Pagina 55

Bucureşti FM: O altă filozofie a managementului

De către Camelia Teodosiu -
0

Într-o lume bulversată de răsturnarea valorilor, vă invităm azi, la România de nota 10, să înţelegem o altă filozofie a managementului.

Sunt Camelia Teodosiu şi vă spun „Bun găsit” în spaţiul care ne pemite să sperăm şi „visăm cu ochii deschişi”.

Împreună cu invitatul emisiunii – prof. asociat Cristian Mustaţă, de la Facultatea de Inginerie în Limbi străine a Universităţii Politehnice Bucureşti, vă propun câteva repere la care vă invit să reflectăm împreună: pornind de la întrebarea simplă şi firească despre cum putem să ne organizăm mai bine viaţa, vom accentua câteva idei referitoare la gândirea antreprenorială, ânvăţatul prin jocuri şi practicarea managementului umanist.

Pe scurt – a altă filozofie a managementului pentru o Românie de nota 10.

Domnul Cristian Mustaţă este profesor asociat la Facultatea de Inginerie în Limbi străine a Universităţii Politehnice Bucureşti.

El este de părere că atât fericirea individuală, cât şi bunăstarea colectivă a ţării ar creşte dacă tinerii s-ar îndrepta spre domenii care să îi pasioneze, astfel încât să ajungă să lucreze mai târziu cu plăcere în meseria în care se specializează. Plecând de la acest concept, Facultatea de Inginerie în Limbi străine, în parteneriat cu diferite licee, a derulat campania Încotro, în cadrul căreia elevii  sunt orientaţi spre domenii care îi pasionează. Cu cât li se potriveşte mai bine domeniul în care vor să profeseze, cu atât le va fi mai uşor să atingă performanţă de vârf, şi cu atât mai mult vor crea în jurul lor o bunăstare, atât materială cât şi sufletească.

Alte criterii pentru alegerea viitorului sunt potenţialul de a-şi dezvolta gândirea proprie şi creativitatea, în loc de a acumula doar informaţii, posibilitatea de a avea alegeri ulterioare în cadrul studiului şi al meseriei, precum şi şansa de a-şi îmbogăţi experienţa printr-un semestru, în afara ţării.

Antreprenoriatul şi gândirea antreprenorială

Dacă privim tânăra generaţie, constatăm că majoritatea respinge relaţiile de subordonare. Fiecare doreşte să fie propriul stăpân. De aceea, am fost interesaţi să aflăm, tot în cadrul emisiunii, cum se poate lucra, pe acest fond, în sensul dezvoltării unui antreprenoriat de success pentru economia ţării?

Învăţatul prin jocuri (serioase)

Pasiune pentru ceea ce facem, dezvoltarea gândirii proprii şi a creativităţii, capacitatea de a face alegeri frumoase şi oneste, dincolo de interese mici sau meschine, gândire şi atitudine constructive…iată doar cîteva cuvinte cheie pentru un alt tip de management.

Despre cum putem să învăţăm, dar mai ales să exersăm acest tip de antreprenoriat, am aflat tot de la invitatul nostru prof. asociat Cristian Mustaţă, de la Facultatea de Inginerie în Limbi străine a Universităţii Politehnice.

Este vorba despre includerea, în programele de master de la inginerie şi management, a unei simulări de business, numită Topsim (una dintr cele mai bine cotate din Europa). În cadrul acestei aplicaţii, studenţii formează echipe şi conduc firme virtuale, într-o competiţie din care au ocazia să dezvolte multe abilităţi antreprenoriale, fără ca riscurile să fie reale. Simularea îi prinde, le captează interesul, le dă încredere şi îi motivează. Din octombrie 2017, jocul a fost extins, într-o variantă simplificată, şi cu echipe de elevi de la liceele Goethe şi Kretzulescu, în cadrul Business Tech Challenge 2017.

CT:Avem multe exemple de oamenii care au urmărit doar profitul, fără să le pese ce lasă în urmă şi…din păcate… mulţi adepţi ai acestei experienţe defilate în numele democraţiei şi a liberalizării pieţei. Cum putem contura strategia care poate produce schimbarea?

