Bucureşti FM: Aici Bucureşti Radio România. De 90 de ani, NOI dăm...

Bucureşti FM: Aici Bucureşti Radio România. De 90 de ani, NOI dăm Ora exactă

53
0

Bun găsit, vă spune Camelia Teodosiu, la o ediţie specială, dedicată Zilei Radioului Românesc.

La 1 noiembrie, în fiecare an, spunem “La mulţi ani, Radio România!”.  Este data la care, în anul 1928, la ora 17.00, se inaugura postul naţional de radio, cu apelul ”Alo, Alo, aici Radio Bucureşti, România”.

Primele cuvinte au fost rostite de profesorul Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei româneşti, acesta fiind urmat de un recital de versuri compuse de Horia Furtună, în care Radioul românesc era definit ”Un suflet nou”.

Acest suflet nou, împlineşte 90 de ani şi, răsfoind prin amintirile lui, în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române, povestim acum despre  Radio România de nota 10.

Rămâneţi, aşadar, alături de noi! Pentru că “Aici Bucureşti Radio România, de 90 de ani, NOI dăm Ora exactă”!

Insert: Sunet arhiva, primele semnale

Ora Dimineţii. Cocoş, Clopot. Înregistrare de ing. Alexandru Lohan din 6.04.1936. Înregistrare Radio

Povestea noastră începe încă din 1925, când  au existat preocupări privind înfiinţarea unui post de radio. Profesorul Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic al Universităţii din Bucureşti a înfiinţat Asociaţia Prietenilor Radiofoniei şi, tot în acelaşi an, mai precis în iulie 1925, a fost adoptată Legea pentru instalarea şi folosinţa staţiunilor şi posturilor radioelectrice care consfinţea monopolul statului asupra posturilor de emisie şi asupra posturilor de radiorecepţie.

În septembrie 1925 a fost adoptat şi Regulamentul pentru aplicarea Legii mai sus amintite, în care se preconiza înfiinţarea unei societăţi de difuziune pe acţiuni (60% capital de stat şi 40% capital particular).

Decretul regal de aplicare a „Legii Radiofoniei”, adoptat la 15 decembrie 1925, a fost transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva.

Cu toate că legea a creat un cadru favorabil înfiinţării Societăţii Române de Radiodifuziune, aceasta nu a fost inaugurată decât trei ani mai târziu.

Principalele obstacole au fost obţinerea numeroaselor aprobări necesare, precum şi rezolvarea problemelor tehnice şi financiare.

În acest context, s-a început, la 15 noiembrie 1926, o subscripţie publică pentru acoperirea cotei de acţiuni a particularilor la Societatea de Difuziune Radio-Telefonică din România, iar la 22 decembrie 1927 Consiliul de Miniştri a aprobat înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România (actuala Societate Română de Radiodifuziune).

Prima Adunare generală a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică a avut loc la 17 ianuarie 1928, în cadrul căreia a fost aprobat statutul de funcţionare şi a fost ales primul Consiliu de Administraţie, care s-a întâlnit pentru prima dată la 5 martie, moment ce marchează începutul funcţionării Societăţii Române de Radiodifuziune. În luna iunie, a fost cumpărat primul imobil, situat pe strada General Berthelot la nr. 60.

Să ascultăm mărturia celui are se declara prieten cu “acea numită radiofonie”, “de pe când ea era în faşă” –  Tudor Arghezi

Insert: Tudor Arghezi (2:05 – 3:23)

Amintiri despre Radio: radiofonia în timpul Primului Război Mondial; instalarea unui post de emisiune în str. Fântânii (astăzi str. G-ral Berthelot).

La început, Radioul avea doar 17 angajaţi şi emitea doar câteva ore pe zi, în program figurând ştiri, muzică de dans şi clasică, buletine meteorologice. Ulterior, au apărut şi emisiuni mai complexe, pe teme culturale, umoristice sau emisiuni clasice, printre care: ”Ora copiilor”, ”Ora veselă”, ”Ora femeilor”, ”Cronica muzicală”, ”Cronica dramatică” sau ”Poşta amatorilor”.

Domnica Păun Ghiţescu, șefă a secretariatului general al instituţiei radiodifuziunii de la acea vreme ne povesteşte cum arăta şi cum era organizat radioul, la începuturile lui.

Insert: Domnica Păun-Ghițescu.

Fragmente din interviul realizat de Silvia Iliescu, 18 ianuarie 1994. Înregistrare aflată în Arhiva de istorie orală.

