”Am urât fiecare minut de antrenament, dar am spus: <<Nu renunța! Suferă acum și trăiește tot restul vieții tale ca un campion>>”, spunea Muhammad Ali.
Bine v-am regăsit la o nouă ediție a emisiunii ”România de Nota 10”. De această dată, vom vorbi despre performanța sportivă și lumea nevăzută din spatele ei.
Invitata noastră este originară din Bistrița, dar de câțiva ani Brașovul i-a devenit acasă. De la dans sportiv la box și apoi la o florărie a fost doar câte un pas pentru vicecampioana europeană Cristina Cosma. Avea doar 15 ani când, împotriva părerii părinților, a decis că drumul ei este box-ul, devenind membră a lotului național și olimpic din România. Timp de un deceniu a fost neînvinsă la nivel național, iar sacrificiile vieții de sportiv profesionist au fost pe măsură, de la interdicțiile culinare la tăierea părului doar pentru a cântări mai puțin cu 200 – 300 de grame sau la alergatul prin nămeți, toate au construit-o în omul care este astăzi, o femeie puternică, dar aflată încă într-o continuă descoperire a feminității din spatele mănușilor de box.
”Am început să fac sport de la 9 ani. Prima oară am făcut handbal, apoi dansuri sportive, dansuri populare, chiar și un pic de baschet, însă în clasa a VI-a, când am ajuns prima oară într-o sală de box, am știut că acela urma să fie drumul meu. Chiar la primul antrenament, antrenorul m-a scos în față și mi-a spus: <<Tu, fetițo, dacă te ții, vei ajunge o mare campioană>>. Aveam 12 ani atunci”, ne-a povestit Cristina Cosma.
Din zeci de băieți și 5 fete care au fost acolo, Cristina s-a numărat printre cei care au rămas, în ciuda faptului că, la acel moment, era o fire foarte sensibilă. Surpriza și mai mare a fost chiar pentru părinții ei, care nu își imaginaseră niciodată că fetița lor va face box, mai ales tatăl ei. La un moment dat, i-au descoperit în ghiozdan hainele ude de la antrenament. Acela a fost momentul în care Cristina le-a spus că orice ar fi, ea asta își dorește să facă. Multă vreme nu au mers la meciurile fiicei lor, mai ales mama sa.
”Să faci sport de performanță și, în special, să faci sport de contact, îți trebuie o doză de nebunie. Când mi-am luat primul pumn, mi-am zis: <<Oau! Așa se simte?>>. Când am primit singurul knockout, am văzut, la propriu, ca în desenele animate, steluțe verzi și roșii. Un pumn puternic se simte ca și cum te-ar fi lovit trenul”, ne-a spus pugilista.
La 15 ani a fost selectată în lotul național și olimpic de box al României. În 2012, Cristina avea să iasă, pentru prima oară, campioană națională la juniori, iar până în 2022, timp de un deceniu, a rămas neînvinsă în țară.
”Noi fetele suntem cam rele așa. Eu uram antrenamentele de la munte. Iarna alergam în zăpada până la brâu. În fiecare zi, timp de 10 ani, ora mea de trezire a fost 6.30. Duminica ne mai lăsau până pe la 7.30 – 8.00. Aveam două, trei vacanțe pe an de câte o săptămână, dar și atunci nu te puteai desprinde de ritmul cu care erai obișnuit. Visam noaptea că sunt într-o cămară cu mâncare și, deși puteam să mănânc, nu puteam în același timp”, își amintește acum Cristina cu privire la viața de sportiv de performanță.
Când a ieșit vicecampioană europeană, a luptat chiar în România, la Târgu Jiu, iar satisfacția a fost și mai mare.
Însă viața de sportiv de performanță înseamnă, pe lângă strictețe, reguli și seriozitate, și foarte multe sacrificii.
”Eu făceam foarte des slăbire, iar pentru că la un moment dat nu mai aveam de unde să slăbesc, am decis să fac unul dintre cele mai mari sacrificii ale mele… mi-am tuns părul. Da, mai aveam nevoie să slăbesc 200 – 300 de grame și, efectiv, nu mai aveam de unde să dau jos, așa că am decis să tai din păr, iar în acea seară am atins categoria”, ne-a mărturisit sportiva.
La un moment dat, în urmă cu vreo 6 ani, Cristina a simțit că nu mai putea duce nici fizic, nici psihic, așa că a decis să se retragă. A avut nevoie de alți 2 ani ca să facă acest pas, realizând că sportivii de performanță trăiesc ca într-o bulă care nu le permite foarte mult contact cu viața reală. Și-ar fi dorit să fie campioană mondială și poate chiar să aibă o medalie olimpică, dar nu trăiește cu regrete în acest sens.
”Am avut norocul să nu ies prea vânătă din meciuri. Am fost o sportivă tehnică. Însă când ieșeam vânătă, eram mândră de mine”.
Avea 24 de ani când s-a retras, iar între timp terminase și Facultatea de Sport și Școala de antrenori, însă când a plecat de la lot, primul loc în care s-a dus a fost acasă, la Bistrița, unde împreună cu sora sa și-au deschis o afacere. Nu, nu în domeniul sportiv. Surprinzător sau nu, a fost o florărie și un loc de joacă pentru copii. Făcuse înclusiv cursuri de social media și branding personal, încercase să își construiască o bază solidă pentru o viață pentru care nu era pregătită. Ulterior s-a mutat în București și a devenit antrenor de fitness, iar în urmă cu doi ani, Brașovul a adoptat-o.
Acum predă fitness și aerobic, dar și pilates, un gen de mișcare extrem de feminin, iar la cursurile sale locurile trebuie vânate în primele minute pentru a prinde unul.
Cristina Cosma este încă într-o continuă descoperire și accesare a unor valențe despre care nici ea nu știa că erau acolo, în interiorul său. Zi de zi, își accesează feminitatea din spatele mănușilor de box.
Realizator & redactor: Bianca Bucă
Regie: Teodor Spiridon
Editor video & audio: Bianca Bucă
Foto credit: Arhiva personală Cristina Cosma
