”Nimic nu e mai romantic decât ciocolata”. (Ted Allen)

Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la România de Nota 10! Vă propun să mergem într-o călătorie veche de mii de ani, printre arome, gusturi și ingrediente care trezesc simțuri și creează povești. Pe scurt, putem vorbi despre fericire la cutie sau despre tablete de iubire. Pătrate , rotunde, ovale sau în forme care mai de care mai inedite, este dovedit științific faptul că micile plăceri nevinovate stimulează secreția de endorfine responsabile cu fericirea noastră.

Ei bine, conform unora dintre cercetători, vorbim despre o istorie lungă de aproape 4000 de ani, de pe vremea când amerindienii au descoperit boabele de cacao și le-au transformat în pudră pe care au amestecat-o cu lichid și astfel a apărut cea mai rudimentară formă a ciocolatei, ridicată în zilele noastre la rang de artă. În acele vremuri, ciocolata de băut era folosită de indigeni în importante ritualuri religioase și sociale, de-a lungul bazinului amazonian și America Centrală, inclusiv de mayași și azteci. Boabele de cacao erau atât de valoroase încât în imperiul aztec erau folosite ca monedă.

Alți cercetători îi dau ciocolatei vârsta de doar 2000 de ani, iar locul de proveniență ar fi America de Sud când cultura arborelui de cacao era practicată acolo. Cert este faptul că primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Nouă a fost Cristofor Columb. Deși au fost aduse în Europa, boabele de cacao nu au fost prea apreciate pentru că nimeni nu știa ce să facă din ele. Câțiva ani mai târziu, prin 1519, un alt conchistador, Hernando Cortez, avea să guste pentru prima oară licoarea regilor și a zeilor azteci, numită ”chocolatl”. Ce-i drept, nu prea i-a plăcut gustul amărui, fapt pentru care spaniolii i-au adăugat vanilie, scorțișoară și trestie de zahăr, descoperind că este delicioasă dacă este servită caldă. A fost nevoie de un secol până când spaniolii să dezvăluie Europei secretul băuturii miraculoase, iar când călugării au făcut cunoscută rețeta, aceasta a ajuns direct la curțile regale din Franța și Marea Britanie, iar de aici totul devine o istorie a gustului și a plăcerii, cuprinsă atât de magic în termenul incașilor ”cacohuaquatl” care însemna „cadoul grădinarului paradisului către primii oameni”.

Anul în 1847 reprezintă punctul de pornire a ceea ce reprezintă ciocolata în zilele noastre, pentru că este anul în care o companie engleză creează un proces tehnologic de solidifiere a ciocolatei, iar doi ani mai târziu, elvetianul Daniel Peter adaugă un ingredient nou: laptele.

Invenția care a marcat definitv istoria ciocolatei a fost descoperirea faptului că temperatura de topire a acesteia este mai scăzută decât cea a corpului uman. Așadar, ciocolata se topește în gură și la figurat, dar și la propriu.

Există 3 tipuri de ciocolată arhicunoscute: cea neagră care conține minimum 35% cacao, cea cu lapte, cu minim de 25% substanță uscată de cacao și 12 % substanță solidă de lapte, și cea albă despre care, de fapt, nu este considerată ciocolată pentru că nu conține cacao pudră. Însă, puțini sunt cei care știu că există și un al patrulea fel, numit ciocolată blondă care a fost creată accidental, conține 32% cacao și are o textură puțin grasă.

Dacă în Londra primul magazin de ciocolată a fost deschis de un francez, în anul 1657, iar în SUA, ciocolata a ajuns, în 1765, datorită unui irlandez, în România, prin 1907, se năștea cel care avea să devină unul dintre cei mai apreciati cofetari ai acelor vremuri, renumit pentru delicioasele sale bomboane fondante.

Istoria dulce îl păstrează în memoria sa sub numele de “omul de zahăr”. Tradiția a fost dusă mai departe în 1928, când fiul “omului de zahăr” avea să se alăture familiei și pasiunii pentru bomboanele fondante. Aproape un secol mai târziu, o strănepoată a “omului de zahăr” a strâns laolaltă amintirile, caietele cu rețete știute numai de bunici, precum și pasiunea pentru ciocolată și a pus bazele unui proiect de… ciocolată care a trecut de granițele țării.

