La doar 20 de ani, Leo Miu știe deja că un drum profesional nu se găsește întotdeauna din prima. A copilărit la Reșița și pe Valea Almăjului, iar primul său vis nu avea legătură cu gastronomia. Își dorea să urmeze o carieră în muzică, până când și-a dat seama că adevărata lui pasiune era în altă parte: în bucătărie.
Totul a început în familie, printre mesele de acasă și primele încercări culinare.
„De gătit am învățat de la maică-mea, ajutând-o prin bucătărie și după aia, încet-încet, am început să prepar și eu unele chestii”, povestește Leo.
Pentru el, mâncarea nu înseamnă însă doar tehnică și ingrediente. Înseamnă memorie, familie și acel gust pe care niciun restaurant nu îl poate reproduce în totalitate.
„Orice gust ar fi de mâncare nu e ca acela când îl face familia, când ieși cu toți la masă. Acela e singurul gust care pot să spun că mă fascinează.”
De la bucătăria mamei la școala duală
La 16-17 ani, pasiunea pentru gătit a început să se transforme într-o alegere profesională. Înainte să intre în bucătăria profesionistă, Leo a lucrat ca ospătar la diferite evenimente. Experiența i-a arătat însă că locul lui nu era în fața clientului, ci în spatele ușilor de la bucătărie.
A ales școala duală din Reșița, o formă de învățământ care i-a permis să îmbine pregătirea cu apropierea de meseria pe care și-o dorea.
„Am vrut să urmez meseria asta. Înainte să ajung la școala duală lucram pe sezoane ca ospătar și apoi am zis că vreau să urmez meseria asta.”
Pentru un tânăr care își construiește drumul profesional, alegerea aceasta a însemnat mai mult decât o specializare. A fost primul pas către o meserie în care disciplina, răbdarea și munca de zi cu zi sunt esențiale.
La aproximativ 17 ani, Leo a intrat pentru prima dată într-o bucătărie profesionistă. A început ca ajutor de bucătar și montator de farfurii, iar emoțiile au fost atât de mari încât, înainte de prima zi de lucru, spune că aproape nu a putut dormi.
Au venit și greșelile inevitabile. Una dintre primele lecții a fost provocată de o mâncare prea sărată și de reclamația unui client. Pentru un tânăr aflat la început, momentul putea deveni un motiv de renunțare. A ales însă să meargă mai departe.
Dincolo de rețete, aceasta a fost una dintre lecțiile importante ale începutului: seriozitatea și responsabilitatea fac diferența între o pasiune și o profesie.
Mentorul care l-a învățat să ducă tradiția mai departe
În parcursul său, Leo a întâlnit oameni care au contribuit decisiv la formarea lui. Printre ei se află Marian Popovici, chef pe care îl consideră mentor. De la acesta a preluat tehnici, disciplină, stil de lucru și, mai ales, ideea că bucătăria poate deveni un mod de a păstra și reinventa tradiția locului.
Pentru Leo, gastronomia nu înseamnă să copiezi trecutul, ci să îl duci mai departe într-o formă nouă.
„Îmi place să reinterpretez preparatul. Să zicem ceva tradițional, îmi place să-l fac pe fine dining sau să-i mai adaug ceva.”
La 20 de ani, gătește pentru sute de oameni
Unul dintre momentele care i-au arătat cât de departe a ajuns a fost primul eveniment de amploare. Aproximativ 240 de persoane au fost atunci la masă, iar Leo a făcut parte din echipa care a pregătit meniul.
Evenimentul a avut loc la Rudăria, în Banatul Montan, iar pentru tânărul chef experiența a venit cu o responsabilitate uriașă.
„Cel mai mult mă fascina că au mâncat din mâinile mele cei mai mari muzicanți ai Serbiei.”
De la supă și sarmale până la carne și garnituri, meniul a fost unul tradițional, dar pentru Leo miza era mult mai mare: sute de oameni urmau să guste rezultatul muncii sale.
„În momentul în care ai un eveniment și știi că trebuie să iasă totul bine, atunci începe responsabilitatea și stresul.”
Astăzi, spune că emoțiile începutului au trecut. A învățat că un eveniment de asemenea dimensiune nu poate fi dus la capăt de un singur om și că echipa este la fel de importantă precum talentul celui care coordonează bucătăria.
