostru este o prezență publică sobră, întotdeauna cu o notă de eleganță în atitudine,o privire pătrunzătoare, ce știe să-și ghideze sensibilitatea spre actul artistic care poartă semnătura regizorului Dan Pița, devenit reper pentru generații de cineaști.
În această ediţie a emisiunii, aflăm de la Dan Pița care este primul film care l-a impresionat în mod deosebit, despre munca în platou, proiectul în care este implicat în prezent – un film despre Constantin Brâncoveanu şi despre activităţi care îi aduc bucurie.
Invitatul ediției din această săptămână a emisiunii „România de nota 10” este un mare iubitor de stele – Ciprian Vântdevară, muzeograf la Planetariul și la Observatorul Astromonic din Bârlad.
De zece ani coordonează activitățile Astroclubului Persesus, care funcționează în cadrul Muzeului „Vasile Pârvan”. După un program bine stabilit, aici au loc cursuri de astronomie, dar și lectii practice, cum ar fi observațiile astronomice.
Astroclubul „Perseus” este destinat astronomilor amatori, elevilor, studenților și tuturor celor pasionați de domeniul astronomiei.
Membrii clubului au ocazia să participe la Scoala de vară „Descoperă Universul !”, precum și la taberele de astronomie „Să cunoaștem cerul! ”, organizate în fiecare an pe perioada verii.
„Mi-am dorit să înființez un club de astronomie, din simplul motiv că Planetariul și Observatorul Astromonic sunt mai bine promovate daca avem activități extrașcolare, în care implicăm elevi, studenți.
În primii ani a fost destul de dificil pentru că Bârladul este un oraș mic și a trebuit să fac multă promovare cu resurse puține, în special în şcolile şi liceele din Bârlad. I-am atras spre acest domeniu, în primul rând, prin exemplul propriu, prin pasiunea mea față de astromonie. De asemenea, prin implicarea mea în diverse proiecte, programe, în care am atras fonduri din mediul privat, în mod special, în ultimii ani, și am dotat cu echipamente Observatorul Astronomic, implicit și Clubul de Astronomie. Pentru a se bucura de cer, de astronomie, e nevoie de dotări, de echipamente, cu toate că cerul se învață cu ochiul liber, dar la un moment dat e necesar și echipamentul”.
Ediția din acest an a taberei de astronomie „Să cunoaștem cerul! se va desfașura în perioada 12-18 august, în localitatea Motoșeni din județul Bacău. Participanţii vor avea șansa să surprindă spectacolul ceresc, numit Perseidele.
„Taberele în sine sunt evenimente foarte frumoase și țin foarte mult la asemenea activități. Au fost tabere deosebite în Rezervația Naturală Bădeana, în care am avut participanți atât din clubul nostru, cât și oameni obișnuiţi care au participat la observații astronomice. La unele dintre edițiile taberelor, au fost prezenți și astronomi de la alte cluburi din țară. Activitatea în principal se desfăşoară noaptea – observații prin telescop, observații cu ochiul liber, pentru că astronomia nu se face numai privind prin telescop, ci și privind cerul înstelat cu ochiul liber”.
În urma unor observații astronomice cu caracter științific, realizate la Observatorul Astromomic, Ciprian Vântdevară a descoperit o stea, care a primit numele orașului Bârlad.
„Este vorba despre o stea variabilă – Bârlad V1, descoperită la finele anului 2019. Mai am o descoperire, realizată în 2015 – Nova Roșie Luminoasă; a fost o descoperire istorică la momentul respectiv, prima de acest gen din România. Am avut șansa să realizez un lucru frumos, neașteptat la timpul respectiv cu dotarea pe care am avut-o și chiar și cu steaua variabilă descoperită mai recent, la fel, neașteptat. M-am bucurat că am avut șansa să numesc steaua descoperită după numele orașului Bârlad”.
Cele două descoperiri importante în astronomia românească s-au regăsit într-o expoziţie unică de astrofotografie, prezentată în mediul online, dar și la sediul central al Muzeului „Vasile Pârvan”. Au fost expuse imagini realizate la Observatorul Astronomic și în taberele de astronomie, cum ar fi stele și galaxii, nebuloase, răsărit și apus de Soare, fenomene astronomice, precum eclipsa totală de Lună din 27 iulie 2018.
Cu prilejul eclipsei parțiale de Soare din 21 iunie 2020, la Observatorul Astronomic a fost inaugurat cel mai mare telescop destinat publicului, pentru observații solare din România. Vizitatorii vor avea posibilitatea să studieze prin telescop cea mai apropiată stea de Pamânt – Soarele. Telescopul solar Lunt este conceput în așa fel, încât să se poată observa în condiții de siguranță cele mai fine detalii din atmosfera solară: protuberanțe, filamente și erupții solare.
