O Românie de nota 10 nu poate fi concepută fără proiecția strategică a sistemului de educație. Reforma învățământului pare o poveste fără de început și de sfârșit dacă nu este abordată prin implicarea celor care știu și pot face diferența. Este vorba despre cadre didactice valoroase, care pun pasiune în ceea ce fac , iar dedicare alor este apreciată în primul rând de elevi. Pedagogi în adevăratul sens al cuvântului, ei vin cu idei creative și găsesc soluții uneori surprinzătoare prin ineditul și eficiența lor.
În această emisiune vorbim despre proiectul Merito care îi aduce în prim plan pe profesorii de valoare din România.
Dacă intrăm pe site-ul proiectului MERITO, aflăm că echipa acestuia își propune să aducă ”în ochii și în mintea românilor profesorii exemplari, aceia care schimbă România în bine pentru eternitate.”
Credit foto: Doria Dragusin
Invitat alături de noi este coordonatorul proiectului Merito – Cosmin Chiriță care ne va povesti cum s-a născut ideea acestui proiect, cum sunt descoperiți profesorii merituoși, cum a crescut proiectul, de la an la an și care este impactul proiectului Merito în societate.
Proiectul educațional Merito, inițiat de Fundația Romanian Business Leaders, în cadrul Summit-ului din februarie 2015, își propune să descopere profesori cu vocație, pasionați, entuziaști, care devin modele pentru copii cărora să le transmită pasiunea și bucuria de a descoperi și învăța.
Iată un fragmentul relevant și motivant extras din manifestul MERITO:
„Educația este fundamentul unei națiuni. Nimeni nu contestă asta, dar e genul de prioritate de care uităm în fiecare zi. Iar schimbările din educaţie cer, de cele mai multe ori, zeci de ani pentru a da rezultate.
Este nevoie de o reconstrucţie a prestigiului social al meseriei de învăţător/profesor. Cei demni de respect și de admiraţie trebuie să primească recunoaștere publică, cu voce tare. Aceasta-i misiunea pe care și-o propune proiectul nostru.
Este momentul ca noi, comunitatea de business, să alocăm o parte din energia și din resursele noastre concrete acestor oameni. În parte din recunoștință pentru foştii noștri profesori datorită cărora suntem ceea ce suntem, în parte din nevoia de a da șansa copiilor noștri de trăi momentele de fascinaţie a cunoaşterii pe care un profesor bun le poate crea. În parte pentru a face din România o țara mai bine pregătită pentru viitor. Vrem să aducem în ochii și în mintea romanilor profesorii luminoşi!”
Când spunem sărbători de iarnă, mulți dintre noi ne imaginăm un brad multicolor, îl și vedem în fața ochilor pe Moș Crăciun cu barba-i albă și costumul roșu și poate simțim și miros de cozonac… sau de sarmale. Dar oare ce însemnau sărbătorile de iarnă în trecut? Sunt Ada Prundar, iar astăzi, la România de nota 10, călătorim împreună în trecutul satelor transilvănene și ne pregătim de ceea ce însemnau atunci… sărbătorile de iarnă. Ghid în istoria populară ne este directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, Tudor Sălăgean.
Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei: ”Sărbătorile de iarnă reprezentau cea mai spectaculoasă și cea mai înaltă expresie a culturii noastre tradiționale. În acest anotimp rece, oamenii aveau răgazul să se aplece mai mult asupra elementelor spirituale ale lumii lor. Practic, se marchează acest moment astronomic al solstițiului de iarnă, care este asociat cu diferite credințe și diferite semnificații: o perioadă a deschiderii porții către tărâmurile celelalte, a deschiderii cerurilor. Tradițiile sunt o moștenire extraordinară pe care o primim de la comunități care au știut să lupte împotriva naturii, în aceea perioadă, și să creeze în toiul anotimpului rece și neprietenos, un moment cultural plin de lumină și plin de valori pe care le resimțim și astăzi cu toții.”
Dacă în zonele rurale tradițiile încă se mai păstrează, cu cât vii spre oraș, spre aglomerații mai mari de oameni, ele se disipesc. Unii sunt nostalgici după tradițiile de altădată, chiar dacă poate le cunosc doar din poveștile bunicilor sau ale părinților. Alții însă nu sunt deloc atrași de acest fenomen și nu au fost niciodată interesați să le învețe, să le practice și să le ducă mai departe.
În Cluj-Napoca, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cu cele două secții ale sale, Muzeul Etnografic, secția interioară, și Parcul Etnografic Romulus Vuia, secția exterioară, este cel mai activ păstrător și continuator al istoriei populare și al tradițiilor transilvănene. Un loc în inima orașului, unde te simți iarna ca pe ulițele aburite de coșurile de fum ale caselor și cu zăpada scârțâind sub ghete. Deși Parcul Etnografic din Cluj va fi deschis spre vizitare în luna decembrie, situația epidemiologică limitează desfășurarea de evenimente specifice iernii, cum ar fi concertele de colinde, atelierele de meșteșugărit sau serile de povești la gura sobei. Timpul acesta este luat ca un respiro, astfel că autoritățile și conducerea muzeului satului investesc în extinderea obiectivului turistic.
Ultima lună a anului, denumită popular Undrea, este plină așadar de evenimente religioase, de datini şi obiceiuri de iarnă din vechime, cele care au rezistat scurgerii timpului, fiind preluate ca atare sau adaptate vremurilor moderne. Și lăsând la o parte seriozitatea la care ne obligă situația epidemiologică a țării, sărbătorile de iarnă au început și ne insuflă un aer de bine, o urmă de speranță și resuscitează în noi credința și bunătatea. Să avem sărbători liniștite și un an cu sănătate!