Extras din audiobook-ul Silvia Iliescu, Octavian Silivestru, Agota Szentannai, Radio-istorii 1928-1945 (Bucureşti, Editura Casa Radio, 2013).

Insert: “Alo, Alo,…Stroe şi Vasilache…”

Interpretează: N. Stroe, V. Vasilache. Muzica: V. Vasilache

Înregistrare radiofonică gravată pe disc decelith, copiată și restaurată ulterior pe bandă magnetică în Studiourile Radiodifuziunii Române. Extras din audiobook-ul Ora veselă. Stroe şi Vasilache (Bucureşti, Editura Casa Radio, 2011).

Despre emisiune: Emisiune satirico-umoristică care transmite pagini antologice din literatura umoristică românească şi universală, în cicluri umoristice ca: „Dicţionar umoristic”, Comici vestiţi ai… microfonului”, „Revista văzută de…”, „Unda veselă” ş.a.

„Ora veselă” s-a difuzat prima oară în ziua de 17 ianuarie 1929. La 1 octombrie 1932, într-o duminică, s-a auzit la Radio „mica jucărie muzicală care anunţa: «Alo, aici e Radio!/Stroe şi Vasilache, / Lache, Lache, Lache». Eu au fost cei care au îmbogăţit forma emisiunii «Ora veselă» cu melodii, cuplete muzicale, cu umorul lor plin de candoare şi lirism, satira lor fiind doar sugerată. Această alternanţă text-muzică i-a inspirat ulterior pe toţi comedianţii microfonului.” (Ora veselă. Antologie de texte umoristice din Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune 1933-1940, Bucureşti, Editura Casa Radio, 1999. Fragment din interviul pe care Ion Vova i l-a acordat lui Sebastian Sârcă: Interviu cu zâmbetul pe buze pp. 7-12).

La 12 ianuarie 1929, emisiunea „Ora copiilor” a intrat în grila de programe şi timp de 16 ani a putut fi ascultată la radio. Micii ascultatori se aşezau cuminţi, în fiecare zi de joi, în faţa aparatului de radio, şi aşteptau semnalul sonor care prevestea cuvintele gazdei-povestitor, Titela Haque, cunoscută drept „Tanti Radio”.

Au fost primii paşi spre ”Teatrul național radiofonic pentru copii” care s-a bucurat de-a lungul anilor de colaborarea unor dramaturgi de prestigiu, precum: Victor Eftimiu, Victor Ion Popa, Tudor Mușatescu şi de implicarea unor  mari actori ai scenei românești: George Vraca, Ion Manolescu, Silvia Chicoș, George Calboreanu, Nicolae Gărdescu, Dumitru Furdui, Ion Caramitru, Marin Moraru, Ion Lucian, Radu Beligan și mulţi alţii.

Să împărtăşim, împreună,, bucuria unui scurt fragment din  Primul serial radiofonic autohton înregistrat pe bandă magnetică, difuzat în perioada august – octombrie 1951, Tartarin din Tarascon.

Insert: Alphonse Daudet. Tartarin din Tarascon

Primul serial radiofonic autohton înregistrat pe bandă magnetică, difuzat în perioada 21 august 1951 – 2 octombrie 1951

La începutul anului 1929, revista Radiofonia îşi informa cititorii: “Luni, 18 februarie, se joacă în studioul Societăţii Române de Radiodifuziune, din strada General Berthelot, delicioasa comedie, într-un act, intitulată ‘Ce ştia satul‘, de Ion Valjan,. Era debutul emisiunilor de teatru radiofonic care au intrat rapid în preferinţele publicului.

La 2 noiembrie 1929, Victoria Mierlescu devine primul actor invitat la microfon, cu un recital de versuri, iar la 9 noiembrie apare primul număr al revistei ”Radiofonia”.

Vă invit să ascultăm mărturii ale unor mari actori prezenţi în emisiunea aniversară „Biografia teatrului radiofonic“ realizată în  1979, la 50 de ani de teatru radiofonic.

Insert: „Biografia teatrului radiofonic“

Înregistrare inclusă în emisiunea „Biografia teatrului radiofonic“ din 19.02.1979 (47 min.), realizator: Victor Crăciun, emisiune difuzată cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de teatru radiofonic.

Punctat în istorie este şi discursul regelui Carol al II-lea, transmis în direct,  în 8 iunie 1930, ora 11, de la ȘEDINȚA ADUNĂRII NAȚIONALE a Parlamentului, cu ocazia revenirii pe tronul României.