CM: Practicarea managementului umanist: am dezvoltat modelul de management integral de la Bucureşti prin care încerc să deschid ochii studenţilor şi întregii comunităţi; practicarea managementului doar de dragul profitului a dus la actuala evoluţie în care periclităm planeta şi întreaga noastră existenţă, pe când un management echilibrat, care urmăreşte bunăstarea generală şi protecţia mediului, împreună cu profitul, este mult mai potrivit situaţiei actuale a omenirii.

Radio Cluj: Repere pentru o lume fără imagini, dar cu multă imaginaţie

De către Camelia Teodosiu -
0

Vom încerca azi să intrăm într-o lume aparte, în care celelalte simţuri sunt chemate să înlocuiască văzul, atât de important pentru majoritatea oamenilor. Vă voi purta pe coridoarele unei instituţii clujene de învăţământ special, pentru persoanele cu deficienţe de vedere, coridoare care seamănă izbitor cu nişte artere de circulaţie rutieră: benzi roşii în relief care ghidează paşii elevilor, cu balustrade de lemn, tot roşii, pe pereţii laterali şi praguri punctate în afară pentru a-i preveni că urmează câte o uşă.

Prin clase zăresc copii la ore, unii cu capetele culcate pe bănci, într-un efort de concentrare asupra spuselor profesorilor, alţii întorşi parţial cu spatele la tablă, care reprezintă doar un punct cardinal, undeva în imaginaţia lor.

Îmi revine în amintire imaginea unei şcolăriţe disperate, de altădată, pe care o podidiseră lacrimile pentru că nu mai ştia cum să-şi găsească clasa, din care ieşise în pauză. Lucrurile s-au schimbat, însă, radical de atunci şi până acum, pentru că Liceul pentru Deficienţi de Vedere din Cluj dispune de cele mai moderne tehnologii de educaţie din ţară.

Zilele trecute a fost inaugurat aici un laborator IT ultramodern. Elevii s-au deprins rapid cu noile programe şi tastaturi speciale, lucru de care ne convinge Ionuţ, un absolvent de clasa a VIII-a al instituţiei. Tehnologia IT le conferă elevilor cu deficienţe vizuale o autonomie, la care nu visau înainte, şi care îi va ajuta mai târziu să se afirme în viaţă – apreciază Ionela Mureşan, directoarea liceului.

Silviu Vanda e profesorul veteran, care a educat generaţii la rând de elevi cu deficienţe de vedere şi spune că faţă de vremurile trecute accesul la educaţie a înregistrat un salt extraordinar.

Piesa de rezistenţă a laboratorului informatic din Cluj e imprimanta cu caractere Braille, care poate fi acţionată prin comenzi vocale. Profesorul Ioan Câmpean crede că acest gen de aparate inteligente va relansa interesul pentru străvechiul alfabet.

Întreaga investiţie în echipamentul destinat elevilor clujeni cu deficienţă de vedere  ajunge la 35.000 euro. Banii provin de la Clubul Rotary Cluj- Napoca, ajutat de câteva cluburi înfrăţite de pe mapamond.

Tehnologia informatică a deschis un alt orizont persoanelor cu deficienţe de vedere, aflate în formare, care pot îmbrăţişa şi acest domeniu de vărf în demersul lor de integrare socială.

Directorul adjunct Ioan Câmpean îmi spune, la despărţire, toate aceste lucruri şi admir la el şi la colegii din conducere puterea de viziune. E uimitor, dar calculatorul cu facilităţile sale extrardinare îi ajută pe cei cu deficienţe de vedere şi chiar pe nevăzători să întrevadă lumea prin sunet şi atingere, să-şi creeze conexiuni, inclusiv pe internet, pe care altădată cu greu şi le puteau imagina.

Realizator: Ovidiu Moldovan

Constanța: ”Suvenir din Dobrogea”, un concept din dragoste pentru tradiție

De către Camelia Teodosiu -
0

La ”România de nota 10”, în această săptămână o cunoaștem pe Bianca Folescu, o constănțeancă îndrăgostită de tradițiile etniilor dobrogene, fondatoarea platformei ”Suvenir din Dobrogea”.