„Ne-am dorit să avem și un program de observații pe timp de zi la sediul Observatorului Astronomic. Astfel, oferim ocazia oamenilor obișnuiți să privească soarele printr-un instrument care este folosit de regulă în instituții de cercetare. Și soarele arată incredibil, sunt surprinse detalii pe care nu le putem vedea printr-un telescop obișnuit – erupții solare, protuberanțe, granulația de pe suprafața soarelui. Din luna iulie pregătim un program în care publicul să aiba acces și să studieze prin telescop cea mai apropiată stea – Soarele, știm cu toții că Soarele este o stea, cea mai apropiată de Pamânt”.
Pentru cei care sunt curioși și vor să se familiarizeze cu domeniul astronomiei, să exploreze și să înteleagă cât mai multe din tainele universului, Ciprian Vântdevară, astronom și muzeograf, le recomandă studiu individual și intens, răbdare și participarea la un club de astronomie.
„Astronomia nu se învață așa uşor, dintr-o singură noapte sau dintr-o singură privire prin telescop, trebuie mai mult timp acordat, mult studiu și, de multe ori, un studiu personal. Noi, astronomii, suntem autodidacți, pentru că în sistemul de învățământ nu se predă astronomia. Așadar, ingredientele principale sunt răbdarea, nopți pierdute, participarea într-o tabără de astronomie, înscrierea într-un club de astronomie și să învețe cerul, în primul rând, cu ochiul liber, să învețe constelațiile, stelele…”
Dialoguri pentru tihna sufletului cu renumitul chirurg Nicolae Constantinescu
Invitatul acestei ediții este prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu, membru al Academiei de Medicină și al Academiei Oamenilor de Știință și o somitate a lumii medicale.
A fost chirurgul care în zilele de 21, 22, 23 și 24 decembrie 1989 a operat non- stop raniții de la Intercontinental si din Piata Universității. Și multe grozăvii poate povesti din ceea ce a văzut, chiar dacă părea deasupra haosului din jur și timpul zilelor de coșmar s-a dilatat în favoarea celor cărora le-a salvat viața.
Crede în reperele morale ce definesc omul lăsat de Dumnezeu, îi place poezia lui Eminescu și tot ce simbolizează marele poet pentru cultura românească.
Elev şi student de nota 10, chirurg renumit, cu peste 8000 de operaţii, cercetător ştiinţific, din 1969, la catedra de chirurgie operatorie şi experimentală a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, profesor universitar, domnul Nicolae Constantinescu a îndrumat peste 3000 de chirurgi veniţi la cursurile de specializare şi perfecţionare, apoi la pregătirea de secundariat / rezidenţiat, fără să neglijeze cercetarea ştiinţifică sau practica medicală.
La cei 84 de ani chirurgul Nicolae Constantinescu este o persoană activă, cu drag pentru ceea ce face, şi aşa cum ne-a declarat, natura este o sursă de bucurie și un spațiu al regăsirii.
Momente intense care îi revin și acum, constant, în discuțiile cu cei mai tineri, sunt legate de sfârșitul acelui decembrie 89.
Vă propun să descoperim, împreună, câteva amintiri păstrate cu grijă în memoria invitatului nostru.
Vă invităm într-o călătorie în lumea vastă a literaturii, un univers al cărui cod l-am descifrat alături de o tânără cu sclipiri de geniu. Încă din copilărie, părinții i-au descoperit fascinația pentru lectură. Diana Găbureac a început să citească cursiv la vârsta de 3 ani, iar în anii de școală primară scria deja recenzii de carte și urma cursuri de jurnalism.
Deține numeroase premii și participări la olimpiade naționale, iar pasiunea pentru studiu a rămas aceeași și în contextul actual. Deși nu a putut concura la competițiile pe care le aștepta, Diana a continuat să citească, să scrie proză și poezie, să caute inspirație în fiecare detaliu mărunt.
Diana Găbureac este elevă a Colegiului Național Alexandru Papiu Ilarian din Tg-Mureș și va începe, din toamnă, clasa a XI-a. Elevii se află într-o căutare constantă a echilibrului între mediul social și cel academic, între domeniul real și cel uman, crede Diana, motivând astfel opțiunea sa pentru profilul matematică-informatică bilingv engleză.