Muzicienii independenți din Timișoara cântă în cartierele alese de către timișoreni
Scena din cartier – proiect de intervenție locală dedicat sectorului independent timișorean – duce muzica în cartierele votate de către timișoreni. Proiectul a debutat în 14 noiembrie cu un concert susținut de CLAR Band, urmând ca alte două concerte să fie susținute în spațiile votate: Leslie Wolf and The Groovemakers au concertat în Ciarda Roșie, iar trupa The Skywalkers în cartierul Fabric.
Votează scena din cartierul tău!
Pe site-ul oficial al proiectului, www.scenadincartier, timișorenii votează cartierele care se pot transforma în scenă timp de o seară. Cei peste 30 de muzicieni selectați în urma apelului lansat la începutul proiectului vor susține 10 concerte de muzica clasica, jazz si blues.
Proiectul este derulat de Asociația Trib’Art (Tribul Artistic) și beneficiază de o finanțare în valoare de 14.950 euro, prin programul Active Citizens Fund Romania, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia.
Păcală și Tândală, dau pe față kitsch-ul într-un proiect Kratima
Educație și artă, combinate cu o campanie socială, pe scurt, BUNICI ANTIKITSCH, un proiect prin care inițiatorii au găsit „rețete” de viață „antikitsch” în lumea bunicilor și le-au explicat pe înțelesul copiilor, într-un miniserial haios, de șase episoade.
Păcălici antikitsch a fost lansat la Teatrul Merlin, unde spectatori au fost toate păpușile teatrului.
Păcală și Tândală pleacă din satul lor, din dorința de a descoperi lumea. Își încearcă norocul la „baronul local”, apoi pleacă la oraș, unde dau peste un designer care le propune să îi „îmbrace” trendy. Apoi încearcă să se angajeze la „patron”. Și tot așa, trec prin tot feluri de peripeții amuzante, care pun, fiecare, în evidență, diferite tipuri de kitsch: în arta rurală, arhitectură, arta vestimentară, limbaj, relațiile interumane, muzică. Fiecare episod se încheie cu o intervenție de tip testimonial, care explică episodul și se referă la tipul de kitsch abordat, pe înțelesul copiilor.
Proiectul Asociatiei Culturale Kratima fost finanțat de Fondul Cultural Național și Fundatia Alber – Nord One.
Poezie de stradă: la Timișoara privesti in jos, doar ca sa capeti o stare mai buna
De la începutul lui noiembrie, trotuarele din 60 de intersecții din Timișoara au fost decorate cu versuri. Poeziile semnate Robert Șerban, Tudor Crețu, Aleksandar Stoicovici, Sorin Gherguț, Svetlana Cârstean, Ana Pușcașu, Adrian Bodnaru, Nicoleta Papp, Goran Mrakić, Marius Aldea și Alexandru Potcoavă sunt scrise direct pe asfalt, prin toate cartierele.
Timișorenii sunt astfel încurajați să ia orașul la pas, ca să le descopere și să le citească pe toate. Se ocupă de asta voluntarii Asociației Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.
Tot în cadrul proiectului Poezia de stradă, pe timișoreni îi mai așteaptă o surpriză: un poem ilustrat va fi pictat pe asfalt, într-o zonă pietonală.
Reșițeanul Florentin Pera, antrenorul care „arde” pentru Vâlcea
Invitatul emisiunii România de nota 10 este antrenorul echipei campioane de handbal a României, SCM Râmnicu Vâlcea, reșițeanul Florentin Pera, care în această săptămână a împlinit 41 de ani.
Tehnicianul performer a primit drept cadou de ziua sa ieșirea din izolare, după două săptămâni în care a trecut cu bine de Covid-19.
”Vă mulțumesc din suflet că v-ați gândit la mine! Și vouă și ascultătorilor de pretutindeni le transmit cele mai sincere gânduri de bine. Sunt bine acum, am ieșit din casă. Am avut câteva zile mai dificile, dar în momentul de față sunt chiar foarte bine. Aștept cu nerăbdare să continui activitatea de zi cu zi, să merg la antrenamente, să mă revăd cu jucătoarele, staff-ul tehnic.”
Referitor la evoluția echipei vâlcene în acest an 2020, tehnicianul principal a afirmat că: ”în performanță, la fel ca și în viață, sunt momente și momente. Am început foarte bine sezonul câștigând Cupa și Supercupa României, dar după meciul cu Brest lotul nostru a fost decimat de acest virus și nu ne-am mai putut pregăti la capacitate maximă. În întrecerea internă ne-am comportat onorabil, ținând cont de probleme pe care le-am avut. În Liga Campionilor, însă, a fost mai greu, cu deplasări dificile, dar putem recupera pe parcurs”.
Lipsa spectatorilor din tribune afectează în mare parte evoluția echipelor, este de părere Florentin Pera, care a ținut să mulțumească fanilor echipei sale:
”Le mulțumim suporterilor care ne-au susținut chiar dacă rezultatele nu au fost din cele mai bune. Îmi pare rău că nu-i putem avea în tribună, dar sperăm ca această problemă să se rezolve. Sportul fără spectatori nu mai are niciun farmec, noi suntem ca niște actori care joacă pentru spectatori, iar fără ei nu mai avem aceeași bucurie. Aștept cu nerăbdare ca suporterii să revină în tribune, pentru ei luptăm!”.
Ajuns la vârsta de 41 ani, reșițeanul este mulțumit de ceea ce a realizat până acum, dar nu se va opri aici:
Florentin Pera și-a început activitatea de handbalist, la UCM Reșița. El a debutat ca antrenor de handbal feminin la Liceul Sportiv din Reșița, iar în 2004 a devenit tehnicianul echipei de senioare Universitatea Reșița. În septembrie 2012, Federația Română de Handbal l-a desemnat pe Florentin Pera antrenor secund al echipei naționale de handbal feminin a României.