În urmă cu șase ani a cumpărat o căsuță veche, bătrânească, în satul tulcean Vișina și astfel a început aventura ei prin lumea satului, a valorilor care încep să se piardă, a meștesugurilor autentice și a frumuseții locale. S-a hotărât imediat să redea strălucirea de altădată acestei locuințe bătrânești, încurajată de prezența câtorva obiecte tradiționale pe care proprietarii bulgari ai casei le-au lăsat îi interiorul ei. În satul Vișina care aparține comunei tulcene Jurilovca există cea mai mare comunitate de etnici bulgari din țară. Procesul de reabilitare a casei a început în scurt timp dar fără a știrbi cu nimic specificul local. A fost recondiționat acoperișul din stuf, tradițional pentru zona aceasta din Dobrogea, au fost păstrate decorațiunile din tâmplărie dar și culoarea albastră a ferestrelor specifică locuințelor de aici și totul a căpătat o altă imagine. Bianca Folescu a mizat pe priceperea meșterilor locali care la rândul lor au folosit doar materiale naturale și, încet, încet, proiectul din satul Vișina a prins contur.

Acesta a fost momentul în care inimoasa Bianca Folescu a pus bazele comunității ”Suvenir din Dobrogea”-  o platformă online în care se întâlnesc și comunică toți cei ce iubesc viața rurală autentic românească sau ale altor etnii ce dau farmecul inegalabil al Dobrogei.

”Am citit mult despre costumul tradiţional dobrogean, despre tehnicile de lucru şi apoi am achiziţionat un război de ţesut vechi de un secol. Am amenajat într-o cameră un fel de şezătoare şi vreau ca din această vară să deschid mai multe ateliere de creaţie şi pentru fiecare meşteşug să organizez câte un eveniment“, mărturiseşte femeia.

A început să organizeze chiar acolo, în gospodăria din Vișina, ateliere tradiționale de cusături românești și a dezvoltat conceptul îndrăzneț de „voluntariat tradițional”.  Prin acțiunile sale, încearcă să strângă fonduri pentru consolidarea casei muzeu din Enisala, localitate apropiată de casa ei din Vișina. Recent, a încheiat un contract cu Muzeul de Artă Populară din Tulcea prin care livrează suveniruri realizate manual: semne de carte și magneți, brodate manual și inspirate din modelele tradiționale românești precum și multe alte obiecte autentice, amintiri cu care turiștii care trec spre Delta Dunării să  plece spre casă.

Gospodăria tradițională pe care Bianca Folescu a amenajat-o în satul Vișina este deschisă tuturor celor care vor să o admire : prieteni, cunoscuţi, elevi în cadrul proiectului „Şcoala altfel“ sau turiști care trec prin zonă.

Este un loc de suflet, o oază de liniște și de autentic dobrogean în care putem poposi, în această vară, pe drumul nostru spre mare sau spre Delta Dunării.

Bucureşti FM:  Apicultura românească – un brand de ţară

De către Camelia Teodosiu -
0

În spaţiul României de nota 10, fără a înceta să fim realişti, continuăm să proiectăm, plini de optimism, aşa cum ne-am propus, elementele pozitive care pot sta la baza unui viitoe mai bun pentru generaţia tânără.

Se vorbeşte mult despre brandul de ţară şi despre cum am vrea să fim cunoscuţi.

Vechea expresie: ”lapte şi miere”, găsită în multe enunţuri biblice, este folosită adesea ca reper pentru bogăţie şi belşug. Şi, de ce să nu recunoaştem că, măcar atunci când vine vorba despre apicultura românească, putem să ne considerăm printre cele mai apreciate ţări din lume. Tot ce produce stupul este exploatat, pentru că  produsele apicole sunt cerute în proporţie de 100% : miere, polen, ceară, păstură, propolis, lăptişor de matcă….

Odată cu venirea primăverii, albinele încep un „du-te, vino” de adunare a mierii şi polenului, apicultorii se pregătesc de un nou sezon, iar noi ne bucurăm de târgurile cu produse apicole înscrise pe lista celor mai sănătoase alimente. Într-un astfel de târg, ne-am întâlnit cu invitata acestei ediţii – Cecilia Caragea, consultant şi specialistt în comunicare şi promovare, de la care aflăm o serie de informaţii interesante, din domeniul apicol.

De ce este România cunoscută pentru produsele ei apicole?

Care sunt principalele direcţii de dezvoltare pentru apicultorii români?

Care sunt avantajele trecerii la apicultura ecologică?

Putem spune că este de nota 10?