Insert: Cuvântare Carol al II-lea

Regele Carol II, Către Parlamentul Român.  Discurs transmis în direct în 8 iunie 1930, ora 11, de la Parlamentul României.

Înregistrarea Radio România a fost gravată pe disc shellac His Master Voice E.C. 32- 1777 / A.N. 600 şi transferată pe bandă magnetică, Arhiva Radio România

Tot în anul 1930 profesorul Dimitrie Gusti, care era preşedintele Consiliului de Administraţie al Societăţii, anunţa inaugurarea emisiunii „Universitatea Radio”, care a adunat în timp marile personalităţi culturale ale României interbelice. El îşi încheia cuvântul inaugural convins că „radiofonia românească va împlini o misiune socială şi naţională, concentrând în jurul postului toate energiile naţiunii, din tot cuprinsul României, ca profesori şi ascultători, unificând spiritele prin interese comune, unind adică, într-o mare comunitate spirituală, toate elementele cu preocupări superioare ale Ţării”. Conferinţele erau programate zilnic între orele 19-20 şi contribuiau la răspândirea culturii în cele mai îndepărtate colţuri. Radioul era curiozitatea întregii ţări şi oamenii veneau să vadă minunea, lăsau căruţele la marginea Bucureştiului şi întrebau de strada General Berthelot 60.

Despre marii conferenţiari, aleşi să vorbască la Radio, aflăm de la Adela Dobrescu – crainică la serviciul prezentare  între anii 1935-1945.

Insert: Despre marii conferenţiari

Fragmente din interviul realizat de Silvia Iliescu, 18 noiembrie 1994. Înregistrare aflată în Arhiva de istorie orală. Extras din audiobook-ul Silvia Iliescu, Octavian Silivestru, Agota Szentannai, Radio-istorii 1928-1945 (Bucureşti, Editura Casa Radio, 2013).

Nu putem trece peste capitolul Mari conferenţiari, fără un scurt fragment din Conferința radiofonică difuzată în 24 martie 1939, ora 20, emisiunea „Universitatea Radio”, în care N. Iorga. Vorbea despre Unități organice în vieața statelor și națiunilor

Insert: Conferință radiofonică difuzată în 24 martie 1939, ora 20, emisiunea „Universitatea Radio”, cf. „Radio Adevărul”, anul XII, nr. 548, p. 22.

Publicată în ciclul Sfaturi pe întunerec, II, Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1940. Imprimată fragmentar în studiourile „Radio România” pe discuri „Decelith”, conservate la Biblioteca Academiei Române.

Fonoteca Radio, copie pe bandă magnetică, difuzată în emisiunea „Fonoteca de Aur” din 22 noiembrie 1980, redactor Iulius Țundrea.

Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al celei pe care Nicolae Iorga  a supranumit-o Pasărea măiastră  – Maria Tănase. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, artista a susținut „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”,

Povestea frumoasă a radioului a amprentat mari personalităţi ale vieţii culturale care, cu diverse ocazii  şi-au amintit cu nostalgie de ceea ce au catalogat ca minunea secolului 19. Despre primele amintiri legate de radio, ale Academicianului Dinu Giurăscu, aflăm de la acesta, în interviul acordat 2003, când Radio România împlinea 75:

Insert: Dinu Giurăscu (75 de ani de Radio. Interviu difuzat în emisiunea „Studio deschis”, redactor Suzana Tujan)

Cât despre organizarea instituţiei radioului românesc, Societatea de Difuziune Radiotelefonică a devenit Societatea Română de Radiodifuziune la 4 aprilie 1936.

A urmat inaugurarea, în 1952, a clădirii actualului sediu, iar în 1961 a fost deschisă Sala de concerte „Mihail Jora”.

În anul 1956, a fost înfiinţată Televiziunea Română, cu care Radio România a fuzionat, formând împreună instituţia numită Radioteleviziunea Română.

În 1994, prin Legea nr. 41 din 17 iunie, privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune devin ”servicii publice autonome, de interes naţional, independente editorial”.

Şi iată, la 1 noiembrie 2018, Radio România a ajuns la 90 de ani. Un radio de cursă lungă, cum ar spune cei care cercetează şi analizează audienţele radio. Mai în formă ca niciodată, radioul public are planuri mari de viitor, dar, nu face promisiuni pănă nu bate palma cu oamenii care îl cunosc, în respectă şi îl consideră cel mai credibil mijloc de informare în masă. Pentru că aceasta este viziunea lui.

Sunt Camelia Teodosiu şi, la finalul acestei ediţii, transmit, cu multă bucurie: La mulţi ani RADIO ROMÂNIA!