De la părinți nu a moștenit doar biblioteca plină, ci și dăruirea pentru a-și putea duce la împlinire visurile. Câteva repere fundamentale după care se ghidează sunt setea de cunoaștere și dorința de a se dezvolta, pentru sine și nu pentru ceilalți.
Relația Dianei cu literatura se rezumă la diversitatea acesteia: „Scriu poezie pentru a mă putea privi cu adevărat, în oglindă. Scriu eseuri reflexive pentru a explora lumea din interiorul meu. Scriu, pentru că așa îmi place să fiu.”
Găsește inspirația în tot ce o înconjoară, pornind de la un vers auzit la radio sau de la chipul unei persoane pe care abia a întâlnit-o. Când citești descoperi ideile celuilalt ca într-o conversație autentică. Perspectiva scriitorului asupra lumii ne poate ajuta să o clarificăm pe a noastră, crede tânăra scriitoare.
„Literatura a fost un light motiv al existenței mele. Nu cred că există tezaur lingvistic care să poată egala limba română.”
Prima experiență olimpică a Dianei Găbureac fost una timpurie, în clasa a IV-a, când a obținut locul I la Olimpiada națională de Educație Civică. În gimnaziu, oportunitatea de se afirma în spațiul olimpic a crescut exponențial. În anul 2016, s-a calificat la trei olimpiade naționale – Olimpiada națională de Limba și Literatura Română, Olimpiada națională Lectura ca Abilitate de Viață și Olimpiada națională de Lingvistică Solomon Marcus. La primele două, a obținut premiul întâi în clasamentul național și, implicit, calificarea la etapa internațională. Începând cu clasa a VI-a, s-a calificat, în fiecare an, la Olimpiada națională de Limba și Literatura Română și a obținut locul I în clasamentul județean, în cadrul Olimpiadei de Religie în 2019. În ultimii trei ani, Diana a ajuns în faza națională a concursului interdisciplinar „Cultură și Spiritualitate Românească”, competiție ce urma să devină olimpiadă, în acest an.
Tânăra scriitoare Diana Găbureac privește însă, dincolo de rezultatul primar, spre oportunitatea care se așterne ulterior. Premiile au venit ca o confirmare a talentului și a muncii sale și nu au reprezentat niciodată un obiectiv primordial. Crede în competiția cu propria persoană care surclasează competiția cu ceilalți.
Educația din punct de vedere academic este completă doar alături de educația din mediul social. Diana Găbureac pune în aplicare inițiativa pe care o transmite educația civică, prin intermediul proiectelor de voluntariat în care se implică.
Absolvenții de gimnaziu și liceu au depășit cu emoție, perioada stresantă a examenelor, proba la Limba și literatura română, fiind considerată cea mai importantă provocare. Foarte mulți dintre elevi întâmpină dificultăți în procesul de învățare și nu acordă nicio șansă autorilor clasici români. Îi asociază cu ideea de examen național, resping ideea de memorare, de strictețe și consideră că nu le este stimulată abilitatea de a formula opinii proprii, concludente, crede Diana Găbureac, elevă multi premiată la olimpiadele naționale de literatură română.
„Lectura online este un mijloc de informare divers, însă nu putem rezuma întregul proces educațional la școala online. Cred în puterea de schimbare a sistemului educațional actual și putem ajunge la cea mai bună versiune a educației românești.”
Un elev de succes este cel care își urmează visul cu pasiune. Progresul elevilor se construiește din semne de întrebare. Factorul familial este decisiv, impactul susținerii părinților se reflectă decisiv în educația copiilor. Acestea au fost câteva dintre certitudinile elevei Diana Găbureac, susținute în cadrul conferinței online cu tilul „Succesul școlar – presiunea familiei sau susținere necondiționată”, o întâlnire în mediul online, desfășurată în perioada marilor examene, la care au mai participat și un profesor, un psiholog, un cercetător și un părinte.
Diana a adus în discuție o idee foarte interesantă și anume faptul că nu există un concept care să definească ierarhia valorii unei persoane. Părinții nu ar trebui să își susțină copiii în goana după note, rezultate, care nu sunt fondate pe o anumită pasiune. Înainte de a fi perfect, un copil trebuie să fie fericit.
Parcurgerea unei cărți pare să fie un lucru atât de dificil, încât nu mai corespunde cerințelor omului contemporan. Diana Găbureac, o adolescentă însetată de cunoaștere ne îndeamnă spre lectură, într-o notă optimistă:
„Între om și carte s-a stabilit o simbioză. Omul contemporan nu se poate rupe de carte. Cartea este produsul firii umane; sunt inseparabile.”