Iată doar câteva întrebări la care ne-am propus să aflăm răspunsuri, în această ediţie, România de nota 10, realizată de Camelia Teodosiu.

Radio Reşiţa: Alexandru Szabo – „România pentru mine înseamnă Cultură”

De către Camelia Teodosiu -
0

Vă invit să cunoaştem povestea unui tânăr muzician, care duce numele Banatului de Munte şi al României peste graniţe: pianistul Alexandru Szabo, absolvent al Liceului de Artă „Sabin Păuța” din Reșița și al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, unde şi-a continuat studiile sub îndrumarea profesorului universitar dr. Daniel Goiţi,  absolvent de master al Musikhochschule Trossingen, Germania, clasa profesor Akos Hernadi.31

Alex a început de mic să studieze pianul şi, cu timpul, totul a devenit o pasiune pe care, acum, o transforma, încet, încet, într-o carieră de succes.A fost influențat și de mătușa și unchiul său, care sunt tot artiști, dar principala sa trăsătură de caracter este sensibilitatea.

L-au atras întotdeauna  domeniile care  țin de domeniul artei , iar orele petrecute la pian sunt o adevărate desfătare pentru Alex.

Șansa de a se naște în același județ cu Maestrul Sabin Păutza , faptul că a câștigat și ediția a IV-a a Festivalului Internațional Sabin Păutza, i-a înobilat cartea de vizită și totodată sporit șansele de afirmare în Germania.

Bach, Beethoven, Brahms şi Liszt, Ceaikovski, Rahmaninov, dar Dinu Lipatti rămâne, și din patriotism, printre preferații săi.

„Muzica ajută sufletul și schimbă în bine oameni, iar România pentru mine înseamnă Cultură”, mărturisește tânărul pianist reșițean.

Actualmente este profesor și corepetitor în Germania la  Musikhochschule Trossingen.Este convins că România este o pepinieră de talente

Câştigător al multor premii naţionale şi internaţionale, tânărul pianist Alexandru Szabo îşi apreciază dascălii din România şi este convins că ţara noastră are viitor prin cultură. Este un adevărat Moștenitor al României, un artist de nota 10, care face România de nota 10.

Realizator: Anca Bica Bălălău

Radio Timişoara: Visul toboşarului Philip Goron – cel mai bun percuţionist la 16 ani

De către Camelia Teodosiu -
0

A avut de ales între calculatoare şi pasiunea pentru muzică, între un viitor sigur, bine plătit, si aventura fără limite a spiritului. “Cea mai bună formă de înţelegere şi alchimizare a emoţiei , a poveştii personale, rămâne arta”, crede Philip Goron care, de curând, a câştigat locul I la Olimpiada de Muzică de la Craiova.

Selectiv, autodidact, pasionat , aşa se descrie. Vede lumea nefiltrată de mode, de risipire; vrea să ajungă foarte departe în arta lui. Deocamdată, e elev la Colegiul de Artă Ion Vidu din Timişoara, dar a fost deja la Conservatorul din Viena pentru o vizită de “recunoaştere”.

Philip Goron: “Pe parcurs, am avut ocazia să cunosc o mulţime de percuţionişti şi compozitori consacraţi,  printre ei Bogdan Băcanu, Emmanuel Sejourne, Christoph Sziten, şi am luat parte la mai multe master classes cu ei. În clasa a IX-a am luat o pauză de la concursuri, m-am axat mai mult pe dezvoltarea mea muzicală. Am ajuns în componenţa formaţiei Peregrinii. Iar apoi, am avut un turneu cu Orchestra Naţională a Moldovei, concertând şi la Konzerthaus din Berlin. La Olimpiadă am reuşit performanţa de a lua locul I, cu 98 de puncte. Am avut de cântat o piesă melodică la 4 beţe, am ales să cânt la marimba o piesă solo minunată, numită Romantica, de Emmanuel Sejourne, o piesă de multipercuţii numită Wild Garden şi un studiu impus la toba mică.”

Ce este şi cum sună marimba, lumea colorată de poveşti istorice şi muzica lor, show-ul total al Peregrinilor, singuratatea alergătorului de curăa lungă care citeşte aventurile lui Harry Potter, în original, şi se vede concertând pe marile şi selectele scene ale lumii, vom afla împreună, trăind alături de Philip visul toboşarului.