”Sunt mulțumit de ceea ce am realizat, sunt rezultate foarte bune în spatele cărora a stat foarte multă muncă și foarte multe sacrificii. Nu a fost deloc ușor, dar mi-am dorit să ajung la cel mai înalt nivel de performanță. Am reușit să obțin cam tot ce se putea obține în handbalul românesc, iar pe plan internațional, sigur că e loc și de mai bine. O să muncesc în continuare mult, sunt pasionat de ceea ce fac. La un moment dat am fost și una dintre principalele opțiuni pentru echipa națională, dar atunci nu s-a putut să fac acest pas, deoarece eram angrenat cu SCM Râmnicu Vâlcea în Liga Campionilor, unde eram în lupta pentru a ne califica în grupele principale. Cel mai important este să fiu sănătos, să am liniște și putere de muncă. Visul meu este să ajung în Final Four-ul Ligii Campionilor și sper ca într-o zi să mai am șansa să antrenez echipa națională a României”, a concluzionat Florentin Pera.
Florentin Pera este căsătorit cu Loredana, fostă handbalistă, și au împreună doi copii: David Florentin și Sara Maria.
”Ei au fost alături de mine, iar soția mea m-a înțeles indiferent de situația în care m-am aflat. A contat mult pentru mine asta, au fost multe sacrificii, am fost mult plecat, foarte mult timp, dar faptul că ei mă așteptau acasă cu imensă bucurie, asta, m-a motivat mult.”
”Românilor de pretutindeni le doresc să fie sănătoși, să aibă parte de liniște sufletească, putere de a depăși aceste momente dificile, să fie mai buni, uniți și să lupte pentru a depăși orice obstacol. Sănătate deplină tuturor !”, acesta este mesajul transmis de campionul Florentin Pera, resițeanul care readuce handbalul vâlcean în Europa.
În emisiunea ”România de nota 10” din această săptămână vorbim despre puterea fascinantă a muzicii.
Aflăm mai multe despre meloterapie și mai ales despre cum să integrăm muzica în viața noastră de la Florentina Cruceanu, profesoară de vioară la Colegiul Național de Arte ”Regina Maria” din Constanța.
Muzica ne însoţeşte zi de zi şi are o putere deosebită asupra dispoziţiei noastre. Beneficiile meloterapiei asupra sănătăţii sunt deja demonstrate de foarte multe cercetări în domeniu care însă la noi în țară sunt abia la început.
Tina Cruceanu face tot posibilul să transmită elevilor săi această pasiune pentru muzică dar și să îi ajute pe micuții cu diverse deficiențe să își îmbunătățească abilitățile, să se exprime liber și să evolueze. De aceea, de câțiva ani a reușit să pună bazele unui centru complex de meloterapie, în Constanța, destinat atât copiilor dar și adulților. Ea spune că muzica este un alt gen de psihoterapie și oricine apelează la meloterapie nu are decât de câștigat din punct de vedere emoțional.
Cele mai bune rezultate sunt la copiii cu autism sau cu deficiențe de limbaj la care progresele sunt vizibile pe termen lung. De asemenea, meloterapia se dovedește a fi excelentă și pentru adulții care doresc să gestioneze stresul, de altfel o constantă a vieții urbane din zilele noastre.
Foarte interesante sunt ședințele de improvizație muzicală. Efectele acesteia sunt concentrarea, sincronizarea, dezvoltarea memoriei și a imaginației dar și, surprinzător, creșterea stimei de sine prin interpretarea unui cântec compus ad-hoc în fața celorlalti participanți la ședința de meloterapie de grup.
”Muzica este, mai presus de toate, vibrație și energie”, spune Tina Cruceanu a cărei satisfacție zilnică, lucrând cu cei care îi trec pragul, o face să meargă mai departe pe acest drum.
Biblioteca de Bucurii – Dialoguri pentru tihna sufletului
Bun găsit la o nouă ediţie a emisiunii noastre, în care stăm de vorbă despre sensibilitatea artistică şi bucuria de a picta cu Ana Ranete.
Ana Ranete este membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici Bucureşti, a Asociaţiei Artiştilor Plastici Feroviari din România; a Comunității de Artă “vreausapictez” și a Uniunii Creatorilor de Artă.
Cu toate că este absolventă a Universităţii Politehnice Bucureşti, firea sensibilă şi pasiunea pentru detaliile care bucură sufletul au determinat-o să urmeze cursuri de grafică şi pictură în atelierele de ceramică din Bucureşti.
A participat la zeci de expoziţii personale şi de grup, cu lucrări expuse în ţară şi în străinătate –în care au putut fi admirate puteţi admira pictură în ulei, pe pânză, pe ceramică și sticlă prin tehnici diverse de acoperire, pictează icoane tradiționale și sticlă decorativă.
Participarea la numeroase concursuri de pictură îi aduce Anei Ranete premii şi aprecieri deosebite din partea criticilor.
Pictura ulei
Citez din aprecierile a doi jurnalişti – Dana Fodor și Răzvan Mateescu, care în publicaţia Cronica înfiinţată de ei, în 2008, o descriu pe Ana Ranete prin frumuseţea deosebită a picturilor ei:
“Pictează firesc, de parcă ar cânta. Pictura face parte din ea, din mâinile și degetele ei. Iubește cu patimă această artă trimisă de zei să ne însenineze viețile nouă, tuturor.
Artista plastică Ana Ranete pictează cu apă din fântână, aripi de fluture, gene de zână și petale de flori. Liniile au o sensibilitate aparte, vorbesc despre anotimpuri, dragoste, credință, basme și viață.
Lucrările domniei sale izvorăsc o lumină dulce, vie, care vine din sufletul tabloului.”
Cronici:
“În tablouri ca Primăvară violet, ori Fulg de nea, Ana Ranete explorează, cu succes, universul balerinelor, atât de generos în ipostaze extrem de picturale, cum o demonstrează numeroşi artişti din artele vizuale de pe continentul european. Alte tablouri, care poartă titluri edificatoare ca Magnolie sau Scaieţi, se opresc la lumea vegetală şi ea cu foarte multe oferte, pentru un spirit iscoditor, cum este Ana Ranete. Aşteptăm cu un interes neformal, expozițiile sale, care, cu siguranţă, vor fi un succes pentru public, critică şi colecţionari.”