Bun găsit, vă spune Camelia Teodosiu în comunitatea ”Fă bine”! Este vorba nu numai despre un îndemn adresat tuturor, ci chiar de o platformă unde găsești proiecte și acțiuni concrete generate și implementate de oameni inimoși și pozitivi care cred că o Românie de nota 10 este posibilă prin planuri mărețe.
O astfel de persoană este chiar inițiatoarea proiectului – Maria Duduman, prezentă alături de noi fiind convinsă că ”Împreună putem da viață unei lumi mai bune.” Acesta este și deviza platformei ”Fă bine!” care s-a conturat și dezvoltat în ultimele luni pentru că au venit cu soluții concrete pentru cei afectați de pandemie.
Crearea Fondului de Solidaritate, expoziții, concerte caritabile, campanii pentru strângere de fonduri, consultanță pentru ONGuri, consiliere psihologică, pedagogică… sunt doar câteva cuvinte cheie despre care urmează să aflăm amănunte.
Maria Duduman, fondatoarea platformei Fă bine!, plină de inițiativă, energie pozitivă, implicată, motivată și foarte tânără ne împărtășește din experiența acestui proiect și despre ce urmează în continuare pentru o Românie de nota 10.
Cât depre platforma Fă Bine!, Maria Duduman ne-a făcut o scurtă prezentare cu cele mai importante acțiuni:
Probabil că în urmă cu 3 luni nu înțelegeam la fel de profund această urare. COVID19 ne-a arătat însă cât de fragili suntem și cât de importantă este sănătatea pentru fiecare dintre noi. Am trăit împreună în perioada care a început cu 12 martie un tumult de sentimente – de teamă și de încredere, de redescoperire a noastră și a modurilor în care trăim, muncim, interacționăm cu colegii și cu familia. Și ne-am adaptat noilor condiții. Nu la fel de ușor le-a fost însă persoanelor cu dizabilităţi psihologice şi psihomotorii, persoanelor cu boli rare, persoanelor cu boli grave, copiilor şi adulţilor cu autism, sindrom down, retard, boală batten, demenţă, tetrapareză spastică, paralizie cerebrală, epilepsie sau în situație de sărăcie severă. Lor le-am dedicat noi ultimele luni în comunitatea Fă Bine!
Am făcut multe și avem planuri mărețe.
Alături de alte 45 de organizații am identificat problemele cu care se confruntă organizațiile non-guvernamentale și beneficiarii lor, am atras atenția autorităților statului în legătură cu aceste probleme. Totodată am propus soluții adresând memorii Guvernului României, Administrației Prezidențiale, Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Muncii și Protecției sociale și ne-am apucat de rezolvarea dificultăților.
1. Am creat Fondul de Solidaritate
2. Organizațiile membre s-au implicat direct în beneficiul Fondului de Solidaritate, contribuind cu resurse și cunoștiințe. Printre acestea, Asociația CONIL a organizat expoziția de icoane cu vânzare Pictează, dăruiește, inspiră. Lucrările expuse și licitate au fost realizate de copii tipici și cu nevoi speciale înscriși în diferitele programe dezvoltate de asociație.
3. În dată de 14 mai, comunitatea Fă Bine!, cu coordonarea riguroasă a reprezentanților Asociației Trăiește cu Bucurie, Asociația CONIL, Asociația Kinetobebe, Asociația Aura Ion, a organizat Festivalul Familiei – România se vindecă împreună.
Construim viitorul împreună – oportunități pe termen lung pentru ONG-uri
1. Spunem poveștile organizațiilor non-guvernamentale într-o serie de conversații live care vor avea loc în fiecare zi de luni, în intervalul 20.00 – 21.00. Conversațiile vor fi distribuite pe pagina de Facebook a platformei Fă Bine!, pe canalul de youtube și pe grupurile comunității Fă Bine! Primele întâlnirile programate sunt: 8 iunie – Asociația Maria Holtzhauser
– 15 iunie – Asociația Copii pentru Viitor și Banca de Alimente
2. Scriem poveștile organizațiilor non-guvernamentale într-o serie de articole care vor fi publicate pe website-ul Fă Bine! și pe pagina de Facebook a Fă Bine!
3. Susținem vânzarea de produse ale ONG-urilor prin magazinul online al platformei Fă Bine!
4. Facilităm interacțiunea ONG-urilor cu companiile.
5. Învățăm împreună. Am început deja să facilităm comunității cursuri pe diverse teme.
