Pentru Ioana Vârtosu, totul la început acum aproape două decenii, când a dorit, tânără mămică fiind, să ajute și alte femei aflate la începutul de drum. De la cursuri de puericultură, la sesiuni de întrebări și răspunsuri, tehnici de îngrijire a copilului mic, nevoia s-a transformat în oportunitate. Pas cu pas, Ioana, alături de cei cu aceeași viziune, au construit un loc care să ajute nu doar tinerele mămici ci și părinții care se străduie să ofere o viață mai bună copiilor lor cu dizabilități. Așa s-a născut Școala Mamei Junior, un loc de terapie, refugiu și, nu în ultimul rând, un spațiu sigur, în care cei încercați de greutăți pot primi alinare.
Începutul: ideea de Școala Mamei
Să fii părinte este cu adevărat una din cele mai mari provocări ale vieții. Pentru Ioana Vârtosu, mămicia a venit la pachet cu dorința de a face ce e mai bine, atât pentru puiul său cât și pentru alți copii, care au apărut în familiile timișorene, acum două decenii. Așa s-au născut primele întâlniri, care au devenit mai apoi obișnuință.
”Am început când eram proaspătă mămică și am avut o grămadă de prietene în jurul meu care așteptau un copil și aveau tot felul de întrebări. De la cum îi fac baie bebelușului meu. Am constatat că eu știu să răspund la întrebările astea și am spus hai, că vă învăț eu. Așa a început ideea de Școala Mamei, cu lecții de îngrijire a nou-născutului, cu respirații pentru un travaliu cât mai ușor. Încet-încet, lucrurile acestea s-au dezvoltat în cursuri prenatale și de puericultură pentru părinți.”, își amintește Ioana Vârtosu despre primele întâlniri cu viitorii părinți.
Hidroterapia pediatrică
Nu a durat mult până când întâlnirile cu părinții au luat o întorsătură interesantă. La un moment dat, una dintre femeile care participa la acțiunile Ioanei a sugerat să meargă la bazin, pentru a se răcori. De acolo, a pornit o idee și încă o idee. Iar nevoia din comunitate a ieșit la suprafață aproape imediat.
„La un moment dat, tot ținând cursuri de gimnastică, o graviduță îmi zice ”Ioana, dar e cald afară, nu vrei să mergem la un bazin? Așa de fain ar fi.” Și fix în anul respectiv, 2006, se deschisese primul bazin privat în Timișoara. Și am început, am pus anunță că facem gimnastică-aerobică acvatică pentru graviduțe. Au început să vină graviduțele, a fost frumos. După care m-am gândit că am văzut eu niște videoclipuri de pe afară, cu bebeluși în bazin, dar, oare, n-am putea face programul acesta, să aducem în țară și pentru bebeluși? Am tot încercat, să văd ce programe li se potrivesc, internet nu aveam acasă, mergeam la un club de net, am făcut rost de niște scutece speciale de bazin din Ungaria și așa am început Aqua-Bebe. De aici a început provocarea pentru că de la prima oră de Aqua-Bebe a venit o fetiță cu tetrapareză. M-am gândit cum pot transforma ora aceea, să îi fie cât mai utilă. În următorii ani, de la o fetiță am ajuns la 12 copii. La un moment dat am avut o cunoștință care m-a întrebat dacă cumva ar face rost de sponsorizări, să acopere bazinul pentru toți copiii, m-aș putea ocupa în special doar de ei? În mod surprinzător a reușit. Când am postat că lucrăm cu copiii și că mulțumim de sponsorizare, din 12 s-au făcut 34 de copii în 3 săptămâni, iar până la finalul anului au fost 60. În următorii ani am ajuns la 250.”
Și pentru că lucrurile s-au dezvoltat foarte mult, atât Ioana cât și partenerii săi de atunci au dorit să învețe mai multe pe partea de terapii pentru copii cu dizabilități. Au urmat sesiuni de pregătire în străinătate, în Marea Britanie iar o echipă specializată pe hidroterapie pediatrică, din Elveția, a ajuns în România, pentru a-i învăța pe cei de la Școala Mamei Junior cum să aplice aceste terapii.