Bunescu Aristotel-Administrează Agentia Mondiala de Informatii din Sah şi Lumea sportului
***
„Pictura Anei Ranete se desfăsoară pe coordonatele stilului modern, cu implicații figurative și stilizări în care cromatica joacă un rol important, mai ales când albastrul deschis, specific lucrărilor artistei, devine dominant în creația sa, așa cum ni se dezvăluie pe simezele Institutului Socio – Cultural „Jean Louis Calderon”. Iubind în primul rând elementele structurale ale naturii, fie că este vorba de o floare, de un peisaj sau de ființa umană, reperele vizuale ale pictoriței se metamorfozează în universul său recent,înzestrat cu semnificații și sentimente, cu spontaneitate și rigurozitate, concentrând axele cunoașterii sale într-o viziune plină de rafinament și sensibilitate, specific feminine. Fascinația trăită de Ana Ranete în fața motivului se dezvăluie privirii noastre prin atenția pe care aceasta o acordă compoziției, sintezelor plastice, planurilor în perspectivă, registrelor tonale, care cunosc interpretări inepuizabile de la o lucrare la alta, prin tușa vivantă și prin echilibrul regăsit în armonii, în ritmică și sursele de lumină utilizate și adaptate contextelor de atmosferă. În pictura subacvatică, persistența complemetarelor oranj/albastru ocupă întreaga imagine, modalitatea de așezare a tonalităților abstractizând discursul estetic, direcție reiterată și în alte tablouri, unde melanjul de culori cu tente evanescente, conferă o frumusețe aparte suprafeței lucrărilor. Buchetele de flori, așezate în plină pagină, păunul cu întreaga lui simbolistică, alte forme din zona aviarului și acvaticului, grațioase balerine și dansatoare de latino, portrete și peisaje din natură, marine și urbane, culminează cu evocarea îngerului, admirabil reprezentat, cel care, cu aerul său divin, domină peste toate cele lumești, împrimându-le din bunătatea și curăția lui. Însuși spiritul picturii Anei Ranete este unul încărcat de transcendent, uneori prin acuratețea stărilor de liniște sugerate și prin atitudinea concentrată pe visare, alteori, prin intonații cromatice surdinizate ale componentelor structurale.
Dacă deseori accentul cade pe desen, demonstrând experiența artistei în domeniul reprezentării figurative, regina rămâne culoarea în abordările sale. Realitatea este punctul fundamental de pornire, dar aceasta cunoaște transformări specifice adaptării la subiectul abordat și la plăcerea a simți energia interioară a unei cromaticii aplicate conforma trăirilor artistei, extrem de delicată în interpretarea atmosferei care învăluie compozițiile.
Peisajele Anei Ranete sunt învăluite de poezie, fiind imagini ale unei naturi ideale, ivită în amintirile sale sau surprinse în plein-air. Eclerajele diurne ori momentele diferite ale zilei, sugerate prin rafinate tente de închisuri și deschisuri, sunt aspirații și totodată principii de evidențiere a unor valorări plastice în funcție de seducția și disponibilitățile sugerate de realitate. Luminișuri din interiorul compozițiilor sunt încadrate de arbori grafiați expresiv pe suprafața bidimensională, dar menținuți în tonul sublimului joc de contraste și armonii, de simetrii și asimetrii ale compoziției, rezultând un spațiu încărcat de taine și frumusețe onirică. În ceea ce privește redarea florilor, artista este atrasă de misterul corolelor, de modul cum poate valora lumina pe întinderea unei petale, de rotunjimile și unghiurile ce descriu plasticitatea intrinsecă a acestor fascinante forme. Atenţia pentru proporțiile corpului uman, nu lipsește din preocupările Anei Ranete. Inepuizabila putere de osmozare a mișcării unei balerine, este redată în ritmuri de tușe și culori, în care forma este subordonată cromaticii, în care mișcarea domină subtilitățile nuanțelor, senzualiatatea, feminitatea, puterea gestului delicat al dansatoarei, fiind pretextul artistei de a-și regăși propria emoție, ca un reflex al sensibilități nelipsite din orizontul său imaginativ, așa cum îl percepem în expoziția de la Institutul Socio – Cultural „Jean Louis Calderon”.
Ana Amelia Dincă,critic de artă
***
ANA RANETE – Referinţe biografice
Născută la Izvorul Alb-Neamţ în 1959, absolventă a Universităţii Politehnice Bucureşti. Urmează cursuri de grafică şi pictură în atelierele de ceramică din Bucureşti.
Căsătorită, doi copii şi angajată în cadrul administraţiei locale Bucureşti.
Activitate artistică
Este membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici Bucureşti şi a Asociatiei Artiştilor Plastici Feroviari din România; a Comunității de Arta “vreausapictez” și a Uniunii Creatorilor de Arta
Participă la expoziţii colective şi de grup ale Asociației Artiștilor Plastici București din anul 2002.