Astăzi, descoperim povestea singurului ciocolatier român care, din micuțul său atelier artizanal din Brașov, a ajuns la cea mai mare expoziție de ciocolată din lume, Salon du Chocolat, Salonul de ciocolată de la Paris, brașoveanca Aura Tobescu, școlită la Academia de ciocolata Barry Callebaut din Belgia, în vremuri în care nici măcar în nomenclatorul din România nu exista meseria de ciocolatier.

De cele mai multe ori, viața ne poartă pașii pe poteci surprinzătoare. Acest lucru s-a întâmplat și în cazul brașovencei licențiată în studii juridice, dar îndrăgostită de… ciocolată. Să fi fost curiozitatea tipic feminină? Să fi fost destinul? Cert este că a dorit să afle cum se face ciocolata așa că a decis să plece în Belgia, ”țara ciocolatei”. Acolo a reușit să afle adevăratele secrete ale cubulețelor de fericire, de la adevărații profesioniști în domeniu.

”Nu regret niciun moment ca mi-am deviat cursul vieții. Mă regăsesc în această meserie. În Belgia, am început de la 0. Am descoperit marele secret al temperării ciocolatei, cel care conferă aspectul frumos pralinelor. Sau că alcoolul mănâncă cicolata și astfel se adaugă, mai întâi, în interiorul unei pojghițe de zahăr sau fondant, după care se îmbracă în ciocolată și, la final, se acoperă totul cu staniol. Ori că mierea extinde termenul de valabilitate al produsului. Însă degeaba le dai un gust bun, dacă ele nu au și un aspect pe măsură. Ei bine, acolo, cu ajutorul tuturor mașinăriilor moderne, totul îmi ieșea perfect. Când am ajuns acasă, după ce mi-am achiziționat câteva mașini în limita bugetului, nimic nu îmi mai ieșea bine. Am mâncat mese întregi de ciocolată ca să nu le vadă prietenii, dar le ziceam că încă le testez. Nu mi-a părut rău întrucât chiar îmi place ciocolata”, ne-a mărturisit zâmbind Aura Tobescu.

Ciocolatierul din Brașov desființează și mitul cum că ciocolată îngrașă și spune că ciocolata adevărată, cu ingredientele potrivite, aduce chiar beneficii. Spre exemplu, știați că micuțele bucățele delicioase de fericire sunt percepute de creierul nostru de patru ori mai intense decât un sărut, după cum spune un studiu prezentat de BBC?

Acum, Aura creează praline cu povești și își amintește, cu drag, despre cum a luat naștere, spre exemplu, pralina ”Limoni di Proto”, într-o vacanță pe coasta Amalfi, acolo unde a descoperit gustul limoncelului adevărat. Familia italiana la care a locuit i-a dăruit o sticlă cu licoarea din lămâi, iar când a ajuns la Brașov, a transformat-o în crema din interiorul unei praline care a primit numele familiei din Amalfi, iar în următorul an, italienii au asistat la o demonstrație live de realizare a bomboanei, chiar la ei acasă.

O altă poveste inedită implică violetele care se regăsesc în pralina Violet Star Dust. Inspirată de francezii care folosesc la orice magicele floricele, iată că Aura Tobescu a creat o pralină cu praf de stele din zahăr și aromă de violete, iar în vârf a picurat violete cristalizate.

”Eram în spital, iar o colegă de salon poftea cicolată cu piper. Când am iești, am încercat să găsesc ceva care să aibă un gust bun, astfel a rezultat cicolata picantă cu seminte de dovleac, merișoare, scorțișoară, piper si chili. Practic, a ieșit o gustare ca un mic dejun”, își amintește brașoveanca.

Anul 2019 avea să îi aducă apogeul carierei sale de până atunci. A ”pariat” totul pe un singur vis. A făcut un credit la care mai plătește încă cinci ani de acum încolo, a închiriat un spațiu de 2 metri pătrați cu 9000 de euro, a făcut mii de praline într-o lună de zile, a ambalat totul, a adăugat mobilier, panouri, pliante, bannere, a umplut o mașină de transport, și-a luat două ajutoare și cu visul în gând și în suflet, a zburat direct la… Paris, la Salon du Chocolat, cea mai mare expoziție de ciocolată din lume, locul giganților de ciocolată, unde an de an, are loc și cea mai delicioasă prezentare de modă în care modelele poartă creații realizate din ciocolată.