Radio Craiova: Cea mai bună invenţie internaţională în domeniul Sănătăţii

De către Camelia Teodosiu -
0
????????????????????????????????????

Doi profesori de la Universitatea din Craiova şi Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova au primit Marele Trofeu pentru cea mai bună invenţie internaţională în domeniul Sănătăţii la Salonul Internaţional de invenţii IPITEX 2018, din Thailanda.

„Sitem modular-adaptiv pentru proteza totală de şold, bazat pe materiale inteligente“ a obţinut trofeul pentru „Cea mai bună invenţie internaţională în domeniul social şi al calităţii vieţii“, singurul acordat în Europa. Invenția a fost realizată de prof. univ. dr. Daniela Tarniță și prof. univ. dr. Dan Tarniță, o echipă de succes atât în cadrul proiectelor de cercetare și inventică, cât și în viața de zi cu zi.

Cei doi reputați profesori i-au dezvăluit Dariei Andriescu, de la Radio România Oltenia-Craiova, totul despre experiența lor la IPITEX, dar și despre procesul de realizare a unei invenții și despre munca ce trebuie depusă pentru ca o idee să fie pusă în practică.

Invenția care a obținut marele premiul al IPITEX 2018 nu este singura pe care echipa de inventatori craioveni a prezentat-o în cadrul salonului. O „proteză de cot de tip balama sferică“ și un „sistem de plăci modulare pentru osteosinteza fracturilor oaselor lungi şi metoda de utilizare a acestora“ le-au adus și alte premii celor doi profesori craioveni.

Realizator – Daria Andriescu

Radio Cluj: Rolul Bisericii în Unirea de la 1 Decembrie 1918

De către Camelia Teodosiu -
0

Este anul în care România aniversează 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918; există foarte multe momente în care se vorbeşte despre ce s-a întâmplat atunci, în încercarea de a menţine vie memoria acelor vremuri, pentru ca generaţiile viitoare să înţeleagă ce s-a întâmplat atunci şi de ce este important ca în continuare, unitatea în spirit, trup şi teritoriu a românilor să fie menţinută ca o valoare fundamentală a acestui popor.

În încercarea de a lămuri unele aspecte legate de implicarea bisericilor din Transilvania în realizarea Marii Uniri din 1918, Bogdan Roşca a stat de vorbă cu cercetătorul științific Mircea Gheorghe Abrudan, de la Institutul de Istorie George Bariţiu.