Expoziții de grup ale AAP București la Galeria Herăstrău
Expoziţie de grup în cadrul Galeriei de Arte “Dialog Vizual “al Primăriei Sectorului 2 București
Expoziţie colectivă în cadrul Galeriei A.A.P.București din Strada Pop de Băsești
Expoziţie colectivă în aer liber ”La cetate“ din Parcul Cișmigiu
Expoziție colectivă în cadrul Galerie Sala Rondă a Cercului Militar Național
Expoziţie colectivă în cadrul Casei de Cultură “Friedrich Schiller “București
Expoziţie de grup Biblioteca Centrala” Mihai Eminescu “Iași – organizator Conferința Internațională a Femeilor Române 23-26 iunie 2011 Iași (UNIFERO)
Expoziţie de grup la Biblioteca Pedagogică București ‘I.C.Petrescu’ – (17-19) Noiembrie 2012
Expoziţie colectivă “Summer Art Salon” (06-20) iulie -2013 Sinaia, organizată de Comunitatea de Artă “Vreausapictez”
Expoziția Cora Alexandriei –Emoție și culoare– București- proiect realizat prin colaborare a Uniunii Artiștilor Plastici cu magazinul CORA – 2012
Expoziția personală la Sala Foaier a Cercului Militar Național (28 octombrie 2013 – 10 noiembrie 2013)
Expoziţie de grup – Soare în culoare – Cora din Șoseaua Alexandriei (26 iunie-16 iulie ) 2014
Epoziție de grup – Câmpulung Mon Amour /17-23 iulie 2014- Primăria Câmpulung Muscel
Expoziţie colectivă – Sala Brâncuși/Palatul Parlamentului/Salonul de toamnă (04-30 ) septembrie- 2014
Expoziția colectivă a Asociației Artiștilor Plastici București – „Salonului de iarna” la Cercul Militar Național București, în Sala Foaier, 19 ianuarie – 01 februarie 2015
Salonul Național de Arta decorativă ”Florilegiul credinței și iubirii”ediția I- organizator UAP în colaborare cu magazinul Cora-( 19 martie-15 aprilie) 2015
Salonul Artelor -Temeiuri-ediția a VII – Sala Constantin Brancuși – Palatul Parlamentului (05-31 mai) 2015
Expoziţie – Asociaţia Culturală pentru UNESCO “Iulia Hașdeu” ARC PESTE TIMP”, 22 mai 2015,, Sala Studioului de Teatru “Mihai Eminescu”, a Clubului Copiilor Sector 5, București
Salonul National al Artelot- Art Gallery Constanta-Tomis Mall- (24 iunie-2 iulie )2015
Expoziția concurs Dimitrie Știubei – ediția a 17-a la Muzeul Militar Național” Regele Carol I”,(13-23) august 2015
Expoziţie personală-Mediateca George Enescu- Biblioteca Metropolitană București-24.09.2015-14.10.2015
Expo-concurs-organizat de Liga Navala Romana la Galeria Sala Mica a Universitatii Ioan Dalles-(24 noiembrie-06 decembrie) 2015
Salonul-concurs-organizat de Liga Navala Romana la Atheneul Roman-(16-19) decembrie 2015
Salonul de iarna-Sala Foaier a Cercului Militar- (18-31) Ianuarie 2016
Expoziţie in cadrul activitatilor culturale -Casa memoriala George Cosbuc-30 ianuarie 2016
Salon arta decoratova editia a II-a-Expoziţie de grup-Galeria Cora-martie 2016
„Până la urmă, actorii nu sunt decât niște vise”. – Nastassja Kinski
Photo: Cartea Phaedra
Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la România de Nota 10! De această dată, mergem într-un colț de rai pentru a afla istoria unei vieți de poveste.
Photo: Cartea Phaedra
A jucat în aproape 100 de teatre ale lumii de pe cinci continente. Timp de patru decenii și jumătate a fost actriță a Teatrului Naţional Craiova. A fost supranumită Phaedra României, rol care i-a adus celebritatea peste hotare, iar presa internațională a elogiat-o și a caracterizat-o numai cu superlativele uluitoare, magnifică, senzațională.
Sursa foto: Cartea Phaedra
Acum, am regăsit-o pe Leni Pințea Homeag pe pământurile natale, la Moeciu de Jos, județul Brașov, unde a venit pe lume într-o zi de 9 aprilie, în urmă cu 79 de ani și unde a ctitorit o mănăstire.
Sursa foto: Bianca Bucă
Marea actriță Leni Pințea Homeag își amintește cu nostalgie de vremurile începuturilor sale și povestește, cu sinceritate, că a fost o întâmplare că s-a apucat să studieze actoria.
„Nu am vrut niciodată să mă fac actriță. Profesoara mea considera că sunt foarte bună la limba rusă și m-a îndrumut către Institutului „Maxim Gorki” (n.r. institut pedagogic de limbă rusă). M-am dus în București, m-am înscris la cursuri, eram foarte bună. Eram ca și intrată. Însă, nu mi-a ajuns la timp dosarul cu actele de înscriere de la Brașov. A fost o durere mare pentru adolescenta de atunci, neștiind că Dumnezeu îmi croise alt destin. M-am întâlnit cu o colegă care mi-a vorbit despre o școală cu secții artistice. M-am bucurat pentru că nu voiam să mă întorc acasă la Moeciu, să mă pună mama la fân și să nu mă mai lase la o altă facultate. Am căutat-o, am găsit-o și m-am înscris. Eram 60 pe loc. M-am cam speriat, dar am reușit. Tot anul în care am studiat acolo m-am intersectat pe scări cu studenții de la teatru care au fost surprinși că nu sunt colega lor. Atât de des am auzit asta încât am început să mă pregătesc, iar următorul an am dat la teatru și am intrat a doua după Irina Petrescu”, ne-a povestit Leni Pințea Homeag.
Numele actriței este legat pentru totdeauna de scena Teatrului Național din Craiova, dar și de capodoperele regizorale ale lui Silviu Purcărete, în special de magnifica Phaedra, piesa cu care a avut reprezentații în toată lumea și un deceniu de turnee internaţionale.
Sursa foto: Cartea Phaedra
Ba mai mult, din mii de personalități din toată lumea, prestigiosul International Biographical Center Cambridge a desemnat-o pe Leni Pințea Homeag ambasadoare și simbol pentru noul secol. Astfel, numele său, scris cu litere de aur, a fost inclus în Capsula Timpului, îngropată în Catedrala Ely din Cambridge. Marea actriță și-a amintit, alături de noi, și de un alt moment unic, atunci când în 1992, alături de colegul său brașovean Constantin Sasu, fiind protagoniști ai piesei Catedra, jucată la Craiova, au fost invitați la Erevan chiar de către un mare regizor armean, iar acolo au jucat în aceeași piesă, dar de această data, într-o realizare unică în lume la acea vreme, una blingva, ruso-română.
