Din cele mai vechi timpuri, cărțile au fost o sursă de cunoaștere. În ele stă scrisă istoria neamului, putem descoperi tainele naturii,calitățile și defectele umane, motiv pentru care acestea sunt considerate un model mai ales pentru copiii aflați pe drumul cunoașterii și al formării lor ca viitori cetățeni.
Din păcate, românii citesc mai puțin de cinci minute pe zi, iar 35% dintre români declară că nu au citit niciodată o carte, deși toate studiile de specialitate arată beneficii clare ale lecturii pentru dezvoltarea armonioasă și reducerea stresului la nivel individual, respectiv pentru progres economic și social la nivel colectiv.
Victor Miron, fondatorul Asociației Culturale „Cărțile pe față”,un idealist cu inițiativă, cum îi place să se numească, dorește să transforme cititul într-un obicei prezent în viața noastră zi de zi.
”Nu ne naștem citind. Eu am învățat să citesc în clasa I, citeam povești și cărți de aventură, dar nu am fost atât de impresionat de ele până la liceu unde am avut noroc de o profesoară de română remarcabilă, doamna profesoară Mariana Mutu. Dânsa mi-a tot recomandat cărți și mie și colegilor, până am ajuns la cărțile care mi-au plăcut; în cazul meu au fost Romanul adolescentului miop. De acolo am dat de alte și alte cărți care m-au făcut așa idealist, pentru că m-au fascinat personajele idealiste. După liceu, după ce nu am mai fost în apropierea doamnei profesoare, am citit tot mai puțin, m-am apucat de alte lucruri, eram pasionat de psihologie, de mașini …am fost implicat mulți ani într-o afacere de familie neglijând aspectul acesta al cititului, dar la sfârșitul anului 2013, ca majoritatea dintre noi, mi-am făcut și eu tot felul de rezoluții printre care îmi doream să reîncep să citesc. De atunci citesc zilnic și fac asta pentru că îmi dau seama că-mi face bine, mă ajută la găsirea soluțiilor în ceea ce privește provocările cotidiene, dar sigur că și în multe alte aspecte, de la limbaj, creativitate, comunicare, până la dezvoltarea inteligenței emoționale… e foarte util să citești.”
Visul lui Victor este ca jumătate dintre români să citească minim două cărți pe lună. Lucrează la acest vis din anul 2014, când a înființat Asociația Culturală „Cărțile pe față”. Totul a început ca un joc, cu o campanie de promovare a culturii pe rețelele de socializare. Iar apoi, jocul s-a transformat într-o serie de proiecte ce vizează importanța lecturii în viața oamenilor.
”După trei săptămâni în care citisem zilnic, mi-am dat seama că îmi face mie bine să citesc și așa am avut curaj să le propun și altora să citească. Am început dându-mi cărțile pe față. Puneam pe rețelele de socializare o poză în care fața îmi era total acoperită de o carte pe care o citeam și pe care o recomandam spunând: cărțile ne reprezintă și ne recomandă mai tare decât aspectul fizic. M-am gândit că dacă vezi pe cineva citind o carte care ți-a plăcut, e un mod prin care cartea recomandă omul . Asta nu a avut mare impact la început, însă după câteva săptămâni am convins o librărie din Cluj să dea 10% reducere la cărți oamenilor care își dau cărțile pe față. Nu atât reducerea, dar mai ales povestea că ai un beneficiu dacă îți dai cărțile pe față a convins în câteva zile sute de oameni să se fotografieze cu o carte… și de acolo a pornit totul. Am tot făcut în acești opt ani de zile campanii și proiecte de încurajare a lecturii, iar acelea care vedem că au un impact mai mare le replicam. Mie cel mai mult îmi plac cluburile de lectură pentru că acolo e o activitate când efectiv ne bucurăm de citit. Avem o formulă de club în care citim textele pe loc cu voce tare – se numește Clubul de Lectură “Vocea Cititorului” – și sigur că după ce citim textele, ele devin pretexte pentru conversații mai pline de substanță. Dacă te întâlnești cu un om pe stradă, nu îți vine să vorbești despre moarte, despre viață, despre dragoste, dar dacă citești împreună cu el un text, și ți se oferă acolo contextul necesar, e ușor să facem asta.