O adevărată lecție de istorie despre cum au reușit românii, prin Biserică, să unească teritoriile Statului Unitar Român.
Mircea Gheorghe Abrudan: Rolul Bisericii Ortodoxe şi al celei Greco-Catolice a fost unul covârşitor în realizarea Marii Uniri. Astăzi prea puţini ştiu lucrul acesta, dar românii din Transilvania au fost excluşi, la un moment dat, în Evul Mediu, prin sec. XIV-XV, de la exercitarea puterii, din domeniul politic; ei erau, practic, la marginea societăţii. În momentul în care, înspre Răsărit se extinde o nouă putere, cea a habsburgilor, ei întâlnesc această situaţie pe care, într-un fel, doresc să o schimbe. Doreau să-i atragă şi pe români în exercitarea puterii, dar nu puteau face asta din cauza sistemului legislativ pe care ei înşişi l-au recunoscut din punct de vedere juridic. Iar atunci o fac pe cale confesională. Îi atrag la unirea cu biserica Romei, aşa se naşte biserica catolică şi îi recunosc pe episcopi (care erau şi baroni, aristocraţi) ca membri ai Parlamentului Transilvaniei. Un reprezentant de seamă din epoca respectivă este Inochenţie Micu Klein, care a manifestat o atitudine foarte tranşantă faţă de Viena, reamintindu-le conducătorilor de la Viena că odată respectată promisiunea trecerii la catolicism, românii îşi doresc drepturile promise: politice şi economice care derivă din Unire. El a fost scos din Scaun şi a murit în exil la Roma.
Religia oficială ortodoxă este recunoscută abia în 1791, când se dă un decret de recunoaştere a acesteia şi românii primesc dreptul de a-şi construi biserici în oraşe. De aceea nu există astăzi, biserici „intra muros”, între zidurile cetăţilor, oraşelor, cum este şi cazul oraşului Cluj Napoca. Prima biserică ortodoxă românească, la Cluj, în interiorul cetăţii, este biserica „Schimbarea la faţă”, care va fi sfinţită anul acesta, în luna august. Biserica ortodoxă „din Deal”, aşa cum o cunosc mulţi clujeni, era în afara zidurilor, a fost construită în 1793, cu un aport financiar considerabil al comercianţilor macedo români.
După revoluţia din 1848, episcopul Şaguna va fi recunoscut ca fiind conducătorul mişcării naţionale româneşti. Românii nu au avut partide politice, nu au avut o voce puternică în zona politică şi atunci austriecii i-au considerat pe episcopi (uniţi şi apoi ortodocşi) drept liderii de drept cu care intrau în discuţie. Şi acest rol s-a perpetuat până în 1918. Dar asta presupunea şi că episcopii, ca lideri, erau consideraţi şi răspunzători de anumite defecţiuni.
În 1914, ierarhii (între timp deveniţi mitropoliţi – la Blaj era mitropolit greco-catolic, la Sibiu – mitropolit ortodox) erau consideraţi, încă, lideri ai naţiunii române, chiar dacă, în 1880 apăruse Partidul Naţional Român. Mişcarea naţională primeşte o infuzie puternică de laicat pentru că, după 1848, se dărâmă legislaţia medievală şi românii au acces la învăţământ, mulţi dintre ei ajungând avocaţi, medici, notari, profesori universitari, încercând să câştige frâiele politice. De aceea statul a făcut apel la ierarhi când erau momente de tensiune.
Bogdan Roşca: Intră România în război. Ce se întâmplă cu preoţimea română care, iată, a reuşit să susţină mişcarea naţională de-a lungul timpului?
Mircea Abrudan: Aproximativ 800.000 de români sunt încorporaţi atunci în armata cezaro-crăiască. Pentru a-i încuraja să se înroleze, este pentru prima oară când românilor li se permite să-şi folosească drapelul şi să cânte cântece patriotice româneşti. Elita noastră politică şi bisericească a văzut o ocazie în care-şi putea arăta fidelitatea faţă de tron şi prin care putea recâştiga un credit politic la Viena, pentru ca, la sfârşitul războiului , să poată arăta această fidelitate şi să ceară, în schimb, autonomia Transilvaniei. Toate regimentele româneşti erau însoţite de un capelan, un preot militar ortodox sau greco-catolic. Însă, concomitent, mai ales când intră România în război, numărul dezertorilor creşte foarte mult. Oamenii nu mai voiau să lupte pentru o cauză care nu era a lor. 120.000 de români ajung în prizonierat rusesc, în 2 ani de zile. Iar atunci se realizează mai multe comisii trimise de guvernul român în Rusia, care încearcă să-i câştige pe aceşti prizonieri români ca soldaţi voluntari pentru Armata Română. Printre cei care fac propagandă acolo sunt foarte mulţi clerici, îi pot aminti aici pe Octavian Goga sau pe Ion Agârbiceanu.
În 1918, peste tot – şi la Chişinău, şi la Cernăuţi, şi la Alba Iulia – ierarhii au fost o portavoce a Unirii. De pildă, la Alba Iulia, Partidul Naţional Român şi bisericile româneşti au încercat să organizeze o adunare populară, dar una care să fie şi reprezentativă.
Cum s-au organizat românii?
Au dorit să fie o comunitate reprezentativă şi asta a însemnat ca fiecare comunitate să trimită delegaţi aleşi, iar cei 1228 de delegaţi să se împartă în două mari categorii: jumătate să fie membri de drept, 600, iar cealaltă jumătate, 628, să fie aleşi. Şi între membrii de drept erau ex oficio ierarhii, mitropoliţii, episcopii şi protopopii. Pe lângă aceşti delegaţi, toate sursele ne spun că la Alba Iulia s-au strâns între 80.000 şi 100.000 de oameni pe platoul respectiv, oameni în faţa cărora s-a proclamat Unirea.
Acei 628 de delegaţi care au fost acolo, au primit acele „credenţiale”, care se vor publica anul acesta şi „in facsimil”, şi care se păstrează la Alba Iulia, la Muzeul Unirii, acolo este un text, care, de exemplu, oferă date foarte exacte despre cine au fost cei care au participat: Clujul, de exemplu, a avut 6 delegaţi, între ei, un mănăşturean, Pavel Albu; să nu uităm că Mănăşturul era separat de Cluj. Cea mai mare delegaţie a fost de la Mărginimea Sibiului.
Unirea a fost hotărâtă în Sala Unirii, de către aceşti 1228 de delegaţi, proclamaţia a fost redactată de Vasile Goldiş, vice preşedinte al Marii Adunări Naţionale iar proclamaţia a fost citită afară, în faţa publicului, de către episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. S-a proclamat Unirea, pe de-o parte democratic, pe de altă parte, ca manifestare populară foarte mare. Nu trebuie să uităm că elita şi poporul au mers „mână în mână”, împreună! (Mircea Gheorghe Abrudan , Cercetător ştiinţific al filialei clujene a Academiei Române)
Memorialistica acelei epoci relevă cât de puternic a fost impactul acestui moment asupra oamenilor din epocă. Biserica Ortodoxă şi cea Greco-Catolică şi-au dat mâna în momentele acestea grele pentru naţiune. Ele au manifestat pe faţă pentru unire: au contribuit la redactarea acestor proclamaţii, la propagarea ideilor, la organizarea Adunării. Explicaţiile istorice arată cât de covârşitoare a fost această contribuţie.
Se vede clar, cum, în Transilvania, bisericile au fost naţionale, ale poporului: un vector de comunicare a mesajului şi mai apoi un element esenţial în construirea, derularea şi desfăşurarea momentului 1918.