În anul 2013, Senatul UNITER i-a acordat Premiul de excelență pentru întreaga activitate întrucât, pe lângă celebrul rol al Phaedrei, au existat alte și alte roluri de mare succes, precum: Bardinskaya, Lady Macbeth, Pisica, Sevastiţa, Atena, doamna Roquin, Esme sau doamna Clara.
Sursa foto: Cartea Phaedra
Și totuși, după o carieră atât de impresionantă, Leni Pințea Homeag avea să aibă parte de o despărțire bruscă și chiar dezamăgitoare de scena teatrului, ba chiar forțată, insinuându-se lipsa rolurilor pentru profilul său actoricesc, în ciuda faptului că ofertele pentru ea veneau unele după altele.
Când decizia de a renunța la teatru a fost definitivă, a venit și o altă hotărâre definitorie în viața sa.
„Eu, la Craiova, am avut o casă mare, boierească, istorică, realizată pe la 1600. Am vândut-o când soțul meu a murit și nu mai aveam ce să fac acolo singură. Am vrut să fug de amintirile grele. La teatru deja depășisem anii de pensie și jucam pe contracte. Am zis că trebuie să fac ceva. Și m-am decis! Mă duc acasă la mine și fac o casă în care să stau și am să fac… o biserică”, și-a amintit marea actriță.
Astfel, în Elveția Europei de Est, cum este supranumit acest colț de Românie din zona Moeciu, județul Brașov, cu banii obținuți în urma vânzării casei din Craiova, și-a construit propriul cuib, lângă care a ridicat o mănăstire de maici, cu o bisericuță din lemn în stil maramureșan, Mănăstirea Sfinţii Împărați Constantin și Elena, în semn de mulțumire pentru tot ce i-a fost dat să trăiască în viața sa.
Sursa foto: Bianca Bucă
„Biserica este cel mai minunat lucru pe care l-am făcut în viața mea. Este atât de frumoasă în stilul ei maramureșan! Prima biserică în Țara Românească a fost de lemn și am vrut să urmez tradiția. Este o bijuterie de biserică”. (Leni Pințea Homeag)
Momente înălțătoare a trăit marea actriță a scenei teatrului românesc, în luna mai a anului trecut, când de hramul bisericii, a primit cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Ardealului, Crucea Şaguniană, ocazie cu care Leni Pințea Homeag s-a arătat extrem de emoționată, iar noi am fost prezenți la acest moment special.
Sursa foto: Bianca Bucă
„Această zi e unică. Nu am avut în viața mea o zi mai frumoasă ca asta! Cred că m-a uns Dumnezeu la naștere pentru că am avut și o carieră foarte frumoasă și am știut să fac și în viața mea particulară lucruri deosebite”, a declarat emoționată Leni Pințea Homeag.
Această distincţie a fost înmânată de Înalt Preasfințitul Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului, prezent la eveniment, alături de zeci de enoriași din zonă.
„E un moment deosebit pe care l-am așteptat și l-am pregătit ca să aducem prețuire și recunoștință doamnei Leni Pințea, Ileana, pomenită ca și ctitor, pentru lucrul pe care l-a împlinit și l-a lăsat aici, în acest colț de rai. Doamna Leni a lăsat aici ceva concentrat din evlavia și vocația sa artistică, ceva să rămână în urma sa, un monument sacru care să le vorbească și altora”, ne-a spus Înalt Preasfințitul Laurențiu Streza.
Sursa foto: Bianca Bucă
Nici gândul călugăriei nu i-a fost străin, însă Leni Pințea Homeag ne-a mărturisit că în viață a avut un singur viciu de care nu a putut să scape, fumatul.
„Am și eu defectul meu pe care poate Dumnezeu mi-l va ierta. Este un păcat cam mare. Am vrut să mă călugăresc, iar cele două măicuțe care locuiesc cu mine mă îndeamnă și acum să o fac. Departe de mine că nu aș vrea, dar eu am deja 79 de ani, iar transformarea într-o măicuță cere multe sacrificii și-mi dau seama că multe dintre ele nu aș mai putea să le îndeplinesc”, mărturisește cu sinceritate Leni Pințea Homeag.
După ani de zile de când luminile rampei s-au stins, doamna teatrului românesc, Leni Pințea Homeag s-a dedicat scrisului, iar cărțile sale le oferă cadou celor care o iubesc și îi trec pragul. De asemenea, nu are regrete, dar își amintește cu mare emoție de condițiile precare în care marii actori ai scenei de altădată erau nevoiți să lucreze și le transmite generațiilor viitore că, indiferent de vremuri și situații, ar trebui să creadă cu tărie în visurile lor.
Biblioteca de Bucurii – Dialoguri pentru tihna sufletului
Bun găsit, vă spune Camelia Teodosiu la o nouă întâlnire în faţa rafturilor unei biblioteci metaforice îmbogăţită cu fiecare ediţie prin dialogul celor prezenţi pentru dumneavoastră, publicul interest de frumuseţea ţi bucuria sufletului.
Alături de mine se află Ana Maria Ducuţă, doctor în istorie, despre care vă spun, chiar de la început, cu multă convingere, că este un spirit înalt, conştient că oamenii şi întâmplările de care are parte sunt lecţii de viaţă care ne ajută să evoluăm.
A terminat Facultatea de Stiinte Politice in limba engleza la Universitatea din Bucuresti, urmată de doua masterate unul în politici comparative ale societăţilor din Europa de est („Comparative Politics: Eastern European Societies”) si un altul in Relatii Internationale.
Pentru doctorat a îmbinat istoria cu filozofia şi lucrarea ei, „Perspectiva istorică asupra fenomenului spiritist din România” este titlul cărţii publicate de editura Pro Universitaria.