”Rezultatele au fost super-mișto. Adică nu ai cum să îți explici cum un copil de 7 ani care nu a mers niciodată începe și merge și aleargă, o strigă pe mama ei. Sunt niște emoții greu de exprimat dacă nu le trăiești. Și da, recompensa e absolut pe măsură.”, a mai punctat Ioana.
Terapia cu sunet pentru copii cu probleme de vorbire
Pentru că au dorit să crească și mai mult, au contactat și mai multe clinici din Europa, pentru a descoperi mai multe forme de terapie pentru copiii cu dizabilități. Au vrut să facă ceva diferit, dincolo de clasicele kinetoterapii și psihologie. Așa au descoperit metoda ”TOMATIS”, o terapie care folosește sunetul, pentru a ajuta creierul copilului să integreze informația așa cum i se potrivește creierului său cel mai bine. Din afară, este vorba doar de niște căști, însă tehnologia din spate este una foarte complexă.
„Căștile sunt cu 3 difuzoare, stânga, dreapta și încă unul deasupra capului. Sunetul se transmite diferit în fiecare din cele trei, pe frecvențe diferite, cu timpi de reacție diferiți, astfel încât să creeze noi căi neuronale în creier și să activeze centrul vorbirii. (…) La fiecare copil în parte personalizăm programul, adaptăm fiecare frecvență și toți timpii aceia de reacție. Se folosește și microfon, în sensul în care el emite un sunet, care îi aduce sunetul înapoi în creier, ca el să fie conștient de sunetul pe care l-a emis, lucru care la logopedie nu se prea întâmplă în mod constant. Logopedul poate să îți spună ”ma-ma”, creierul lui percepe ”mo-mo” și reproduce ”mo-mo” pentru că așa l-a perceput. Dar în momentul în care noi facem ”bucla”, aude cuvântul corect. Nu e o laudă, dar peste 90% din copiii cu care am lucrat au început să vorbească, ceea ce e un progres uimitor.”, a explicat Ioana despre metoda TOMATIS.
Le-a mers vestea în toată regiunea iar părinți din alte orașe și județe au dorit să își aducă micuții la terapie. Numărul de beneficiari a tot crescut, tot mai mulți copii au fost aduși de părinți, să aibă o șansă în plus la o viață cât mai aproape de normal.
Nu este mereu ușor, recunoaște Ioana: „Cred că perioada cea mai grea prin care am trecut a fost perioada de pandemie, unde toți sponsorii și donatorii s-au dus către spitale. Nu spun că traversăm o perioadă drăguță acum. Cel puțin în ultimii doi ani, oamenii au devenit puțin mai precauți cu propriile lor finanțe, pentru că, cumva, se simt nesiguri. Dar, de fiecare dată, cumva, că a fost universul, că a fost Dumnezeu, cineva a ținut cu ei și ne-a acoperit costurile în fiecare an, astfel încât o mare parte dintre ei să poată beneficia absolut gratuit. Sunt unii copii la care le decontăm inclusiv transportul, să ajungă până aici.”, a mai punctat fondatoarea Școlii Mamei Junior.
Echipamente pentru neonatologie, laboratoare științifice și secții de spital renovate
Organizația a reușit, în cele două decenii de existență, să finanțeze echipamente pentru secțiile de neonatologie din Timișoara. A sprijinit realizarea de laboratoare științifice, atât în universități cât și în licee din oraș. Ba chiar a coagulat echipe de voluntari pentru a renova secții de spital, cu resurse limitate și cu cunoștințe învățate la fața locului.