O ediţie realizată de Bogdan Roşca

Radio Reșița – Pilotul Cristian Iorgov reprezintă România în elita acrobației mondiale!

De către Camelia Teodosiu -
0

Românul de nora 10, Cristian Iorgov este în prezent comandantul Aeroclubului din Caransebeș, unul dintre cei mai experimentați piloți instructori ai Aeroclubului României. Face parte din elita acrobaţiei aeriene fiind membru al echipei Şoimii României („Hawks of Romania”) și membru al Lotulului Național de Acrobație al României.

Pasiunea pentru zbor o are de la tatăl său, care a fost controlor de trafic aerian la Aeroportul din Arad.

”Tatăl meu avea biroul la Aeroportul din Arad și ori de câte ori venea un avion interesant eu eram prezent acolo să pot să-l studiez. Este ca o moștenire de familie, doar că eu am ajuns și să pilotez. Totuși, datorită tatălui meu am luat contact cu aviația, avioanele, a spus Cristian Iorgov.”

La 15 ani s-a înscris la secția de planorism a aeroportului din Arad și după ce a urmat cursurile teoretice și practice a început să zboare cu planorul.

”Când mergeam la școală desenam, aproape în fiecare zi, câte un planor pe tablă, astfel că ajunsesem să-i plictisesc pe colegii mei, care poate nu înțelegeau total pasiunea mea pentru aparatele de zbor”.

După exact 10 ani de planorism s-a înscris la Aeroclubul din Sibiu, unde a început zborul cu motor. Primul brevet de pilot pe avion cu motor l-a obținut la vârsta de 20 de ani. În anul 1992 a primit, datorită multiplelor ore de zbor, Licență de instructor de zbor cu planorul.

An de an a luat parte la Campionatele Naționale de planorism, unde a obținut rezultate foarte bune.

A urmat o pauză de 8 ani în care a profesat ca jurist, dar după ce a îndeplinit o serie de funcții, inclusiv de conducere în acest domeniu, a revenit la …arta zborului!

Cariera sa de pilot instructor angajat în cadrul Aeroclubului României a început la Arad, dar ascensiunea a continuat prin colaborarea cu echipa națională a României de acrobației. A fost atras de la început și de ramura planorism acrobație, astfel că a fost selectat, datorită aptitudinilor sale,  să facă parte din echipa națională de acrobație pe avioane cu motor. A făcut trecerea la avioane din ce în ce mai performante până a ajuns la zborul cu Extra300, cele mai performate avioane de acrobaţie. Acolo sus munca în echipă este eficiență, nu există loc de nici cea mai mică greșeală, la viteze de 400 km/h, și aceasta la câțiva metri unul de altul.

Cristian Iorgov a fost ales să facă parte și din echipa de elită ”Șoimii României ”, în care nu poate ajunge oricine și drumul până acolo nu este deloc ușor.

