„Suntem un grup de profesori cărora le place să învețe mult. Ne uităm la ce se întâmplă în jurul nostru, și în România, dar și în lume, ne informăm foarte mult – și riguros, și profund – după care dorim să ducem mai departe în școli ceea ce am învățat, către colegii noștri, către directori, către inspectori.”
Așa este descrisă, pe scurt, Asociația Română de Literație, de către fondatoarea ei, Liliana Romaniuc, profesor de matematică la bază, cu o experiență de peste 40 de ani în sistemul de învățământ, atât public cât și privat. Dorința de a înțelege care sunt factorii care ajută cel mai mult în procesul de predare – învățare și modalitățile prin care elevii pot progresa a determinat-o să înființeze, în urmă cu 12 ani, Asociația Română de Literație, o organizație non-guvernamentală al cărui scop este alfabetizarea funcțională a elevilor.
A participat, pentru început, în cadrul unui apel al Comisiei Europene privind creșterea gradului de alfabetizare funcțională în învățământul preuniversitar. A descoperit, în felul acesta, care era cea mai mare problemă a sistemului de educație din România, precum și aspectele care gravitau în jurul acesteia, și anume: elevilor le lipseau competențele de literație, profesorii se concentrau pe predare, și mai puțin pe înțelegere („Ori, scopul principal al școlii este de a genera învățare pentru elev”).
Alfabetizarea funcțională constă în capacitatea de a citi fluent, a înțelege ceea ce citești, a face conexiuni cu ceea ce ai citit anterior, iar mai departe să poți aplica ceea ce ai citit în contexte de viață diverse, nu doar în context educațional. Înseamnă, totodată, să știi să scrii și să te exprimi.
„Problema analfabestismului funcțional nu este doar a României. Cu această problemă se confruntă toate țările, doar că procentul diferă foarte mult. Noi suntem cu elevii cu vârsta de 15 ani într-un procent de 47% versus procentul de 20% la nivel european, care și acesta este mare.”
Cauzele pentru care ocupăm penultimul loc în clasamentul european privind rata alfabetizării funcționale în rândul elevilor sunt multiple – plecând de la mediul din care provin copiii, motivația acestora pentru studiu, școala în care învață sau nivelul de implicare și dedicare al dascălilor.
„Formarea echipei noastre de profesori în această direcție a presupus experiențe de învățare multiple, cu specialiști din toată lumea”, povestește doamna profesor, care subliniază că un moment definitoriu pentru Asociație a fost prezența, în România, a doi dintre cei mai buni specialiști în educație la nivel modial, care au ajutat echipa să proiecteze designul unui program de formare a cadrelor didactice.
Astfel, John Hattie, renumit cercetător în domeniul psiho-pedagogiei, autorul unui amplu studiu asupra factorilor de învățare și strategiilor de predare („Învățarea vizibilă”), a fost unul dintre mentorii care le-au expus profesorilor români principalele soluții în ceaa ce privește eficientizarea procesului de predare-învățare.
De altfel, programul său constituie un reper continuu pentru majoritatea sistemelor de învățământ din lume.
Această deficiență a sistemului educațional românesc este, în prezent, temă pe agenda publică
În pofida faptului că „a existat și o perioadă în care mulți colegi de-ai noștri au pus sub semnul întrebării această abordare”, considerând că dezvoltarea competențelor de literație ale copiilor stă mai degrabă în responsabilitatea profesorilor de limba română, într-un final au conștientizat gravitatea situației și s-au aliniat demersurilor noastre”, mărturisește președinta Asociației Române de Literație. „Rolul meu nu a fost să critic, ci să construiesc; sunt un om de construcție.”
La ora actuală, Asociația Română de Literație pilotează Programul de învățare vizibilă în școlile private, însă, din toamnă, ar urma să fie incluse și câteva unități de învățământ din sistemul public.
Strategii și metode de predare și învățare
Una dintre metodele de predare care dau rezultate o reprezintă adaptarea conținutului predat în funcție de nivelul de pregătire al elevului, explică profesoara Liliana Romaniuc. Ea precizează că este esențială cunoașterea fiecărui elev în parte, ritmul de învățare, personalitatea acestuia, pentru că „elevii sunt diferiți, învață diferit și este foarte bine că se întâmplă așa”. Odată stabilit lucrul acesta, profesorul va împărți elevii pe grupe și le va distribui sarcini și fișe de lucru luând în considerare acest criteriu.
Repetiția este și ea o modalitate de învățare bine cunoscută. „Trebuie însă aplicată cu sens”. Creierul uman are nevoie de câteva întâlniri cu un conținut pentru a-l putea stoca în memoria de lungă durată.
Nu în ultimul rând, o metodă extrem de eficientă, al cărei rezultat apare inclusiv la testările standardizate, o constituie cititul. Cu cât elevii acordă din ce în ce mai multe minute pe zi cititului (inclusiv în clasă, la începutul orei, împreună cu profesorul), vocabularul acestora se îmbogățește (și va rula un anumit număr de cuvinte pe an în funcție de timpul pe care și-l petrec citind), iar exprimarea (orală și în scris) se va îmbunătăți considerabil. Pe lângă acest beneficiu, activitatea de a citi contribuie indiscutabil la dezvoltarea gândirii critice, adaugă Liliana Romaniuc, care concluzionează că atât timp cât există conexiuni între aceste metode, va exista și un progres al învățării.
De asemenea, un avantaj în procesul educațional al elevului este o bună relaționare între profesori de discipline diferite, este de părere fondatoarea Asociației de Literație. „Din perspectivă psiho-pedagogică ajută foarte mult dacă se formează acest obicei de a purta discuții cu ceilalți colegi, de a asista la orele lor și a observa interacțiunile din clasă.”
Școala de stat versus școala privată
După câțiva ani buni petrecuți în sistemul public de învățământ, profesoara Liliana Romaniuc a luat decizia de a îndrepta către privat. A și fondat două școli, dintre care una este școală Cambridge. Spune că nu ar trebui să existe diferențe majore între cele două tipuri de sisteme de educație, pentru că ambele ar trebui să ofere o formare adecvată, bazată pe principii sănătoase, și să plaseze în centru elevul și nevoile sale. „Singura deosebire constă în faptul că o instituție de învățământ privată poate pune la dispoziția elevului anumite programe educaționale de dezvoltare a unor aptitudini, precum cele lingvistice, artistice sau sportive și, pe lângă asta, acordă o mai mare atenție dezvoltării personale a copilului.”
Cu doamna profesor Liliana Romaniuc am discutat și despre profilului absolventului (de grădiniță, școală primară, gimnaziu și liceu) și abilitățile și competențele-cheie pe care ar trebui să le dobândească la finalul fiecărui ciclu de învățământ, dar și despre sistemele de educație din străinătate la care s-a raportat de-a lungul timpului. Cel britanic ocupă un loc fruntaș pe lista preferințelor sale, urmat de cel canadian, finlandez, australian, dar și cel din Estonia, despre care se vorbește tot mai mult în ultima perioadă.
Realizator: Letiția Gheorghiu
Sursă foto: Radio Iași, Asociația Română de Literație