„Am avut un tătic care mi-a zis într-o zi că salonul în care e internată fetița lui, la boli infecțioase, la Victor Babeș, arată deplorabil și că el ar fi în stare, împreună cu colegii lui de birou, să meargă să îl renoveze dar au nevoie de bani de materiale. Am zis că ”eu vă dau banii de materiale. Dacă voi sunteți în stare să renovați tot salonul, Doamne-ajută!”. Am postat pozele, ca oamenii să fie fericiți, iar într-o săptămână m-am trezit contactată de niște companii, care ar vrea să sponsorizeze, să renoveze tot spitalul. Și așa a început. (…) Dacă am început cu un spital, nu ne-am oprit la unul. Am continuat cu săli de clasă, cu laboratoare, în special laboratoarele de chimie și de biologie și de informatică în școli.”, a adăugat Ioana.
Master Chef
Poate cel mai important mesaj este acela al perseverenței dar și al vizibilității. Ioana Vârtosu a reușit mereu să atragă oameni de partea sa iar, pentru a-și face cunoscută misiunea în toată țara, a alternat sălile de terapie pentru copii cu…șorțul de la Master Chef.
„A fost pur și simplu o decizie absolut impulsivă și de moment. Pentru că în următoarea zi erau înscrierile la preselecțiile din Timișoara, ce-aș putea face să promovez poveștile copiilor cu nevoi speciale altfel decât am reușit până acum? Și am spus ”Ah, mă înscriu la Master Chef”. Ce poate să fie mai greu decât o chestie pe care o repet acasă de nu-știu-câte ori? Mă duc, o fac acolo, împing gheridonul, o prezint chefilor și plec acasă. Și nu a fost deloc așa. Am constatat că știu să gătesc. E adevărat că îmi plăcea foarte mult să gătesc acasă. Mai mult, faptul că găteam pentru evenimente caritabile, împreună cu colegii mei, nu am făcut-o niciodată la acest nivel.(…)Cred că așa, să zicem, între halatul de medic și șorțul de bucătărie, se întâmplă exact același lucru, Orice mamă care gătește acasă, în momentul în care tu gătești, de fapt îți spui iubirea pentru copil. Când copilul vine acasă și îți soarbe mâncarea, n-ai nevoie de nicio altă recompensă.”, a mai adăugat Ioana Vârtosu.
Puiul cu mazăre și gorgonzola a făcut furori la concurs însă Ioana spune că asociază adesea copilăria cu desertul. Iar dincolo de probele de foc ale concursului de gătit, spectacolul culinar și experiențele de pe scena unuia dintre cele mai urmărite competiții televizate, Ioana Vârtosu revine mereu la mesajul său, la apelul către comunitate să sprijine părinții și copiii cu dizabilități. Putem începe chiar cu cei de lângă noi.
Concluzii
„Cred că mesajul este următorul: dacă aveți în jurul vostru un părinte care are un copil bolnăvior, vă rog fiți aproape de el, pentru că lumea tinde să îl izoleze. Parcă nu știi ce să îi spui sau ce să vorbești cu acea persoană. De fapt, au cea mai mare nevoie de oameni lângă, care să simtă că pot bea măcar o cafea, ca un om normal. Cumva au devenit atât de mult îngrijitorii copilului încât uită să fie adultul de care au nevoie să fie, în fiecare zi.”, a concluzionat Ioana.
Nu în ultimul rând, sprijinul cel mai de preț este continuarea terapiei pentru copiii lor. Cu cât frecventează mai multe terapii, cu toate metodele moderne de sprijin, cu atât cresc șansele ca aceștia să devină adulți independenți și capabili. Cei care vor să citească mai mult despre ce face Ioana Vârtosu, alături de echipa sa, la Timișoara, pot accesa www.mamicafarafrica.ro, acolo unde găsesc și modurile prin care pot contribui la ajutorarea copiilor cu dizabilități de lângă noi.
O ediție ”România de nota zece” semnată Ioana Sapianu, de la Radio România Timișoara
Video: Ovidiu Novac
Foto: arhivă Ioana Vârtosu (facebook)