”Este destul de greu, dar și plăcut. Cu multă dăruire și cu mult efort  se poate ajunge în această echipă”, spune Cristian Iorgov încurajându-i pe tinerii pasionați de zbor.

„Hawks of Romania” zboară pe avioane Extra 300 – cele mai performante avioane de acrobaţie existente. Acestea sunt vopsite în culorile drapelului naţional și piloții români participă la cele mai importante mitinguri aviatice din lume. În acest an, România va găzdui un Campionat Mondial de Acrobație la clasa Avansați, unde românii vor să se claseze cât mai bine.

Din anul 2015, pilotul Cristian Iorgov este comandantul filialei Caransebeș a Aeroclubului României. În prezent, printre multiplele misiuni pe care le are, Cristian Iorgov se ocupă de pregătirea teoretică și practică a tinerilor care doresc să devină piloți. Una dintre elevele sale este Giulia Ardelean, care a devenit la 16 ani și 4 luni, cel mai tânăr pilot al Aeroclubului Caransebeș și zbura în simplă comandă. Tânăra din Sasca Montană a obținut și brevetul de pilot pe aeronave ultraușoare motorizate.

Cristian Iorgov este căsătorit și își dorește ca măcar unul dintre băieții săi să-l urmeze în această carieră.

”Încurajez tinerii să vină spre aerocluburile din România, să vină să vadă ce înseamnă zborul, să nu se lase intimidați de nimic, să-și urmeze visul, a conluzionat pilotul de elită Cristian Iorgov.”

Arădeanul Cristian Iorgov – românul de nota 10, este un exemplu demn de urmat, este încrezător în forțele sale și dispus să deschidă drumul spre înălțimi și pentru alți pasionați ai acestei arte, care este ZBORUL!

Realizator: Cristina Corocan

Constanța: Din briza mării, pe cele mai înalte piscuri din lume

De către Daniel Țăndăreanu -
0

În această săptămână, în emisiunea ”România de nota 10” vă spunem povestea a doi constănțeni, foști sportivi, care au pornit recent în aventura vieții lor. Nicu Rotaru și Mihai Nenciu și-au propus să atingă cele mai înalte șapte vârfuri de pe cele șapte continente ale planetei.

Trei dintre aceste înălțimi au fost deja atinse, printre ele numărându-se Everest și Kilimanjaro, urmează, în această lună, vârful Aconcagua din Argentina, iar călătoria lor continuă cu foarte multă pasiune. Ceea ce este inedit e faptul că Mihai și Nicu sunt hotărâți să nu folosească oxigen suplimentar indiferent de altitudine, până acum aceste vârfuri fiind cucerite de români doar în expediții solitare, nu și în echipe. Constănțenii noștri deschid așadar un drum în acest sport extrem de solicitant dar care aduce foarte multe satisfacții. Cei doi ne-au spus că, de obicei, nu stau în vârf decât maximum o jumătate de oră dar sentimentele pe care le încearcă în acele minute în care înalță drapelul României și în care își iau amintire câte o pietricică în buzunar sunt inegalabile.

Nicu Rotaru și Mihai Nenciu nu au experiență în alpinism dar muntele i-a atras dintotdeauna pentru că au simțit că escaladarea vârfurilor înseamnă, mai presus de toate, depășirea limitelor interioare, escaladarea propriului munte.

Prezenți în studioul Radio Constanța, aceștia ne-au dezvăluit lucruri mai puțin știute de către marele public despre cât de dificile sunt expedițiile montane, fără oxigen prea mult sau cât de mult îi solicită escalada în timpul nopții. De la malul mării, pe acoperișul lumii: astfel s-ar putea rezuma proiectul celor doi constănțeni temerari Mihai Nenciu și Nicu Rotaru care continuă să cucerească cele mai înalte vârfuri din lume.

Obişnuiţi cu soarele torid şi cu briza mării, tânjesc însă după frumusețea munților. Ne-au convins că lumea, de la înălțime, este cu mult mai frumoasă.

Redactor – Magda Chirana

1...545556...72Pagina 55 din 72

Urmărește-ne pe

4,400AbonațiAbonați-vă
Romania de nota 10

ȘI MAI MULTE ȘTIRI

CATEGORIE POPULARĂ

© Radio Romania Regional & JA Romania