Invitata noastră este autor şi coautor a zeci de articole şi lucrări ştiinţifice, are o emisiune tv, iar anul acesta, la festivalul Dama Godine, din Croaţia, Ana Maria Ducuţă a fost desemnata Femeia Anului – Woman of the Year.
Un amănunt important, cred eu, este că toate aceste realizări au fost bifate până la vârsta de 30 de ani; sigur că vârsta este relativă, ca de altfel şi realitatea în care trăim, dar reperele generale, la care ne raportăm ne ajută să ne aflăm şi să ne depăşim limitele.
Motivul principal pentru care Ana Maria Ducuţă este prezentă în emisiunea noastră este înţelepciunea atât de firesc argumentată şi profunzimea cu care analizează, simte, transmite ceea ce avem nevoie să aflăm.
În spațiul emisiunii „Romania de nota 10”, cunoaștem astăzi, o tânără care se implică activ în viața comunității. Se numește Ana Octavia Preotu și este președintele Asociației „Artipic” din Iași.
Printr-o abordare atipică, promovează proiecte culturale interactive în comunitățile din mediul rural, unde asftel de inițiative ajung mai rar sau sunt inexistente.
În perioada iulie- octombrie, a derulat „Caravana de Artă Urbană”– un proiect pilot, atractiv și dinamic, implementat în mai multe localități ale judetului.
”Venim cu artă și cultură! Faci o tură? – acesta a fost motto-ul ales pentru caravana care a făcut popas în comunele ieșene Aroneanu, Victoria, Țigănași și Plugari.
Proiectul a beneficiat de o cofinanțare din partea Administrației Fondului Cultural Național și a cuprins ateliere de pictură murală, artă stradală, implicare civică, street dance, video mapping, demonstrații de animație stradală – jonglerii, proiecții de film, expoziții, precum și promovarea turistică a celor patru comune.
„E o idee mai veche de-a noastră, atât a mea, cât și a colegilor de la „Artipic”, să facilităm accesul la cultură și în mediul rural. Știm cu toții că în mediul urban este mult mai facil oamenilor de orice vârstă să se ducă la activități culturale, să desfășoare evenimente diverse, pe când în mediul rural, fiind mai puțini oameni, artiștii nu prea sunt îndreptați în direcția aceea. Ne-am zis că și cei din comunitățile rurale merită să vadă și altceva, decât lucrurile cu care ei sunt obișnuiți. Vrem să arătăm că există și altfel de lucruri care merită să fie apreciate, întocmai pentru că sunt contemporane și sunt făcute de artiști din zilele noastre.”
Prima destinație a „Caravanei de Artă Urbană’ a fost Aroneanu, localitate care în acest an are titlul de Sat European de Tineret 2020. Un număr de 25 de tineri au participat la ateliere de implicare civică, susținute în parteneriat cu Centrul de Informare Europe Direct Iași.
„În cadrul atelierelor de implicare civică am discutat despre rolul pe care îl au tinerii ca cetățeni, despre drepturi și obligații, am identificat probleme și am găsit împreună soluții. De asemenea, am organizat ateliere de introducere în arta stradală și graffiti, iar artiștii care au realizat picturi murale în comună, i-au inițiat pe tinerii participanți în lumea artei stradale, au pictat împreună pe pânză și pe perete.”
Asociația Artipic este formată din membri activi pe scena industriilor creative și prin demersurile sale reușeste să aducă multă culoare în comunitățile rurale, să atragă tinerii în diverse activități și să le descopere pasiunile și abilitățile artistice.
„Tinerii sunt deschiși și interesați, iar mulți doresc să descopere și să învețe lucruri noi, să-și testeze limitele, pentru a afla lucruri despre ei, despre ceilalți, despre comunitate. Din păcate, nu li se oferă oportunitățile de care au nevoie pentru a se dezvolta ca cetățeni și, evident, viitori adulți responsabili. Ne-am propus să realizăm o schimbare în societate prin intremediul artei și implicării civice.”
Un alt proiect cultural, cu titlul DEMOcREAȚIE, finanțat de Fondul pentru Democrație, s-a desfășurat recent în localitatea Dancu, în parteneriat cu Primăria Holboca.
„Prin DEMOcREAȚIE, un alt proiect drag nouă, ne-am propus să schimbăm modalitatea prin care cetățenii, mai ales tinerii din Dancu, se raportează la tot ce se petrece în jurul lor, fie că vorbim despre mediul public sau privat, despre evenimente sau chestiuni de ordin social, de mediu etc. Din păcate, perioada comunistă a lăsat asupra noastră o amprentă încă vizibilă și cred că va trebui să mai treacă ceva timp până să fim și noi mai conștienți de faptul că spațiul acesta public este al nostru, al tututor și ar trebui să avem grijă de el, să arate bine.”
Pe lângă activitățile de implicare cetățenească, dedicate tinerilor, programul a mai inclus un atelier de visual storytelling, care s-a finalizat cu vernisajul unei expoziții de fotografie.
De asemenea, a fost organizat un atelier de artă activistă, care și-a propus să dezvolte gândirea critica și creativă a tinerilor, susținut de artiștii Harcea Parcea și Grafo Dragoș.
Atracția proiectului a constituit-o pictarea punctului termic din zona centrală a cartierului Dancu de artiștii Kaps Crew, Bea Hopes și Grafo Dragoș.
Cultura în spațiul public va fi promovată în continuare, grație unui nou proiect, intitulat RegenerARTE Urbană, finanțat de Primăria Municipiului Iași.
„Prin acest proiect, ne propunem să dezvoltăm modalitățile de exprimare ale tinerilor artiști din Iași. Vom face acest lucru prin regenerarea urbană a cartierului Păcurari, vom picta Școala Gimnazială „Elena Cuza”, punctele termice de pe străzile Canta și Păcurari, apoi vom regenera și cartierul Galata.’
Pe viitor, Asociația Artipic Iași, urmărește extinderea programului cultural ”Caravana de Artă Urbană”, în alte zone din România, dar și peste hotare.