Campania cea mai populară pe care am făcut-o noi este cea cu cititul în autobus, dacă călătorești citind o carte, să călătorești gratuit. Asta s-a întâmplat de câteva ori la Cluj, dar și în alte orașe din țară și în afara țării. Această campanie nu e permanentă nicăieri, dar mi se pare că ne reprezintă în ideea că ne străduim să îi convingem pe oameni să citească în spații publice și în felul acesta să devină ambasadori ai lecturii. Psihologii ar spune că se activează neuronii oglindă când vezi pe cineva că face un anumit lucru, și atuncea îți vine să îl faci și tu. Dacă vezi pe cineva că bea o cafea, ți se face și ție poftă să bei cafea, dacă vezi pe cineva că citește o carte în autobuz, sau pe rețelele de socializare, ești și tu curios să vezi ce carte citește și pe urmă te gândești ce bine ar fi să citesc și eu acum… și, sigur, șansele ca oamenii să citească cresc considerabil dacă au o carte la ei.”
Inițiatorul multor campanii de promovare a lecturii, Victor, reușește să ducă cărțile în locuri unde nu există biblioteci. Și asta datorită „Book Truck -ului”- Cărțile pe roți, o bibliotecă mobilă care ajunge în cele mai îndepărtate sate din țară, proiectul fiind sprijinit de Asociația „Zi de Bine” .
E un proiect la care visăm de mult timp, îl văzusem pe învățătorul pensionar din sudul Italiei care a făcut o bibliotecă pe trei roți cu care mergea prin sate. De acolo mi-am seama că ar fi minunat să avem și noi o bibliotecă mobilă, mai ales că de-a lungul anilor am mai făcut mini biblioteci, ba în casa scărilor, ba în parcuri, și atunci m-am gândit să pregătim un astfel de proiect.
Anul trecut am reușit să punem pe roți prima bibliotecă mobilă, o mașină cu 1500 de cărți/putere. Mergem cu ea în satele din județul Cluj, dar, când suntem invitați, mergem și în alte județe. Este o activitate care ne place foarte mult, mai ales că pe lângă cărți, în măsura în care ne permit restricțiile, le duce și activități copiilor, de la teatru de păpuși, la autori, la magicieni, chiar proiecții de film. Copiii de la sat nu au foarte multe oportunități ca să aibă contact cu lucruri de genul acesta și atunci apreciază foarte mult ceea ce facem.
Cel mai bine funcționăm în parteneriat cu școlile din sate, mergem în curtea școlii cu biblioteca pe roți și dăm cărțile cu împrumut pentru o lună. Este o mare bucurie să-i vedem pe copii cum reacționează, ne fac multe desene cu biblioteca sau despre cărțile pe care le-au citit.
Se întâmplă de multe ori copiii să vină însoțiți de părinți. Aceștia pot și ei să împrumute cărți. Speranța noastră pe termen mediu și lung este să încurajăm și să facilităm prezența bibliotecilor permanente în sate, iar pasul cel mai important, să dezvoltăm proiectul acesta, să fim bibliotecari pentru România, similar conceptului Teach for România, unde să putem să oferim cursuri oamenilor care vor să se specializeze și să le putem oferi și o susținere financiară dacă vor să fie bibliotecari în zonele acestea rurale unde nu există biblioteci. Un pas intermediar ar fi să putem merge cu biblioteca mobilă la două săptămâni într-un sat, sau chiar săptămânal, asta ar însemna că am avea nevoie de mai multe biblioteci mobile. Ar fi minunat ca o bibliotecă mobilă să meargă săptămânal într-un sat, să se știe că în fiecare luni vine biblioteca mobilă, și de acolo, dacă o să reușim, următorul pas ar fi să facem o bibliotecă permanentă. Eu deja visez la un parc de 100 de biblioteci mobile, poate și mai multe… Anul acesta sper să reușim să facem încă una sau două biblioteci mobile. Urmărim foarte multe zone în care să putem găsi finanțare pentru activitatea noastră.Orice ajutor e binevenit!
Victor Miron își dorește să transforme cititul într-un obicei prezent în viața noastră zi de zi.
”Așa cum ne întrebăm: ce film ai mai văzut, să ne întrebăm, la fel de natural, ce carte ai mai citit, să ne oferim cadou cărți unii altora și să avem grijă să fie și cartea prezentă în viața noastră cum sunt și alte lucruri cărora le dăm mai multă atenție decât cărților. Cititul are multe beneficii.Acum, când trăim iarăși vremuri mai interesante decât ne-am fi dorit, cred că din perspectiva asta merită să ne aducem amintecă, citind, pe de-o parte învățăm și ne dăm seama pe ce lume trăim, dar în același timp, reușim să uităm pe ce lume trăim… câteodată ne ajută și asta.”
Realizator: Rodica Tulbure
Foto: Asociația Culturală „Cărțile pe față”