De la preparate tradiționale la fine dining
Leo își caută propria semnătură culinară prin reinterpretarea unor preparate și ingrediente. La un eveniment organizat de Radio România Reșița, a pregătit, printre altele, scoici cu cremă de brânză și blat de biscuite negru, dar și preparate inspirate din gastronomia locală.
În centrul atenției a fost și un „Şonc bar” construit în jurul produselor tradiționale.
„Prin Şonc bar mie îmi place să pun, de exemplu, produse tradiționale și cât mai multe produse bio.”
Pe masă au ajuns mușculeți de porc, șuncă țărănească, slănină, legume și produse specifice zonei, alături de pâine făcută chiar de el.
„Îmi place la fiecare eveniment de genul în care se cere Şonc bar să fac pâinea, să fac proaspătă.”
Este poate una dintre cele mai interesante direcții ale poveștii sale: un tânăr care experimentează cu tehnici moderne, dar care nu își abandonează rădăcinile.
„Bucătăria se testează zi de zi”
Printre preparatele pe care le consideră apropiate de o semnătură personală se află un mușchi de vită în crustă, reinterpretat de el parmezan și bacon.
Dar Leo nu vorbește despre o rețetă definitivă sau despre un drum deja încheiat. La 20 de ani, consideră că este încă în etapa în care trebuie să învețe şi să experimenteze.
Ce sacrifică un tânăr pentru o meserie?
În spatele evenimentelor, al preparatelor spectaculoase și al fotografiilor cu farfurii impecabile există însă și o realitate mai puțin vizibilă: timpul liber. În schimb, Leo spune că a câștigat experiență, oameni de la care a învățat și încrederea că poate construi ceva prin propriile forțe.
Iar când un eveniment se termină, după ore de muncă și agitație, primul lui gând este simplu: dacă oamenii au fost mulțumiți.
„Tot mai bine e la tine acasă”
Leo a avut și experiența de a lucra în străinătate, în domeniul gastronomic. A plecat pentru o oportunitate profesională, dar experiența nu i-a schimbat dorința de a-și construi viitorul în România.
„De plecat din România am fost plecat în urmă cu doi ani, tot în domeniul gastronomic am lucrat și tot mai bine e la tine acasă, tot mai bine e în țara ta.”
Este un mesaj care dă poveștii sale o dimensiune mai largă. Pentru un tânăr care a descoperit o meserie, a acumulat experiență și a văzut și ce înseamnă munca în afara țării, alegerea de a construi acasă devine parte din propria identitate profesională.
Visul: propria echipă și propriile evenimente
La 20 de ani, Leo nu vorbește încă despre un imperiu gastronomic. Visul său este mai apropiat și mai concret: să își deschidă propria afacere în zona evenimentelor.
Până atunci, continuă să învețe. Iar dacă într-o zi va avea propria echipă, spune că ar vrea să le transmită celor care vor lucra alături de el aceleași valori pe care le-a primit de la oamenii care l-au format: seriozitate, respect și implicare.
Povestea lui Leo Miu este, în fond, și o poveste despre alegerea unei meserii. Despre un tânăr care a încercat să-și găsească drumul, a schimbat direcția și a descoperit că poate transforma o pasiune din copilărie într-o profesie.
La 20 de ani, Leo nu spune că a ajuns la destinație. Dimpotrivă. Este încă în etapa în care își construiește stilul, își caută semnătura și învață de la cei din jur.
Dar povestea lui arată că uneori un drum profesional începe foarte simplu: cu o masă în familie, cu o întrebare pusă mamei în bucătărie și cu o primă încercare care nu iese perfect. Iar de acolo, cu muncă și răbdare, poate începe o carieră.
Leo Miu are 20 de ani, vine din Banatul Montan și gătește pentru sute de oameni. Își dorește ca într-o zi să aibă propriile evenimente, propria echipă și propria semnătură culinară. Până atunci, continuă să facă ceea ce a descoperit că îi place: să transforme gustul de acasă într-o poveste pe care să o ducă mai departe.
sursa foto: Leo Miu
Realizator: Cristina Corocan