Motivată de dorința sinceră de a face bine, de a se implica activ în comunitate, Alina Șandor a devenit voluntar și mai apoi, trainer, în cadrul programului educațional „Ajungem MARI”. Se dedică zilnic scopului propus de asociație, acela de a oferi ajutor copiilor din centre de plasament și medii defavorizate pentru a deveni oameni mari integrați în societate, independenți și responsabili.
Asociația „Ajungem MARI” a fost fondată în anul 2013 de trei tineri care își doreau să aducă schimbări în societate. Au construit un program care susține educația copiilor din centre de plasament și medii defavorizate, cu scopul de a-i sprijini pe copii și tineri să ajungă oameni mari, responsabili, independenți și fericiți.
În prezent, asociația activează în București și în alte 24 de județe. 2.500 de copii și tineri minunați, instituționalizați sau din familii defavorizate se bucură de sprijin și atenție. Pentru educația lor interactivă și pentru experiențe frumoase, de formare, programul presupune recrutarea periodică de voluntari, care să îi viziteze și să îi consilieze, să dezvolte astfel și o frumoasă relație de prietenie.
Alina Șandor a decis să se implice responsabil în activități caritabile, îmbrățișând voluntariatul, în urmă cu patru ani, când i-a atras atenția anunțul apelului la voluntariat, lansat de asociația „Ajungem MARI”. În prezent, Alina Șandor este coordonatorul local pentru județul Mureș și multe ore din timpul său liber le dedică pentru a le fi alături atât adolescenților cu care lucrează, cât și voluntarilor pe care îi coordonează.
Pasionată de științele exacte, Alina a reușit să le transmită copiilor plăcerea de a studia, prin ședințele săptămânale de meditații la matematică. Ne-a povestit despre activitățile de voluntariat online desfășurate pe timp de pandemie, cu copiii din centrele de plasament. Asociația „Ajungem MARI” propune proiecte educaționale care urmăresc dezvoltarea personală a copiilor, integrarea lor în societate și îmbunătățirea rezultatelor școlare. Programul conține proiecte permanente care răspund pe termen lung nevoilor reale ale copiilor instituționalizați și din centre de plasament și pun accent pe creșterea încrederii copiilor în forțele proprii, formarea de abilități și transmiterea de valori pentru o viață demnă și sănătoasă.
Voluntarii țin cursuri și ateliere creative, prin intermediul proiectului „Dă-ți pasiunea mai departe”, organizează ieșiri educative și tabere de dezvoltare personală. În cadrul acestor proiecte permanente sunt integrate și proiecte punctuale, de educație financiară, educație antreprenorială, educație pentru sănătate și mentorat pentru adolescenți.
În plină desfășurare se află un proiect numit „Siguranță online și offline”, care are ca scop conștientizarea pericolului real la care tinerii se pot expune în mediul virtual. Cursurile susținute de coordonatorul Alina Șandor îi provoacă să găsească soluții în situații extreme. Aceștia vin cu idei ingenioase și îmbrățișează cu entuziasm proiectele desfășurate de voluntari.
Implicarea civică expune voluntarul la situații, probleme și idei noi. Copiii și tinerii au mult potențial, dar puțină încredere în forțele proprii și sunt afectați de separarea de familie și creșterea în instituții. Ei au nevoie de relații cu adulți care să le devină prieteni și modele, să le ofere sprijin și încurajare, să le deschidă oportunități și să îi motiveze să își continue educația.
Desfășurarea unei activități caritabile, transformă voluntarul într-un cetățean responsabil, iar implicarea în proiectele din cadrul asociației „Ajungem MARI”, sparge tiparul rutinei zilnice, te deconectează și îți oferă satisfacția de a te simți util. Nu există un profil ideal al voluntarului, trebuie doar să iubești copiii și să ai o atitudine pozitivă și să fii disponibil. Satisfacțiile nu vor înceta să apară, ne asigură Alina Șandor, coordonatorul proiectelor „Ajungem MARI Mureș”.
În programul ”Ajungem MARI Mureș” sunt aproape 70 de voluntari activi care sprijină copii și tineri din Târgu-Mureș, Sâncraiu de Mureș, Sântana de Mureș, Reghin și Ceuașu de Câmpie. Persoanele care doresc să sprijine copiii din centrele de plasament se pot înscrie online, completând un formular, (www.ajungemmari.ro/devino-voluntar/), urmând ca apoi să participe la un training. Implicarea presupune câteva ore săptămânal, vârsta minimă pentru voluntariat este de 16 ani, iar pentru a putea sprijini adolescenții este nevoie mai ales de implicarea adulților.
Voluntariatul în familie este una dintre cele mai benefice experiențe de care Alina Șandor a avut parte, considerându-l o bază solidă în activitatea de voluntar activ pe care o desfășoară în prezent. Impresionată de inițitiva Cristinei Hurdubaia de a strânge haine pentru oameni sărmăni, de la cei dornici să doneze, Alina a reușit să mobilizeze voluntari și să organizeze câteva ediții caritabile și la Tg-Mureș, sub sigla inițiativei „Copacul cu fapte bune”.
A crede în șansele tuturor copiilor înseamnă a-i sprijini pe termen lung, cu consecvență, acceptare necondiționată, încurajare permanentă, răbdare și perseverență. Aceste lucruri le face zilnic cu inima, Alina Șandor, coordonatorul acțiunilor de voluntariat Mureș, din cadrul programului „Ajungem MARI”, demarat de Asociația Lindenfeld, care susține educația copiilor din centre de plasament și medii defavorizate.
Voluntariatul a ajutat-o pe Alina să își dezvolte o plajă largă de capacități, de la abilităţi sociale şi psihologice la cunoștințe despre artă. Ne invită să ne implicăm în acțiuni caritabile și să credem în șansele tuturor copiilor prin a le fi prieteni și modele.
