Perspectiva economiei sociale, în România, pare că încă este undeva în umbra ideilor de afaceri, care se concentrează doar pe profit și vânzare. Pentru Mihaela Vețan, tot ce înseamnă circuitul produselor, de la cel care le crește, prelucrează și distribuie, este un lanț scurt și, mai important, familiar. De la primii pași în acest domeniu al economiei sociale și al solidarității la două mari concepte, Mihaela a reușit să aducă mai aproape, atât în teorie cât și în practică, ideea de comunitate care pornește de la hrana sănătoasă și perspectiva pentru viitor. Vorbim azi despre ea, despre CRIES – Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare, dar și despre ASAT – Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești. Un interviu realizat de Ioana Sapianu, de la Radio România Timișoara.
Pentru România post-decembristă dar și din perioada de dinaintea aderării la Uniunea Europeană, noțiunea de ”economie socială” era prea puțin prezentă. Pentru vestici, însă, ideea de a furniza și a cumpăra local era deja una împământenită. Pentru Mihaela Vețan a fost o provocare pe care a vrut să o vadă cu ochii ei, în ideea de a o aduce înapoi acasă.
„Cred că primele întâlniri cu conceptul de economie socială, de fapt, cu conceptul mai larg de dezvoltare sustenabilă, care urmărește și altceva decât profitul, a fost în facultate, terminând facultatea de științe politice aici în Timișoara. Apoi, în 2007, am avut bucuria și, până la urmă, posibilitatea să fac parte dintr-un proiect internațional, în care primări municipiului Timișoara era partener ”Teritorii de coresponsabilitate”. Deci era 2007. Iar, în cadrul demersului respectiv se punea problema de a dezvolta în trei orașe din Europa, Timișoara Mulhouse și Trento din Italia, un demers participativ care să stimuleze cât mai mult implicarea cetățenilor și problematizarea despre ce anume înseamnă bunăstare. La momentul respectiv, în 2007, foarte mult discuțiile în România despre bunăstare erau purtate în termeni economici: bunăstare financiară, câștig, posibilitate de a-ți achiziționa anumite lucruri, iar în Italia și Franța, reflecția cetățenilor despre bunăstare era mai degrabă în termeni imateriali. Ce înseamnă pentru ei o viață bună era posibilitatea de a trăi într-un oraș curat, posibilitatea de a se hrăni sănătos, de a avea acces la un mediu convivial, în care să se poată întâlni cu ceilalți.” spune Mihaela Vețan, cea care a pus bazele Centrului de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare.
Într-o societate care nu înțelegea exact cum poate funcționa o așa-zisă afacere fără să facă profit, câțiva curajoși au mers, la rândul lor, să învețe despre ce înseamnă economie socială, tot dincolo. Mihaela Vețan spune că aceștia au pus bazele unor inițiative de acest fel, atât în Timișoara cât și în restul țării. Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare, care a luat ființă la Timișoara, a fost un punct de pornire esențial.
„Am reușit să obținem o finanțare mare pentru asociația CRIES, care ne-a permis practic să lucrăm timp de trei ani în opt orașe din România. Am format grupuri de acțiune, în care au fost implicați peste 1600 de cetățeni. Am organizat schimburi de experiență în Franța, așa cum eu am avut la rândul meu posibilitatea să merg și să văd acolo. Am facilitat pentru aproape 120 de persoane, oameni din autorități publice, asociații neguvernamentale, chiar cetățeni, am mers și am văzut acest tip de inițiative, pentru a ne lua inspirație.”, a punctat Mihaela Vețan.
Dintre cei care au participat la proiecte au fost și oameni care au inițiat, la rândul lor, inițiative de economie socială. Poate una din provocările cele mai mari, în aceste schimbări de comportament este autoevaluarea și aplicarea a ceea ce vezi, mărturisește Mihaela.
„Pentru mine, prima provocare a fost cum să traduc toate aceste lucruri, despre care aflasem, în viața mea personală și ce schimbări au trebuit și au fost necesare în felul în care mă hrănesc, în felul în care îmi achiziționez hainele, mă deplasez, interacționez cu ceilalți.”
Una din mișcările de căpătâi ale noțiunii de economie socială și solidară, născută la Timișoara, este Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești. Prin ASAT, micii producători din zonă devin principalul furnizor de hrană pentru consumatori de la oraș. Proiectul este unul ambițios și funcționează și acum, alături de oameni care doresc mai mult de la ce pun în farfurie dar și de la comunitatea în care locuiesc. Parteneriatele au fost inspirate tot de modele occidentale.
„Ele au fost dezvoltate în Timișoara, acest tip de model urmând un model francez. Am văzut cum funcționează în Franța acest tip de demers care, practic, pune în discuție care este responsabilitatea consumatorului pentru a-și asigura acces la hrană sănătoasă pe termen lung. Aici a fost provocarea pentru noi, să aducem această discuție a responsabilității noastre pentru a avea acces la mâncare sănătoasă pe termen lung, nu doar imediat, să fac o afacere bună, să cumpăr cele mai ieftine produse. Practic, parteneriatele ASAT, inițiate în 2007 au continuat fără întrerupere aproape 20 de ani în România. Sunt grupuri de consumatori care se asociază și care aleg să susțină un producător local de proximitate, care cultivă pentru ei o suprafață de teren, respectând principii de agroecologie.”
Copiii de azi, consumatorii responsabili de mâine
Economia sustenabilă și făcută în ritmul său natural se educă. De aceea, CRIES a intrat de aproape un deceniu și în școli. Proiecte, adunări, degustări de preparate interesante sau mai puțin uzuale, cu toate fac parte din ceea ce ”La Pas” încearcă să prezinte generației viitoare.