”Acum, dând filmul în urmă, cred că a fost o nebunie. A fost o ambiție de-a mea. M-am stresat foarte mult cu organizarea si nu prea am gustat atmosfera evenimentului, dar la final, mi-am dat seama că a fost cea mai frumoasă experiență. Francezii au apreciat ciocolata mea, românii mai puțin, doar pentru că era realizată la noi în țară. Eram primul cicolatier român prezent la acest eveniment. Totul a fost foarte complicat, de la transportul pralinelor până la montatul mobilierului, dar și mentalitatea francezilor față de români, însă eu cred că, la final, am reușit să le schimb percepția. Acolo, când te vedeau îmbrăcat în ciocolatier, se uitau cu mândrie la tine”, își amintește, cu emoție, Aura Tobescu.

Acum, ciocolata sa, realizată în micuțul laborator artizanal din Brașov, este servită inclusiv într-o cafenea pariziană, în condițiile în care în România, nici măcar în nomenclator nu  există meseria de ciocolatier. Aura Tobescu a trebuit să își ia diplomă de cofetar pentru a putea profesa, iar dintr-un curs de 6 luni, a învățat doar un modul de 5 minute despre ciocolată.

”Da, a fost o mare realizare ca un mic artizan ca mine să ajungă acolo unde dacă nu ajungi, nu exiști. Am fost fascinată de marii giganți din lumea ciocolatei, de faptul că țin pasul cu noutățile acestui domeniu, însă eu cred că niciodată nu vreau să cresc la un nivel atât de mare încât să înlocuiesc totul cu mașinării. În aceste praline este sufletul meu. Este energia mea. Totul se transmite. Asta vreau eu să păstrez. Nu vreau să cresc atât de mult încât să nu îmi mai pun eu amprenta”, mărturisește cioclatierul.

În luna cadourilor, din micuțul atelier de ciocolată brașovean pleacă mii de praline. În medie, pe zi, Aura Tobescu realizează între 600 – 800 de praline simple, însă atunci când vine vorba de amprenta personală, media produselor finite scade până la 40 de bucăți pictate pe zi. Ca orice creator care se respectă, în fiecare an, ciocolatierul nostru vine cu noi colecții, iar pentru această iarnă propune o gamă de ciocolată caldă pe băț, cu arome spicy precum cardamonul, piperul roz sau caramelul sărat.

”Am avut chiar și cereri în căsătorie cu inelul introdus într-o pralină. Sunt bucuroasă că pot să îmi pun amprenta în astfel de momente. Eu, pur și simplu, scriu cu ciocolată pe praline. Aleg să fac ceva special astfel încât omul să știe ca tu te-ai gândit, în mod special, la el când îi oferi un astfel de cadou dulce”, a povestit singurul cicolatier român prezent la cea mai mare expoziție de ciocolată din lume.

Cu efectul său afrodiziac, dar și beneficiile pentru organism dacă este consumată în cantități moderate, industria ciocolatei este una dintre cele mai de succes din lume. Conform Forbes, mai mult de jumătate din ciocolată se consumă în Europa, iar cele mai mari țări consumatoare de ciocolată sunt Elveția, Germania și Irlanda.

În final, am putea spune că atunci când savurăm un pătrățel de cicolată, gustăm, de fapt, un deliciu al zeilor pentru că în anul 1753, omul de știință Karl Linnaeus, un fan al ciocolatei, a denumit arborele de cacao „Hrana zeilor”.

Aici se încheie aventura noastră de astăzi prin România de Nota 10. Vă doresc momente dulci ca o cicocolată cu lapte, misterioase ca o ciocolată albă care nu este ciocolată, dar și cu adrenalina unei ciocolate amărui.

Redactor: Bianca Bucă

Video & Audio: Bianca Bucă

Foto: Bianca Bucă, Aura Tobescu