Trăim într-o epocă în care un elev de clasa a V-a poate cere unei aplicații de AI să îi rezolve tema la matematică, în zece secunde. Această realitate ne face să ne punem o serie de întrebări: „Cum îi învățăm pe copii să gândească critic în loc să accepte pasiv informațiile oferite de AI?”; „Ce activități extra curriculare dezvoltă cel mai bine competențele pe care AI nu le poate înlocui?”; „Cum cultivăm motivația intrinsecă de a învăța când AI elimină orice efort imediat?” și, poate cel mai important, „Cum formăm opinii personale autentice într-o lume în care AI generează opinii la cerere?”
O opinie personală autentică se formează prin experiență directă, reflecție și expunere la consecințe reale. În actualul context digital, există riscul ca tinerii să împrumute puncte de vedere generate de AI fără să le fi trăit sau testat. Experimentarea vieții în cadrul familiei, cu îndatoriri casnice, jocurile alături de copii de vârste apropiate, discuțiile față în față și expunerea la diversitate culturală reală sunt mecanisme esențiale de formare a identității intelectuale proprii.
Neuroeducația sugerează că un creier bine dezvoltat nu este unul care a memorat mai mult, ci unul care poate face conexiuni între domenii, poate tolera incertitudinea și se poate recupera după eșec. Programul zilnic al copilului ar fi bine să includă plictiseală creativă (timp nestructurat), joc liber, expunere la natură, somn suficient și interacțiuni sociale profunde, nu mai multe ore de curs. Inteligența Artificială poate deveni un instrument de ajutor în formarea găndirii critice, iar repetiția fie că vorbim despre un comportament, fie de tabla înmulțirii, stă la baza unor sinapse sănătoase.
Verifici telefonul imediat după trezire, fără un motiv anume, simți iritabilitate când nu ai acces la rețelele sociale sau îți este greu să te concentrezi pe o sarcină lungă, fără să privești ecranul? Aceste comportamente sunt răspunsuri neurologice la un sistem proiectat deliberat să le producă, iar “obișnuința” aceasta va fi copiată, cu ușurință, de copilul tău.
Dacă privești situația din acest punct de vedere, poți să conștientizezi mai ușor nevoia de a petrece timp la telefon sau laptop. Hai, să îți amintești cum era când telefonul nu era atât de performant sau când internetul nu era atât de accesibil. Alege o plimbare în natură sau, de ce nu, o conversație utilă cu copilul tău. Poate îi oferi șansa de a-și dezvolta memoria, curiozitatea și de a nu accepta cu ușurință orice informație îi este pusă la dispoziție, de către inteligența artificială, de exemplu.
Despre toate, am stat la o poveste, cu Ana Maria Ichim, cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cercetător la Departamentul de Neuroștiință Experimentală și Teoretică din cadrul Transylvanian Institute of Neuroscience (TINS), doctor în Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației și cu studii în electronică aplicată și neuroștiințe.
Ana Maria a plecat în Italia, împreună cu părinții, la vârsta de 11 ani. A terminat studiile universitare acolo, iar pentru doctorat și post-doctorat s-a întors în România, la Cluj-Napoca, unde a găsit cel mai potrivit loc pentru a cerceta în domeniul de care este pasionată, neuroștiință.
Ana Maria Ichim mi-a vorbit și despre faptul că au început cursurile Școlii de Vară de Neuroștiințe Experimentale (TENSS) din Transilvania, ale cărei cursuri se adresează doctoranzilor și post doctoranzilor care vin din toate colțurile lumii, acceptați după un lung și foarte sever proces de selecție. Este considerată unul dintre cele mai importante centre de formare în neuroștiințele experimentale, la nivel mondial, iar activitatea sa a fost consemnată în publicații precum Nature și National Geographic.
Acest program de școală de vară s-a dezvoltat în cadrul TINS – Institutul Transilvan pentru Neuroștiințe, un institut de cercetare privat, non-profit, fondat de oameni de știință din domeniul neuroștiințelor, care cercetează și studiază dinamica circuitelor neuronale în creierul sănătos și bolnav. Pe lângă neuroștiințe, TINS se concentrează și pe cercetarea în științele cognitive și pe inteligența artificială inspirată din funcționarea creierului.
AUDIO
Așadar, Inteligența Artificială poate personaliza ritmul de învățare, poate explica același concept în zece feluri diferite, poate trezi curiozitatea unui copil timid și poate fi un tutore răbdător, disponibil la orice oră.
Responsabilitatea părintelui este, tocmai de aceea, mai mare ca oricând. Echilibrul nu vine de la sine, ci se construiește prin activități extra curriculare care antrenează emisfera dreaptă: muzică, pictură, teatru, dans — activități unde nu există un algoritm care să ofere răspunsul corect, ci doar procesul viu al creației. Părintele modern nu trebuie să interzică AI-ul, ci, să stabilească reguli clare de utilizare, să exploreze alături de copil rezultatele pe care le generează, să ofere model de întrebări care readuc gândirea critică în centru. În același timp, părintele modern poate oferi și alternative de petrecere a timpului împreună.
Un viitor adult echilibrat nu este cel care știe să folosească AI-ul cel mai bine, ci cel care știe când să nu îl folosească. Aceasta este lecția pe care nicio aplicație nu o poate preda și pe care doar un părinte prezent o poate oferi.
Realizator: Alina Nechita
Editor video: Sorin Tămaş
Sursă foto: Ana Maria Ichim (arhivă personală)