„Elementul de educație și de a ne autoeduca. Pentru că nu e doar această relație de superioritate, de a-i educa pe ceilalți. Cum spunea de la început, era o provocare pentru mine însămi și pentru oamenii din jur, cu care eram implicați la CRIES, de a accepta să intrăm în acest proces de schimbare. Știam că pentru a promova produsele, serviciile care vin dintr-un astfel de domeniu, al economiei sociale și solidare, e nevoie de un alt tip de consumator. În primul rând, e nevoie de un consumator care să își pună întrebări. E nevoie de un consumator care vrea să înțeleagă ce este în spatele prețului mare sau mic, pe care îl plătește pentru un produs. De aici a apărut și nevoia de educație. Încă de la început îmi amintesc, de prin 2010 noi am început diverse programe de educație în școli, activități de awareness pe care le-am organizat și, încet-încet ne apropiem de anul 2018, an în care s-a conturat programul ”La Pas”. Acest program s-a conturat în contextul de pregătire pentru Timișoara Capitală Europeană a Culturii”. Iar programul La Pas – Slowing Down venea exact cu această provocare și invitație: de a încetini ritmul, de a ne chestiona obiceiurile de consum și de a ne uita în jurul nostru la inițiativele valoroase, care ne propun alte tipuri de produse sau servicii.”
Elevii timișoreni au parte de un pilon important în acest sens: educație pentru schimbare, care se derulează în școli și care, până acum, a ajuns la peste 6000 de copii și tineri din oraș și județ.
Un exemplu concret a venit să ”recicleze” niște produse pe care elevii le primeau oricum, în cadrul programului guvernamental de masă sănătoasă. O școală din Timișoara, parteneră cu cei de la CRIES, a realizat un proiect delicios și inedit, care să și salveze mâncarea de la risipă dar și să creeze ceva gustos pentru copiii implicați.
„E un set de 10-12 activități care au fost pilotate, au fost gândite de profesori La Pas și acum sunt experimentate și duse în diverse contexte educaționale. Aș aminti aici demersul biluțelor anti-risipă, care îmi este foarte drag, care a început la Școala Generală 12, în Timișoara, de la o observație a unui cadru didactic, cu privire la risipa de alimente care există în școală, respectiv biscuitele și laptele, care erau primite de către elevi și pe care aceștia nu le consumau și o parte ajungeau la gunoi. Plecând la această observație, a propus ca în cadrul școlii să fie colectate aceste produse, care nu doresc să fie consumate și au inițiat repetitiv ateliere de realizare salam de biscuiți iar apoi biluțe anti-risipă, bazându-se pe cele două ingrediente, care altfel ar fi fost aruncate.”, amintește Mihaela Vețan.
La Pas a provocat tinerii și să devină inventivi cu legumele din piață, pe care le pot lua la prețuri mai mici și au creat ceea ce s-a numit ”supa-anti risipă”, care a folosit legumele mai puțin estetice dar care au același gust bun, când sunt folosite în prepararea mâncării. Nu în ultimul rând, o altă componentă La Pas este și partea de îmbrăcăminte. Aceasta a fost inclusă în inițiativele CRIES, mai ales pentru că hainele sunt printre cele mai poluatoare deșeuri. Elevii au învățat ce este aceea îmbrăcăminte sustenabilă și au avut parte de ateliere de reparat haine.
Nu în ultimul rând, un festival reunește toate elementele pe care proiectul-umbrelă ”La Pas”, într-o adunare anuală unde comunitatea se bucură dar și învață despre cum obiceiurile mici pot face schimbări mari.
”Practic, pune împreună, pe de-o parte mici producători locali, artizani preocupați de tema de sustenabilitate, cu activăți educaționale. Mulți dintre elevii și profesorii care făceau activități în școli veneau în festivalul La Pas și organizau ateliere pentru alți copii, astfel încât devenea un element de multiplicare a experienței lor și valoriza ceea ce ei deja făcuseră.”, mai adaugă Mihaela .
Economia socială și solidară, încotro?
Un deznodământ fericit ar fi ca aceste proiecte să se materializeze în curente de gândire, în comportamente firești și să nu mai fie efectiv nevoie ca anumite acțiuni să ne ”amintească mereu” sau să ne tragă de mânecă, pentru a deveni mai conștienți de tiparele care pot duce la risipă și consum nesustenabil.
Ce mi-aș dori eu este ca munca mea să devină irelevantă. Să nu mai fie nevoie de ceea ce facem noi și aceste valori, aceste demersuri să fie deja dezvoltate și integrate la nivel de societate. Întotdeauna mi-am dorit pentru România creșterea aceste mase critice, legată până la urmă de direcția în care merge societatea noastră și mi-aș dori să înțelegem că dezvoltarea este posibilă și prin alte modele. Mi-aș dori să nu ne epuizăm atât de mult resursele personale dar nici resursele naturii, astfel încât să putem permite existența noastră ca și societate și pentru generațiile viitoare.”, concluzionează Mihaela Vețan.
Cea mai nouă inițiativă CRIES este rezidența artistică și gastronomică ”Gusturi în Schimbare” dedicată artiștilor, bucătarilor, bloggerilor culinari și tuturor celor pasionați de alimentație sustenabilă și preocupați de schimbările climatice. Ei sunt invitați să cerceteze felul în care clima în schimbare ne transformă bucătăria, ingredientele, tradițiile culinare, felul de a ne hrăni. Înscrierile sunt deschise până în 26 iunie.
O ediție ”România de nota zece” semnată Ioana Sapianu, de la Radio România Timișoara
Video: Ovidiu Novac
Foto:©CRIES
Emisiunea poate fi ascultată în următoarele zile pe frecvențele Radio România Regional.