6. Construim proiecte împreună. Perioada COVID_19, cel puțin așa cum am cunoscut-o până acum, s-a încheiat. Trebuie să ne concentrăm acum pe redefinirea modului în care vom lucra de acum încolo. Ca și până acum, ne dorim să atragem către ține cât mai multe resurse. De aceea, dacă ai proiecte sau nevoi pentru care ai nevoie de susținere din partea companiilor, a comunității, a donatorilor individuali, te invităm să ne comunici detalii.
Dialoguri pentru tihna sufletului cu Horea Crișovan
Radioul înseamnă sunet și mai ales muzică împletită cu esența informației apreciată de public. De aceea, aici în biblioteca metaforică a inspirațiilor aducătoare de bucurii sufletești ne lăsăm încântați de sunetul chitarei însuflețită de muzicianul Horea Crișovan și de tot ce ne transmite el în interviul acordat.
Firesc, dornic să vină în întâmpinarea ideilor care îi plac, atent să-și modereze egoul și să-și stăpânească orgoliu, Horea Crișovan te cucerește cu talentul său pus în valoare de prietenia în relația cu oamenii, dar mai ales cu chitara pe care o personalizează după povești doar de el știute.
Este considerat, pe bună dreptate, unul dintre cei mai talentați chitariști. Timișoreanul Horea Crișovan a cântat cu multe trupe și muzicieni renumiți – Neurotica, Blazzaj, Implant Pentru Refuz, Ilie Stepan Project, Feli…, dar, în același timp, și-a construit o carieră solo cu compoziții originale interpretate în fomule de 3-4 muzicieni. Polivalența lui artistică vine din implicarea în genuri muzicale complexe – rock, pop, jazz, fussion, muzică simfonică, compoziții pentru spectacole de teatru, rock simfonic.
Relația cu chitara este una aparte, personală…, o ține aproape de suflet și în timp a preferat să își comande instrumentele de la lutieri celebri din Europa.
Chitaristul Horea Crișovan este din Timișoara – centrul rock-ului românesc, unde a ales să rămână pentru că, ne spune el, ”fiecare om cu locul lui”.
A început să fie cunoscut ca muzician din 1987, când a cântat alături de Logaritm, apoi cu trupa Cardinal, iar între 1993–1998 cântă cu Neurotica, perioadă în care a fost nominalizat ca cel mai bun chitarist din România.
În anul 2011, Horea Crișovan deschide Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna, cu compoziții proprii, iar 2014 marchează lansarea primului album solo – My Real Trip.
Am fost curioasă să aflu care sunt oamenii care l-au influențat, inspirat, ghidat…, cum vede Horea Crișovan apropierea dintre fani și artiști şi cât de selective sunt prieteniile care se pot lega. Am aflat cum şi-a construit cariera muzicală, ce proiecte are în lucru şi unde se vede peste 5 ani.
Vă invit, aşadar, să îl ascultaţi pe Horea Crișovan – unul dintre cei mai talentaţi chitarişti din România, într-un dialog tihnit, întregit de creativitate și bucurie.
La început a fost „Tabăra din spital”, o zi pe săptămână, în care voluntari ai Asociației „Bucurie pentru viață” mergeau în secția de oncopediatrie a Spitalului de Urgență Nr. 1 din Craiova pentru a petrece câteva ore cu micuții care dau în fiecare clipă bătălia vieții lor. Câteva ore în care poveștile, desenele, jocurile alungă din trupurile ostenite și plăpânde permanența durerii. Dar cum ar fi dacă nu ar fi o singură zi? Dacă ar fi o tabără adevărată, într-un loc desprins dintr-o poveste, la marginea unei păduri, o tabără în care să-ți faci prieteni noi, să experimentezi trăiri și întâmplări care să-ți dea forța să mergi mai departe și să învingi balaurul care cuibărește în celulele tale?
Așa a început a se contura, în urmă cu un an, ideea „Taberei bucuriei”. Locul a fost găsit și pus la dispoziție de Primăria Bratovoești (județul Dolj), primul milion de lei a fost donat de o firmă din Craiova și primii voluntari s-au arătat dispuși să muncească pe șantier. Un buldozer, un greder și niște voluntari pe care COVID-19 nu i-a ținut departe de cazmale și lopeți.
Fundațiile sunt turnate, căsuțele urmează să fie montate și primii copii sunt așteptați în tabără chiar din această vară. Este locul în care vă facem cunoștință cu alți oameni de nota 10, Andrada Cojocaru, de la Radio România Oltenia-Craiova, fiind cea care ne invită astăzi în „Tabăra bucuriei” de la Bratovoești:
